Textul legii Caută

Lege nr. 123 din 29.05.2025

privind principiul recunoașterii reciproce a mărfurilor comercializate în mod legal în statele membre ale Uniunii Europene

Adoptat
29.05.2025
Publicat
24.06.2025 în Monitorul Oficial Nr. 329-332 art. 378
În vigoare din
24.06.2026
Statut
În vigoare
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON
Citat în 2 acte

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 91 din 29 martie 2019, CELEX: 32019R0515.

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

1

Articolul 1. Scopul și obiectul legii

(1) Prezenta lege are drept scop consolidarea desfășurării comerțului dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce și prin eliminarea obstacolelor nejustificate în calea comerțului.

(2) Prezenta lege stabilește norme și proceduri naționale pentru recunoașterea mărfurilor care respectă prevederile actului Uniunii Europene privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor în cazuri individuale, referitoare la mărfurile care nu se supun restricțiilor cantitative la import și la export sau unor măsuri cu efect echivalent și care sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) se ține seama de restricțiile la import, la export sau de tranzit, justificate de motive de morală publică, de ordine și siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții umane și a animalelor sau de ocrotire a plantelor, precum și de motive de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de protecție a proprietății industriale și comerciale. Restricțiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nicio restricție disimulată în calea comerțului dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Moldova. În aceste situații se ține seama de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(4) Prezenta lege prevede, de asemenea, instituirea și menținerea punctelor naționale de informare despre produse, cooperarea și schimbul de informații în contextul principiului recunoașterii reciproce.

2

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică mărfurilor de orice tip, inclusiv produselor din domeniul agriculturii și al pescuitului, precum și deciziilor administrative, cu sensul definit la alin. (2), emise sau care urmează să fie emise de către autoritățile administrației publice și/sau de către alte instituții abilitate prin lege cu competențe de emitere a unor astfel de decizii (în continuare – autorități competente naționale), în legătură cu orice astfel de mărfuri care sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene, în cazul în care decizia administrativă în cauză îndeplinește următoarele criterii:

a) temeiul pentru emiterea deciziei administrative constituie o normă tehnică națională cu sensul definit la alin. (3); și

b) efectul direct sau indirect al deciziei administrative constă în restricționarea sau refuzul accesului pe piață al mărfurilor.

(2) În sensul prezentei legi, prin decizie administrativă se înțelege orice act al unei autorități competente naționale, care se bazează pe o normă tehnică națională, cu sensul definit la alin. (3), și care are același efect juridic precum efectul menționat la alin. (1) lit. b) sau un efect juridic similar.

(3) În sensul prezentei legi, prin normă tehnică națională se înțelege orice prevedere a unui act cu putere de lege, a unui act administrativ sau a unei alte norme administrative, care are următoarele caracteristici:

1) vizează mărfurile sau aspecte ale mărfurilor care nu fac obiectul armonizării la nivelul Uniunii Europene;

2) fie interzice punerea la dispoziție pe piață a mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip, fie impune respectarea legislației Republicii Moldova, de facto sau de jure, ori de câte ori mărfurile respective sunt puse la dispoziție pe piață; și

3) prevede cel puțin una dintre următoarele măsuri:

a) stabilește caracteristicile necesare ale mărfurilor sau ale mărfurilor de un anumit tip, precum sunt nivelul de calitate, de performanță sau de securitate ori dimensiunile acestora, inclusiv cerințele aplicabile mărfurilor respective în ceea ce privește denumirea comercială, terminologia, simbolurile, metodele de încercare, ambalajul, marcarea sau etichetarea, precum și procedurile de evaluare a conformității;

b) în scopul protejării consumatorilor sau a mediului, impune alte cerințe pentru mărfuri sau pentru mărfurile de un anumit tip, care afectează ciclul de viață al acestora după ce au fost puse la dispoziție pe piață, precum sunt condițiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare, în cazul în care astfel de condiții pot afecta în mod semnificativ compoziția sau natura mărfurilor respective sau punerea la dispoziție pe piață a acestora.

(4) Prevederile alin. (3) pct. 3) lit. a) se aplică, de asemenea, metodelor și proceselor de producție utilizate în ceea ce privește produsele agricole, inclusiv produsele de pescuit, și comerțul cu produse agricole destinate consumului uman sau animal, precum și metodelor și proceselor de producție aferente altor produse, în cazul în care acestea afectează caracteristicile produselor respective.

(5) O procedură de autorizare prealabilă nu constituie o normă tehnică națională în sensul prezentei legi. O decizie de refuz al autorizării prealabile, bazată pe o normă tehnică națională, este considerată un act administrativ căruia i se aplică prevederile prezentei legi în cazul în care actul respectiv îndeplinește cerințele prevăzute la alin. (1).

(6) Prezenta lege nu se aplică:

a) deciziilor cu caracter judiciar emise de către instanțele naționale;

b) deciziilor cu caracter judiciar emise de către autoritățile responsabile de aplicarea legii pe parcursul investigării sau al urmăririi penale a unei infracțiuni în ceea ce privește terminologia, simbolurile ori alte referințe materiale la organizații neconstituționale sau criminale ori a unei infracțiuni cu caracter rasist, discriminatoriu sau xenofob.

(7) Prevederile art. 5 și 6 din prezenta lege nu aduc atingere aplicării prevederilor:

a) art.8 alin. (1) lit. b)–f) din Legea nr. 422/2006 privind securitatea generală a produselor;

b) art. 26 și 28 din Legea nr. 306/2018 privind siguranța alimentelor;

c) art. 33 și 34 din Legea nr. 66/2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate referitoare la efectuarea controalelor oficiale privind denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și mențiunile tradiționale protejate;

d) art.30 din Legea nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate și de bunăstare a animalelor.

(8) Prezenta lege nu aduce atingere obligației de a notifica Comisia Europeană și statele membre ale Uniunii Europene, în temeiul procedurii de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, cu privire la proiectele de reglementări tehnice naționale înainte de aprobarea acestora de către Guvern.

3

Articolul 3. Noțiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:

1. mărfuri comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene – mărfuri sau mărfuri de un anumit tip care fie respectă normele relevante aplicabile în statul membru al Uniunii Europene respectiv, fie nu fac obiectul unor astfel de norme în statul respectiv și care sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali din statul membru al Uniunii Europene;

2. distribuitor – persoană fizică sau juridică care face parte din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție mărfuri pe piața din Republica Moldova;

3. importator – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, care pune la dispoziție, pentru prima dată, mărfuri dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe piața din Republica Moldova;

4. motive legitime de interes public – justificări întemeiate pe rațiuni de morală publică, de ordine și siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții umane și a animalelor sau de ocrotire a plantelor, precum și de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de protecție a proprietății industriale și comerciale sau de alte motive imperative de interes public. Motivele respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și de restricție disimulată în calea comerțului dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Moldova;

5. operator economic – producător, reprezentant autorizat, importator și/sau distribuitor al mărfurilor comercializate în mod legal în statele membre ale Uniunii Europene;

6. organism de evaluare a conformității – cu sensul definit la art. 2 din Legea nr. 235/2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității;

7. procedură de autorizare prealabilă – procedură administrativă stabilită de legislație, prin care autoritatea competentă națională este obligată, în baza unei cereri depuse de către un operator economic, să acorde o aprobare formală înainte ca mărfurile să poată fi puse la dispoziție pe piața din Republica Moldova;

8. producător:

a) persoană fizică sau juridică care produce mărfuri ori care dispune proiectarea și producerea acestora sau care produce mărfuri ce nu sunt rezultatul unui proces de fabricație, inclusiv produse agricole, și care le comercializează sub denumirea sau marca comercială a persoanei respective;

b) persoană fizică sau juridică care modifică mărfurile ce sunt deja comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Republica Moldova, într-un mod care poate afecta conformitatea acestora cu normele relevante aplicabile în statul membru respectiv sau în Republica Moldova; ori

c) persoană fizică sau juridică, alta decât cele specificate la lit. a) și b), care, prin aplicarea numelui propriu, a mărcii comerciale sau a unei alte caracteristici distinctive a sale pe mărfuri sau pe documentele care însoțesc mărfurile respective, se prezintă drept producătorul mărfurilor în cauză;

9. punere la dispoziție pe piață – furnizare a unor mărfuri în vederea distribuirii, a consumului sau a utilizării acestora pe piața unui stat membru al Uniunii Europene sau pe piața din Republica Moldova în cadrul unei activități comerciale, fie în schimbul unei plăți, fie în mod gratuit;

10. rechemare – măsură care vizează returnarea unor mărfuri ce au fost deja puse la dispoziția utilizatorului final;

11. refuz al accesului pe piață – oricare dintre următoarele măsuri:

a) interzicerea punerii la dispoziție pe piață a mărfurilor sau interzicerea păstrării acestora pe piață;

b) solicitarea privind retragerea sau rechemarea mărfurilor de pe piață;

12. reprezentant autorizat – persoană fizică sau juridică înregistrată în Republica Moldova care a fost împuternicită, printr-un mandat în formă scrisă, de către un producător pentru a acționa în numele acestuia în scopul punerii la dispoziție pe piață a mărfurilor în cauză;

13. retragere – măsură care împiedică punerea la dispoziție pe piață a unor mărfuri ce se regăsesc în lanțul de aprovizionare;

14. restricționare a accesului pe piață – impunere a unor condiții care trebuie îndeplinite fie înainte ca mărfurile să fie puse la dispoziție pe piață, fie pentru ca acestea să fie păstrate pe piața respectivă, condiții care, în ambele cazuri, necesită modificarea uneia sau a mai multor caracteristici ale mărfurilor, astfel cum sunt prevăzute la art. 2 alin. (3) pct. 3) lit. a), sau necesită efectuarea unor încercări suplimentare;

15. utilizator final – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, căreia îi sunt puse la dispoziție sau i-au fost puse la dispoziție mărfurile fie în calitate de consumator, în afara oricărei activități comerciale, industriale, artizanale sau profesionale, fie în calitate de utilizator final profesional, în cadrul activităților sale industriale sau profesionale.

Capitolul II PROCEDURI PRIVIND APLICAREA PRINCIPIULUI RECUNOAȘTERII RECIPROCE ÎN CAZURI INDIVIDUALE

4

Articolul 4. Declarația de recunoaștere reciprocă

(1) Producătorul mărfurilor sau al mărfurilor de un anumit tip, care sunt puse la dispoziție sau care urmează să fie puse la dispoziție pe piața din Republica Moldova, poate întocmi o declarație voluntară de comercializare în mod legal a mărfurilor în scopul recunoașterii reciproce (în continuare – declarație de recunoaștere reciprocă) pentru a demonstra autorităților competente naționale că mărfurile respective sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.

Producătorul poate împuternici reprezentantul său autorizat să întocmească, în numele producătorului, declarația de recunoaștere reciprocă.

(2) Declarația de recunoaștere reciprocă este întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexă și trebuie să conțină toate informațiile specificate în anexă.

(3) Producătorul sau reprezentantul său autorizat întocmește declarația de recunoaștere reciprocă, prevăzută în anexă, indicând doar informațiile stabilite în partea I a declarației în cauză, iar importatorul sau distribuitorul – doar informațiile stabilite în partea a II-a a declarației respective.

(4) Partea I și partea a II-a a declarației de recunoaștere reciprocă pot fi întocmite de către importator sau de către distribuitor, cu condiția ca semnatarul să poată furniza elementele de probă menționate la art. 5 alin. (5) lit. a).

(5) Declarația de recunoaștere reciprocă se întocmește în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. În cazul Republicii Moldova, declarația de recunoaștere reciprocă se traduce în limba română de către operatorul economic.

(6) Operatorii economici care semnează declarația de recunoaștere reciprocă sau o parte a acesteia sunt responsabili pentru conținutul și corectitudinea informațiilor pe care le furnizează în declarația de recunoaștere reciprocă, inclusiv pentru corectitudinea informațiilor pe care le traduc. În sensul prezentului alineat, operatorii economici poartă răspundere în conformitate cu legislația.

(7) Operatorii economici se asigură că declarația de recunoaștere reciprocă este actualizată în mod permanent, astfel încât să reflecte toate modificările informațiilor pe care aceștia le-au furnizat în declarația respectivă.

(8) Declarația de recunoaștere reciprocă este prezentată autorității competente naționale în scopul efectuării evaluării prevăzute la art. 5. Declarația în cauză poate fi prezentată pe suport de hârtie sau în formă electronică ori poate fi pusă la dispoziție în regim online.

(9) În cazul în care operatorii economici pun la dispoziție declarația de recunoaștere reciprocă în regim online, se aplică următoarele cerințe:

a) tipul de mărfuri sau seria pentru care se întocmește declarația de recunoaștere reciprocă este ușor de identificat; și

b) mijloacele tehnice utilizate permit accesul facil la declarația de recunoaștere reciprocă, fiind monitorizate pentru a se asigura disponibilitatea declarației respective și accesul la aceasta.

(10) În cazul în care mărfurile pentru care se prezintă declarația de recunoaștere reciprocă fac, de asemenea, obiectul unui act al Uniunii Europene prin care se solicită o declarație de conformitate UE, declarația de recunoaștere reciprocă poate fi anexată la declarația de conformitate UE respectivă.

5

Articolul 5. Evaluarea mărfurilor

(1) În situația în care autoritatea competentă națională intenționează să evalueze mărfurile care fac obiectul prezentei legi în scopul stabilirii dacă acestea sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene și, în acest caz, dacă interesele publice legitime vizate de norma tehnică națională sunt protejate în mod adecvat, ținându-se seama de caracteristicile mărfurilor respective, autoritatea competentă națională notifică, fără întârziere, operatorul economic în cauză.

(2) Autoritatea competentă națională notifică operatorul economic cu privire la efectuarea evaluării, indicând mărfurile care fac obiectul evaluării și specificând norma tehnică națională aplicabilă sau procedura de evaluare prealabilă, precum și cu privire la posibilitatea de prezentare a declarației de recunoaștere reciprocă, prevăzută la art. 4, în scopul efectuării evaluării în cauză.

(3) Pe durata efectuării evaluării prevăzute la alin. (1), operatorul economic are dreptul să pună la dispoziție mărfuri pe piața din Republica Moldova și poate continua să le comercializeze, cu excepția cazului în care operatorul economic a fost notificat cu privire la decizia administrativă de restricționare sau de refuz al accesului pe piață pentru mărfurile respective.

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care evaluarea este efectuată în cadrul unei proceduri de autorizare prealabilă sau în cazul în care autoritatea competentă națională suspendă temporar punerea la dispoziție pe piață a mărfurilor care fac obiectul evaluării în conformitate cu art. 6.

(5) În cazul în care declarația de recunoaștere reciprocă este prezentată autorității competente naționale în conformitate cu art. 4, în scopul efectuării evaluării prevăzute la alin. (1):

a) declarația de recunoaștere reciprocă, împreună cu documentele justificative necesare pentru verificarea informațiilor conținute în aceasta, care au fost furnizate ca răspuns la cererea autorității competente naționale, sunt acceptate de către autoritatea respectivă ca fiind suficiente pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene; și

b) autoritatea competentă națională nu solicită operatorului economic documente sau informații suplimentare pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.

(6) În cazul în care declarația de recunoaștere reciprocă nu este prezentată autorității competente naționale în conformitate cu art. 4, în scopul efectuării evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă națională solicită operatorului economic să furnizeze documentele și informațiile, necesare pentru evaluarea respectivă, cu privire la:

a) caracteristicile mărfurilor sau ale tipului de mărfuri în cauză; și

b) comercializarea în mod legal a mărfurilor într-un stat membru al Uniunii Europene.

(7) Operatorul economic are la dispoziție cel puțin 15 zile lucrătoare de la data solicitării autorității competente naționale în care să prezinte documentele și informațiile prevăzute la alin.(5) lit. a) sau la alin. (6), precum și toate argumentele sau observațiile pe care le consideră relevante.

(8) În scopul efectuării evaluării prevăzute la alin.(1), dacă autoritatea competentă națională trebuie să verifice anumite informații furnizate de către operatorul economic, pentru a verifica informațiile respective, autoritatea competentă națională, în conformitate cu art. 10 alin. (2), notifică autoritățile competente sau punctele de informare despre produse din statul membru al Uniunii Europene în care operatorul economic susține că își comercializează în mod legal mărfurile.

(9) În cadrul efectuării evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă națională ia în considerare rapoartele de încercare sau certificatele eliberate de un organism de evaluare a conformității, furnizate de către operatorul economic ca parte a evaluării. Autoritatea competentă națională nu poate respinge rapoartele de încercare sau certificatele eliberate de către un organism de evaluare a conformității care este acreditat pentru domeniul relevant de activitate de evaluare a conformității de către un organism de acreditare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, semnatar al Acordului de recunoaștere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA-MLA), din motive legate de competența organismului respectiv.

(10) În cazul în care, după finalizarea evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă națională emite o decizie administrativă privind mărfurile pe care le-a evaluat, aceasta notifică, fără întârziere, operatorul economic cu privire la decizia respectivă. În termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data emiterii deciziei administrative, autoritatea competentă națională notifică Comisia Europeană cu privire la decizia respectivă, utilizând, în acest scop, sistemul de informare și comunicare indicat la art. 11.

(11) Decizia administrativă prevăzută la alin. (10) conține motivele care au stat la baza acesteia, prezentate într-un mod suficient de detaliat și fundamentat pentru a facilita evaluarea compatibilității deciziei respective cu principiul recunoașterii reciproce și cu prevederile prezentei legi.

(12) În decizia administrativă prevăzută la alin. (10) sunt incluse următoarele informații:

a) norma tehnică națională pe care se întemeiază decizia administrativă;

b) motivele legitime de interes public care justifică aplicarea normei tehnice naționale pe care se întemeiază decizia administrativă;

c) elementele de probă, tehnice sau științifice, pe care autoritatea competentă națională le-a luat în considerare, inclusiv, eventualele evoluții ale tehnologiei survenite de la intrarea în vigoare a normei tehnice naționale;

d) sinteza argumentelor prezentate de către operatorul economic în cauză, relevante pentru evaluarea prevăzută la alin. (1), după caz;

e) dovada faptului că decizia administrativă este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit și că aceasta nu depășește cadrul necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(13) Decizia administrativă prevăzută la alin. (10) indică căile de atac disponibile în temeiul art. 120 și 124 din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018, precum și termenele aplicabile acestor căi de atac.

(14) Decizia administrativă include, de asemenea, o trimitere la opiniile Comisiei Europene, publicate pe site-ul web oficial al acesteia, privind rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (SOLVIT), care au fost luate în considerare de către autoritatea competentă națională, în conformitate cu art. 8.

(15) Decizia administrativă prevăzută la alin.(10) nu produce efecte decât după notificarea operatorului economic în legătură cu aceasta, în conformitate cu prevederile alineatului menționat.

6

Articolul 6. Suspendarea temporară a accesului pe piață

(1) Autoritatea competentă națională care efectuează o evaluare a mărfurilor în temeiul art. 5 poate suspenda temporar punerea la dispoziție pe piața din Republica Moldova a mărfurilor respective în următoarele cazuri:

a) în condiții normale de utilizare sau în condiții previzibile în mod rezonabil, mărfurile reprezintă un risc grav la adresa securității, a sănătății umane sau a mediului, chiar și fără efecte imediate, care necesită o intervenție rapidă din partea autorității competente naționale; sau

b) punerea la dispoziție pe piața din Republica Moldova a mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip este, în general, interzisă din motive de morală publică sau de securitate publică.

(2) Autoritatea competentă națională notifică, fără întârziere, operatorul economic, Comisia Europeană și statele membre ale Uniunii Europene cu privire la suspendarea temporară prevăzută la alin. (1).

(3) Notificarea către Comisia Europeană și către statele membre ale Uniunii Europene se efectuează prin intermediul sistemului de informare și comunicare prevăzut la art. 11. În cazurile indicate la alin. (1) lit. a), notificarea trebuie să fie însoțită de o justificare tehnică sau științifică detaliată, care să demonstreze motivele pentru care se consideră că acest caz face obiectul literei respective.

7

Articolul 7. Notificarea prin Sistemul de schimb rapid de informații (RAPEX) sau prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF)

În cazul în care decizia administrativă prevăzută la art. 5 sau suspendarea temporară prevăzută la art. 6 este, totodată, o măsură care trebuie să fie notificată prin Sistemul de schimb rapid de informații (în continuare – RAPEX), în conformitate cu Legea nr. 422/2006 privind securitatea generală a produselor, sau prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (în continuare – RASFF), în conformitate cu Legea nr. 306/2018 privind siguranța alimentelor, nu este necesară notificarea separată a Comisiei Europene și a statelor membre ale Uniunii Europene în temeiul prezentei legi, cu condiția să fie îndeplinite următoarele criterii:

a) notificarea prin RAPEX sau RASFF indică faptul că notificarea măsurii este considerată, de asemenea, notificare în temeiul prezentei legi; și

b) documentele justificative necesare pentru luarea deciziei administrative conform art. 5 sau pentru suspendarea temporară conform art. 6 sunt incluse în notificarea RAPEX sau RASFF.

8

Articolul 8. Procedura de soluționare a problemelor

În cazul emiterii unei decizii administrative privind mărfurile evaluate, autoritatea competentă națională ia în considerare opiniile Comisiei Europene prezentate în cadrul procedurii care guvernează rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (SOLVIT) și publicate pe site-ul web oficial al Comisiei Europene.

Capitolul III COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ, MONITORIZAREA ȘI COMUNICAREA

9

Articolul 9. Atribuțiile punctelor de informare despre produse

(1) Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării se desemnează în calitate de autoritate națională responsabilă de coordonarea aplicării principiului recunoașterii reciproce (în continuare – autoritate națională de coordonare).

(2) În calitate de puncte de informare despre produse, conform domeniilor de competență, se desemnează următoarele autorități ale administrației publice:

a) Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării;

b) Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale;

c) Ministerul Mediului;

d) Ministerul Afacerilor Interne;

e) Ministerul Sănătății;

f) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare;

g) Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor.

(3) Autoritățile prevăzute la alin. (2) transmit autorității naționale de coordonare datele de identificare ale punctelor de informare despre produse. În cazul unor modificări ale datelor de identificare, autoritățile notifică modificările respective în termen de două zile lucrătoare.

(4) Autoritatea națională de coordonare transmite:

a) lista punctelor de informare despre produse către Comisia Europeană;

b) informațiile prevăzute la alin. (5) și (6) la cererea unei autorități competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

(5) Punctele de informare despre produse, prevăzute la alin. (2), furnizează în regim online următoarele informații privind:

a) principiul recunoașterii reciproce, inclusiv informații privind procedura prevăzută la art.5;

b) datele de contact ale autorităților competente naționale, inclusiv detalii relevante privind autoritățile responsabile de monitorizarea punerii în aplicare a normelor tehnice naționale;

c) căile de atac și procedurile disponibile în cazul unor eventuale litigii între autoritatea competentă națională și operatorul economic, inclusiv procedura de soluționare a problemelor prevăzută la art. 8.

(6) În cazul în care este necesar de a furniza informațiile în regim online conform alin. (5), punctele de informare despre produse furnizează, la cererea unui operator economic sau a unei autorități competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, toate informațiile relevante, precum sunt copiile, în formă electronică, ale normelor tehnice naționale și ale procedurilor administrative naționale aplicabile unor mărfuri specifice sau mărfurilor de un anumit tip, sau asigură accesul în regim online la normele și procedurile respective, sau furnizează informațiile care precizează dacă mărfurile respective fac obiectul autorizării prealabile în conformitate cu legislația.

(7) Punctele de informare despre produse răspund în termen de 15 zile lucrătoare de la data recepționării cererii prevăzute la alin. (6).

(8) Punctele de informare despre produse nu percep taxe pentru furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (6).

10

Articolul 10. Cooperarea administrativă

(1) Autoritățile competente naționale cooperează cu autoritățile competente și punctele de informare despre produse din statele membre ale Uniunii Europene în vederea:

a) facilitării și coordonării schimbului și a colectării informațiilor și bunelor practici cu privire la aplicarea principiului recunoașterii reciproce;

b) susținerii funcționării punctelor de informare despre produse și a consolidării cooperării transfrontaliere dintre acestea;

c) facilitării și coordonării schimbului de funcționari cu statele membre ale Uniunii Europene și a organizării în comun a unor programe de formare și de informare pentru autorități și întreprinderi.

(2) La cererea autorității competente naționale, în temeiul art. 5 alin. (8), autoritatea competentă din statul membru al Uniunii Europene în care operatorul economic susține că mărfurile sunt comercializate în mod legal transmite, în termen de 15 zile lucrătoare, toate informațiile relevante pentru verificarea datelor și a documentelor furnizate de către operatorul economic în cadrul evaluării prevăzute la art. 5. Punctele de informare despre produse pot fi utilizate pentru a facilita comunicarea dintre autoritățile competente implicate, cu respectarea termenului de furnizare a informațiilor solicitate, prevăzut la art. 9 alin. (7).

11

Articolul 11. Sistemul de informare și comunicare

În sensul art.5, 6 și 10 se utilizează sistemul informațional național de informare și comunicare pentru supravegherea pieței stabilit la art.23 din Legea nr.162/2023 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 7.

12

Articolul 12. Finanțarea activităților

Pentru implementarea prezentei legi se finanțează, în limita mijloacelor alocate anual de la bugetul de stat și din alte surse legale, următoarele activități:

a) instituirea punctelor de informare despre produse;

b) desfășurarea campaniilor de informare și conștientizare;

c) educarea și formarea;

d) realizarea schimbului de bune practici;

e) cooperarea dintre punctele de informare despre produse și autoritățile competente, precum și asigurarea sprijinului tehnic și logistic pentru cooperarea respectivă;

f) colectarea datelor privind funcționarea principiului recunoașterii reciproce și impactul acestuia asupra pieței unice a mărfurilor.

Capitolul IV DISPOZIȚII FINALE

13

Articolul 13. Intrarea în vigoare

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va elabora și va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în conformitate cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege;

c) va aproba actele normative necesare pentru executarea prezentei legi.

(3) Prezenta lege se abrogă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU

Nr. 123. Chișinău, 29 mai 2025.

anexa