Textul legii Caută

Lege nr. 241 din 08.10.2026

pentru modificarea Legii nr. 182/2010 cu privire la parcurile industriale

Adoptat
08.10.2026
Publicat
31.10.2026 în Monitorul Oficial Nr. 543-544 art. 584
În vigoare din
30.11.2026
Statut
În vigoare
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON

Mai jos este versiunea care, potrivit Registrului, se aplică din 30.11.2026. La 17.11.2026, data preluării textelor din Registru, actul încă nu se aplica; statutul de mai sus este cel dat de Registru. Stabilit automat după datele versiunilor din Registru, fără verificare juridică.

Citat în 1 act

La sursă, textul nu este împărțit pe articole; articolele sunt deduse după numerotare.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

I

Art.I.

Legea nr. 182/2010 cu privire la parcurile industriale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 155–158, art. 561), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. În cuprinsul legii, cuvintele „întreprindere administratoare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „entitate administratoare” la forma gramaticală corespunzătoare.

2. La articolul 3:

noțiunile „întreprindere administratoare” și „rezident al parcului industrial” vor avea următorul cuprins:

„entitate administratoare – întreprindere de stat sau municipală, societate comercială ori instituție publică care a obținut titlul de parc industrial prin hotărâre de Guvern și care, potrivit actelor sale de constituire, are ca obiect principal de activitate sau, după caz, ca funcție de bază administrarea unui parc industrial, precum și prestarea serviciilor necesare funcționării acestuia și activității rezidenților acestuia;

rezident al parcului industrial – întreprindere, organizație necomercială sau instituție de cercetare care funcționează conform legii și desfășoară în cadrul unui parc industrial activități economice, de cercetare științifică și/sau de dezvoltare tehnologică în baza unui contract încheiat cu entitatea administratoare în condițiile art. 19 și 20;”

articolul se completează cu următoarele noțiuni:

„furnizor al ajutorului de stat – autoritate publică sau persoană juridică astfel cum este definită în Legea nr. 139/2012 cu privire la ajutorul de stat;

beneficiar al ajutorului de stat – persoană fizică sau juridică astfel cum este definită în Legea nr. 139/2012 cu privire la ajutorul de stat;

start-up – întreprindere înregistrată în Republica Moldova de cel mult 10 ani la data depunerii solicitării pentru încheierea contractului conform art. 231, care se încadrează în categoria de microîntreprinderi în sensul Legii nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii, care dezvoltă, testează sau valorifică un produs, un serviciu, un proces ori un model de afaceri inovativ, cu potențial de creștere, și desfășoară activități compatibile cu profilul parcului industrial. În cazul reorganizării agentului economic, la calcularea perioadei respective se ia în considerare și perioada de activitate a persoanei juridice reorganizate ale cărei drepturi și obligații au fost preluate, potrivit legii;

bunuri imobile – bunurile imobile, în sensul art. 459 din Codul civil nr. 1107/2002, amplasate pe teritoriul parcului industrial.”

3. Articolul 51:

la alineatul (1), litera b) se completează cu următorul enunț: „ . În parcurile industriale administrate de entitățile administratoare fondate de Ministerul Apărării pot fi desfășurate activități specifice industriei de apărare, în modul stabilit de Guvern”;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Suplimentar față de obiectivele care fac parte din infrastructura tehnică și de producție, pe teritoriul parcului industrial pot fi amplasate următoarele obiective aferente activităților desfășurate în cadrul acestuia:

a) obiective destinate activității instituțiilor financiare, activităților de marketing și publicitate, precum și obiective de alimentație publică, necesare pentru desfășurarea activităților de bază ale rezidenților parcului industrial;

b) obiective destinate activităților de învățământ;

c) parcuri științifice și inovaționale, precum și laboratoare destinate dezvoltării tehnologiilor inovaționale;

d) săli polivalente destinate organizării și desfășurării conferințelor științifice și a altor evenimente;

e) instalații destinate gestionării deșeurilor, cu excepția instalațiilor pentru depozitarea deșeurilor;

f) obiective destinate prestării serviciilor de cazare;

g) spații verzi;

h) zone de agrement și pentru practicarea activităților sportive.”

articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) În cazul parcurilor industriale de categoria B, acestea pot include terenuri cu destinație agricolă sau cu destinație specială, fără schimbarea destinației acestora, cu condiția ca activitățile desfășurate să fie prevăzute expres în studiul de fezabilitate al parcului industrial respectiv.”

4. La articolul 6:

alineatul (1) se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

„f) instituțiilor publice.”

la alineatul (2), cuvintele „o societate comercială cu capital public sau public-privat sau” se substituie cu textul „o întreprindere de stat sau municipală, o societate comercială sau o instituție publică ori”;

articolul se completează cu alineatele (21) și (22) cu următorul cuprins:

„(21) Transmiterea bunurilor proprietate publică către societatea comercială selectată pe bază de concurs în vederea creării și administrării unui parc industrial se efectuează cu respectarea legislației privind administrarea și deetatizarea proprietății publice.

(22) În cazul parcurilor industriale de categoria B, create în baza bunurilor proprietate publică la inițiativa organelor centrale de specialitate ale administrației publice, Guvernul poate constitui sau desemna, la propunerea autorității respective, o instituție publică din sfera sa de competență în calitate de administrator al parcului industrial. Misiunea, funcțiile de bază și atribuțiile acestei instituții publice privind administrarea parcului industrial, gestionarea bunurilor aferente și prestarea de servicii pentru rezidenții lui se stabilesc prin actul de constituire și regulamentul de organizare și funcționare al acesteia, cu respectarea regimului juridic aplicabil instituțiilor publice și fără desfășurarea de activități comerciale incompatibile cu statutul acesteia.”

la alineatul (3), textul „Inițiatorii stipulați la lit. c) și d)” se substituie cu textul „Inițiatorii indicați la lit. c), d) și f)”.

5. La articolul 8 alineatul (2):

litera e) va avea următorul cuprins:

„e) avizele de racordare sau, după caz, declarațiile, confirmările ori alte documente emise de deținătorii (furnizorii) rețelelor de utilități publice privind posibilitatea racordării infrastructurii tehnice și de producție a parcului industrial la rețelele de utilități publice;”

alineatul se completează cu litera i) cu următorul cuprins:

„i) avizul autorității competente în domeniul folosirii și protecției subsolului privind existența ori lipsa substanțelor minerale utile pe teritoriul destinat creării parcului industrial.”

6. La articolul 9 alineatul (2), litera f) va avea următorul cuprins:

„f) informații privind terenul aferent parcului industrial, inclusiv amplasarea, suprafața, regimul juridic, delimitarea și configurația acestuia, anexând, după caz, planul de amplasare, planul geometric, planul topografic sau alte documente relevante;”.

7. La articolul 11, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Titlul de parc industrial poate fi acordat unei entități cu statut de persoană juridică și cu forma juridică de organizare de întreprindere de stat/municipală ori de societate comercială sau, în cazurile prevăzute la art. 6 alin. (22), unei instituții publice care își asumă obligația de a administra parcul industrial și de a presta servicii rezidenților acestuia.”

8. Legea se completează cu articolul 121 cu următorul cuprins:

„Articolul 121. Aplicarea legislației privind ajutorul

de stat în cazul facilităților acordate

parcurilor industriale

(1) Facilitățile prevăzute la art. 12 alin. (1) se acordă cu respectarea cadrului normativ aplicabil și a legislației privind ajutorul de stat.

(2) Înainte de acordarea unei facilități în temeiul prezentei legi, furnizorul ajutorului de stat examinează dacă aceasta întrunește condițiile pentru a fi calificată drept ajutor de stat sau dacă poate fi acordată în regim de minimis, în conformitate cu Legea nr. 139/2012 cu privire la ajutorul de stat.

(3) În cazul în care facilitatea este calificată drept ajutor de stat, aceasta se acordă numai cu respectarea condițiilor și a procedurilor prevăzute de legislația privind ajutorul de stat, inclusiv a cerințelor privind notificarea, autorizarea, evidența, monitorizarea și raportarea. Facilitățile acordate în regim de minimis se supun condițiilor și procedurilor specifice acestui regim.

(4) Furnizorul ajutorului de stat sau al ajutorului de minimis asigură evidența, monitorizarea și raportarea anuală către Consiliul Concurenței a ajutoarelor de stat acordate în temeiul prezentei legi, în condițiile legislației privind ajutorul de stat, precum și prezentarea anuală către Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării a informațiilor privind aceste ajutoare, în scopul monitorizării politicii statului în domeniul parcurilor industriale.

(5) Documentele aferente ajutorului de stat și ajutorului de minimis se păstrează pe o perioadă de cel puțin 10 ani, dacă legea sau actul juridic prin care se acordă ajutorul de stat nu prevede un termen mai mare.

(6) Beneficiarul ajutorului de stat sau al ajutorului de minimis are obligația de a comunica furnizorului ajutorului de stat toate ajutoarele de stat, ajutoarele de minimis sau alte măsuri de sprijin primite pentru aceleași costuri eligibile ori pentru același proiect investițional.

(7) Ajutoarele de stat și ajutoarele de minimis acordate în temeiul prezentei legi pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat sau ajutoare de minimis numai în conformitate cu regulile de cumulare prevăzute de legislația privind ajutorul de stat, inclusiv de actele normative ale Consiliului Concurenței.

(8) În cazul în care se constată că o facilitate a fost acordată sau utilizată cu nerespectarea condițiilor legale, furnizorul ajutorului de stat sau al ajutorului de minimis întreprinde măsurile necesare pentru remedierea neconformității, inclusiv suspendarea, încetarea, modificarea sau, după caz, recuperarea acesteia, în condițiile legii.

(9) În cazul prevăzut la alin. (8), beneficiarul ajutorului de stat sau al ajutorului de minimis are obligația de a restitui ajutorul de stat sau ajutorul de minimis, inclusiv dobânda aferentă, precum și avantajele patrimoniale ori alte beneficii obținute necuvenit, în condițiile legislației privind ajutorul de stat.”

9. La articolul 13:

denumirea articolului va avea următorul cuprins:

„Articolul 13. Finanțarea de la bugetul de stat

și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale

pentru crearea infrastructurii tehnice

și de producție a parcului industrial”;

alineatul (2) se abrogă;

articolul se completează cu alineatele (3)–(6) cu următorul cuprins:

„(3) Finanțarea de la bugetul de stat pentru crearea infrastructurii tehnice și de producție a parcurilor industriale, prevăzută la alin. (1), se efectuează prin intermediul unității de implementare desemnate de Guvern și/sau direct de către autoritățile administrației publice centrale, inclusiv prin intermediul instituțiilor publice competente să implementeze proiectele respective, în limita alocațiilor bugetare aprobate în acest scop.

(4) Cheltuielile administrative ale unității de implementare desemnate de Guvern, aferente creării infrastructurii tehnice și de producție a parcurilor industriale, finanțate de la bugetul de stat conform alin. (1), se stabilesc prin hotărâre de Guvern, fără a depăși 5% din valoarea totală a mijloacelor alocate în acest scop.

(5) Pentru realizarea obiectivelor privind crearea infrastructurii tehnice și de producție a parcurilor industriale, unitatea de implementare, autoritățile administrației publice centrale și instituțiile publice abilitate prevăzute la alin. (3) pot atrage și utiliza mijloace de finanțare complementare din surse neinterzise de lege, inclusiv asistență externă, fonduri ale donatorilor și ale partenerilor de dezvoltare, gestionate în afara plafonului prevăzut la alin. (4). Utilizarea acestor mijloace, inclusiv acoperirea cheltuielilor administrative aferente gestionării lor, se efectuează cu respectarea legislației naționale, a condițiilor stabilite de finanțatori, precum și a principiilor de transparență, responsabilitate, eficiență, economicitate, trasabilitate financiară și de auditabilitate, cu evidențiere și raportare distinctă.

(6) Bunurile achiziționate sau rezultate ca urmare a executării lucrărilor de creare și dezvoltare a infrastructurii tehnice și de producție a parcurilor industriale, finanțate de la bugetul de stat, se înregistrează și se transmit cu titlu gratuit către subiecții prevăzuți la art. 6 alin. (1) lit. a) și b), în condițiile stabilite de Guvern, cu respectarea legislației privind administrarea și deetatizarea proprietății publice.”

10. La articolul 15, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Condițiile de transmitere în folosință, după caz, prin locațiune, arendă sau superficie, a bunurilor imobile aflate în proprietatea ori în folosința entității administratoare, precum și cele de utilizare a infrastructurii și a serviciilor parcului industrial se stabilesc prin contractele încheiate cu rezidenții, instituțiile de învățământ, instituțiile publice și cu start-upurile, în condițiile art. 231”.

11. La articolul 18:

alineatul (1) se completează cu litera e) cu următorul cuprins:

„e) să inițieze și să participe, în condițiile legii, la forme de cooperare cu investitori pentru dezvoltarea parcului industrial și realizarea unor proiecte de investiții, inclusiv prin contracte de societate civilă, prin asociere în participațiune sau prin alte forme permise de lege, cu condiția ca aceste raporturi să nu întrunească condițiile unui parteneriat public-privat. În cazul în care acestea întrunesc asemenea condiții, se aplică legislația privind parteneriatul public-privat.”

alineatul (2) se completează cu litera j) cu următorul cuprins:

„j) să aprobe configurația și suprafața terenurilor atribuite rezidenților parcului industrial, instituțiilor de învățământ și instituțiilor publice, precum și planurile geometrice aferente, dacă această competență i-a fost atribuită de Guvern sau de autoritatea administrației publice locale, după caz.”

12. La articolul 19:

alineatul (1) se completează cu următorul enunț: „Regulamentul stabilește condiții și criterii de selectare diferențiate pentru întreprinderi, organizații necomerciale, instituții de cercetare și start-upuri, în funcție de forma juridică de organizare a solicitantului și de specificul activității preconizate în cadrul parcului industrial.”

la alineatul (2), cuvintele „Agentul economic care a fost selectat” se substituie cu cuvintele „Întreprinderea care a fost selectată”;

la alineatul (3), textul „și a instituțiilor indicate la art. 51 alin. (5) lit. b)” se substituie cu textul „ , a instituțiilor de învățământ, a instituțiilor publice și a start-upurilor în condițiile art. 231”.

13. La articolul 20 alineatul (3), textul „și a instituțiilor indicate la art. 51 alin. (5) lit. b)” se substituie cu textul „ , a instituțiilor de învățământ, a instituțiilor publice și a start-upurilor în condițiile art. 231”.

14. La articolul 231:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Bunurile imobile din cadrul unui parc industrial, inclusiv terenurile, pot fi date, după caz, în locațiune, în arendă sau în superficie rezidenților parcului industrial respectiv, precum și instituțiilor de învățământ și instituțiilor publice, în condițiile prezentei legi.”

articolul se completează cu alineatele (11)–(15) cu următorul cuprins:

„(11) Bunurile imobile din cadrul unui parc industrial, cu excepția terenurilor, pot fi date în locațiune start-upurilor pentru o perioadă de incubare de cel mult 18 luni, în vederea dezvoltării, testării, validării sau lansării de produse, servicii, procese ori modele de afaceri inovative.

(12) Darea în locațiune, în arendă sau în superficie a bunurilor imobile către instituții de învățământ și instituții publice, precum și darea în locațiune a bunurilor imobile către start-upuri se efectuează cu respectarea legislației privind administrarea și deetatizarea proprietății publice. Plățile pentru utilizarea infrastructurii, a bunurilor și a serviciilor din cadrul parcului industrial se stabilesc prin contract. Contractul nu conferă persoanelor respective titlul de rezident al parcului industrial și nici dreptul de a beneficia de facilitățile acordate rezidenților acestuia potrivit art. 12. Accesul instituțiilor de învățământ, al instituțiilor publice și al start-upurilor la bunurile și infrastructura parcului industrial este permis numai în măsura în care activitățile desfășurate sunt compatibile cu profilul și contribuie la realizarea obiectivelor acestuia, fără a afecta drepturile și activitatea rezidenților. În cazul bunurilor proprietate publică, atribuirea dreptului de folosință se efectuează cu respectarea principiilor transparenței, tratamentului egal și nediscriminării, potrivit procedurilor stabilite de legislația aplicabilă.

(13) Suprafața totală a bunurilor imobile date în locațiune, în arendă sau în superficie instituțiilor de învățământ și instituțiilor publice, precum și a bunurilor imobile date în locațiune start-upurilor conform alin. (11), determinate cumulativ în orice moment, nu poate depăși 25% din suprafața totală a bunurilor imobile din cadrul parcului industrial.

(14) Contractul încheiat cu un start-up are o durată de cel mult 18 luni, care curge de la data semnării acestuia, fără posibilitatea prelungirii. Un start-up poate beneficia de regimul prevăzut de prezentul articol o singură dată în cadrul aceluiași parc industrial. După expirarea termenului contractului, start-upul poate continua activitatea în cadrul parcului industrial respectiv numai după obținerea titlului de rezident al parcului industrial, în condițiile prezentei legi.

(15) Prin derogare de la art. 12, entitatea administratoare poate aplica start-upurilor, pe durata contractului încheiat în condițiile alin. (11)–(14), un coeficient cuprins între 0,3 și 0,5 din tariful de bază pentru chiria anuală a bunurilor proprietate publică, stabilit prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv, cu respectarea prevederilor art. 121.”

II

Art.II.

(1) Prin derogare de la art. 3 din Legea nr. 182/2010 cu privire la parcurile industriale, noțiunea de start-up se aplică și întreprinderilor mici, definite conform art. 4 din Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii, care îndeplinesc celelalte condiții stabilite pentru start-upuri:

a) pe o perioadă de 12 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova – în cazul parcurilor industriale administrate de entități administratoare cărora titlul de parc industrial le-a fost acordat până la data publicării prezentei legi;

b) pe o perioadă de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii de Guvern privind acordarea titlului de parc industrial – în cazul parcurilor industriale administrate de entități administratoare cărora titlul de parc industrial le este acordat ulterior datei publicării prezentei legi.

(2) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), prevederile referitoare la start-upuri se aplică în condițiile art. 3 din Legea nr. 182/2010 cu privire la parcurile industriale.

(3) În termen de două luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul va modifica actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU

Nr. 241. Chișinău, 8 octombrie 2026.