UE
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege:
– transpune Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, CELEX: 32004L0048;
– transpune parțial Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (text cu relevanță pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L din 27 octombrie 2023, CELEX: 32023R2411;
– transpune parțial Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, precum și privind specialitățile tradiționale garantate și mențiunile facultative de calitate pentru produsele agricole, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013, (UE) 2019/787 și (UE) 2019/1753 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L din 23 aprilie 2024, CELEX: 32024R1143.
Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE
1Articolul 1. Domeniul de reglementare și cadrul juridic
(1) Prezenta lege stabilește cadrul juridic privind înregistrarea, protecția juridică și utilizarea:
1) denumirilor de origine și indicațiilor geografice pentru:
a) vin;
b) produse agricole, inclusiv produse alimentare;
2) indicațiilor geografice pentru:
a) băuturi spirtoase;
b) produse artizanale și industriale;
3) specialităților tradiționale garantate pentru produse agricole destinate consumului uman, inclusiv produse alimentare;
4) mențiunilor facultative de calitate pentru produse agricole, inclusiv produse alimentare.
(2) Raporturile juridice care iau naștere în procesul înregistrării, protecției juridice și utilizării denumirilor de origine, indicațiilor geografice, specialităților tradiționale garantate și mențiunilor facultative de calitate sunt reglementate de Codul civil nr. 1107/2002, Codul vamal nr. 95/2021, de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege și de alte acte normative.
(3) În cazul în care tratatele internaționale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaționale.
(4) În sensul prezentei legi, termenul „indicații geografice” include și denumirile de origine pentru vin, denumirile de origine pentru produsele agricole, inclusiv produsele alimentare.
(5) Înregistrarea indicațiilor geografice nu aduce atingere obligației producătorilor de a respecta alte norme, în special cele referitoare la introducerea produselor pe piață, la normele sanitare și fitosanitare, la normele privind concurența și informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
(6) Modul de perfectare, de depunere și de examinare a cererii de înregistrare a indicațiilor geografice și a specialităților tradiționale garantate, inclusiv privind caietul de sarcini și documentul unic, de modificare a caietului de sarcini, de depunere și examinare a observațiilor și opozițiilor, condițiile privind solicitantul/grupul de producători, conținutul certificatului de conformitate se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare și înregistrare a indicațiilor geografice și specialităților tradiționale garantate, aprobat de Guvern (în continuare – Regulament).
2Articolul 2. Prevederi generale privind protecția juridică
Protecția juridică a indicațiilor geografice și a specialităților tradiționale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării acestora la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în modul stabilit de prezenta lege sau în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. Aranjamentul de la Lisabona – Aranjamentul de la Lisabona din 31 octombrie 1958 privind protecția denumirilor de origine și înregistrarea internațională a acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 1328/2000;
2. Actul de la Geneva – Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice, adoptat de Conferința diplomatică din 20 mai 2015 și ratificat de Republica Moldova prin Legea nr. 127/2024;
3. Biroul Internațional – Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale;
4. caiet de sarcini – document anexat la cererea de înregistrare a unei indicații geografice sau specialități tradiționale garantate, ce conține condițiile pe care trebuie să le respecte un produs cu indicație geografică protejată sau o specialitate tradițională garantată;
5. cerere internațională – cerere de înregistrare internațională;
6. declarație pe propria răspundere – document prin care producătorii declară pe răspunderea lor că produsul artizanal sau industrial este conform cu caietul de sarcini aferent și că, pentru stabilirea corespunzătoare a conformității, au fost efectuate toate controalele și verificările necesare, astfel încât să se demonstreze autorităților competente că indicația geografică este utilizată în mod legal;
7. denumire de origine – denumire care identifică un produs originar dintr‑un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, țară, ale cărui calitate sau caracteristici se datorează exclusiv sau în mod esențial mediului geografic, cuprinzând factorii naturali și umani, care a conferit produsului respectiv reputația sa, și ale cărui etape de producție se desfășoară, toate, în aria geografică delimitată;
8. etapă de producție – etapă a producției, inclusiv de materie primă, a confecționării, prelucrării, obținerii, extracției, tăierii, pregătirii sau a maturării, până în momentul în care produsul este gata să fie introdus pe piață;
9. grup de producători – orice asociație, indiferent de forma juridică de organizare, alcătuită în principal din producători ai aceluiași produs;
10. indicație geografică – denumire care identifică un produs originar dintr‑un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau țară, care posedă o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici ce pot fi atribuite în mod esențial acestei origini geografice, iar cel puțin una dintre etapele sale de producție se desfășoară în aria geografică delimitată;
11. înregistrare internațională – înregistrare înscrisă în Registrul internațional;
12. organism delegat – persoană juridică distinctă căreia autoritățile competente i-au delegat anumite atribuții oficiale de control și care certifică conformitatea cu caietul de sarcini a produselor desemnate prin indicații geografice sau specialități tradiționale garantate;
13. operator – persoană fizică sau juridică care desfășoară activități supuse uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini;
14. producător – operator implicat în una sau mai multe etape de producție;
15. produse artizanale și industriale – produse fabricate:
a) fie integral manual, fie cu ajutorul unor unelte manuale ori digitale sau prin mijloace mecanice, în cazul în care contribuția manuală este o componentă importantă a produsului finit; sau
b) într-un mod standardizat, inclusiv ca producție de serie sau prin folosirea de utilaje;
16. produse agricole – produse alimentare și produse pescărești și din acvacultură prevăzute la cap. 1–23 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014, cu excepția vinului și a băuturilor spirtoase;
17. Registrul internațional – totalitatea informațiilor documentate, ținute de Biroul Internațional, privind înregistrările internaționale ale denumirilor de origine și ale indicațiilor geografice, indiferent de suportul pe care aceste date sunt păstrate;
18. Regulamentul comun – Regulamentul comun al Aranjamentului de la Lisabona și al Actului de la Geneva;
19. tradițional – se referă la o utilizare dovedită pe piața națională pentru o perioadă care permite transmiterea între generații; pentru înregistrarea specialităților tradiționale garantate, această perioadă este de minimum 30 de ani, iar o astfel de utilizare poate include schimbări impuse de evoluția practicilor legate de igienă, siguranță și a altor practici relevante.
4Articolul 4. Oficiul național
(1) Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI) este oficiul național în domeniul protecției proprietății intelectuale și unica autoritate responsabilă pe teritoriul Republicii Moldova pentru înregistrarea indicațiilor geografice și a specialităților tradiționale garantate în condițiile prezentei legi.
(2) AGEPI:
a) participă la elaborarea politicii statului în domeniul indicațiilor geografice și al specialităților tradiționale garantate și la asigurarea implementării acesteia;
b) elaborează și aprobă instrucțiuni, formulare-tip, ordine, perfectează documente și materiale necesare aplicării prezentei legi;
c) recepționează și examinează cererile de înregistrare a indicațiilor geografice, a specialităților tradiționale garantate, înregistrează indicațiile geografice protejate, specialitățile tradiționale garantate și publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (în continuare – BOPI);
d) ține Registrul național al indicațiilor geografice, Registrul național al denumirilor de origine și Registrul național al specialităților tradiționale garantate, în conformitate cu legislația privind registrele;
e) este autoritatea competentă a Republicii Moldova în cadrul Uniunii Speciale a Țărilor Membre la Aranjamentul de la Lisabona și a Părților Contractante ale Actului de la Geneva;
f) exercită și alte atribuții prevăzute de lege.
(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, în alte organizații internaționale și interstatale pentru protecția proprietății intelectuale și întreține cu acestea relații de cooperare în domeniu.
(4) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege, AGEPI solicită și prelucrează date cu caracter personal în conformitate cu legislația privind protecția datelor cu caracter personal.
Capitolul II INDICAȚII GEOGRAFICE
Secțiunea 1 Cerințe generale
5Articolul 5. Cerințe aplicabile denumirilor de origine și indicațiilor geografice
(1) Poate fi protejată în calitate de denumire de origine o denumire care identifică un produs:
a) originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, dintr-o anumită țară;
b) a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează exclusiv sau în mod esențial unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali și umani inerenți; și
c) ale cărui etape de producție se desfășoară, toate, în aria geografică delimitată.
(2) Prin derogare de la alin. (1), unele denumiri care identifică produse agricole sunt protejate în calitate de denumiri de origine chiar dacă materiile prime pentru produsele în cauză provin dintr-o arie geografică mai mare decât aria geografică delimitată sau diferită de aceasta, cu condiția ca:
a) aria de producție a materiilor prime să fie delimitată;
b) să existe condiții speciale pentru producția materiilor prime;
c) să existe măsuri de control care să asigure că sunt îndeplinite condițiile menționate la lit. b); și
d) denumirile de origine respective să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în țara de origine înainte de 1 mai 2004.
(3) În sensul alin. (2), sunt considerate materii prime doar animalele vii, carnea și laptele.
(4) Poate fi protejată în calitate de indicație geografică o denumire care identifică un produs:
a) originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară;
b) a cărui calitate, reputație sau altă caracteristică specifică se datorează în principal originii sale geografice; și
c) în cazul căruia cel puțin una dintre etapele de producție se desfășoară în aria geografică delimitată.
(5) Pentru produsul „vin” poate fi protejată în calitate de indicație geografică o denumire, inclusiv una utilizată în mod tradițional, care identifică un produs ce îndeplinește următoarele condiții:
a) reputația, calitatea sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;
b) produsul este originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară;
c) strugurii utilizați la producția acestuia sunt originari în proporție de cel puțin 85% numai din aria geografică respectivă;
d) produsul este produs în aria geografică respectivă;
e) produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.
(6) Nu se acordă protecție indicațiilor geografice dacă produsele desemnate de acestea contravin ordinii publice.
6Articolul 6. Clasificarea produselor
(1) Clasificarea produselor pentru care se solicită înregistrarea indicației geografice se realizează în conformitate cu Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014.
(2) Clasificarea produselor se utilizează doar pentru înregistrarea indicațiilor geografice, în scopuri statistice și de păstrare a evidențelor, în special pentru Serviciul Vamal. Clasificarea nu se utilizează pentru stabilirea produselor comparabile în scopul protecției împotriva utilizării comerciale directe și indirecte, menționate la art. 28 alin. (1) lit. a).
7Articolul 7. Sustenabilitatea
(1) Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, poate conveni asupra unor practici sustenabile care să fie respectate în cadrul procesului de producție a produsului desemnat printr-o indicație geografică sau atunci când se desfășoară alte activități care fac obiectul uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini. Aceste practici vizează aplicarea unor standarde mai ridicate privind sustenabilitatea de mediu, socială, economică sau bunăstarea animalelor decât cele prevăzute de legislația națională.
(2) În sensul alin. (1), prin practică sustenabilă se înțelege o practică care contribuie la realizarea unuia sau mai multor obiective de mediu, sociale sau economice, precum:
a) atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, utilizarea durabilă și protejarea peisajelor, a apei și a solului, tranziția către o economie circulară, inclusiv reducerea risipei alimentare, prevenirea și controlul poluării, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor;
b) producția de produse agricole prin metode care reduc utilizarea pesticidelor și gestionează riscurile aferente acesteia sau care reduc pericolul rezistenței la antimicrobiene în producția agricolă;
c) asigurarea bunăstării animalelor;
d) asigurarea unui venit echitabil pentru producători, diversificarea activităților, promovarea producției agricole locale, valorificarea structurii rurale și dezvoltarea rurală;
e) menținerea locurilor de muncă în agricultură prin atragerea și susținerea tinerilor producători și a noilor producători de produse care beneficiază de o indicație geografică;
f) îmbunătățirea condițiilor de muncă și de siguranță în activitățile agricole și de prelucrare.
(3) În cazul în care grupul de producători sau grupul de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, decide că practicile sustenabile menționate la alin. (1) sunt obligatorii pentru toți producătorii produsului în cauză, practicile respective se includ în caietul de sarcini în conformitate cu procedura de înregistrare sau de modificare.
8Articolul 8. Raportul privind sustenabilitatea
(1) Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, poate să elaboreze și să actualizeze periodic un raport privind sustenabilitatea în baza unor informații care pot fi verificate.
(2) Raportul privind sustenabilitatea conține:
a) descrierea practicilor sustenabile puse în aplicare în procesul de producție a produsului desemnat printr-o indicație geografică;
b) descrierea modului în care metoda de obținere a produsului afectează sustenabilitatea în ceea ce privește angajamentele de mediu, sociale, economice sau de bunăstare a animalelor;
c) informații necesare pentru înțelegerea modului în care sustenabilitatea afectează dezvoltarea, performanța și poziționarea produsului.
(3) AGEPI publică raportul privind sustenabilitatea în BOPI în termen de două luni de la data primirii acestuia.
Secțiunea a 2-a Depunerea, publicarea și examinarea cererii de înregistrare a indicației geografice
9Articolul 9. Solicitantul
(1) Cererea de înregistrare a unei indicații geografice se depune de către un grup de producători considerat solicitant.
(2) O autoritate competentă, alta decât AGEPI și decât autoritatea competentă responsabilă de efectuarea controlului prevăzut de prezenta lege, poate fi considerată solicitant în ceea ce privește indicațiile geografice pentru băuturi spirtoase, produse artizanale și industriale dacă producătorii acestor produse nu au posibilitatea să formeze un grup din cauza numărului lor, a situării lor geografice sau a unor caracteristici organizaționale.
(3) Prin derogare de la alin. (1), un producător individual este considerat solicitant în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) producătorul respectiv este singurul producător care dorește să depună o cerere de înregistrare a unei indicații geografice;
b) aria geografică nu este definită pe baza hotarelor proprietății, dar pe baza legăturii indicate la art. 11 alin. (1) pct. 6);
c) aria geografică în cauză posedă caracteristici care diferă substanțial de cele ale ariilor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor produse în ariile învecinate, sau, în ceea ce privește indicațiile geografice ale unei băuturi spirtoase, băutura spirtoasă are o calitate specifică, o reputație ori o altă caracteristică care poate fi în mod clar atribuită originii sale geografice.
(4) Autoritățile administrației publice centrale sau autoritățile administrației publice locale pot acorda asistență la pregătirea cererii de înregistrare a indicației geografice și a documentelor aferente, după caz.
(5) În cazul unei indicații geografice care desemnează o arie geografică transfrontalieră, mai mulți solicitanți din statele vizate pot depune o cerere comună de înregistrare a unei indicații geografice. Cererea comună se depune în toate statele în cauză.
10Articolul 10. Cererea de înregistrare a indicației geografice
(1) Cererea de înregistrare a unei indicații geografice se depune utilizându‑se un formular-tip aprobat de AGEPI și conține cel puțin:
a) numele și adresa solicitantului;
b) denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de indicație geografică;
c) denumirea produsului pentru care se solicită înregistrarea indicației geografice;
d) traducerea, transliterarea indicației geografice, după caz.
(2) La cererea menționată la alin. (1) se anexează:
a) caietul de sarcini, elaborat în conformitate cu art. 11 și coordonat cu autoritatea competentă;
b) documentul unic, elaborat în conformitate cu art. 12;
c) informații care explică eventualele limitări propuse privind utilizarea sau protecția indicației geografice, precum și eventualele măsuri tranzitorii propuse de grupul de producători solicitant, dacă este cazul;
d) alte informații prevăzute în Regulament sau, după caz, considerate relevante de către solicitant.
(3) Solicitantul prezintă, odată cu cererea de înregistrare sau în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia, dovada achitării taxei de depunere și examinare a cererii, în cuantumul stabilit.
(4) În cazul în care cererea de înregistrare se depune prin reprezentant, la ea se anexează procura de reprezentare.
11Articolul 11. Caietul de sarcini al indicației geografice
(1) Caietul de sarcini al unei indicații geografice conține cel puțin:
1) denumirea care urmează să fie înregistrată în calitate de indicație geografică; aceasta poate fi o denumire geografică a locului de producție sau o denumire utilizată în schimburile comerciale ori în limbajul uzual pentru descrierea sau referirea la produsul specific din aria geografică delimitată;
2) tipul de produs și descrierea produsului care include, dacă este cazul, informația privind materiile prime, soiurile de plante și rasele de animale vizate, inclusiv denumirea comercială a speciei și denumirea sa științifică, precum și caracteristicile fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice principale ale produsului;
3) precizarea ariei geografice delimitate în raport cu legătura menționată la pct. 6) și, dacă este cazul, detalii privind respectarea cerințelor menționate la art. 5 alin. (2);
4) dovada că produsul este originar din aria geografică delimitată, în sensul art. 5 alin. (1) sau (4), după caz;
5) descrierea metodei de producție și, după caz, a metodelor locale autentice și invariabile, precum și informații privind ambalarea, în cazul în care solicitantul stabilește acest lucru și oferă o justificare suficientă specifică produsului cu privire la motivul pentru care ambalarea trebuie efectuată în aria geografică delimitată, pentru păstrarea calității, garantarea originii sau asigurarea controlului;
6) elementele care justifică:
a) în ceea ce privește o denumire de origine, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic cu factorii săi naturali și umani inerenți, menționat la art. 5 alin. (1) lit. b). Detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv se pot limita, după caz, la o descriere a gestionării solului și a peisajului sau la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricărei alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați în dispoziția respectivă;
b) în ceea ce privește o indicație geografică, legătura dintre o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică menționată la art. 5 alin. (4) lit. b).
(2) Caietul de sarcini include, de asemenea, după caz:
a) practici sustenabile, astfel cum sunt prevăzute la art. 7;
b) orice normă specifică de etichetare a produsului;
c) pentru produsele artizanale și industriale, informația privind orice etapă individuală de producție efectuată de unul sau mai mulți producători dintr‑un alt stat decât Republica Moldova și orice dispoziții specifice pentru verificarea conformității în acest sens;
d) orice alte cerințe stabilite de grupul de producători, care trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu legislația națională.
12Articolul 12. Documentul unic
Documentul unic rezumă caietul de sarcini și conține:
a) elementele principale ale caietului de sarcini, și anume denumirea care urmează să fie înregistrată ca indicație geografică, tipul de produs, descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, normele specifice privind ambalarea și etichetarea;
b) o descriere succintă a delimitării ariei geografice;
c) o descriere a legăturii produsului cu aria geografică delimitată, menționată la art. 5 alin. (4), pentru produsele artizanale și industriale, sau cu mediul geografic ori cu originea geografică delimitată, menționate la art. 11 alin. (1) pct. 6), pentru celelalte produse. În cazul în care este necesar, se indică și elementele specifice din descrierea produsului sau ale metodei de producție care justifică legătura.
13Articolul 13. Data de depozit a cererii de înregistrare a indicației geografice
Data de depozit a cererii de înregistrare a unei indicații geografice se consideră data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (1)–(3).
14Articolul 14. Procedura de examinare a cererii
(1) AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art. 10 este justificată și dacă indicația geografică îndeplinește condițiile de protecție prevăzute de prezenta lege.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) include examinarea respectării condițiilor de depunere a cererii și examinarea de fond.
(3) Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să solicite de la solicitant unele completări sau precizări referitoare la materialele cererii, fără de care examinarea nu poate fi efectuată.
(4) Materialele solicitate în conformitate cu alin. (3) se prezintă în termen de două luni de la data primirii notificării.
(5) În decursul termenului prevăzut la alin. (4), solicitantul poate depune o cerere de prelungire a acestuia. Cererea de prelungire a termenului este însoțită de dovada achitării taxei stabilite. Condițiile prelungirii termenului se stabilesc în Regulament.
(6) Prin derogare de la alin. (5), nu se admite prelungirea termenului acordat în temeiul art. 15 alin. (2) lit. b).
15Articolul 15. Examinarea respectării condițiilor de depunere a cererii
(1) În termen de o lună de la data recepționării cererii, AGEPI verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 13, pentru atribuirea unei date de depozit.
(2) În urma verificării efectuate în conformitate cu alin. (1), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit în sensul art. 13, dacă se constată că cererea întrunește condițiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularitățile constatate și îi acordă pentru înlăturarea acestora un termen de două luni de la data recepționării cererii, dacă se constată că cererea nu întrunește condițiile de acordare a unei date de depozit.
(3) În urma notificării specificate la alin. (2) lit. b), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit la data la care au fost înlăturate toate iregularitățile, dacă solicitantul le înlătură în termenul prevăzut;
b) consideră cererea ca fiind nedepusă și notifică în acest sens solicitantul, dacă acesta nu înlătură în termenul prevăzut iregularitățile constatate.
(4) AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită dată de depozit în Registrul național al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul național al indicațiilor geografice.
(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI verifică dacă:
a) solicitantul corespunde condițiilor prevăzute la art. 9 și în Regulament;
b) caietul de sarcini corespunde prevederilor art. 11 și ale Regulamentului;
c) cererea de înregistrare și documentul unic corespund cu prevederile prezentei legi și ale Regulamentului;
d) taxele pentru acțiunile prevăzute de lege au fost achitate în cuantumurile și în termenele stabilite.
(6) În urma verificării efectuate conform alin. (5), AGEPI:
a) acceptă cererea în vederea publicării, dacă se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (5);
b) notifică solicitantului iregularitățile constatate și solicită înlăturarea acestora în termen de două luni de la data notificării, dacă se constată că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (5).
(7) Dacă, în urma notificării conform alin. (6) lit. b), solicitantul nu înlătură iregularitățile constatate sau nu depune o cerere de prelungire a termenului prevăzut, cererea se consideră retrasă, fapt care se notifică solicitantului în decurs de 30 de zile de la data expirării termenului respectiv.
16Articolul 16. Publicarea cererii
În cazul în care cererea este acceptată pentru publicare, datele privind cererea de înregistrare a indicației geografice se publică în BOPI în cel mult 3 luni de la data de depozit. Elementele cererii care se publică sunt stabilite în Regulament.
Secțiunea a 3-a Înregistrarea indicației geografice
17Articolul 17. Observația
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, o autoritate competentă sau orice persoană care are un interes legitim poate depune la AGEPI o observație.
(2) Observația conține informații suplimentare privind cererea de înregistrare, inclusiv orice inexactitate sau posibilă încălcare a dispozițiilor legale, altele decât cele din domeniul proprietății intelectuale. Observația nu conferă niciun drept autorității competente sau persoanei menționate la alin. (1), nu se bazează pe motivele de opoziție și nu atrage declanșarea unei proceduri de opoziție. Autoritatea competentă sau persoana care a depus observația nu este parte la procedură.
(3) Observația se depune în scris la AGEPI și nu este supusă plății niciunei taxe.
18Articolul 18. Opoziția împotriva înregistrării indicației geografice
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, orice persoană care are un interes legitim are dreptul să depună o opoziție împotriva înregistrării unei indicații geografice.
(2) Opoziția conține expres declarația de opoziție împotriva înregistrării unei indicații geografice, în caz contrar, se consideră nulă.
(3) Solicitantul și opozantul sunt considerați părți la procedura de opoziție.
(4) Opoziția motivată se depune în scris la AGEPI, însoțită de dovada achitării taxei stabilite. În cazul în care taxa nu este achitată în termenul stabilit, se consideră că opoziția nu a fost depusă. Persoana care a formulat opoziția poate, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, să prezinte dovezi și argumente suplimentare în susținerea opoziției.
(5) Opoziția este admisibilă spre examinare numai dacă este recepționată de AGEPI în termenul prevăzut la alin. (1), cu condiția achitării taxei stabilite.
19Articolul 19. Motivele opoziției
(1) O opoziție depusă în conformitate cu art. 18 este admisibilă numai dacă opozantul demonstrează că:
a) indicația geografică propusă nu este conformă cu definiția indicației geografice sau cu cerințele menționate în prezenta lege, în Legea viei și vinului nr. 57/2006 sau în Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice, după caz;
b) înregistrarea indicației geografice propuse ar fi împiedicată de una sau mai multe dintre circumstanțele menționate la art. 31 și 32, la art. 33 alin. (1) și la art. 34 alin. (1); sau
c) înregistrarea indicației geografice propuse ar periclita existența unei denumiri total sau parțial identice ori a unei mărci sau existența unor produse care s-au aflat legal pe piață timp de cel puțin 5 ani anteriori datei publicării informațiilor prevăzute la art. 16.
(2) Admisibilitatea unei opoziții se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova.
20Articolul 20. Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor
(1) Opozițiile și observațiile formulate împotriva înregistrării indicațiilor geografice se examinează de către Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, instituită prin ordin al directorului AGEPI. Componența nominală a Comisiei se aprobă pentru fiecare caz în parte, ca urmare a desemnării de către autoritatea competentă a reprezentanților delegați.
(2) Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor este alcătuită din 5 membri, dintre care cel puțin doi sunt reprezentanți ai autorității competente care a coordonat caietul de sarcini. Secretariatul Comisiei se asigură de către AGEPI.
(3) Activitatea membrilor Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor nu este remunerată.
(4) Suportul tehnic, material și spațiul pentru desfășurarea ședințelor Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor se asigură de către AGEPI.
21Articolul 21. Examinarea opozițiilor și observațiilor
(1) În cazul în care opozițiile sau observațiile respectă cerințele de depunere prevăzute la art. 17 și 18, AGEPI, în termen de 15 zile de la data recepționării acestora, solicită autorității competente desemnarea membrilor Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor.
(2) Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, în termen de 5 luni de la data publicării cererii conform art. 16:
a) comunică solicitantului observația și o ia în considerare atunci când formulează recomandările cu privire la cererea de înregistrare, cu excepția cazului în care observația este neclară sau vădit eronată;
b) invită opozantul și solicitantul să desfășoare consultări pentru o durată rezonabilă, care nu poate fi mai mare de 3 luni, în vederea unei soluționări amiabile. În orice moment al acestei perioade, Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor poate, la cererea comună a opozantului și a solicitantului, să prelungească termenul respectiv cu cel mult 3 luni. Pentru consultările dintre solicitant și opozant, Comisia propune mijloace de soluționare alternativă a litigiilor în cadrul Comisiei de mediere în domeniul proprietății intelectuale, care activează în modul stabilit de Guvern.
(3) Opozantul și solicitantul încep consultările corespunzătoare fără întârzieri nejustificate. Aceștia își pun reciproc la dispoziție informații relevante pentru evaluarea conformității cererii de înregistrare cu prezenta lege, cu Legea viei și vinului nr. 57/2006 sau cu Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice, după caz.
(4) În termen de o lună de la data încheierii consultărilor menționate la alin. (3), solicitantul notifică Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, prin intermediul AGEPI, cu privire la rezultatul consultărilor. Opozantul poate, de asemenea, prezenta Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor poziția sa.
(5) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat o opoziție trebuie să facă dovada că, pe parcursul a 5 ani anteriori datei publicării cererii conform art. 16, marca anterioară care stă la baza opoziției a fost utilizată efectiv în Republica Moldova pentru produsele și/sau serviciile pentru care a fost înregistrată sau că au existat motive întemeiate pentru neutilizarea acesteia, cu condiția ca, la data respectivă, marca să fie înregistrată de cel puțin 5 ani. În absența unor astfel de dovezi, opoziția se respinge.
(6) În baza argumentelor și materialelor furnizate, Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor înaintează către AGEPI recomandări în vederea adoptării unei decizii.
(7) Dacă, în urma încheierii consultărilor menționate la alin. (3) sau în urma depunerii unei observații, datele publicate în conformitate cu art. 16 au fost modificate, examinarea cererii de înregistrare în forma ei modificată se repetă.
(8) Dacă cererea de înregistrare a fost modificată în mod substanțial și sunt îndeplinite condițiile de înregistrare, Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor recomandă AGEPI publicarea repetată a cererii de înregistrare în conformitate cu art. 16.
22Articolul 22. Examinarea de fond
(1) În cadrul examinării de fond, AGEPI verifică dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 5 și la art. 31–34, ținând cont de recomandările din avizul Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor emis cu referire la observațiile și opozițiile depuse în conformitate cu art. 17 și 18, dacă este cazul.
(2) În funcție de constatările examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a indicației geografice sau respinge cererea de înregistrare.
(3) Decizia motivată se comunică părților în termen de o lună de la data adoptării.
23Articolul 23. Înregistrarea indicației geografice
(1) În cazul în care în urma examinării cererii conform art. 21 și 22 se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru înregistrarea indicației geografice, precum și în cazul în care nu a fost depusă nicio opoziție împotriva înregistrării ori opozițiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea indicației geografice în registrele naționale menționate la art. 15 alin. (4), cu condiția achitării taxei în cuantumul și în termenul stabilite.
(2) În cazul în care denumirea solicitată pentru înregistrare ca indicație geografică conține unul sau mai mulți termeni generici, iar includerea acestora în denumire este de natură să inducă în eroare în ceea ce privește întinderea protecției sale, AGEPI solicită, ca o condiție prealabilă înregistrării, ca solicitantul să își declare acordul de a nu revendica niciun drept asupra acestor elemente. Declarația se publică împreună cu cererea de înregistrare a denumirii respective sau, după caz, împreună cu datele privind înregistrarea acesteia.
(3) Datele referitoare la înregistrarea indicației geografice se publică în BOPI.
24Articolul 24. Respingerea cererii
(1) AGEPI ia decizia de respingere a cererii de înregistrare în cazul în care, în urma examinării efectuate în conformitate cu art. 22, se constată că denumirea pentru care se solicită înregistrarea nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 și la art. 31–34 pentru a fi înregistrată ca indicație geografică.
(2) În cazul în care o cerere este respinsă pe motiv că denumirea pentru care se solicită înregistrarea indicației geografice este generică, AGEPI publică informația respectivă în BOPI.
(3) Decizia de respingere se adoptă doar după ce solicitantului i se oferă posibilitatea de a-și retrage sau de a-și modifica cererea ori de a-și expune punctul de vedere referitor la motivele de refuz.
25Articolul 25. Perioada de tranziție pentru utilizarea indicațiilor geografice
(1) La recomandarea Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor, AGEPI poate decide, la momentul înregistrării indicației geografice, să acorde o perioadă de tranziție de cel mult 5 ani, astfel încât produsele a căror denumire constă dintr-un nume care contravine art. 28 alin. (1) sau conține un astfel de nume să poată utiliza în continuare denumirea cu care au fost comercializate, cu condiția să se demonstreze, printr-o opoziție admisibilă, în temeiul art. 18, la cererea de înregistrare a indicației geografice a cărei protecție este încălcată, că:
a) înregistrarea indicației geografice ar periclita existența unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale în scopul desemnării produselor; sau
b) aceste produse au fost comercializate legal cu denumirea respectivă în scopul desemnării produselor pe teritoriul Republicii Moldova, pentru o perioadă de cel puțin 5 ani anterioară datei publicării cererii de înregistrare prevăzute la art. 16.
(2) La recomandarea Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor, AGEPI poate acorda o perioadă de tranziție de maximum 15 ani sau poate decide prelungirea perioadei de tranziție acordate în temeiul alin. (1) până la o durată cumulativă de 15 ani, cu condiția să se demonstreze, în plus, că:
a) denumirea menționată la alin. (1) a fost folosită în mod legal, constant și echitabil timp de cel puțin 25 de ani anteriori datei depunerii la AGEPI a cererii de înregistrare a indicației geografice respective;
b) scopul utilizării denumirii menționate la alin. (1) nu a fost, în niciun moment, cel de a profita de pe urma reputației denumirii înregistrate ca indicație geografică; și
c) consumatorul nu a fost și nici nu ar fi putut fi indus în eroare în privința adevăratei origini geografice a produselor.
(3) Deciziile de acordare sau de prelungire a unei perioade de tranziție, conform alin. (1) și (2), se publică în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
(4) În timpul perioadei de tranziție, atunci când se utilizează o denumire menționată la alin. (1), țara de origine se indică pe etichetă în mod clar și vizibil și, după caz, în descrierea produsului atunci când produsul este comercializat pe un site de vânzări online.
(5) În ceea ce privește cererile de înregistrare a indicațiilor geografice și modificările majore ale caietului de sarcini, pentru a depăși dificultățile temporare și a garanta că toți operatorii unui produs desemnat printr-o indicație geografică din aria în cauză respectă caietul de sarcini aferent, AGEPI poate acorda o perioadă de tranziție pentru asigurarea conformității de până la 10 ani, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la AGEPI, cu condiția ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsul respectiv prin utilizarea continuă a denumirii respective pe o perioadă de cel puțin 5 ani anterioară datei depunerii cererii și să se fi referit la acest fapt în procedura de opoziție menționată la art. 18.
(6) Alin. (5) se aplică mutatis mutandis unei indicații geografice care se referă la o arie geografică situată într-o altă țară decât Republica Moldova, cu excepția procedurii de opoziție.
Secțiunea a 4-a Modificarea caietului de sarcini. Anularea înregistrării
26Articolul 26. Modificarea caietului de sarcini
(1) Un grup de producători ai unui produs a cărui denumire este o indicație geografică înregistrată poate depune o cerere de modificare a caietului de sarcini. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, acesta este singurul care are dreptul să depună o astfel de cerere.
(2) Pentru produsele artizanale sau industriale, o cerere de modificare a caietului de sarcini al unei indicații geografice poate fi depusă și de un producător care utilizează indicația geografică în conformitate cu art. 40 alin. (1).
(3) Cererea de modificare se depune însoțită de:
a) modificarea coordonată cu autoritatea competentă desemnată în conformitate cu prezenta lege, în cazul în care aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova;
b) dovada efectuării modificărilor respective în țara de origine, în cazul în care aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova.
(4) Modificările caietului de sarcini se clasifică în două categorii:
a) modificări majore, care impun o procedură de opoziție; și
b) modificări minore, care nu impun o procedură de opoziție.
(5) O modificare se consideră majoră dacă implică o modificare a documentului unic și:
1) include o modificare:
a) în cazul produselor agricole – a denumirii sau a utilizării denumirii;
b) în cazul vinului – a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică;
c) în cazul băuturilor spirtoase – a denumirii ori a oricărei părți a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică ori a denumirii legale; sau
d) în cazul produselor artizanale – a denumirii protejate ca indicație geografică sau a utilizării denumirii respective;
2) riscă să compromită legătura dintre aria geografică și produs, astfel cum este menționat în documentul unic;
3) implică restricții suplimentare în legătură cu comercializarea produsului; sau
4) se referă la caracteristicile esențiale ale produsului.
(6) Opozițiile depuse împotriva înregistrării modificărilor caietului de sarcini se supun mutatis mutandis procedurilor de examinare menționate la art. 14–25.
(7) În cazul în care, în urma adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile administrației publice, este necesară introducerea anumitor modificări temporare în caietul de sarcini, cererea de modificare se depune însoțită de documente justificative, iar informațiile referitoare la înregistrarea acestora se publică fără a fi supuse unei proceduri de opoziție.
(8) Cererea de modificare prevăzută la alin. (1) sau (7), după caz, se depune la AGEPI.
(9) Dacă în urma examinării cererii de modificare se constată că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de prezenta lege și de Regulament și dacă nu a fost depusă nicio opoziție împotriva înregistrării modificării sau opozițiile depuse au fost respinse, AGEPI înscrie modificările efectuate și justificarea acestora în registrul național relevant și publică aceste informații în BOPI.
27Articolul 27. Anularea înregistrării indicației geografice
(1) Anularea înregistrării unei indicații geografice se solicită în instanța de judecată sau la AGEPI:
a) dacă înregistrarea a fost efectuată contrar prevederilor art. 31–34;
b) dacă, în urma controalelor efectuate în conformitate cu art. 69 și 70, la inițiativa autorității competente, se constată că nu mai poate fi asigurată respectarea condițiilor din caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o indicație geografică protejată;
c) dacă niciun produs nu a fost introdus pe piață cu indicația geografică respectivă cel puțin în ultimii 7 ani consecutivi, iar în cazul produselor artizanale și industriale – în ultimii 5 ani consecutivi; sau
d) la cererea producătorilor produsului comercializat sub denumirea înregistrată. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, acest grup este singurul care are dreptul să depună o astfel de cerere.
(2) O autoritate competentă sau o persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate solicita anularea înregistrării în temeiul motivelor prevăzute la alin. (1) lit. a)–c).
(3) În conformitate cu alin. (2), pot solicita anularea înregistrării sindicatele și asociațiile pentru protecția drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor care activează de cel puțin 6 luni, cu privire la drepturile pe care le protejează.
(4) În cazul în care anularea se solicită la AGEPI, se depune o cerere de anulare care conține informații clare privind indicația geografică protejată, temeiurile și probele pe care se întemeiază, aceasta fiind examinată de către o comisie pentru anulări, care activează în cadrul AGEPI. Modul de depunere și examinare a cererii de anulare, componența și modul de funcționare a comisiei, precum și normele privind procedura de anulare se aprobă de către Guvern.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), AGEPI poate iniția, din proprie inițiativă, o procedură de anulare a înregistrării unei indicații geografice în baza motivelor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(6) În cadrul realizării procedurii de anulare a înregistrării unei indicații geografice se respectă aceleași principii și reguli generale aplicabile pentru depunerea și publicarea cererii de înregistrare, depunerea și examinarea opoziției, înregistrarea indicației geografice.
(7) Opoziția la anulare se examinează de către Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, prevăzută la art. 20, și este admisă doar dacă persoana care o depune demonstrează utilizarea comercială continuă a denumirii înregistrate de către o persoană fizică sau juridică interesată.
(8) Înainte de a decide anularea înregistrării unei indicații geografice, în cazurile menționate la alin. (2) și (5), AGEPI aduce la cunoștința solicitantului pe numele căruia este înregistrată indicația geografică intenția de anulare a înregistrării. Înainte de a decide anularea înregistrării unei indicații geografice dintr-un alt stat, AGEPI consultă autoritățile competente din acel stat.
(9) Datele privind anularea înregistrării se înscriu în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
(10) Este interzisă, timp de un an de la data anulării înregistrării unei indicații geografice, înregistrarea acestei denumiri în calitate de alt obiect de proprietate intelectuală, în special ca marcă, cu excepția cazului în care un astfel de obiect de proprietate intelectuală a existat sau o astfel de marcă a fost înregistrată înainte de înregistrarea indicației geografice.
(11) Prezentul articol nu se aplică indicațiilor geografice protejate pe teritoriul Republicii Moldova în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
Secțiunea a 5-a Protecția juridică. Conflictele cu alte drepturi
28Articolul 28. Protecția indicațiilor geografice
(1) Indicațiile geografice înregistrate sunt protejate împotriva:
a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a indicației geografice în legătură cu produse care nu fac obiectul înregistrării, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate cu denumirea respectivă sau în cazul în care, prin utilizarea indicației geografice respective în legătură cu orice produs sau serviciu, se exploatează, se slăbește, se diluează sau se prejudiciază reputația denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;
b) oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de o expresie precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitație”, „gust”, „parfum”, „similar” sau altele asemenea, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;
c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialele publicitare, în documentele sau în informațiile furnizate pe interfețe online referitoare la produsul în cauză, precum și împotriva oricărei ambalări a produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea sa;
d) oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.
(2) În sensul alin. (1) lit. b), se consideră că evocarea unei indicații geografice intervine, în special, atunci când o legătură suficient de directă și de clară cu produsul vizat de indicația geografică înregistrată se creează în mintea consumatorului mediu, informat și suficient de atent.
(3) Protecția indicațiilor geografice se aplică, de asemenea, oricărei utilizări a unui nume de domeniu contrare prevederilor alin. (1).
(4) Protecția menționată la alin. (1) se aplică, de asemenea:
a) mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Republicii Moldova fără să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu;
b) mărfurilor vândute prin vânzarea la distanță, de exemplu prin comerțul electronic;
c) mărfurilor destinate exportului către alte state.
(5) Grupurile de producători și operatori care au dreptul să utilizeze o indicație geografică, precum și autoritățile competente pentru o astfel de indicație geografică au dreptul să depună o cerere la Serviciul Vamal pentru a împiedica toate părțile terțe să introducă în Republica Moldova, în cadrul schimburilor comerciale, mărfuri care nu sunt puse în liberă circulație în Republica Moldova în cazul în care aceste mărfuri, inclusiv ambalajele, sunt originare din alte state și încalcă prevederile alin. (1).
(6) Indicațiile geografice înregistrate în temeiul prezentei legi nu devin generice în Republica Moldova.
(7) Dacă o indicație geografică este o denumire compusă care conține un termen considerat generic, utilizarea acelui termen nu constituie, ca regulă generală, o acțiune menționată la alin. (1) lit. a) și b).
29Articolul 29. Utilizarea în denumirea unui produs prelucrat a indicațiilor geografice care desemnează un produs folosit ca ingredient
(1) Fără a aduce atingere art. 28 și art. 41 alin. (12), precum și art. 6 și 15 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, indicația geografică care desemnează un produs folosit ca ingredient într-un produs prelucrat poate fi utilizată în denumirea produsului prelucrat respectiv sau pe eticheta acestuia ori în materialele publicitare aferente în cazul în care:
a) produsul prelucrat nu conține niciun alt produs comparabil cu ingredientul desemnat prin indicația geografică;
b) ingredientul desemnat prin indicația geografică este folosit în cantități suficiente pentru a i se conferi produsului prelucrat respectiv o caracteristică esențială;
c) procentajul ingredientului desemnat prin indicația geografică în produsul prelucrat este indicat pe etichetă.
(2) Producătorii produsului alimentar preambalat, astfel cum este definit la art. 2 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, care conține ca ingredient un produs desemnat printr-o indicație geografică, transmit în prealabil o notificare scrisă grupului de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, în cazul în care intenționează să utilizeze acea indicație geografică în denumirea produsului alimentar preambalat și în materialele publicitare aferente. Notificarea trebuie să cuprindă informații care demonstrează că au fost respectate condițiile enumerate la alin. (1).
(3) Grupul de producători recunoscut confirmă în scris, în termen de 4 luni, primirea notificării. Producătorul produsului alimentar preambalat poate începe să utilizeze indicația geografică în denumirea acestuia după primirea confirmării respective sau după expirarea termenului menționat, în funcție de evenimentul care survine primul.
(4) Fără a aduce atingere alin. (1), grupul de producători recunoscut și producătorul de produse alimentare preambalate pot încheia un acord cu privire la aspectele tehnice și vizuale specifice ale modului în care indicația geografică a ingredientului este prezentată în denumirea produsului alimentar preambalat pe etichetă, în altă parte decât în lista ingredientelor sau în materialele publicitare.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică vinului, produselor agricole și alimentare și nu se aplică băuturilor spirtoase.
30Articolul 30. Piese sau componente ale produselor fabricate
(1) Prevederile art. 28 nu aduc atingere utilizării de către producători a unei indicații geografice protejate pentru produsele artizanale și industriale, în conformitate cu art. 40, destinate indicării faptului că un produs fabricat conține sau încorporează, ca piesă sau componentă, un produs desemnat prin indicația geografică respectivă, cu condiția ca utilizarea în cauză să fie conformă cu practici comerciale loiale și să nu exploateze, să nu slăbească, să nu dilueze sau să nu prejudicieze reputația indicației geografice.
(2) O indicație geografică care desemnează o piesă sau o componentă a unui produs fabricat nu se utilizează în descrierea comercială a produsului respectiv, cu excepția cazului în care solicitantul pe numele căruia a fost înregistrată indicația geografică și-a dat consimțământul pentru o astfel de utilizare.
31Articolul 31. Termeni generici
(1) Termenii generici nu se înregistrează în calitate de indicații geografice.
(2) Termenul generic reprezintă:
a) denumirea unui produs, care, deși legată de locul, regiunea sau țara în care era realizat sau comercializat inițial produsul, a devenit denumirea comună a produsului în Republica Moldova;
b) un termen comun în Republica Moldova care descrie tipul de produs sau atributele produsului; sau
c) un termen care nu se referă la un produs anume.
(3) Pentru a se stabili dacă un termen a devenit sau nu generic se ține cont de toți factorii relevanți, în special de:
a) situația existentă în zonele de consum;
b) prevederile legislației naționale din domeniu sau, după caz, prevederile legislației din țara de origine a denumirii corespunzătoare.
32Articolul 32. Indicații geografice omonime
(1) O indicație geografică pentru care s-a depus o cerere după ce o indicație geografică omonimă sau parțial omonimă a făcut obiectul unei cereri ori este protejată în Republica Moldova se înregistrează doar dacă există o distincție suficientă în practică între condițiile de utilizare locală și de lungă durată și prezentarea celor două indicații omonime sau parțial omonime, ținându-se cont de necesitatea de a se asigura un tratament echitabil al producătorilor implicați, precum și de faptul că consumatorii nu sunt induși în eroare cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produselor.
(2) O indicație geografică omonimă sau parțial omonimă care creează consumatorilor impresia eronată că produsele provin de pe un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul de origine efectiv al produselor în cauză.
(3) În sensul prezentului articol, o indicație geografică omonimă sau parțial omonimă pentru care s-a depus o cerere sau care este protejată în Republica Moldova se referă la:
a) o indicație geografică înscrisă în Registrul național al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul național al indicațiilor geografice;
b) o indicație geografică pentru care s-a depus cerere, cu condiția să fie înscrisă ulterior în Registrul național al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul național al indicațiilor geografice;
c) o indicație geografică protejată în Republica Moldova în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona, cu Actul de la Geneva; și
d) indicațiile geografice și termenii echivalenți protejați în temeiul unui acord internațional încheiat între Republica Moldova și una sau mai multe țări.
33Articolul 33. Legătura dintre indicațiile geografice și mărci
(1) O denumire nu se înregistrează ca indicație geografică în cazul în care, având în vedere reputația și renumele mărcii, precum și durata utilizării acesteia, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce privește identitatea adevărată a produsului.
(2) O cerere de înregistrare a unei mărci a cărei utilizare ar încălca art. 28 se respinge dacă cererea de înregistrare a mărcii este depusă după data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice.
(3) Se permite utilizarea atât a indicației geografice, odată ce a fost înregistrată, cât și a mărcii relevante, care poate fi inclusiv reînnoită, în cazul în care o marcă a cărei utilizare încalcă art. 28, dar care a făcut obiectul unei cereri de înregistrare, a fost înregistrată, a fost utilizată cu bună-credință pe teritoriul Republicii Moldova înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de nulitate a mărcii respective sau de decădere din drepturi a titularului acesteia în temeiul Legii nr. 25/2024 privind mărcile.
(4) Fără a aduce atingere Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, mărcile de certificare și mărcile colective înregistrate în temeiul Legii nr. 25/2024 privind mărcile pot fi utilizate pe etichete împreună cu indicația geografică.
34Articolul 34. Soiuri de plante și rase de animale
(1) O denumire nu poate fi înregistrată în calitate de indicație geografică în cazul în care intră în conflict cu o denumire a unui soi de plante sau a unei rase de animale și este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului desemnat prin indicația geografică sau să provoace confuzie între produsele desemnate prin indicația geografică și soiul de plante sau rasa de animale în cauză.
(2) Condițiile menționate la alin. (1) se evaluează în raport cu utilizarea efectivă a denumirilor aflate în conflict, inclusiv utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale în afara ariei sale de origine și utilizarea denumirii unui soi de plante.
(3) Prezenta lege nu împiedică introducerea pe piață a unui produs care nu este conform cu caietul de sarcini al unei indicații geografice înregistrate, a cărui etichetare include denumirea sau o parte din denumirea indicației geografice respective care conține sau cuprinde denumirea soiului de plante sau a rasei de animale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) produsul în cauză cuprinde sau este derivat din soiul de plante sau rasa de animale indicată;
b) consumatorii nu sunt induși în eroare;
c) utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale constituie o concurență loială;
d) utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale nu exploatează reputația indicației geografice înregistrate; și
e) producția și comercializarea produsului în cauză s-au răspândit în afara ariei sale de origine înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice.
35Articolul 35. Norme speciale privind aprovizionarea cu hrană pentru animale și cu materii prime
(1) În cazul unui produs de origine animală a cărui denumire este înregistrată ca denumire de origine, hrana pentru animale trebuie să provină în întregime din aria geografică delimitată.
(2) În măsura în care nu este posibilă aprovizionarea în întregime cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, se poate adăuga hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate, cu condiția să nu fie afectate calitatea sau caracteristicile produsului datorate în principal mediului geografic. Cantitatea de hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate nu trebuie să depășească 50% din substanța uscată pe an.
(3) Printr-o modificare temporară dintre cele prevăzute la art. 26 alin. (7), se poate stabili o derogare de la alin. (2) până la restabilirea posibilității de aprovizionare cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, cu condiția ca legătura menționată la art. 11 alin. (1) pct. 6) să nu fie anulată în întregime.
(4) Orice restricție privind originea materiilor prime prevăzută în caietul de sarcini al unui produs, a cărui denumire este înregistrată ca indicație geografică, se justifică în ceea ce privește legătura menționată la art. 11 alin. (1) pct. 6) lit. b).
Secțiunea a 6-a Grupurile de producători. Dreptul de utilizare. Simboluri
36Articolul 36. Grupurile de producători ai produselor desemnate cu indicații geografice
(1) Grupurile de producători funcționează în mod transparent, deschis și nediscriminatoriu, astfel încât să permită tuturor producătorilor produsului desemnat printr-o indicație geografică să li se alăture în orice moment.
(2) Grupul de producători solicitant, cel târziu la data înregistrării indicației geografice în cauză, trebuie să corespundă următoarelor criterii:
a) îndeplinește atribuții, inclusiv cel puțin o atribuție prevăzută la alin. (5);
b) este înființat în mod voluntar, la inițiativa producătorilor, și este alcătuit din aceștia; și
c) este organizat în mod democratic și se află sub controlul și verificarea membrilor săi.
(3) Operatorii, reprezentanții activităților economice legate de una dintre etapele lanțului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o indicație geografică pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce privește produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu controlează grupul de producători.
(4) Grupul de producători se asigură că producătorii din cadrul grupului respectă caietul de sarcini aferent și simbolul Republicii Moldova atunci când utilizează pe piață indicația geografică protejată.
(5) Un grup de producători îndeplinește, în special, următoarele atribuții:
1) elaborarea caietului de sarcini, solicitarea înregistrării, modificării caietului de sarcini și anulării înregistrării; dezvoltarea activităților, inclusiv sprijinirea membrilor săi în ceea ce privește propriile lor sisteme de control pentru verificarea și asigurarea conformității cu caietul de sarcini;
2) întreprinderea măsurilor corespunzătoare pentru asigurarea protecției indicației geografice și a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt direct legate de aceasta, inclusiv a acțiunilor în instanța de judecată, precum și depunerea cererilor de intervenție la Serviciul Vamal și prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici de comercializare care prejudiciază sau riscă să prejudicieze reputația sau valoarea indicației geografice în cauză;
3) reprezentarea membrilor săi în cadrul rețelelor de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală și în relația cu autoritățile de combatere a contrafacerii;
4) instituirea și realizarea controalelor interne care asigură conformitatea cu caietul de sarcini a produsului desemnat printr-o indicație geografică la toate etapele de producție, inclusiv înainte de introducerea acestuia pe piață;
5) convenirea asupra unor practici sustenabile, prevăzute la art. 7, indiferent dacă sunt incluse în caietul de sarcini sau constituie o inițiativă separată, incluzând modalități de verificare a respectării practicilor respective și de asigurare a publicității adecvate cu privire la acestea;
6) luarea de măsuri pentru îmbunătățirea performanței indicației geografice în ceea ce privește sustenabilitatea de mediu, socială și economică, inclusiv:
a) dezvoltarea, organizarea și desfășurarea de campanii colective de marketing și de publicitate;
b) activități de diseminare a informațiilor și activități de promovare destinate să le comunice consumatorilor atributele produsului desemnat printr-o indicație geografică, inclusiv dezvoltarea serviciilor de turism în aria geografică relevantă;
c) efectuarea unor analize ale performanței economice, sociale sau de mediu, ale sustenabilității producției, ale caracteristicilor tehnice ale produsului, ale profilului nutrițional și ale profilului organoleptic în ceea ce privește produsul desemnat prin indicația geografică;
d) diseminarea de informații privind indicația geografică, simbolul aferent al Republicii Moldova și abrevierea „DOP” sau „IGP”; și
e) activități de consiliere, de formare și de diseminare a informațiilor referitoare la orientările privind bunele practici pentru producătorii actuali și viitori, inclusiv în ceea ce privește practicile sustenabile, în special cele prevăzute la art. 7, progresul științific și tehnic, digitalizarea, integrarea perspectivei de gen și egalitatea de gen, precum și sensibilizarea consumatorilor;
7) combaterea încălcărilor și a cazurilor de suspectare a utilizării frauduloase pe piață a unor produse desemnate prin indicații geografice care nu sunt conforme cu caietul de sarcini, prin monitorizarea și verificarea utilizării indicației geografice pe întreaga piață internă și pe piețele altor state în care sunt protejate indicațiile geografice, inclusiv pe interfețe online, și, dacă este necesar, informarea autorităților de aplicare a legii prin intermediul unor sisteme confidențiale, în cazul în care acestea sunt disponibile;
8) adoptarea unor măsuri de creștere a valorii produselor și, dacă este necesar, întreprinderea unor demersuri pentru prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici comerciale care prejudiciază sau riscă să prejudicieze imaginea și valoarea produselor lor, inclusiv practici de comercializare și prețuri care le devalorizează;
9) desfășurarea unor activități menite să asigure conformitatea produsului desemnat prin indicația geografică cu caietul de sarcini aferent;
10) luarea oricăror alte măsuri pentru asigurarea protecției juridice a indicației geografice, inclusiv, după caz, prin notificarea autorităților competente, în conformitate cu art. 70 alin. (6) și art. 72.
(6) În cazul în care nu există niciun grup de producători pentru un produs desemnat printr-o indicație geografică, autoritățile competente menționate la art. 67 alin. (1) pot îndeplini atribuțiile menționate la alin. (5) pct. 2), 6) și 7).
(7) Autoritățile publice pot acorda asistență producătorilor în ceea ce privește crearea și funcționarea grupurilor de producători.
(8) Informația privind grupurile de producători pentru produsele desemnate prin indicații geografice se înscrie în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
37Articolul 37. Grupurile de producători recunoscute
(1) Grupurile de producători ai căror membri produc un produs cu indicație geografică sau grupurile de producători care produc anumite categorii de produse cu indicații geografice pot depune o cerere la autoritatea competentă menționată la art. 67 alin. (1) pentru a fi desemnați în calitate de grup de producători recunoscut.
(2) Autoritățile menționate la art. 9 alin. (2) și producătorii menționați la art. 9 alin. (3) pot fi considerați grupuri de producători recunoscute.
(3) Autoritatea competentă desemnează grupul de producători recunoscut dacă acesta corespunde următoarelor criterii:
1) are o anumită formă juridică de organizare;
2) îndeplinește una dintre următoarele condiții:
a) are o pondere minimă de peste 50% dintre producătorii produsului în rândul membrilor; sau
b) are o pondere minimă a membrilor în rândul producătorilor produsului și o pondere minimă de peste 50% din volumul sau valoarea producției comercializabile; și
3) deține un statut scris care conține norme privind admiterea și încetarea calității de membru, cotizațiile de membru și încălcarea obligațiilor care decurg din calitatea de membru.
(4) Autoritatea competentă menționată la art. 67 alin. (1) transmite AGEPI, în termen de 10 zile lucrătoare, informația privind desemnarea grupului de producători recunoscut pentru a fi înscris în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
(5) În cazul în care un grup de producători nu mai corespunde criteriilor menționate la alin. (3), autoritatea competentă suspendă sau revocă recunoașterea și informează în acest sens AGEPI.
(6) Un grup de producători recunoscut în temeiul prezentei legi este singurul grup care are dreptul:
a) să îndeplinească sarcinile menționate la art. 36 în numele tuturor producătorilor care produc produsul desemnat prin indicația geografică în cauză, fără a aduce atingere dreptului producătorilor individuali de a acționa pentru a-și apăra interesele;
b) să primească o notificare din partea unui producător de produse alimentare preambalate cu privire la utilizarea indicației geografice a unui ingredient în denumirea unui produs alimentar preambalat, conform art. 29 alin. (2);
c) să solicite norme cu caracter obligatoriu pentru regularizarea ofertei de produse desemnate printr-o indicație geografică, inclusiv pentru o perioadă de până la 6 ani;
d) să stabilească cu operatorii din aval clauze standard de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizate între ei informațiile privind orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață pentru produsele în cauză sau de pe alte piețe ale produselor de bază;
e) să convină asupra unor practici sustenabile în conformitate cu art. 7;
f) să solicite aprobarea unei modificări în conformitate cu art. 26 alin. (1);
g) să depună o cerere de anulare a înregistrării în conformitate cu art. 27 alin. (1) lit. d).
(7) Grupul de producători recunoscut este singurul grup de producători care are dreptul să îndeplinească atribuțiile:
a) menționate la art. 36 alin. (5) pct. 1) și 5), în cazul în care efectul îndeplinirii acestor sarcini se răsfrânge asupra tuturor producătorilor produsului desemnat prin indicația geografică în cauză;
b) menționate la art. 36 alin. (5) pct. 2), 6) și 7), în cazul în care sarcinile respective sunt îndeplinite la nivel internațional, național sau regional, fără a aduce atingere posibilității ca producătorii produsului desemnat prin indicația geografică în cauză să efectueze sarcinile respective la nivel local.
(8) În cazul în care o indicație geografică desemnează o arie geografică transfrontalieră, autoritățile statelor în cauză cooperează pentru desemnarea unui singur grup de producători recunoscut. Dacă statele nu ajung la un acord sau dacă unul dintre statele vizate nu aplică sistemul de recunoaștere a grupurilor de producători, atunci niciun grup de producători nu este recunoscut pentru indicația geografică respectivă.
38Articolul 38. Asociațiile grupurilor de producători
Grupurile de producători interesate pot înființa, din proprie inițiativă, o asociație a grupurilor de producători, care poate îndeplini, în special, următoarele atribuții:
a) participarea la organisme consultative;
b) efectuarea schimbului de informații cu autoritățile publice pe teme legate de politica din domeniul indicațiilor geografice;
c) formularea recomandărilor pentru îmbunătățirea procesului de elaborare a politicilor în domeniul indicațiilor geografice, în special în ceea ce privește sustenabilitatea, combaterea fraudelor și a contrafacerii, crearea de valoare pentru operatori, normele în materie de concurență și dezvoltarea rurală;
d) promovarea și difuzarea în rândul producătorilor a bunelor practici referitoare la politicile în domeniul indicațiilor geografice, precum și a informațiilor privind produsele cu indicații geografice.
39Articolul 39. Protecția indicațiilor geografice în nume de domeniu
Drepturile asupra indicațiilor geografice înregistrate pot fi invocate în procedurile de soluționare alternativă a litigiilor referitoare la numele de domeniu.
40Articolul 40. Dreptul de utilizare
(1) O indicație geografică înregistrată poate fi utilizată de orice producător al unui produs sau de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini aferent.
(2) Operatorii sunt incluși în procedura de verificare a conformității cu caietul de sarcini prevăzută la art. 69.
(3) În situația în care o indicație geografică constă din numele proprietății unui producător individual solicitant sau conține numele respectiv, acest lucru nu împiedică alți operatori să utilizeze indicația geografică înregistrată, cu condiția ca aceasta să fie utilizată pentru desemnarea unui produs care este conform cu caietul de sarcini.
(4) Producătorii se asigură că produsele lor sunt conforme cu caietul de sarcini aferent.
41Articolul 41. Simboluri, indicații și abrevieri
(1) Simbolurile, indicațiile și abrevierile care se referă la indicații geografice se utilizează doar în legătură cu produse fabricate în conformitate cu caietul de sarcini aferent. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scopuri de informare și educaționale, cu condiția ca această utilizare să nu inducă în eroare consumatorul.
(2) Simbolurile aprobate prin Legea nr. 101/2014 pentru aprobarea simbolurilor naționale asociate indicațiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate și specialităților tradiționale garantate se utilizează pentru promovarea indicațiilor geografice.
(3) În cazul produselor originare din Republica Moldova comercializate cu o indicație geografică, simbolul național asociat acestei indicații geografice se plasează pe etichete și în materialele publicitare.
(4) În ceea ce privește eticheta, indicația geografică se plasează în același câmp vizual cu cel al simbolului asociat acesteia.
(5) Prin derogare de la alin. (3), pentru băuturile spirtoase simbolurile naționale asociate indicațiilor geografice protejate pot fi omise.
(6) În cazul în care produsele agricole sunt desemnate printr-o indicație geografică, numele producătorului sau numele operatorului se plasează pe etichete în același câmp vizual cu cel al indicației geografice. În acest caz, prin numele operatorului se înțelege numele operatorului responsabil de etapa de producție în care este obținut produsul vizat de indicația geografică sau al operatorului responsabil de efectuarea prelucrării substanțiale a produsului respectiv.
(7) În cazul băuturilor spirtoase desemnate printr-o indicație geografică, o indicație a numelui producătorului se plasează pe etichete în același câmp vizual cu cel al indicației geografice.
(8) În cazul în care ambalajele sau recipientele au cea mai mare față cu o suprafață astfel cum este descrisă la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, indicarea numelui producătorului sau al operatorului este opțională.
(9) Produsele agricole și băuturile spirtoase care sunt comercializate cu o indicație geografică și care au fost etichetate înainte de 14 mai 2026 pot fi introduse în continuare pe piață fără respectarea obligației de a indica numele producătorului sau al operatorului în același câmp vizual cu cel al indicației geografice până la epuizarea stocurilor existente.
(10) Dacă produsele agricole sunt desemnate printr-o denumire de origine sau indicație geografică, indicația „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi plasată pe eticheta produselor agricole și în materialele publicitare aferente. Pentru băuturile spirtoase desemnate printr-o indicație geografică, pe etichetă și în materialele publicitare aferente se indică „indicație geografică”.
(11) Abrevierile „DOP” sau „IGP”, corespunzând indicațiilor „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată”, pot fi plasate pe eticheta produselor agricole desemnate prin indicații geografice și în materialele publicitare aferente.
(12) Indicațiile și abrevierile pot fi utilizate pe etichetele și în materialele publicitare aferente produselor prelucrate atunci când indicația geografică se referă la un ingredient al acestora. În acest caz, indicația sau abrevierea se plasează lângă denumirea ingredientului identificat clar ca ingredient. Simbolul național se plasează separat, pentru a nu fi asociat cu denumirea produsului alimentar în sensul art. 15 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
(13) Simbolul, indicația și abrevierea pot fi utilizate pe etichete și în materialele publicitare sau de comunicare pentru produsele fabricate în cazul în care indicația geografică se referă la o piesă sau la o componentă a acestora. În acest caz, indicația, abrevierea sau simbolul se plasează lângă denumirea piesei sau a componentei identificate clar ca piesă sau componentă. Simbolul, indicația sau abrevierea nu trebuie plasate într-un mod care i-ar putea sugera consumatorului că este denumirea produsului fabricat în ansamblul său, și nu denumirea unei piese sau componente a produsului respectiv care este protejat printr‑o indicație geografică.
(14) Simbolurile naționale care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată, indicațiile „denumire de origine protejată” și „indicație geografică protejată”, precum și abrevierile „DOP” sau „IGP”, după caz, pot fi plasate pe etichetă numai după publicarea datelor privind înregistrarea indicației geografice respective.
(15) Pe etichetă pot fi plasate, de asemenea, următoarele:
a) reprezentări ale ariei geografice menționate în caietul de sarcini;
b) texte, grafice sau simboluri care se referă la regiunea în care se află respectiva arie geografică, cu condiția ca aceste referiri să nu fie de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului.
(16) Simbolurile asociate cu indicații geografice înscrise în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice care desemnează produse originare din alte state pot fi plasate pe eticheta produsului și în materialele publicitare aferente în conformitate cu alin. (3) și (4).
Secțiunea a 7-a Înregistrarea internațională a indicațiilor geografice
42Articolul 42. Regimul aplicabil înregistrărilor internaționale ale indicațiilor geografice
Prevederile prezentei legi, cu excepția celor referitoare la procedurile privind opozițiile și observațiile, se aplică mutatis mutandis și înregistrărilor internaționale ale indicațiilor geografice, conform Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, care au ca țară de origine sau care își extind efectele în Republica Moldova, dacă aceste acte nu prevăd altfel.
43Articolul 43. Cererea internațională
(1) Cererea internațională pentru o indicație geografică înregistrată având ca țară de origine Republica Moldova se depune la Biroul Internațional prin intermediul AGEPI.
(2) Cererea internațională specificată la alin. (1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care au dreptul să utilizeze indicația geografică respectivă sau de reprezentantul acestora.
(3) Cererea internațională se perfectează în conformitate cu prevederile Regulamentului comun.
44Articolul 44. Efectele înregistrării internaționale a unei indicații geografice având ca țară de origine Republica Moldova
(1) Înregistrarea internațională a unei indicații geografice având ca țară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internațional, asigură fără reînnoire, pe toată durata de protecție a indicației respective în Republica Moldova, protecția acesteia în țările membre ale Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, după caz, care nu au făcut declarații de refuz la acordarea protecției sau care le-au retras ulterior.
(2) Protecția internațională a indicației geografice menționate la alin. (1) încetează în cazul în care indicația geografică respectivă decade din protecție pe teritoriul Republicii Moldova, fapt care se notifică Biroului Internațional de către AGEPI.
45Articolul 45. Taxele aferente cererii internaționale
(1) La depunerea cererii internaționale se achită următoarele taxe:
a) la AGEPI – pentru recepționarea, verificarea, examinarea și transmiterea cererii la Biroul Internațional;
b) la Biroul Internațional – pentru înregistrarea indicației geografice, inclusiv taxele individuale, după caz, conform art. 7 al Actului de la Geneva.
(2) Taxele prevăzute la alin. (1) lit. b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate Biroului Internațional prin intermediul AGEPI.
(3) În cazul neachitării taxelor, cererea internațională se consideră nedepusă, cu excepția cazului de neachitare a unei taxe individuale care are drept efect, în conformitate cu Regulamentul comun, renunțarea la protecție pentru partea contractantă care solicită taxă individuală.
46Articolul 46. Procedura de verificare a cererii internaționale la AGEPI
(1) În termen de o lună de la data recepționării, AGEPI examinează și verifică documentele cererii internaționale sub aspectul respectării prevederilor art. 43 alin. (3) și al corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în registrele naționale corespunzătoare.
(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi și ale Regulamentului comun, AGEPI semnează cererea și expediază un exemplar al acesteia Biroului Internațional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
(3) Data înregistrării internaționale se consideră data la care cererea, conținând toate elementele prevăzute în Regulamentul comun, este recepționată de Biroul Internațional.
(4) Dacă în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin. (1) se depistează erori sau inexactități, AGEPI le notifică solicitantului și îi solicită să le înlăture.
47Articolul 47. Procedura de examinare a înregistrării internaționale notificate de Biroul Internațional
(1) Orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional se publică în BOPI și face obiectul unei proceduri de opoziție și al examinării de fond.
(2) În cazul în care înregistrarea internațională supusă examinării potrivit alin. (1) nu întrunește condițiile de protecție prevăzute de prezenta lege sau în cazul în care a fost formulată o opoziție împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declarație de refuz, pe care o notifică Biroului Internațional.
(3) Termenul prevăzut pentru comunicarea declarației de refuz nu poate depăși un an de la data recepționării de către AGEPI a notificării Biroului Internațional privind înregistrarea internațională în cauză.
(4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară emiterii declarației de refuz menționate la alin. (2), se desfășoară direct între AGEPI și solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.
(5) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, informează Biroul Internațional în ceea ce privește retragerea totală sau parțială a declarațiilor de refuz și a tuturor hotărârilor definitive ale instanțelor de judecată cu privire la revocarea protecției sau la anularea înregistrărilor internaționale.
(6) Dacă în urma examinării conform alin. (1) a unei înregistrări internaționale notificate de Biroul Internațional în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terți până la data notificării, terților li se acordă un termen de cel mult doi ani pentru a sista utilizarea denumirii respective, iar AGEPI comunică acest fapt Biroului Internațional în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin. (3).
(7) Dacă în urma examinării conform alin. (1) a unei înregistrări internaționale notificate de Biroul Internațional în conformitate cu Actul de la Geneva se constată că indicația geografică corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terți până la data notificării, terților li se acordă un termen de 15 ani pentru a sista utilizarea denumirii respective, iar AGEPI comunică acest fapt Biroului Internațional în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin. (3).
48Articolul 48. Procedura de opoziție
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, orice persoană care are un interes legitim are dreptul să formuleze o opoziție împotriva înregistrării indicației geografice.
(2) Opoziția argumentată se depune în scris la AGEPI, însoțită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziția nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziția poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi și argumente suplimentare în susținerea opoziției.
(3) Sunt admisibile spre examinare doar opozițiile depuse la AGEPI în termenul prevăzut la alin. (1).
(4) Opoziția formulată împotriva înregistrării indicației geografice este admisibilă numai dacă:
a) demonstrează că nu sunt respectate condițiile menționate la art. 5 alin. (1) sau (4), după caz;
b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare este contrară prevederilor prezentei legi;
c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate periclitează existența unei denumiri total sau parțial omonime ori a unei mărci de produse sau servicii, ori existența produselor care s-au aflat legal pe piață cel puțin 5 ani anteriori publicării cererii prevăzute la art. 16; sau
d) prezintă dovezi că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art. 31.
49Articolul 49. Procedura de examinare a opozițiilor
(1) Dacă opoziția este admisibilă, AGEPI:
a) o notifică, prin intermediul Biroului Internațional, solicitantului care, în termen de două luni de la data notificării, poate să își exprime punctul de vedere;
b) invită opozantul și solicitantul să desfășoare consultări pe o perioadă rezonabilă, care nu poate fi mai mare de 3 luni, în vederea obținerii unei soluționări amiabile. În orice moment al acestei perioade, AGEPI poate, la cererea comună a opozantului și a solicitantului, să prelungească perioada respectivă cu maximum 3 luni.
(2) În termen de o lună de la data încheierii consultărilor menționate la alin. (1) lit. b), solicitantul notifică AGEPI cu privire la rezultatul consultărilor, inclusiv la toate informațiile partajate, dacă s-a ajuns la un acord cu unul dintre opozanți sau cu toți opozanții și cu privire la eventualele modificări subsecvente ale cererii de înregistrare. Opozantul poate comunica AGEPI poziția sa la încheierea consultărilor.
(3) AGEPI examinează admisibilitatea opoziției și argumentele părților. Criteriile menționate la art. 48 alin. (4) lit. b)–d) se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală – în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova.
(4) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziția prezintă dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art. 16, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele și/sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care este fondată opoziția sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiția ca la această dată marca să fi fost înregistrată de cel puțin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziția se respinge.
(5) Dacă în urma examinării opoziția este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare. În caz contrar, respinge opoziția, fapt care se comunică părților.
50Articolul 50. Efectele înregistrării internaționale
(1) Orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional, începând cu data înregistrării internaționale, are aceleași efecte ca și în cazul în care cererea de înregistrare a indicației geografice corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.
(2) Dacă AGEPI nu a notificat Biroului Internațional nicio declarație de refuz în conformitate cu art. 47 alin. (2) sau dacă declarația de refuz a fost ulterior retrasă total sau parțial, protecția, în Republica Moldova, a indicației geografice corespunzătoare înregistrării internaționale în cauză, începând cu data menționată la alin. (1), este aceeași ca și în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
(3) Dacă declarația de refuz specificată la art. 47 alin. (2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internațională corespunzătoare nu a produs efectele menționate la alin. (1) și (2).
(4) O indicație geografică care corespunde prevederilor alin. (2) nu poate fi considerată ca devenită generică atâta timp cât ea este protejată în țara de origine.
Capitolul III SPECIALITĂȚI TRADIȚIONALE GARANTATE ȘI MENȚIUNI FACULTATIVE DE CALITATE
51Articolul 51. Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică produselor agricole destinate consumului uman menționate în Lista produselor agricole și alimentare, aprobată de Guvern, precum și următoarelor produse agricole și alimentare:
a) mâncăruri preparate;
b) bere;
c) ciocolată și produse derivate;
d) pâine;
e) produse de patiserie și prăjituri;
f) produse de cofetărie;
g) biscuiți și alte produse de panificație;
h) băuturi obținute din extracte din plante;
i) paste făinoase;
j) sare;
k) ape carbogazoase;
l) plută.
(2) Prezentul capitol nu se aplică băuturilor spirtoase sau produselor viticole, cu excepția oțetului de vin.
(3) Prevederile din prezenta lege privind înregistrarea, modificarea caietului de sarcini, anularea înregistrării indicațiilor geografice se aplică mutatis mutandis și specialităților tradiționale garantate, cu excepția cazurilor în care acest capitol prevede altfel.
Secțiunea 1 Specialități tradiționale garantate
52Articolul 52. Criterii de eligibilitate
(1) O denumire este eligibilă pentru înregistrare ca specialitate tradițională garantată dacă descrie un produs care:
a) rezultă în urma unui mod de producție sau de prelucrare ori a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale pentru produsul respectiv; sau
b) este produs din materii prime ori din ingrediente utilizate în mod tradițional.
(2) Pentru a putea fi înregistrată ca specialitate tradițională garantată, o denumire trebuie:
a) să fi fost utilizată în mod tradițional cu referire la produs; sau
b) să identifice caracterul tradițional al produsului.
(3) Dacă în procedura de opoziție se demonstrează că denumirea este utilizată în diferite regiuni ale Republicii Moldova și/sau ale altui stat pentru a diferenția produse comparabile sau produse care poartă o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea poate prevedea ca denumirea specialității tradiționale garantate să fie însoțită de mențiunea „fabricat potrivit tradiției din”, după care să urmeze imediat numele statului sau al unei regiuni a acestuia.
(4) O denumire nu se înregistrează dacă se referă numai la mențiuni cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la mențiuni din anumite acte legislative naționale.
53Articolul 53. Grupurile de producători ai specialităților tradiționale garantate
(1) Un grup de producători este o asociație, indiferent de forma juridică de organizare, alcătuită din producători ai aceluiași produs sau ai acelorași produse. Acesta este instituit la inițiativa producătorilor, își desfășoară activitatea în mod transparent și nediscriminatoriu. Grupul de producători este organizat în mod democratic și este controlat și verificat de membrii săi.
(2) Operatorii, reprezentanții activităților economice legate de una dintre etapele lanțului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o specialitate tradițională garantată pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce privește produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu controlează grupul de producători.
(3) Un grup de producători poate îndeplini, în special, următoarele atribuții:
a) elaborarea caietului de sarcini, solicitarea modificării acestuia și a anulării înregistrării, gestionarea controalelor proprii ale membrilor săi;
b) luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea performanței specialităților tradiționale garantate;
c) desfășurarea de activități de informare și promovare care să vizeze comunicarea către consumatori a atributelor ce conferă valoare adăugată produsului;
d) luarea de măsuri pentru creșterea valorii produselor și, dacă este necesar, întreprinderea de demersuri pentru prevenirea sau contracararea oricăror acțiuni care ar prejudicia imaginea produselor respective.
54Articolul 54. Cererea de înregistrare a specialității tradiționale garantate
(1) Cererea de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate se depune doar de către un grup de producători solicitant. Un grup de producători solicitant este o asociație, indiferent de forma juridică de organizare, alcătuit din producători ai aceluiași produs a cărui denumire este propusă pentru înregistrare sau alcătuit dintr‑un producător individual, în cazul în care persoana în cauză este singurul producător care dorește să depună o cerere. Mai multe grupuri de producători solicitante din țări diferite pot depune o cerere de înregistrare comună.
(2) Cererea de înregistrare a unei denumiri ca specialitate tradițională garantată se depune utilizându-se un formular-tip aprobat de AGEPI și trebuie să conțină:
a) numele și adresa grupului de producători solicitant;
b) denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de specialitate tradițională garantată;
c) denumirea produsului care constituie specialitate tradițională garantată;
d) traducerea, transliterarea denumirii specialității tradiționale garantate, după caz.
(3) La cererea de înregistrare se anexează:
a) caietul de sarcini;
b) dovada de achitare a taxei;
c) procura, dacă cererea de înregistrare se depune prin reprezentant.
55Articolul 55. Caietul de sarcini al specialității tradiționale garantate
Caietul de sarcini al unei specialități tradiționale garantate trebuie să conțină cel puțin:
a) denumirea produsului propusă pentru înregistrare, în versiunile lingvistice corespunzătoare;
b) descrierea produsului, inclusiv principalele sale caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice;
c) descrierea metodei de producție care trebuie aplicată de producători, inclusiv, dacă este cazul, a naturii și a caracteristicilor materiilor prime sau ingredientelor folosite, cuprinzând, dacă este relevant, denumirea comercială a speciei implicate și denumirea sa științifică, precum și metoda prin care este preparat produsul;
d) elementele esențiale care stabilesc caracterul tradițional al produsului;
e) cerințele de etichetare, dacă este cazul.
56Articolul 56. Data de depozit a cererii de înregistrare a specialității tradiționale garantate
Data de depozit a cererii de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate se consideră data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare cu respectarea prevederilor art. 54.
57Articolul 57. Motive de opoziție
(1) O opoziție depusă în conformitate cu prevederile prezentei legi este admisibilă doar dacă opozantul demonstrează că:
a) specialitatea tradițională garantată depusă pentru înregistrare nu respectă dispozițiile prezentei legi; sau
b) înregistrarea denumirii ar periclita existența unei denumiri complet sau parțial identice.
(2) Admisibilitatea unei opoziții se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova.
58Articolul 58. Perioade de tranziție pentru utilizarea specialităților tradiționale garantate
Pentru produsele a căror denumire constă dintr-un nume care contravine art. 61 sau conține un astfel de nume, AGEPI poate acorda, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o perioadă de tranziție de până la 5 ani pentru a permite utilizarea în continuare de către produsele respective a denumirii cu care au fost comercializate, cu condiția să se demonstreze, printr-o opoziție admisibilă la cererea de înregistrare a specialității tradiționale garantate a cărei protecție este încălcată, că denumirea respectivă a fost utilizată legal pe piața internă pentru o perioadă de minimum 5 ani anterioară datei publicării caietului de sarcini.
59Articolul 59. Modificarea caietului de sarcini
Caietul de sarcini poate fi modificat în baza unei cereri motivate depuse de către grupul de producători ai produsului care constituie specialitate tradițională garantată.
60Articolul 60. Anularea înregistrării specialității tradiționale garantate
(1) Anularea înregistrării unei specialități tradiționale garantate se solicită în instanța de judecată sau la AGEPI de către o persoană fizică sau juridică cu un interes legitim în următoarele cazuri:
a) conformitatea cu caietul de sarcini nu mai poate fi asigurată;
b) niciun produs acoperit de specialitatea tradițională garantată nu a mai fost introdus pe piață pe parcursul unei perioade anterioare de cel puțin 7 ani consecutivi.
(2) Fără a aduce atingere alin. (1), anularea înregistrării poate fi efectuată la cererea producătorilor produsului comercializat cu denumirea înregistrată.
(3) AGEPI poate iniția, din proprie inițiativă, o procedură de anulare a înregistrării unei specialități tradiționale garantate pe baza motivelor prevăzute la alin. (1).
(4) Opozițiile sunt admisibile numai dacă demonstrează utilizarea comercială continuă a denumirii înregistrate de către o persoană fizică sau juridică interesată.
61Articolul 61. Restricții privind utilizarea specialităților tradiționale garantate înregistrate
(1) Specialitățile tradiționale garantate înregistrate sunt protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări, chiar dacă denumirea protejată este tradusă, inclusiv în ceea ce privește produsele utilizate ca ingrediente, sau împotriva oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul.
(2) Denumirile utilizate pentru produse agricole și alimentare la nivel național nu trebuie să fie susceptibile de a fi confundate cu specialități tradiționale garantate înregistrate.
(3) Protecția menționată la alin. (1) se aplică inclusiv în privința produselor vândute prin vânzare la distanță, precum comerțul electronic.
62Articolul 62. Excepții pentru anumite utilizări
Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere:
a) utilizării termenilor care sunt generici în Republica Moldova, chiar dacă termenul generic face parte dintr-o denumire protejată ca specialitate tradițională garantată;
b) introducerii pe piață a produselor a căror etichetă conține sau cuprinde denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale utilizate cu bună‑credință;
c) aplicării normelor legale care reglementează proprietatea intelectuală și, în special, a normelor privind indicațiile geografice și mărcile, precum și a drepturilor acordate în temeiul normelor respective.
63Articolul 63. Simboluri, indicații și abrevieri
(1) Pentru produsele desemnate ca specialitate tradițională garantată se utilizează simbolul corespunzător aprobat prin Legea nr. 101/2014 pentru aprobarea simbolurilor naționale asociate indicațiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate și specialităților tradiționale garantate.
(2) Indicația „specialitate tradițională garantată” și abrevierea acesteia – „STG” – pot fi utilizate, inclusiv pe etichetă, doar în legătură cu produsele fabricate în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scop informativ și educativ, cu condiția ca o astfel de utilizare să nu inducă în eroare consumatorul.
64Articolul 64. Participarea la sistemul specialităților tradiționale garantate
(1) O denumire înregistrată ca specialitate tradițională garantată poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini aferent.
(2) Operatorii sunt incluși în procedura de verificare a conformității cu caietul de sarcini potrivit prevederilor art. 68 și 69.
Secțiunea a 2-a Mențiuni facultative de calitate
65Articolul 65. Domeniul de reglementare. Criterii de eligibilitate și restricții privind utilizarea
(1) Dispozițiile privind mențiunile facultative de calitate nu aduc atingere aplicării normelor care reglementează proprietatea intelectuală, în special a celor referitoare la indicațiile geografice, la mărci, precum și a drepturilor conferite în temeiul acestor norme.
(2) Mențiunile facultative de calitate trebuie să corespundă următoarelor criterii:
a) să se refere la o caracteristică a uneia sau mai multor categorii de produse sau la un atribut agricol sau de prelucrare care se aplică în anumite zone;
b) utilizarea acestora să adauge valoare produsului în raport cu produsele de tip similar; și
c) să aibă o dimensiune națională.
(3) Mențiunile facultative de calitate care descriu calitățile tehnice ale produselor în scopul punerii în aplicare a standardelor de comercializare obligatorii și care nu sunt destinate informării consumatorilor cu privire la aceste calități ale produselor nu intră în domeniul de aplicare al prezentei secțiuni.
(4) Mențiunile facultative de calitate exclud mențiunile rezervate facultative care sprijină și completează standardele de comercializare specifice stabilite pe bază sectorială sau pe categorii de produse.
(5) O mențiune facultativă de calitate poate fi utilizată numai pentru a descrie produse care îndeplinesc condițiile de utilizare corespunzătoare.
(6) Controalele privind utilizarea mențiunilor facultative de calitate se efectuează pe baza unei analize a riscurilor, pentru a se asigura respectarea cerințelor din lege, iar în caz de încălcări se aplică sancțiuni administrative corespunzătoare.
(7) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare ține Registrul mențiunilor facultative de calitate în conformitate cu legislația privind registrele.
66Articolul 66. Produs montan
Mențiunea „produs montan” este o mențiune facultativă de calitate și se utilizează exclusiv pentru descrierea produselor destinate consumului uman care îndeplinesc următoarele condiții:
a) materiile prime și furajele pentru animalele de fermă provin în principal din zone montane;
b) în cazul produselor prelucrate, prelucrarea se efectuează și în zonele montane.
Capitolul IV CONTROLUL
67Articolul 67. Autoritățile competente
(1) Guvernul desemnează autoritățile competente responsabile de:
a) aprobarea regulilor de elaborare și de coordonare a caietelor de sarcini;
b) elaborarea regulilor privind desemnarea grupului de producători recunoscut;
c) elaborarea regulilor de organizare a procedurilor de verificare a conformității produselor cu caietele de sarcini;
d) coordonarea caietelor de sarcini;
e) recunoașterea organismelor de evaluare a conformității acreditate;
f) aprobarea condițiilor privind delegarea unor sarcini de control.
(2) Guvernul desemnează autoritățile competente responsabile de controlul prevăzut de prezenta lege.
(3) Principiile și regulile generale privind organizarea producerii și a comercializării produselor cu indicații geografice protejate și a specialităților tradiționale garantate, precum și regulile de organizare a procedurilor de verificare a conformității produselor cu caietul de sarcini, elaborate de autoritățile competente desemnate în temeiul alin. (1), se aprobă de către Guvern.
68Articolul 68. Dispoziții generale privind controlul
(1) Orice operator care respectă dispozițiile prezentei legi are dreptul să beneficieze de un sistem de control.
(2) În sensul prezentei legi, controlul constă în:
a) verificarea conformității unui produs cu caietul de sarcini corespunzător;
b) supravegherea utilizării denumirilor înregistrate conform prezentei legi pentru desemnarea produselor introduse pe piață, indiferent dacă acestea se află la etapa depozitării, tranzitului, distribuției sau a oferirii spre vânzare, inclusiv în comerțul electronic și/sau pe interfețele online.
(3) Controlul instituit prin prezenta lege nu exclude controlul de stat efectuat în conformitate cu Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat.
(4) AGEPI publică și actualizează periodic denumirile și adresele autorităților competente desemnate conform art. 67 alin. (2), ale organismelor de evaluare a conformității, ale organismelor delegate și ale persoanelor fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control în condițiile prevăzute la art. 74, pentru fiecare indicație geografică și specialitate tradițională garantată.
69Articolul 69. Verificarea conformității produselor cu caietul de sarcini
(1) Verificarea conformității produselor cu denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate a căror arie geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova și a specialităților tradiționale garantate produse pe teritoriul Republicii Moldova cu caietul de sarcini corespunzător, înainte de introducerea produselor pe piață, se efectuează de către:
a) una sau mai multe autorități competente desemnate conform art. 67 alin. (2); sau
b) unul sau mai multe organisme de evaluare a conformității, organisme delegate sau persoane fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini oficiale de verificare a conformității produsului cu caietul de sarcini corespunzător.
(2) Organismele menționate la alin. (1) lit. b) respectă și sunt acreditate în conformitate cu oricare dintre următoarele standarde relevante pentru sarcinile delegate:
a) Standardul SM EN ISO/CEI 17065 „Evaluarea conformității. Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii”; sau
b) Standardul SM EN ISO/CEI 17020 „Evaluarea conformității. Cerințe pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții”.
(3) Fiecare operator care dorește să participe la orice activitate care face obiectul caietului de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicație geografică sau al unei specialități tradiționale garantate notifică acest lucru autorităților competente menționate la art. 67 alin. (2), organismelor de evaluare a conformității acreditate și recunoscute, organismelor delegate sau, după caz, persoanelor fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control.
(4) Autoritățile competente desemnate conform art. 67 alin. (2), organismele de evaluare a conformității acreditate, organismele delegate sau, după caz, persoanele fizice menționate la alin. (3) transmit către AGEPI, în termen de 10 zile lucrătoare, informații privind operatorii care desfășoară activități supuse uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini al unui produs desemnat printr‑o indicație geografică sau al unei specialități tradiționale garantate.
(5) AGEPI, în baza informațiilor menționate la alin. (4), ține și actualizează lista operatorilor care desfășoară activități supuse uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicație geografică sau al unei specialități tradiționale garantate. Informația se publică în BOPI și se înscrie în Registrul național al denumirilor de origine, în Registrul național al indicațiilor geografice și în Registrul național al specialităților tradiționale garantate, după caz.
(6) În cazul în care o activitate care face obiectul caietului de sarcini este desfășurată de unul sau mai mulți operatori într-o altă țară decât țara de origine a indicației geografice, dispozițiile privind verificarea conformității operatorilor respectivi se stabilesc în caietul de sarcini al produsului.
(7) În cazul în care se aplică prevederile art. 9 alin. (2), verificarea conformității cu caietul de sarcini se efectuează de către o altă autoritate decât cea considerată solicitant în temeiul art. 9 alin. (2).
(8) Verificarea conformității produselor cu indicații geografice protejate a căror arie geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova și a specialităților tradiționale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova cu caietul de sarcini corespunzător se efectuează de către autoritatea desemnată de țara de origine sau de către unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.
(9) Costurile aferente verificării conformității cu caietul de sarcini corespunzător se suportă de către producătorii ale căror activități fac obiectul controlului respectiv.
70Articolul 70. Verificarea conformității indicațiilor geografice care desemnează produse artizanale și industriale
(1) Pentru un produs artizanal sau industrial desemnat printr-o indicație geografică, verificarea conformității cu caietul de sarcini corespunzător se efectuează prin intermediul unei declarații pe propria răspundere. Aceasta se întocmește pe formularul-tip aprobat de autoritatea competentă menționată la art. 67 alin. (2).
(2) Înainte de introducerea produsului pe piață, producătorii depun la autoritatea competentă desemnată conform art. 67 alin. (2) o declarație pe propria răspundere privind conformitatea produsului cu caietul de sarcini.
(3) După introducerea produsului pe piață, producătorii prezintă, o dată la 3 ani, o declarație pe propria răspundere privind conformitatea continuă a produsului cu caietul de sarcini. În cazul în care caietul de sarcini este modificat într-un mod care afectează produsul în cauză, producătorul actualizează declarația pe propria răspundere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a modificărilor.
(4) Autoritatea competentă responsabilă de verificarea conformității verifică cel puțin dacă informațiile furnizate în declarația pe propria răspundere sunt complete și coerente. În cazul în care autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în declarația pe propria răspundere sunt complete și coerente și nu are rezerve cu privire la conformitate, autoritatea competentă eliberează un certificat de autorizare a utilizării indicației geografice pentru produsul în cauză sau reînnoiește certificatul existent.
(5) În cazul unor erori sau inconsecvențe evidente în declarația pe propria răspundere, producătorului i se oferă posibilitatea de a o corecta sau completa.
(6) În scopul verificării conformității produsului care face obiectul unei declarații pe propria răspundere, controalele, care pot avea loc înainte și după introducerea pe piață a produsului, se efectuează pe baza unei analize a riscurilor și, dacă sunt disponibile, pe baza notificărilor din partea producătorilor interesați de produse desemnate prin indicația geografică, de către:
a) autoritatea competentă desemnată conform art. 67 alin. (2); sau
b) unul ori mai multe organisme de evaluare a conformității, organisme delegate sau persoane fizice cărora le-au fost delegate sarcini de verificare a conformității produsului cu caietul de sarcini corespunzător, în conformitate cu art. 74.
(7) În caz de neconformitate, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru remedierea situației.
(8) Verificarea efectuată pe baza declarației pe propria răspundere nu îi împiedică pe producători să solicite organismelor de evaluare a conformității, menționate la art. 69 alin. (1), să verifice conformitatea produsului cu caietul de sarcini corespunzător.
71Articolul 71. Stabilirea conformității cu caietul de sarcini
(1) Operatorul al cărui produs, în urma verificării conformității menționate la art. 69 și 70, este considerat conform cu caietul de sarcini corespunzător are dreptul:
a) să primească, la cerere, inclusiv prin mijloace electronice, un certificat de conformitate, care să ateste conformitatea produselor sale cu caietul de sarcini; sau
b) să fie inclus, la cerere, în lista operatorilor prevăzută la art. 69 alin. (5), după caz. Extrasul privind înscrierea în această listă se pune online la dispoziția fiecărui operator autorizat.
(2) Informațiile privind stabilirea conformității și includerea operatorilor pe listă se pun, la cerere, la dispoziția autorităților responsabile de aplicarea legii, a Serviciului Vamal sau a altor autorități implicate în verificarea utilizării indicațiilor geografice și a denumirilor specialităților tradiționale garantate pentru produsele introduse pe piață. Operatorul, în cadrul activității sale, poate face publice aceste informații sau le poate furniza oricărei persoane care le solicită.
(3) Informațiile menționate la alin. (1) se actualizează periodic pe baza unei evaluări a riscurilor.
(4) Operatorul căruia nu i s-a mai acordat certificatul de conformitate sau care a fost eliminat de pe listă nu are dreptul să utilizeze în continuare datele privind această conformitate.
72Articolul 72. Supravegherea utilizării pe piață a indicațiilor geografice și a denumirilor specialităților tradiționale garantate
(1) Autoritatea competentă, desemnată conform art. 67 alin. (2), responsabilă de verificarea și supravegherea utilizării indicației geografice și a denumirii specialității tradiționale garantate, după introducerea pe piață a produselor respective, acționează, periodic și cu o frecvență adecvată, pe baza analizei riscurilor și a notificărilor primite, inclusiv de la grupurile de producători, pentru a asigura conformitatea cu caietul de sarcini sau, dacă este cazul, și cu documentul unic sau cu un document echivalent al documentului unic pentru indicația geografică și specialitatea tradițională garantată în cauză, inclusiv în prezentările online și în cadrul etichetării.
(2) Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a preveni sau a sista utilizarea care contravine art. 28–30 sau, după caz, art. 61–63 a denumirilor pe produse sau servicii, inclusiv prin intermediul interfețelor online, care sunt produse, furnizate sau comercializate pe teritoriul Republicii Moldova ori sunt destinate exportului.
(3) AGEPI facilitează schimbul de informații între autoritățile desemnate pentru a asigura respectarea normelor în mod eficient.
73Articolul 73. Obligațiile furnizorilor pe piața online
(1) Orice informație legată de publicitatea pentru produse, de promovarea și vânzarea acestora care este accesibilă persoanelor stabilite în Republica Moldova și care contravine protecției indicațiilor geografice prevăzute la art. 28–30 și restricțiilor privind utilizarea specialităților tradiționale garantate prevăzute la art. 61 se consideră conținut ilegal.
(2) Orice persoană fizică sau entitate poate notifica furnizorilor de servicii de găzduire prezența unui anumit conținut care încalcă prevederile art. 28–30 și ale art. 61.
(3) Notificarea menționată la alin. (2) trebuie să conțină următoarele elemente:
a) indicarea temeiului juridic;
b) o expunere de motive care să explice de ce informațiile constituie conținut ilegal, cu trimitere la una sau mai multe dispoziții specifice;
c) informații de identificare a autorității competente;
d) informații clare care să permită furnizorului de servicii intermediare să identifice și să localizeze conținutul ilegal în cauză, cum ar fi unul sau mai multe URL-uri și, dacă este necesar, informații suplimentare;
e) informații privind căile de atac aflate la dispoziția furnizorului de servicii intermediare și a destinatarului serviciului;
f) informații cu privire la autoritatea căreia urmează să i se transmită informațiile privind acțiunile întreprinse ca urmare a notificării.
74Articolul 74. Delegarea anumitor sarcini de control
(1) Autoritățile competente desemnate conform art. 67 alin. (2) pot delega anumite sarcini de control unuia sau mai multor organisme delegate ori unor persoane fizice.
(2) Autoritatea competentă se asigură că organismul delegat căruia sau persoana fizică căreia îi deleagă anumite sarcini de control deține competențele necesare pentru îndeplinirea efectivă a acestor sarcini.
(3) Delegarea anumitor sarcini de control se efectuează în scris și trebuie să respecte următoarele condiții:
1) delegarea să conțină o descriere exactă a sarcinilor de control delegate și a condițiilor în care respectivele sarcini pot fi îndeplinite;
2) în cazul în care sarcinile de control sunt delegate către organisme delegate, acestea trebuie:
a) să dispună de cunoștințele de specialitate, echipamentele, infrastructura și resursele necesare pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor de control delegate;
b) să dispună de un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare;
c) să acționeze în mod transparent, să fie imparțiale și să nu se afle în niciun conflict de interese și, în special, să nu existe riscul ca imparțialitatea conduitei lor profesionale să fie afectată, în mod direct sau indirect, în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de control delegate;
3) în cazul în care sarcinile de control se deleagă unor persoane fizice, acestea trebuie:
a) să dispună de cunoștințele de specialitate, echipamentele, infrastructura și resursele necesare pentru a îndeplini eficient sarcinile de control delegate;
b) să dispună de calificarea și experiența corespunzătoare;
c) să acționeze în mod transparent, să fie imparțiale și să nu se afle în niciun conflict de interese în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de control delegate;
4) să existe mecanisme prin care să se asigure o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente care deleagă anumite sarcini de control și organismele delegate sau persoanele fizice.
75Articolul 75. Obligațiile organismelor delegate și ale persoanelor fizice
Organismele delegate sau persoanele fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control în condițiile stabilite la art. 74:
a) notifică autoritățile competente care au delegat anumite sarcini de control, în mod regulat și la solicitarea acestora, cu privire la rezultatele controalelor și ale activităților conexe pe care le îndeplinesc;
b) informează imediat autoritățile competente care au delegat anumite sarcini de control în cazurile în care rezultatele controalelor indică un caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, dacă în acordurile specifice dintre respectivele autorități competente și organismul delegat sau persoana fizică nu este prevăzut altfel;
c) cooperează și oferă asistență autorităților competente care au delegat anumite sarcini de control și le acordă acces la sediile lor și la documentația legată de sarcinile de control delegate.
76Articolul 76. Obligațiile autorităților competente care au delegat anumite sarcini de control
(1) Autoritățile competente care au delegat anumite sarcini de control unor organisme delegate sau unor persoane fizice în condițiile stabilite la art. 74:
1) organizează, în orice moment și în caz de necesitate, audituri sau inspecții ale organismului delegat sau persoanei fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control;
2) revocă integral sau parțial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:
a) există dovezi că organismul delegat sau persoana fizică nu reușește să îndeplinească în mod corespunzător sarcinile de control delegate;
b) organismul delegat sau persoana fizică nu reușește să ia măsuri corespunzătoare și în timp util în vederea înlăturării iregularităților constatate; sau
c) a fost compromisă independența sau imparțialitatea organismului delegat sau a persoanei fizice.
(2) Autoritățile competente care au delegat anumite sarcini de control pot revoca delegarea și din alte motive decât cele menționate la alin. (1) pct. 2), cu condiția ca acestea să fie specificate în normele privind condițiile de delegare a anumitor sarcini de control aprobate de autoritățile competente desemnate în conformitate cu art. 67 alin. (1).
Capitolul V ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
77Articolul 77. Încălcarea drepturilor
(1) Încălcarea drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege atrage răspundere civilă, contravențională sau penală, după caz.
(2) Măsurile, procedurile și mijloacele de reparare stabilite în prezentul capitol au scopul de a asigura respectarea drepturilor și a obligațiilor prevăzute de prezenta lege. Acestea se aplică în mod corect și echitabil, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare și trebuie să presupună termene rezonabile, astfel încât să nu atragă întârzieri nejustificate.
(3) Aplicarea măsurilor, a procedurilor și a mijloacelor de reparare trebuie să fie eficientă, proporțională și disuasivă, să evite crearea unor obstacole în calea comerțului legal și să ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive.
(4) Dispozițiile procedurale prevăzute de prezenta lege se completează cu cele de drept comun.
78Articolul 78. Acțiunea privind încălcarea drepturilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică și orice autorități interesate care au pretenții față de utilizarea unei indicații geografice protejate sau a unei specialități tradiționale garantate au dreptul să inițieze o acțiune în instanța de judecată în modul stabilit de lege.
(2) Au dreptul să inițieze o acțiune privind încălcarea drepturilor acordate prin prezenta lege:
a) producătorii de produse/operatorii care au dreptul să utilizeze indicația geografică sau producătorii de produse tradiționale;
b) alte persoane fizice sau juridice ori entități care au dreptul de a reprezenta producătorii menționați la lit. a), precum și organizațiile create în acest scop, cu condiția ca acestea din urmă să activeze de cel puțin 6 luni.
(3) Persoana ale cărei drepturi sunt încălcate poate să ceară instanței de judecată apărarea drepturilor în termenul general de prescripție extinctivă.
79Articolul 79. Măsuri de asigurare a probelor
(1) Până la înaintarea unei acțiuni, precum și în cadrul unei acțiuni privind încălcarea drepturilor, la cererea reclamantului care, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale, prezintă probe accesibile și suficiente în susținerea pretențiilor privind încălcarea drepturilor sale sau privind iminența unei astfel de încălcări, instanța de judecată competentă poate să dispună măsuri provizorii pentru asigurarea probelor.
(2) Măsurile de asigurare a probelor pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eșantioane, ori sechestrul mărfurilor în litigiu și, după caz, al materialelor și al instrumentelor utilizate la producerea și/sau distribuirea mărfurilor în litigiu, precum și al documentelor referitoare la acestea.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a unei cauțiuni sau a unei garanții echivalente, având menirea să asigure, în conformitate cu alin. (8), compensarea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului.
(4) Aplicarea măsurilor de asigurare a probelor se dispune de către instanța de judecată sau de către o altă autoritate competentă în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă nr. 225/2003.
(5) Măsurile prevăzute la alin. (1) se iau, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă reclamantului sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească se aduce imediat la cunoștința părții afectate, cel târziu îndată după executarea măsurilor.
(6) La cererea părților afectate are loc o revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, pentru a se decide, într-un termen rezonabil de la data notificării măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, anulate sau confirmate.
(7) Măsurile de asigurare a probelor se anulează la cererea pârâtului, care își păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu înaintează o acțiune în instanța de judecată în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunțării încheierii privind asigurarea probelor.
(8) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act ori a oricărei omisiuni a reclamantului sau dacă, ulterior, se constată inexistența încălcării sau a iminenței de încălcare a drepturilor protejate de prezenta lege, instanța de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să‑i achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.
80Articolul 80. Prezentarea și asigurarea probelor în cadrul acțiunii privind încălcarea drepturilor
(1) La solicitarea unei părți care prezintă dovezi suficiente și rezonabile că pretențiile sale sunt întemeiate, precum și informații potrivit cărora anumite probe se află în gestiunea părții adverse, instanța de judecată poate dispune prezentarea acestora de către cealaltă parte, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale.
(2) În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanța de judecată poate dispune, la solicitarea unei părți, prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părții adverse, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale.
(3) În cazul în care o parte la proces refuză, fără un motiv justificat, accesul la informațiile necesare sau tergiversează cu rea-credință prezentarea acestora, fapt ce împiedică soluționarea conflictului, instanța se pronunță în privința admiterii sau respingerii acțiunii în baza informațiilor prezentate, inclusiv a plângerilor sau a pretențiilor prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului la informații, cu condiția asigurării posibilității de audiere a părților cu privire la pretențiile sau la elementele de probă ale acestora.
81Articolul 81. Dreptul la informare
(1) În cadrul unei acțiuni referitoare la încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege și ca răspuns la o cerere justificată și rezonabilă a reclamantului, instanța de judecată competentă poate dispune ca informațiile privind originea și rețelele de distribuire a produselor sau a serviciilor care încalcă un drept prevăzut de prezenta lege să fie furnizate de persoana care a încălcat drepturile sau de orice altă persoană în privința căreia s-a constatat că:
a) deține la scară comercială produse care încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
b) utilizează la scară comercială servicii care încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
c) furnizează la scară comercială produse sau servicii utilizate în activități prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;
d) a fost indicată de către persoana menționată la lit. a), b) sau c) ca fiind implicată în acțiuni de producere, fabricare sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege.
(2) Informațiile menționate la alin. (1) trebuie să cuprindă, după caz:
a) denumirea și adresa producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deținătorilor anteriori ai produselor sau ale prestatorilor de servicii, precum și ale vânzătorilor angro și cu amănuntul;
b) cantitățile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul produselor sau serviciilor respective.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere altor prevederi legale care:
a) acordă persoanelor menționate la art. 78 alin. (2) lit. a) dreptul de a obține informații mai detaliate;
b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informațiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
c) reglementează răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
d) permit refuzul de a furniza informații care ar constrânge persoana menționată la alin. (1) să recunoască participarea sa nemijlocită sau a rudelor sale apropiate la încălcarea dreptului ce decurge dintr-o indicație geografică protejată sau dintr-o specialitate tradițională garantată; sau
e) reglementează protecția confidențialității surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
82Articolul 82. Măsurile de asigurare a acțiunii privind încălcarea drepturilor
(1) Dacă s-a constatat încălcarea sau iminența încălcării drepturilor prevăzute de prezenta lege, instanța de judecată poate, la cererea reclamantului, să instituie măsuri de asigurare împotriva pârâtului și/sau intermediarilor, și anume:
a) să pronunțe o încheiere cu titlu provizoriu cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept prevăzut de prezenta lege, de a interzice continuarea pretinselor încălcări ale dreptului vizat, sub rezerva aplicării unor sancțiuni pecuniare, sau de a admite continuarea acțiunilor, cu condiția depunerii unei cauțiuni suficiente să asigure despăgubirea reclamantului;
b) să dispună sechestrarea sau confiscarea produselor despre care se presupune că încalcă un drept prevăzut de prezenta lege, în scop de prevenire a introducerii sau răspândirii acestora în circuitul comercial.
(2) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, instanța de judecată competentă poate dispune, dacă partea vătămată demonstrează existența unor circumstanțe susceptibile să compromită compensarea prejudiciilor, asigurarea acțiunii prin sechestrarea bunurilor mobile și imobile ale persoanei despre care se presupune că a încălcat drepturile, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor active ale acesteia. În acest scop, instanța de judecată competentă poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informația relevantă.
(3) În legătură cu măsurile menționate la alin. (1) și (2), instanța de judecată are dreptul să solicite reclamantului să prezinte orice dovadă disponibilă în mod rezonabil, pentru a se convinge că acesta este persoana care are dreptul să utilizeze indicația geografică sau producătorul de produse tradiționale și că dreptul acestuia a fost încălcat sau că o astfel de încălcare este iminentă.
(4) Măsurile menționate la alin. (1) și (2) se iau, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă reclamantului sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească se aduce imediat la cunoștința părții afectate, cel târziu îndată după executarea măsurilor.
(5) O revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, are loc la cererea pârâtului, pentru a se decide, în termen rezonabil, după notificarea măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, revocate sau confirmate.
(6) Măsurile de asigurare se anulează, la cererea pârâtului, care își păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu intentează o acțiune pe fond în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunțării încheierii privind asigurarea probelor.
(7) Instanța de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) cu condiția ca reclamantul să depună o cauțiune sau o garanție echivalentă, având menirea să asigure, în conformitate cu dispozițiile alin. (8), repararea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului.
(8) În cazul în care măsurile de asigurare sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act sau a oricărei omisiuni a reclamantului ori dacă, ulterior, se constată inexistența încălcării sau a iminenței de încălcare a unui drept prevăzut de prezenta lege, instanța de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.
83Articolul 83. Măsuri corective
(1) Fără a scuti reclamantul de plata oricăror despăgubiri datorate, ca urmare a încălcării, persoanelor menționate la art. 78 alin. (2) și fără compensare de orice gen, instanța de judecată poate dispune, la cererea acestuia, să fie întreprinse măsuri corespunzătoare cu privire la produsele considerate ca provenind din încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege și, după caz, cu privire la materialele și echipamentul care au servit la crearea sau confecționarea acelor produse. Asemenea măsuri prevăd:
a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
b) retragerea definitivă din circuitul comercial; sau
c) distrugerea.
(2) Măsurile specificate la alin. (1) se realizează din contul pârâtului, cu excepția cazului în care există motive temeinice care justifică contrariul.
(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanța de judecată se conduce de principiul proporționalității, luând în considerare gravitatea încălcării, măsurile de corecție dispuse, precum și interesele persoanelor terțe.
84Articolul 84. Asigurarea executării hotărârii judecătorești
(1) Dacă prin hotărâre judecătorească se constată o încălcare a unui drept ce decurge dintr-o indicație geografică protejată sau dintr-o specialitate tradițională garantată, instanța de judecată poate pronunța o încheiere prin care pârâtul sau intermediarul să fie somat să înceteze orice acțiune ce constituie o încălcare a drepturilor menționate. În acest scop, instanța de judecată poate cere depunerea de către pârât a unei cauțiuni sau garanții echivalente corespunzătoare. Persoanele menționate la art. 78 alin. (2) pot cere dispunerea acestor măsuri și împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terț pentru încălcarea drepturilor asupra unei indicații geografice protejate sau a unei specialități tradiționale garantate.
(2) Nerespectarea încheierii menționate la alin. (1) atrage, după caz, aplicarea unei sancțiuni pecuniare repetate pentru asigurarea executării acesteia.
85Articolul 85. Măsuri alternative
În cazuri corespunzătoare și la cererea persoanei pasibile de aplicarea măsurilor prevăzute la art. 83 și 84, instanța de judecată poate dispune plata unei despăgubiri pecuniare în locul aplicării acestor măsuri, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) persoana a acționat fără intenție sau din imprudență;
b) executarea măsurilor ce ar trebui stabilite ar cauza pentru persoana respectivă un prejudiciu disproporționat în raport cu fapta săvârșită;
c) plata unei despăgubiri este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
86Articolul 86. Despăgubirile
(1) La cererea părții prejudiciate, instanța de judecată competentă dispune persoanei care a încălcat un drept prevăzut de prezenta lege și care a acționat cu bună știință sau având motive suficiente să cunoască acest fapt plata către reclamant a unei despăgubiri corespunzătoare prejudiciului real suferit de acesta prin încălcarea dreptului său.
(2) La stabilirea despăgubirii menționate la alin. (1), instanța de judecată competentă:
a) ia în considerare toate aspectele relevante, cum ar fi consecințele economice negative suportate de partea prejudiciată, în special venitul ratat, orice beneficiu obținut fără justă cauză de persoana care a încălcat drepturile și, dacă este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat persoanelor menționate la art. 78 alin. (2) prin încălcarea drepturilor lor; sau
b) ca alternativă la lit. a), poate hotărî, dacă este cazul, să stabilească o valoare forfetară pentru despăgubiri pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puțin, valoarea redevențelor sau a încasărilor care ar fi fost datorate în cazul în care persoana care a încălcat drepturile ar fi cerut autorizația de utilizare a dreptului respectiv prevăzut de prezenta lege.
(3) În cazul în care persoana a încălcat drepturile fără a avea cunoștință de această încălcare sau fără a avea motive rezonabile să o cunoască, instanța de judecată poate dispune recuperarea beneficiilor obținute sau plata unor despăgubiri care pot fi prestabilite.
87Articolul 87. Publicarea hotărârilor judecătorești
(1) În cadrul acțiunilor privind încălcarea dreptului ce decurge dintr-o indicație geografică protejată sau dintr-o specialitate tradițională garantată, instanța de judecată poate dispune, la cererea reclamantului și din contul persoanei care a săvârșit încălcarea, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informațiilor cu privire la hotărârea de judecată, inclusiv afișarea și publicarea integrală sau parțială a acesteia.
(2) Instanța de judecată competentă poate dispune și măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.
Capitolul VI PREVEDERI COMUNE
Secțiunea 1 Contestarea
88Articolul 88. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a indicațiilor geografice și a specialităților tradiționale garantate
(1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a indicațiilor geografice sau a specialităților tradiționale garantate poate fi contestată de către părți în termen de două luni de la data notificării acesteia. Contestația are efect suspensiv.
(2) Contestația se depune la AGEPI și se soluționează de către Comisia de contestații în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.
(3) Contestația, formulată în scris și argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Comisia de contestații emite decizii și încheieri conform competenței.
89Articolul 89. Examinarea contestației
(1) În cursul examinării contestației, Comisia de contestații invită părțile să își prezinte observațiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părți.
(2) În urma examinării contestației, Comisia de contestații emite una dintre următoarele decizii:
a) de menținere în vigoare a deciziei contestate;
b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate;
c) orice altă decizie, conform competenței.
(3) Decizia Comisiei de contestații intră în vigoare la data adoptării și se publică în BOPI.
(4) Decizia Comisiei de contestații se comunică părților în termen de două luni de la data pronunțării și poate fi contestată la Judecătoria Chișinău specializată în materie de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data notificării deciziei integrale.
Secțiunea a 2-a Informarea publicului
90Articolul 90. Registrele
(1) AGEPI ține, în format electronic, Registrul național al indicațiilor geografice, Registrul național al denumirilor de origine și Registrul național al specialităților tradiționale garantate, în care se înscriu datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege și este stipulată în Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în registrele naționale prevăzute de prezenta lege se publică în BOPI.
(2) Registrele menționate la alin. (1) sunt publice.
(3) AGEPI poate elibera, la cerere, extrase din registrele naționale menționate la alin. (1) cu condiția achitării taxei stabilite.
(4) Toate datele menționate la alin. (1) sunt considerate de interes public și pot fi accesate de oricare terț. Înregistrările în registre se păstrează pentru o perioadă nedeterminată.
AGEPI publică săptămânal, în format electronic, pe pagina sa web oficială, BOPI, care conține:
a) informații privind obiectele de proprietate industrială, inclusiv privind indicațiile geografice protejate, specialitățile tradiționale garantate, precum și alte informații cu privire la acestea a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative din domeniu;
b) comunicări și informații de ordin general provenind de la directorul AGEPI;
c) alte informații referitoare la prevederile prezentei legi și la aplicarea acesteia.
Secțiunea a 3-a Prevederi generale de procedură
92Articolul 92. Limba de procedură
(1) În toate procedurile din cadrul AGEPI referitoare la cererea de înregistrare, la indicația geografică înregistrată și la specialitatea tradițională garantată înregistrată se utilizează limba română.
(2) Cererea de înregistrare a indicației geografice sau, după caz, a specialității tradiționale garantate, precum și orice solicitare privind realizarea unei proceduri stabilite de prezenta lege se depun în limba română. Documentele prevăzute în prezentul alineat perfectate într-o altă limbă se consideră ca fiind nedepuse.
(3) Prin derogare de la alin. (2), în cazul în care documentele prezentate în toate procedurile din cadrul AGEPI stabilite de prezenta lege sunt perfectate în orice altă limbă, traducerea acestora în limba română se prezintă în termen de două luni de la data depunerii documentului inițial.
93Articolul 93. Depunerea solicitărilor și materialelor la AGEPI
(1) Orice solicitare/orice materiale privind realizarea unei proceduri stabilite de prezenta lege poate fi/pot fi:
a) depusă/depuse în scris la AGEPI sau expediată/expediate prin poștă;
b) transmisă/transmise în formă electronică, cu respectarea cerințelor legale stabilite pentru documentul electronic;
c) depusă/depuse online, prin intermediul serviciului e-AGEPI.
(2) Orice solicitare privind realizarea unei proceduri stabilite de prezenta lege, pentru a cărei realizare este prevăzută achitarea unei taxe, se consideră depusă după achitarea taxei respective.
94Articolul 94. Notificarea
Orice notificare expediată de AGEPI în cadrul unei proceduri prelungește termenul de examinare pentru o perioadă egală cu termenul scurs de la data expedierii notificării până la data recepționării răspunsului.
95Articolul 95. Reprezentarea în fața AGEPI
(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă și funcțională în Republica Moldova acționează în fața AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit în acest scop.
(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă și funcțională în Republica Moldova sunt reprezentate în fața AGEPI de către un mandatar autorizat în proprietatea intelectuală, care acționează, în baza unei împuterniciri, în orice procedură stabilită de prezenta lege.
(3) Mandatarii autorizați în proprietatea intelectuală activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.
(1) Depunerea și examinarea cererii de înregistrare a indicației geografice și a specialității tradiționale garantate, înaintarea opoziției, a contestației, înregistrarea indicației geografice și a specialității tradiționale garantate, precum și efectuarea altor acțiuni cu semnificație juridică ce țin de procedurile de examinare a cererii și de protecția juridică a indicației geografice sau a specialității tradiționale garantate se supun taxelor, care se achită în contul AGEPI.
(2) Acțiunile pentru care se percep taxe, precum și cuantumul acestora se stabilesc de către Guvern.
(3) Taxele se achită de către solicitant sau de către oricare persoană fizică sau juridică împuternicită. Documentele de plată trebuie să conțină datele necesare pentru identificarea cererii depuse sau, după caz, a indicației geografice ori a specialității tradiționale garantate la care se referă, precum și a procedurii solicitate. În caz contrar, taxa se consideră neachitată, se restituie în rezerva plătitorului la AGEPI și, la solicitare, poate fi restituită acestuia.
(4) Taxele plătite, cu excepția taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicației geografice sau a specialității tradiționale garantate, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, dacă procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.
(5) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decât cel stabilit se ia în considerare la achitarea diferenței, iar procedura începe la data achitării integrale a taxei.
(6) Taxele pentru o acțiune de procedură achitate după expirarea termenului acordat se restituie în rezerva plătitorului la AGEPI și, la solicitare, se restituie acestuia, iar procedura respectivă nu se efectuează.
(7) Taxa de înregistrare a indicației geografice sau a specialității tradiționale garantate care nu a fost achitată în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în termen de 6 luni de la data expirării termenului respectiv, cu aplicarea unei majorări de 50%.
(8) Opozițiile și contestațiile organelor centrale de specialitate ale administrației publice și ale autorităților administrației publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acționează în interes public.
97Articolul 97. Competența în soluționarea litigiilor
(1) Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluționează de către Comisia de contestații a AGEPI, Judecătoria Chișinău sau de către un arbitraj specializat.
(2) Comisia de contestații a AGEPI soluționează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.
(3) Judecătoria Chișinău specializată în materie de contencios administrativ soluționează litigiile privind examinarea acțiunilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de contestații a AGEPI.
(4) Judecătoria Chișinău specializată în materie de drept civil soluționează litigiile privind:
a) încălcarea drepturilor conferite prin înregistrarea indicației geografice sau a specialității tradiționale garantate;
b) anularea înregistrării unei indicații geografice sau specialități tradiționale garantate;
c) revocarea deciziei de înregistrare a unei indicații geografice sau specialități tradiționale garantate;
d) măsurile de asigurare a probelor până la intentarea acțiunii;
e) măsurile preventive și provizorii prevăzute de prezenta lege.
(5) Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atât în relațiile contractuale, cât și în cele necontractuale, ce țin de proprietatea industrială, și anume privind:
a) acordarea și folosirea drepturilor conferite prin înregistrarea indicației geografice sau a specialității tradiționale garantate;
b) alte litigii ce nu țin de activitatea autorităților publice.
Capitolul VII DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
98Articolul 98. Intrarea în vigoare și aplicabilitatea legii
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 2 aprilie 2027.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 66/2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 134–137, art. 527), cu modificările ulterioare, se abrogă.
(3) Cererile de înregistrare a indicațiilor geografice și specialităților tradiționale garantate ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi se examinează în modul stabilit de prezenta lege.
(4) Indicațiile geografice și specialitățile tradiționale garantate înregistrate la AGEPI până la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce privește regimul juridic, cu indicațiile geografice și specialitățile tradiționale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege.
(5) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (4), grupurile de producători care au înregistrat la AGEPI până la data intrării în vigoare a prezentei legi indicații geografice și specialități tradiționale garantate vor întreprinde, într-un termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toate măsurile complementare necesare în vederea ajustării, conform prezentei legi, a caietului de sarcini și, după caz, a documentului unic.
(6) Litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în proces de examinare vor fi soluționate în conformitate cu prevederile legii în vigoare la data apariției raportului juridic litigios.
99Articolul 99. Organizarea executării legii
Guvernul, până la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în vigoare în concordanță cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege și va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acesteia.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 107. Chișinău, 11 iunie 2026.