Având în vedere evoluțiile mediului de securitate, obiectivul strategic al Republicii Moldova de consolidare a rezilienței naționale și necesitatea protejării intereselor naționale ale statului și ale cetățenilor săi,
Ținând cont de prevederile Constituției Republicii Moldova, precum și de tratatele și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova care vizează securitatea națională,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE
1Articolul 1. Obiectul și scopul legii
(1) Prezenta lege reglementează securitatea națională a Republicii Moldova (în continuare – securitate națională) și stabilește:
a) cadrul normativ și instituțional privind organizarea și funcționarea sistemului securității naționale, precum și coordonarea acestuia;
b) principiile și funcțiile generale ale sistemului securității naționale;
c) structura și funcționarea sistemului securității naționale, precum și competențele autorităților publice cu atribuții de conducere, de coordonare și de control în asigurarea securității naționale;
d) politica de securitate națională și planificarea strategică, care includ identificarea, prevenirea și gestionarea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților;
e) exercitarea controlului civil democratic asupra funcționării sistemului securității naționale și a aplicării forței;
f) măsurile necesare pentru asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale, precum și a conformității acțiunilor și măsurilor întreprinse cu principiile statului de drept și cu angajamentele internaționale ale Republicii Moldova.
(2) Scopul legii este de a institui un cadru normativ și instituțional care să asigure un echilibru între cerințele de securitate națională și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în conformitate cu normele și standardele internaționale.
2Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică tuturor autorităților și instituțiilor publice, indiferent de forma juridică de organizare, care, potrivit competențelor stabilite de actele normative, asigură sau contribuie la asigurarea securității naționale prin exercitarea unor funcții ale sistemului de securitate națională în domeniile și subdomeniile aflate în responsabilitatea acestora.
(2) Prezenta lege se aplică:
a) autorităților administrației publice centrale de specialitate, astfel cum sunt menționate acestea la art. 2 din Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate;
b) autorităților publice autonome care desfășoară activități în domenii relevante pentru securitatea națională;
c) autorităților administrației publice locale, în măsura în care prevederile prezentei legi nu contravin actelor normative speciale care reglementează activitatea autorităților respective;
d) entităților publice și private, în măsura în care acestea exercită atribuții, dețin resurse strategice sau furnizează servicii esențiale pentru asigurarea securității naționale;
e) cetățenilor, în cazurile în care aceștia participă la acțiuni de asigurare a securității naționale, conform prevederilor prezentei legi și ale altor acte normative relevante.
(3) Entitățile publice și private care exercită atribuții, dețin resurse strategice sau furnizează servicii esențiale pentru asigurarea securității naționale cooperează, conform legislației, cu autoritățile și instituțiile publice competente, partajând responsabilitatea și asigurând schimbul de informații și resurse, în vederea identificării, prevenirii și gestionării amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților în domeniile prevăzute la art. 16 alin. (5).
(4) Aplicarea prevederilor prezentei legi în raport cu persoanele juridice de drept public sau privat, inclusiv cu operatorii economici, furnizorii de servicii esențiale și entitățile din domeniul mass-mediei, se efectuează cu respectarea principiului proporționalității restrângerilor, al egalității în fața legii și cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, în special a libertății economice și a libertății de exprimare.
(5) Măsurile prevăzute de prezenta lege nu pot fi interpretate sau aplicate în scopul restrângerii nejustificate a drepturilor și libertăților fundamentale și trebuie să fie necesare, corespunzătoare și proporționale scopului legitim urmărit, în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova (în continuare – Constituție) și ale tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. amenințare – orice acțiune, eveniment sau factor care, prin capacitatea și intenția manifestate, în mod direct sau indirect, afectează securitatea națională prin prejudicierea intereselor naționale;
2. risc – nivel de expunere la anumite amenințări, pericole, incidente, urgențe sau crize, determinat în funcție de combinația dintre probabilitatea materializării acestora și impactul consecințelor lor;
3. pericol – situație incertă, caracterizată prin existența unui potențial de a prejudicia securitatea națională și interesele naționale, determinată de anumite capacități sau factori, a căror intenție de manifestare nu este cunoscută sau evidentă, dar care, prin consecințele generate, necesită întreprinderea unor acțiuni și măsuri de prevenire și de pregătire instituțională;
4. vulnerabilitate – slăbiciune, deficiență și/sau disfuncție a unui sistem, a unei infrastructuri, a unor resurse sau servicii ori a unor procese, care poate fi exploatată de anumiți factori, interni ori externi, și care poate contribui la apariția/materializarea unei amenințări sau a unui pericol;
5. interese naționale – necesități ale cetățenilor, ale societății și ale statului, liber exprimate, fundamentate pe valorile naționale, pe unitatea națională sau pe voința majorității populației exprimată în cadrul unui exercițiu electoral, care formează direcțiile strategice ale politicii de securitate națională și a căror realizare asigură existența, stabilitatea și dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova;
6. politică de securitate națională – ansamblul deciziilor coordonate ale autorităților și instituțiilor publice, care produc schimbări sau care influențează sistemul securității naționale, contribuind la soluționarea unor probleme și la atingerea unor obiective specifice, cu respectarea principiilor statului de drept și a angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova;
7. planificarea securității naționale – proces în cadrul căruia statul, prin autoritățile și instituțiile publice, stabilește cadrul de bază ce ghidează determinarea și definirea priorităților în politica de securitate națională, incluzând analiza strategică, identificarea resurselor și elaborarea planurilor de acțiune pentru protejarea intereselor naționale;
8. securitate națională – totalitatea acțiunilor și măsurilor întreprinse pentru a asigura existența, stabilitatea și dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova prin protejarea suveranității, independenței și unității statului, a integrității teritoriale a țării, a valorilor și intereselor naționale, precum și a drepturilor și libertăților fundamentale de amenințările și pericolele, interne sau externe, de orice natură;
9. sistemul securității naționale – ansamblul care cuprinde sectorul de securitate și alte persoane juridice de drept public și privat, care exercită atribuții, dețin resurse strategice sau furnizează servicii esențiale pentru asigurarea securității naționale, totalitatea documentelor de planificare strategică, a documentelor de politici, a actelor normative, precum și totalitatea resurselor, serviciilor și infrastructurilor destinate asigurării securității naționale;
10. sectorul de securitate – componentă a sistemului securității naționale, formată din autoritățile și instituțiile publice care contribuie, în mod direct, la identificarea, prevenirea, gestionarea și contracararea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității naționale prin exercitarea competențelor stabilite de legislație în domeniile securității statului, apărării naționale și ordinii și securității publice;
11. criză – urgență, internă sau externă, ale cărei consecințe pe teritoriul Republicii Moldova sunt de o amploare și intensitate atât de înalte, încât aceasta nu poate fi gestionată sau remediată utilizând resursele disponibile autorității publice responsabile de gestionarea urgenței respective, fiind necesare decizii și coordonare instituțională la nivel național;
12. reziliență – capacitate a statului, a societății și a persoanei de a anticipa, de a rezista, de a se adapta și de a se recupera în urma unor amenințări, pericole, incidente, urgențe sau crize, cu menținerea funcționalității instituționale și revenirea la starea de normalitate;
13. control civil democratic – ansamblul politicilor și al mecanismelor juridice și administrative, prin care se asigură subordonarea componentelor de forță ale sectorului de securitate față de autoritățile publice cu statut civil în vederea garantării echilibrului între utilizarea mijloacelor speciale, aplicarea forței și a altor măsuri cu impact asupra drepturilor și libertăților fundamentale, destinate asigurării securității statului, apărării naționale și ordinii și securității publice. Ansamblul în cauză include:
a) elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea unor politici și măsuri referitoare la securitatea națională de către autoritățile reprezentative supreme, alese în mod democratic și mandatate să exprime interesele cetățenilor;
b) instituirea și aplicarea unor mecanisme de control asupra structurilor de forță;
c) asigurarea transparenței decizionale și a participării publicului în procesul de luare a deciziilor.
4Articolul 4. Cadrul normativ privind securitatea națională
Activitatea privind securitatea națională este reglementată de Constituție, de prezenta lege, de decretele Președintelui Republicii Moldova și de alte acte normative care reglementează raporturile cu privire la asigurarea securității naționale, precum și de tratatele internaționale în domeniu la care Republica Moldova este parte.
Capitolul II STRUCTURA ȘI FUNCȚIONAREA SISTEMULUI SECURITĂȚII NAȚIONALE
5Articolul 5. Principiile sistemului securității naționale
Sistemul securității naționale are la bază următoarele principii:
a) respectarea statului de drept, a drepturilor și libertăților fundamentale, asigurarea echilibrului între cerințele de securitate națională și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special prin garantarea proporționalității, a necesității și a legalității tuturor acțiunilor și măsurilor întreprinse;
b) adaptarea la evoluțiile și schimbările mediului de securitate prin dezvoltarea capacităților de anticipare și de răspuns;
c) participarea activă la eforturile internaționale și cele regionale privind menținerea păcii și securității, contribuind la stabilitatea și cooperarea colectivă;
d) convergența standardelor naționale de securitate cu bunele practici internaționale, inclusiv cele ale Uniunii Europene;
e) realizarea controlului civil democratic asupra funcționării sistemului securității naționale și a aplicării forței, prin asigurarea transparenței în activitate și a responsabilității, precum și prin mecanisme de control, inclusiv parlamentar, și de supraveghere publică;
f) asigurarea unei abordări integrate a securității naționale, prin coordonarea și cooperarea, în toate domeniile, a autorităților și instituțiilor publice din cadrul sistemului securității naționale în procesul de identificare, prevenire și gestionare a amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității naționale;
g) promovarea unor standarde înalte de etică, imparțialitate, responsabilitate și profesionalism, precum și prevenirea și combaterea actelor de corupție și a abuzului de putere, menținând încrederea publică în sistemul securității naționale.
6Articolul 6. Funcțiile generale ale sistemului securității naționale
Sistemul securității naționale îndeplinește următoarele funcții generale:
a) elaborarea și actualizarea continuă a politicii de securitate națională, precum și implementarea acesteia;
b) identificarea, evaluarea și monitorizarea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților care pot afecta securitatea națională, prognozarea dinamicii acestora și implementarea măsurilor de avertizare timpurie;
c) aplicarea măsurilor de contracarare și neutralizare a surselor de amenințări, interne și externe, la adresa securității naționale;
d) dezvoltarea continuă a capacităților și capabilităților pentru prevenirea, identificarea, combaterea și sancționarea acțiunilor ce contribuie la apariția/materializarea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității naționale;
e) promovarea cooperării și a parteneriatelor internaționale pentru consolidarea securității naționale;
f) implementarea unui sistem de răspuns la situații de criză și situații de urgență;
g) consolidarea rezilienței infrastructurii critice și asigurarea continuității serviciilor esențiale;
h) armonizarea politicii de securitate națională cu standardele Uniunii Europene și cu obiectivul strategic de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană;
i) facilitarea schimbului de informații între autoritățile și instituțiile publice, precum și consolidarea cooperării interinstituționale pentru asigurarea securității naționale;
j) dezvoltarea și îmbunătățirea continuă a sistemelor, mijloacelor, metodologiilor și protocoalelor de schimb de informații între autoritățile și instituțiile publice din sectorul de securitate;
k) dezvoltarea și ajustarea protocoalelor și planurilor de contingență pe domenii și subdomenii de activitate, precum și pe scenarii de manifestare a amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților care pot afecta securitatea națională;
l) asigurarea raportării, evidenței și statisticii privind securitatea națională prin colectarea, analizarea și gestionarea indicatorilor relevanți pentru monitorizarea securității naționale, sprijinirea procesului decizional și îmbunătățirea politicilor privind securitatea națională;
m) asigurarea și protejarea intereselor naționale.
7Articolul 7. Sectorul de securitate
(1) Sectorul de securitate informează, la solicitare, autoritățile publice cu atribuții de conducere, de coordonare și de control în asigurarea securității naționale despre acțiunile și măsurile întreprinse, precum și despre rezultatele obținute în vederea sporirii eficienței, a responsabilității și a transparenței în activitate, în scopul facilitării exercitării controlului civil democratic și al consolidării încrederii publice în autoritățile și instituțiile publice.
(2) Sectorul de securitate colaborează cu societatea civilă, inclusiv cu organizațiile necomerciale și cu experții independenți, pentru consolidarea politicii de securitate națională, promovarea transparenței decizionale și asigurarea accesului la informațiile de interes public, în condițiile și limitele prevăzute de lege.
(3) În scopul consolidării cooperării interinstituționale și al promovării principiilor bunei guvernări, sectorul de securitate consultă societatea civilă în procesul de elaborare a politicilor și a măsurilor de securitate națională, în condițiile legii, prin mecanisme previzibile și recurente stabilite de actele normative sau de procedurile administrative, cu respectarea reglementărilor privind protecția informațiilor secretizate și a datelor cu caracter personal.
(4) Sectorul de securitate colaborează direct cu autoritățile administrației publice locale, cu organizațiile necomerciale și cu alte persoane, în limitele competențelor stabilite de legislație, în scopul gestionării eficiente a amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților care pot afecta securitatea națională, prin schimb de informații relevante, prin cooperarea în situații de urgență și prin participarea tuturor părților implicate la menținerea ordinii constituționale.
(5) Autoritățile și instituțiile publice din sectorul de securitate cooperează între ele prin schimb de date și informații, prin coordonarea intervențiilor operaționale și prin participarea în cadrul unor platforme comune de analiză, planificare și decizie, pentru a asigura un răspuns unitar și eficient la amenințările, riscurile, pericolele și vulnerabilitățile la adresa securității naționale.
(6) Sectorul de securitate colaborează cu partenerii externi și cu organizațiile internaționale relevante, în conformitate cu legislația națională și cu angajamentele internaționale ale Republicii Moldova, în vederea realizării schimbului de bune practici, a formării profesionale continue a personalului și a consolidării rezilienței statului.
(7) Sectorul de securitate asigură formarea profesională continuă a personalului, adoptă standarde de integritate și etică profesională și urmărește eficientizarea utilizării resurselor alocate, contribuind la îmbunătățirea permanentă a capacității de răspuns la amenințări, riscuri, pericole și vulnerabilități.
(8) În situații de criză și în alte situații de urgență, prevăzute de cadrul normativ, sectorul de securitate, în limitele competențelor stabilite de legislație, poate acționa și în alte scopuri decât cele prevăzute de cadrul normativ privind domeniile securității statului, apărării naționale și ordinii și securității publice, în special pentru:
a) asigurarea protecției populației, a resurselor strategice și infrastructurii critice, precum și a continuității guvernării prin măsuri suplimentare de ordine și securitate publică, inclusiv prin protejarea autorităților și instituțiilor publice, a sistemelor de telecomunicații și a rețelelor energetice esențiale;
b) participarea la acțiuni și măsuri de intervenție și stabilizare pentru prevenirea escaladării crizelor, eliminarea factorilor destabilizatori și restabilirea rapidă a ordinii constituționale și a ordinii publice;
c) asigurarea evacuării populației, acordarea asistenței umanitare, menținerea funcționării serviciilor esențiale, asigurarea escortării transportului cu populația supusă evacuării și aprovizionării cu bunuri de primă necesitate;
d) sprijinirea tuturor autorităților și instituțiilor publice, indiferent dacă acestea sunt parte a sectorului de securitate sau nu, în implementarea deciziilor din cadrul managementului crizelor, inclusiv prin mobilizarea și punerea la dispoziție a capacităților logistice, de transport, de comunicații, de securitate cibernetică și de expertiză tehnică.
(9) Realizarea altor acțiuni și măsuri de răspuns la situațiile de criză, prevăzute de legislație, inclusiv îndeplinirea unor misiuni speciale de neutralizare a amenințărilor și pericolelor, de combatere a sabotajului, a acțiunilor subversive și a altor riscuri sistemice la adresa securității naționale, se efectuează sub controlul civil democratic.
(10) Măsurile prevăzute la alin. (9) se realizează exclusiv după evaluarea necesității și proporționalității acestora, prin coordonare cu autoritățile responsabile de gestionarea crizelor și de gestionarea riscurilor la adresa securității naționale, în special cu Centrul Național de Management al Crizelor și cu Consiliul Național de Securitate.
(11) Sectorul de securitate informează periodic Parlamentul și autoritățile publice abilitate despre acțiunile și măsurile întreprinse, precum și despre rezultatele obținute în vederea sporirii eficienței și transparenței în activitate, facilitând exercitarea controlului civil democratic și consolidarea încrederii publice în autoritățile și instituțiile publice.
8Articolul 8. Securitatea statului
(1) Securitatea statului este asigurată prin totalitatea acțiunilor și măsurilor întreprinse de organele securității statului pentru prevenirea, depistarea și contracararea activităților informative și a celor subversive, desfășurate de organizații, de serviciile speciale străine sau de entități neconstituționale, care vizează suveranitatea, independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării, ordinea constituțională, precum și reziliența infrastructurii critice și a serviciilor esențiale, a frontierei de stat, a potențialului tehnico-științific și a celui defensiv.
(2) Organele securității statului sunt entități specializate din cadrul sectorului de securitate, stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, a căror misiune de bază este asigurarea securității statului, a securității persoanelor beneficiare de protecție de stat și apărarea ordinii constituționale prin desfășurarea activităților contrainformative, activităților informative externe, de protecție și pază și, după caz, a activităților speciale de investigații, având prerogativa de a recurge la măsuri coercitive, în condițiile și limitele stabilite de lege.
(3) Din componența organelor securității statului fac parte, inclusiv, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecție și Pază de Stat și Agenția Informații Militare din subordinea Ministerului Apărării.
(4) Pentru a asigura securitatea statului și a îndeplini obligațiile asumate prin tratatele internaționale, organele securității statului stabilesc raporturi profesionale cu organele securității și serviciile speciale ale altor țări.
(5) Organele securității statului cooperează cu autoritățile publice care dețin atribuții de conducere, de coordonare și de control în asigurarea securității naționale în vederea asigurării schimbului operativ de informații, a stabilirii priorităților strategice și coordonării acțiunilor și măsurilor specifice, în scopul identificării, prevenirii, gestionării și contracarării amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității naționale.
(6) Organele securității statului cooperează cu autoritățile administrației publice locale în vederea identificării, prevenirii și gestionării amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților existente la nivelul unităților administrativ-teritoriale, garantând implicarea efectivă a acestora în asigurarea securității naționale.
9Articolul 9. Apărarea națională
(1) Apărarea națională reprezintă ansamblul activităților și măsurilor întreprinse de stat, prin mijloace militare și nonmilitare, pentru protejarea suveranității, independenței și unității statului, a integrității teritoriale a țării, precum și a populației și bunurilor naționale de orice riscuri și amenințări cu caracter militar și hibrid.
(2) Forțele destinate apărării naționale includ Forțele Armate, subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, ale Ministerului Justiției, ale Ministerului Finanțelor, ale Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, ale Serviciului de Protecție și Pază de Stat, ale Centrului Național Anticorupție, formațiunile de apărare teritorială și alte formațiuni armate legale, care, în perioada stării de asediu și de război, execută misiuni de apărare națională pentru garantarea suveranității, independenței și unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale.
10Articolul 10. Ordinea și securitatea publică
(1) Ordinea și securitatea publică reprezintă starea de legalitate, stabilitate și pace civică, asigurată de autoritățile și instituțiile publice care implementează măsuri preventive și coercitive pentru combaterea faptelor ilegale, protejând viața și integritatea persoanelor, drepturile și libertățile fundamentale, precum și proprietatea, sănătatea publică, menținând siguranța publică, garantând respectarea legii și funcționarea eficientă a autorităților și instituțiilor publice.
(2) Autoritățile și instituțiile publice care asigură ordinea și securitatea publică sunt constituite din organele Ministerului Afacerilor Interne, ale Procuraturii, de Centrul Național Anticorupție, Serviciul național unic pentru apelurile de urgență 112, Serviciul Vamal și Administrația Națională a Penitenciarelor.
11Articolul 11. Alte autorități și instituții publice, entități care sunt parte integrantă a sistemului securității naționale
(1) În afară de autoritățile și instituțiile publice din sectorul de securitate, alte persoane juridice de drept public și de drept privat se consideră parte integrantă a sistemului securității naționale în măsura în care, în limitele competențelor stabilite de legislație, contribuie la îndeplinirea funcțiilor generale ale sistemului securității naționale prin desfășurarea unor activități specifice și de cooperare cu sectorul de securitate.
(2) Ministerele, în conformitate cu actele normative ale Guvernului, asigură realizarea politicilor guvernamentale în domeniile prevăzute la art. 16 alin. (5), care le sunt încredințate, în vederea asigurării securității naționale.
(3) Autoritățile administrative centrale din subordinea Guvernului, autoritățile administrative și instituțiile publice din subordinea ministerelor, autoritățile publice autonome, precum și autoritățile administrației publice locale și instituțiile publice locale, în conformitate cu actele normative speciale, asigură implementarea politicilor statului în domeniile prevăzute la art. 16 alin. (5), care le sunt încredințate, în vederea asigurării securității naționale.
(4) Centrul Național de Management al Crizelor este parte integrantă a sistemului securității naționale, având rolul de autoritate publică națională responsabilă de coordonarea interinstituțională a proceselor de anticipare, prevenire, pregătire, răspuns și recuperare în situații de criză.
(5) Persoanele juridice de drept public și de drept privat, indicate la alin. (1), operatorii obiectivelor infrastructurii critice și furnizorii de servicii esențiale contribuie, prin activitatea lor, la asigurarea securității naționale.
(6) Autoritățile menționate la alin. (2) și (3) pun la dispoziția sectorului de securitate resursele și informațiile necesare pentru intervențiile coordonate cu sectorul de securitate și participă, în limitele competențelor stabilite de legislație, la procesul de planificare și implementare a măsurilor de asigurare a securității naționale în unitățile administrativ-teritoriale.
(7) La îndeplinirea funcțiilor generale ale sistemului securității naționale, autoritățile menționate la alin. (2) și (3) cooperează cu sectorul de securitate, asigurând schimbul de informații și coordonarea acțiunilor la nivel operațional și strategic, pentru identificarea, prevenirea, gestionarea și contracararea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității naționale.
(8) Autoritățile menționate la alin. (2) și (3) furnizează sectorului de securitate, la cerere sau din oficiu, date și informații relevante, în condițiile legii, și desemnează reprezentanții care să participe, după caz, la elaborarea și implementarea măsurilor de securitate națională.
(9) În virtutea misiunii, a funcțiilor și a domeniului de activitate, se consideră parte integrantă a sistemului securității naționale și contribuie la identificarea, prevenirea, gestionarea și contracararea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților de natură cibernetică, informațională, financiară și hibridă următoarele autorități și instituții publice:
a) Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică;
b) Agenția pentru Securitate Cibernetică;
c) Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării;
d) Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.
(10) Autoritățile și instituțiile menționate la alin. (9), în limitele competențelor stabilite de actele normative speciale, cooperează cu sectorul de securitate, participă la schimbul de informații și asigură aplicarea eficientă a politicilor și măsurilor de securitate națională în domeniile lor de activitate.
Capitolul III AUTORITĂȚI CU ATRIBUȚII DE CONDUCERE ÎN ASIGURAREA SECURITĂȚII NAȚIONALE
12Articolul 12. Președintele Republicii Moldova
În cadrul asigurării securității naționale, Președintele Republicii Moldova:
a) exercită conducerea generală a activității de asigurare a securității naționale și este garantul suveranității, independenței și unității statului, a integrității teritoriale a țării, în conformitate cu Constituția și cu alte acte normative;
b) exercită, în calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate, prerogativele conferite de Constituție și de actele normative, aprobă planurile de întrebuințare a Forțelor Armate și supraveghează activitățile în domeniul apărării naționale;
c) aprobă acțiunile și măsurile necesare pentru asigurarea securității naționale, potrivit prevederilor legislației;
d) solicită informații și rapoarte de la persoanele juridice de drept public și de drept privat, care sunt parte integrantă a sistemului securității naționale, în vederea monitorizării și evaluării îndeplinirii funcțiilor generale ale sistemului securității naționale;
e) asigură cooperarea între autoritățile și instituțiile publice din sectorul de securitate în vederea coordonării și eficientizării activităților în domeniile securității statului, apărării naționale și ordinii și securității publice;
f) instituie, prin decret, și prezidează consilii și comisii consultative în domeniile securității statului și al apărării naționale pentru efectuarea de analize și formularea de propuneri strategice în domeniile respective;
g) emite decrete privind asigurarea securității naționale, care sunt obligatorii pentru executare;
h) reprezintă Republica Moldova pe plan internațional în probleme de securitate, participă la reuniuni și negocieri internaționale;
i) poartă tratative și încheie tratate internaționale, în numele Republicii Moldova, care vizează securitatea națională;
j) promovează cooperarea internațională privind securitatea națională, inițiază parteneriate strategice și exerciții comune, schimburi de informații și alte activități similare, în scopul consolidării securității naționale;
k) solicită date și rapoarte de la sectorul de securitate pentru evaluarea securității naționale și luarea deciziilor, în condițiile legii;
l) inițiază și promovează proiecte de acte normative privind securitatea națională pentru actualizarea și adaptarea cadrului normativ și instituțional la schimbările mediului de securitate;
m) coordonează și monitorizează activitatea sectorului de securitate prin stabilirea, prioritizarea și revizuirea intereselor naționale și a obiectivelor de securitate, prin examinarea documentelor de politici și a actelor normative, precum și prin prezentarea opiniilor pe marginea acestora;
n) avizează și coordonează documentele de politici și actele normative cu impact asupra securității naționale, inclusiv în domeniile energetic, agroalimentar, cibernetic, informațional și cel al politicii externe, asigurând coerența acestora cu Strategia securității naționale a Republicii Moldova și integrându-le în cadrul general de reziliență și securitate națională;
o) coordonează activitatea Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova;
p) conduce Consiliul Național de Securitate și asigură punerea în aplicare a deciziilor acestuia;
q) propune Parlamentului numirea și revocarea directorului Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova;
r) numește și eliberează din funcție secretarul Consiliului Național de Securitate;
s) participă la inițiative de cooperare cu organizații și structuri internaționale privind securitatea națională, în scopul efectuării schimbului de bune practici și al prevenirii încălcărilor normelor legale, contribuind la asigurarea transparenței decizionale și responsabilității în sectorul de securitate;
t) exercită și alte atribuții stabilite prin lege.
13Articolul 13. Parlamentul
(1) În exercitarea atribuțiilor privind securitatea națională, Parlamentul:
a) adoptă cadrul normativ pentru asigurarea securității naționale;
b) instituie baza juridică pentru constituirea și activitatea autorităților și instituțiilor publice ce asigură securitatea națională;
c) ratifică tratatele internaționale privind stabilirea și marcarea frontierei de stat a Republicii Moldova;
d) aprobă volumul alocațiilor bugetare pentru asigurarea securității naționale;
e) ratifică și denunță tratatele internaționale privind securitatea națională.
(2) Parlamentul efectuează controlul parlamentar asupra activității și execuției bugetare de către autoritățile și instituțiile publice din cadrul sistemului securității naționale, conform competențelor acestuia prevăzute de Constituție, de Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797/1996, și de alte legi. În exercitarea controlului parlamentar, Parlamentul cooperează cu anumite instituții specializate, precum sunt Curtea de Conturi, Avocatul Poporului și altele.
(3) În exercitarea mandatului, deputații în Parlament sunt în drept să solicite și să primească informații referitoare la activitatea sectorului de securitate, în condițiile și limitele stabilite de legislație.
În exercitarea atribuțiilor privind securitatea națională, Guvernul:
a) asigură executarea actelor normative ale Parlamentului și a decretelor Președintelui Republicii Moldova privind securitatea națională, adoptate/emise în conformitate cu normele constituționale și cu cele ale tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
b) exercită conducerea activității autorităților administrației publice privind asigurarea securității naționale;
c) aprobă acte normative privind problemele securității naționale și exercită controlul asupra realizării acestora de către ministere și alte autorități administrative centrale din subordine;
d) asigură constituirea, reorganizarea și dizolvarea, în condițiile legii, a organelor securității statului, apărării naționale și ordinii și securității publice din subordinea Guvernului, stabilește structura și funcțiile acestora;
e) adoptă, în conformitate cu legislația, hotărâri cu privire la asigurarea cu pensii, protecția socială și juridică a colaboratorilor organelor securității statului și a persoanelor trecute în rezervă, a membrilor familiilor acestora, precum și a membrilor familiilor cetățenilor care și-au pierdut viața apărând securitatea națională;
f) asigură, prin intermediul autorităților publice abilitate, coordonarea strategică și controlul gestionării situațiilor de criză la nivel național, punând la dispoziție resursele și capacitățile necesare pentru un răspuns integrat și eficient la amenințările, riscurile, pericolele și vulnerabilitățile care pot afecta securitatea națională;
g) asigură realizarea politicii interne și externe a statului privind securitatea națională.
15Articolul 15. Consiliul Național de Securitate
(1) Consiliul Național de Securitate (în continuare – CNS) este un organ de coordonare între autoritățile și instituțiile publice, având drept scop analizarea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității statului, apărării naționale și ordinii și securității publice, formularea de propuneri și adoptarea de decizii pentru identificarea, prevenirea, gestionarea și contracararea acestora, precum și consultarea Președintelui Republicii Moldova în domeniile vizate de politica de securitate națională.
(2) CNS își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale altor acte normative.
(3) Organizarea și funcționarea CNS sunt stabilite de prezenta lege și de regulamentul CNS, adoptat cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor acestuia și aprobat, prin decret, de către Președintele Republicii Moldova.
(4) Din componența CNS fac parte, din oficiu:
a) Președintele Parlamentului;
b) Prim-ministrul;
c) președintele comisiei parlamentare securitate națională, apărare și ordine publică;
d) ministrul apărării;
e) ministrul afacerilor interne;
f) directorul Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova;
g) Procurorul General;
h) guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei;
i) directorul Centrului pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării.
(5) Președinte al CNS este Președintele Republicii Moldova.
(6) Componența numerică și nominală a CNS se stabilește, prin decret, de către Președintele Republicii Moldova.
(7) Secretarul CNS este numit de Președintele Republicii Moldova și deține calitatea de consilier al Președintelui Republicii Moldova. Secretarul coordonează activitatea CNS, organizează ședințele acestuia, asigură transmiterea deciziilor adoptate de CNS și monitorizează implementarea acestora.
(8) Activitatea CNS este asigurată de Serviciul Consiliului Național de Securitate, care este o subdiviziune din cadrul Aparatului Președintelui Republicii Moldova.
(9) Autoritățile administrației publice centrale, inclusiv cele subordonate Guvernului, structurile organizaționale din sfera lor de competență, precum și autoritățile publice autonome sunt obligate să furnizeze CNS, la solicitare sau din oficiu, orice date și informații, inclusiv ce constituie secret de stat, secret bancar sau secret comercial, care vizează securitatea națională, cu respectarea condițiilor Codului de procedură penală, în vederea utilizării datelor și informațiilor respective pentru adoptarea deciziilor de către CNS.
(10) Refuzul entităților menționate la alin. (9) de a furniza datele și informațiile solicitate de către CNS poate fi contestat în instanța de judecată. Președintele Republicii Moldova este în drept să inițieze procedurile prevăzute de legislație față de entitățile care se sustrag de la solicitările CNS.
(11) La recepționarea unei solicitări din partea CNS privind furnizarea de date și informații, entitatea evaluează, în funcție de circumstanțele faptice și cele juridice ale fiecărui caz, dacă datele și informațiile solicitate sunt necesare pentru realizarea scopurilor legii și dacă furnizarea acestora nu determină o ingerință disproporționată în dreptul la respectarea vieții private a persoanei.
(12) Deciziile CNS constituie acte juridice individuale cu caracter obligatoriu. În deciziile CNS se indică subiecții care urmează să pună în aplicare deciziile respective, adoptate în limitele competențelor stabilite de lege, care sunt opozabile exclusiv autorităților și instituțiilor publice – în domeniile prevăzute la art. 16 alin. (5), și entităților prevăzute la art. 11 alin. (5).
(13) Sunt obligate să pună în aplicare deciziile CNS:
a) autoritățile și instituțiile publice – în domeniile prevăzute la art. 16 alin. (5);
b) entitățile prevăzute la art. 11 alin. (5), în măsura în care acestea exercită atribuții, dețin resurse strategice sau furnizează servicii esențiale pentru asigurarea securității naționale.
(14) Caracterul obligatoriu al deciziilor CNS este unul funcțional, fiind opozabil doar în măsura în care acestea vizează securitatea statului, apărarea națională sau ordinea și securitatea publică.
(15) Deciziile CNS nu pot afecta principiul separației puterilor în stat și nici autonomia stabilită de lege a autorităților publice autonome și a instituțiilor publice.
(16) Neexecutarea intenționată sau obstrucționarea executării, de către conducătorii autorităților și instituțiilor publice menționate la art. 16 alin. (5), precum și ai entităților prevăzute la art. 11 alin. (5), a unei decizii a CNS care vizează exclusiv domeniile securității naționale constituie infracțiune și se sancționează conform art. 3523 din Codul penal nr. 985/2002.
(17) CNS asigură coordonarea, la nivel strategic, a măsurilor de răspuns la situațiile de criză prin consultare și cooperare cu Centrul Național de Management al Crizelor, având prerogativa de a adopta deciziile necesare pentru implementarea politicilor care vizează reziliența și securitatea națională.
(18) CNS prezintă anual comisiei parlamentare securitate națională, apărare și ordine publică un raport privind activitatea desfășurată.
Capitolul IV POLITICA DE SECURITATE NAȚIONALĂ ȘI PLANIFICAREA STRATEGICĂ
16Articolul 16. Politica de securitate națională
(1) Politica de securitate națională se realizează prin eforturile comune ale autorităților și instituțiilor publice, precum și ale persoanelor fizice și juridice, având drept scop protecția valorilor naționale, asigurarea intereselor naționale, garantarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale, conform principiilor statului de drept și angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova.
(2) Politica de securitate națională stabilește obiectivele, principiile și direcțiile strategice prin intermediul cărora, sub conducerea Președintelui Republicii Moldova, a Prim-ministrului și a Președintelui Parlamentului, toate autoritățile și instituțiile publice contribuie, în limitele competențelor și conform domeniilor de activitate, la asigurarea securității naționale.
(3) În cadrul aplicării prevederilor politicii de securitate națională, autoritățile și instituțiile publice urmăresc, în mod prioritar:
a) planificarea strategică, pe termen scurt, mediu și lung, în vederea consolidării rezilienței și gestionării eficiente a crizelor, precum și a riscurilor care pot afecta securitatea națională;
b) promovarea obiectivului strategic de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană prin armonizarea cadrului normativ și instituțional, prin integrarea în structuri europene și utilizarea acestora ca elemente pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei și pentru asigurarea securității naționale;
c) realizarea politicii de reintegrare a țării prin măsuri destinate soluționării pașnice a diferendului teritorial, promovând procesul de reconciliere, coeziune socială și integrare durabilă a domeniilor economic, social, politic, educațional, fiscal, al sănătății publice, al infrastructurii și a altor domenii care sunt în responsabilitatea Guvernului, în vederea garantării unității statului, a integrității teritoriale a țării și a ordinii constituționale;
d) alinierea la angajamentele internaționale prin aplicarea prevederilor tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, menținând o abordare democratică și predictibilă în asigurarea securității naționale;
e) cooperarea cu societatea civilă și cu sectorul privat în scopul mobilizării resurselor și al efectuării expertizei necesare în vederea promovării valorilor și intereselor naționale, precum și pentru sporirea nivelului de conștientizare și implicare a cetățenilor în problemele de securitate națională.
(4) Măsurile adoptate în temeiul alin. (3) trebuie să se integreze în cadrul general de funcționare a sistemului securității naționale, stabilit de prezenta lege, și se realizează cu asigurarea controlului civil democratic și respectarea principiilor statului de drept, contribuind la menținerea unei stări de stabilitate, siguranță și dezvoltare durabilă în Republica Moldova.
(5) Autoritățile și instituțiile publice, în exercitarea competențelor stabilite de prezenta lege și în vederea îndeplinirii funcțiilor generale ale sistemului securității naționale, elaborează și implementează strategii, programe și acte normative care să asigure securitatea națională în următoarele domenii:
a) afaceri externe – prin consolidarea relațiilor diplomatice și a parteneriatelor strategice pentru asigurarea securității naționale, alinierea la standardele internaționale și promovarea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană;
b) protecție socială – prin garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, menținerea coeziunii și stabilității sociale, protecția sănătății publice și a bunăstării sociale, gestionarea riscurilor demografice și asigurarea unui sistem de securitate socială eficient;
c) economie – prin menținerea stabilității macroeconomice, gestionarea eficientă a resurselor naționale, dezvoltarea infrastructurii economice strategice și protejarea investițiilor, precum și prin prevenirea riscurilor financiare și economice;
d) informațional – prin protejarea spațiului informațional național, contracararea dezinformării, a acțiunilor de manipulare a informațiilor și a ingerințelor străine, promovarea educației mediatice, precum și respectarea libertății opiniei și exprimării și a dreptului la informare corectă;
e) apărare națională – prin dezvoltarea și modernizarea capacităților și capabilităților de apărare, consolidarea rezilienței naționale în fața riscurilor și amenințărilor cu caracter militar și hibrid, sporirea interoperabilității cu partenerii strategici în domeniul apărării naționale;
f) energetic – prin garantarea diversificării surselor de energie, protecția infrastructurii energetice critice, dezvoltarea rețelelor energetice de transport și aprovizionare, precum și promovarea eficienței energetice pentru o dezvoltare sustenabilă a sectorului energetic;
g) agroalimentar – prin asigurarea producției, distribuției și accesului la produse alimentare sigure și de calitate, dezvoltarea sustenabilă a agriculturii și menținerea stabilității lanțului agroalimentar;
h) cibernetic – prin consolidarea rezilienței sistemelor informatice, prevenirea, identificarea și combaterea atacurilor cibernetice, precum și asigurarea integrității, confidențialității și disponibilității datelor;
i) protecția mediului – prin prevenirea și gestionarea impactului negativ asupra mediului, protejarea resurselor naturale și atenuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice, în vederea menținerii echilibrului ecologic și a conservării biodiversității;
j) justiție – prin garantarea unei justiții independente și eficiente, combaterea corupției, protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum și prin consolidarea statului de drept în calitate de fundament al securității naționale;
k) transport și infrastructura de transport – prin asigurarea securității și rezilienței infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene, navale și multimodale, precum și a sistemelor logistice aferente, în scopul garantării mobilității populației, bunurilor și serviciilor în condiții de siguranță;
l) protecția vieții și sănătății populației – prin asigurarea unui acces echitabil și sigur la serviciile esențiale de sănătate, consolidarea capacităților de prevenire, răspuns și recuperare în situații de urgență sanitară, funcționarea unui sistem eficient de biosecuritate pentru detectarea și contracararea amenințărilor biologice, protecția infrastructurii medicale critice și capacitatea autorităților publice de a interveni rapid și coordonat pentru protejarea sănătății publice.
(6) Persoanele contribuie la realizarea politicii de securitate națională prin respectarea legislației, prin sprijinirea măsurilor de securitate întreprinse de autoritățile și instituțiile publice și prin implicarea activă în acțiunile destinate consultării deciziilor privind securitatea națională.
(7) Guvernul, prin intermediul autorităților competente, asigură monitorizarea și evaluarea continuă a implementării politicii de securitate națională, prin raportări periodice către Președintele Republicii Moldova, Parlament și CNS.
17Articolul 17. Planificarea securității naționale
(1) Planificarea securității naționale reprezintă totalitatea acțiunilor și măsurilor întreprinse de autoritățile administrației publice centrale în vederea stabilirii obiectivelor, priorităților și direcțiilor strategice pentru asigurarea securității naționale, pentru dezvoltarea echilibrată a componentelor sectorului de securitate, pe baza evaluării mediului de securitate și având în vedere capacitățile financiare și economice ale statului.
(2) Planificarea securității naționale se realizează în baza acțiunilor de planificare întreprinse de Parlament, Președintele Republicii Moldova și Guvern, precum și de autoritățile publice cu atribuții în domeniul securității statului și al apărării naționale.
(3) Planificarea securității naționale include identificarea și evaluarea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților, stabilirea obiectivelor strategice, dezvoltarea și implementarea de politici și strategii, precum și coordonarea resurselor și promovarea cooperării interinstituționale eficiente.
18Articolul 18. Documentele de planificare strategică care vizează securitatea națională
(1) Documentele de planificare strategică în baza cărora se realizează planificarea securității naționale includ Strategia securității naționale a Republicii Moldova, precum și alte strategii, programe și documente de politici sectoriale, elaborate în domeniile prevăzute la art. 16 alin. (5), care contribuie la realizarea funcțiilor generale ale sistemului securității naționale.
(2) Strategia securității naționale a Republicii Moldova este documentul de bază privind asigurarea securității naționale, care guvernează și direcționează procesul de planificare strategică.
(3) Documentele de planificare strategică asigură aplicarea coerentă și integrată a instrumentelor de putere națională (diplomatică, informațională, militară și economică) în vederea atingerii obiectivelor politicii de securitate națională.
(4) Documentele de planificare strategică și cele de politici publice sunt corelate și determinate de cadrul normativ, de angajamentele internaționale ale Republicii Moldova, precum și de alocările bugetare.
(5) La întocmirea documentelor de planificare strategică trebuie respectate reglementările stabilite de către Guvern care vizează elaborarea documentelor de politici.
(6) În baza documentelor de planificare strategică, autoritățile administrației publice centrale planifică, elaborează și implementează documente de politici conform domeniilor și subdomeniilor de competență ale acestora.
(7) Perioada de elaborare a unui document de planificare strategică sau a unui document de politică sectorială nu poate depăși un an.
19Articolul 19. Strategia securității naționale a Republicii Moldova
(1) Instrumentul principal de planificare care vizează securitatea națională îl constituie Strategia securității naționale a Republicii Moldova, care stabilește modalitățile de realizare a funcțiilor autorităților și instituțiilor publice în scopul asigurării securității naționale și reprezintă documentul de bază de planificare strategică aferent securității naționale.
(2) Strategia securității naționale a Republicii Moldova este elaborată în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu reglementările stabilite de Guvern privind structura documentelor de planificare și de politici de nivel național.
(3) Prioritățile stabilite de Strategia securității naționale a Republicii Moldova constituie obiective generale de referință pentru elaborarea documentelor de politici care vizează securitatea națională.
20Articolul 20. Elaborarea și aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova
(1) Președintele Republicii Moldova inițiază procesul de elaborare a Strategiei securității naționale a Republicii Moldova.
(2) La inițierea procesului de elaborare a Strategiei securității naționale a Republicii Moldova, precum și în contextul revizuirii acesteia, se efectuează analiza și evaluarea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților la adresa securității naționale.
(3) În cazul în care în perioada pentru care a fost aprobată Strategia securității naționale a Republicii Moldova au loc schimbări majore ale mediului de securitate, Președintele Republicii Moldova inițiază procesul de revizuire a acesteia sau de elaborare a unei noi strategii.
(4) Președintele Republicii Moldova prezintă Parlamentului spre aprobare proiectul Strategiei securității naționale a Republicii Moldova.
(5) CNS monitorizează implementarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova.
21Articolul 21. Procesul de gestionare a riscurilor la adresa securității naționale
(1) Amenințările, riscurile, pericolele și vulnerabilitățile la adresa securității naționale sunt identificate, analizate și evaluate în cadrul unui proces de gestionare a riscurilor la adresa securității naționale, având drept scop prevenirea, reducerea sau eliminarea impactului acestora asupra securității naționale.
(2) Gestionarea riscurilor la adresa securității naționale se realizează în coordonare cu sectorul de securitate și vizează evoluțiile și schimbările mediului de securitate care afectează sau pot afecta securitatea națională.
(3) Centrul Național de Management al Crizelor, în cooperare cu sectorul de securitate, este responsabil de inițierea și coordonarea procesului de gestionare a riscurilor la adresa securității naționale, asigurând un cadru comun de activitate și utilizând instrumente și metodologii standardizate.
(4) Ministerul Apărării, în cooperare cu sectorul de securitate, este responsabil de identificarea, analizarea și evaluarea riscurilor și amenințărilor cu caracter militar.
(5) CNS asigură coordonarea, monitorizarea și supravegherea procesului de gestionare a riscurilor la adresa securității naționale, validând rezultatele și solicitând măsuri de intervenție în vederea prevenirii sau contracarării materializării amenințărilor, riscurilor, pericolelor sau vulnerabilităților la adresa securității naționale.
(6) Documentele de politici care vizează securitatea națională trebuie să includă măsuri specifice pentru reducerea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților identificate în Strategia securității naționale a Republicii Moldova.
(7) Autoritățile și instituțiile publice din cadrul sistemului securității naționale sunt obligate să stabilească și să implementeze mecanisme eficiente de coordonare și schimb de informații între entitățile implicate în procesul de gestionare a riscurilor la adresa securității naționale.
22Articolul 22. Evaluarea impactului asupra securității naționale în cadrul planificării la nivel național
(1) La întocmirea documentelor de planificare și de politici care vizează securitatea națională, suplimentar reglementărilor stabilite de Guvern privind elaborarea documentelor de politici, acestea sunt însoțite de o analiză a impactului asupra securității naționale, evidențiindu-se, inclusiv, contribuția la consolidarea securității naționale prin reducerea amenințărilor, riscurilor, pericolelor și vulnerabilităților identificate în Strategia securității naționale a Republicii Moldova.
(2) CNS coordonează și avizează, după caz, documentele de politici cu impact asupra securității naționale.
23Articolul 23. Protecția informațiilor secretizate
(1) Informațiile privind activitatea contrainformativă, activitatea informativă externă și activitatea specială de investigații care țin de asigurarea securității statului constituie secret de stat.
(2) Informațiile obținute ca rezultat al desfășurării activității operative pot avea diferite grade de secretizare, în funcție de importanța acestora pentru securitatea statului.
(3) Accesul la informațiile secretizate este permis exclusiv persoanelor pentru care acestea sunt necesare în exercitarea atribuțiilor legale și cărora li s-a acordat dreptul de acces la informațiile respective în modul corespunzător.
(4) Toate persoanele care au acces la informații secretizate au obligația de a respecta regimul de confidențialitate și după încetarea activității acestora.
24Articolul 24. Aprobarea sistemelor de protecție criptografică
(1) Sistemele de protecție criptografică utilizate pentru protejarea informațiilor secretizate sunt aprobate de Agenția pentru Securitate Cibernetică, în calitate de autoritate competentă la nivel național în domeniul securității cibernetice.
(2) Algoritmii criptografici destinați exportului trebuie să obțină aprobarea autorității competente la nivel național în domeniul securității cibernetice.
Capitolul V CONTROLUL CIVIL DEMOCRATIC
25Articolul 25. Controlul civil democratic
(1) În conformitate cu Constituția, sectorul de securitate este supus controlului civil democratic, care este asigurat printr-un ansamblu de prevederi ale legislației ce evidențiază subordonarea componentelor de forță ale acestuia față de autoritățile și instituțiile publice cu statut civil.
(2) Controlul civil democratic constă în:
a) controlul exercitat de Președintele Republicii Moldova;
b) controlul parlamentar;
c) controlul exercitat de Guvern;
d) controlul judiciar;
e) supravegherea publică.
(3) Controlul civil democratic asupra sectorului de securitate se realizează în conformitate cu principiile statului de drept, inclusiv al legalității, al responsabilității, al transparenței decizionale, al eficienței, și vizează, în special:
a) asigurarea respectării Constituției și a cadrului normativ în activitatea autorităților și instituțiilor publice din sectorul de securitate, prevenind utilizarea acestora în scopul uzurpării puterii de stat și al încălcării drepturilor și libertăților fundamentale;
b) supravegherea procesului de elaborare, adoptare și implementare a strategiilor și programelor care vizează securitatea națională;
c) evaluarea stării de legalitate, a disciplinei instituționale și a climatului organizațional în cadrul sectorului de securitate;
d) verificarea eficienței, eficacității și transparenței utilizării resurselor publice, în special a fondurilor bugetare alocate autorităților și instituțiilor publice în domeniile securității naționale;
e) garantarea accesului la informațiile de interes public privind activitatea autorităților și instituțiilor publice în domeniile securității naționale, cu respectarea regimului juridic al secretului de stat, astfel încât persoanele, organizațiile și societatea să poată participa la luarea deciziilor, să fie informate și să poată evalua deciziile care le pot afecta securitatea sau drepturile și libertățile fundamentale.
26Articolul 26. Controlul exercitat de Președintele Republicii Moldova
(1) Președintele Republicii Moldova coordonează și monitorizează activitatea sectorului de securitate prin intermediul CNS și al altor entități stabilite prin lege.
(2) În exercitarea controlului asupra sectorului de securitate, Președintele Republicii Moldova emite decrete și formulează recomandări către autoritățile și instituțiile publice în vederea asigurării securității naționale.
(3) Președintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje referitoare la amenințările, riscurile, pericolele și vulnerabilitățile la adresa securității naționale.
27Articolul 27. Controlul parlamentar
(1) Parlamentul exercită controlul asupra sectorului de securitate prin adoptarea de acte normative și organizarea audierilor parlamentare, precum și prin intermediul comisiilor sale permanente și celor speciale.
(2) Parlamentul examinează rapoartele anuale ale sectorului de securitate și adoptă măsuri legislative pentru remedierea problemelor identificate.
28Articolul 28. Controlul exercitat de Guvern
(1) Guvernul monitorizează aplicarea politicii de securitate națională prin intermediul ministerelor și al altor autorități administrative centrale din subordine.
(2) Guvernul prezintă periodic rapoarte Președintelui Republicii Moldova și Parlamentului cu privire la implementarea strategiilor naționale privind securitatea națională.
29Articolul 29. Controlul judiciar
Controlul judiciar asupra respectării drepturilor și libertăților fundamentale de către sectorul de securitate este exercitat în cadrul examinării cauzelor penale în instanțele judecătorești. Controlul în cauză se efectuează și la examinarea cauzelor privind infracțiunile și contravențiile comise de persoanele care activează în cadrul sectorului de securitate, precum și în cazul acțiunilor intentate de cetățeni pentru a contesta în justiție acțiunile organelor securității statului și ale persoanelor cu funcții de răspundere din organele respective.
30Articolul 30. Organisme independente care exercită controlul asupra sectorului de securitate
(1) În cadrul exercitării controlului civil democratic asupra sectorului de securitate, un rol esențial îl au autoritățile și instituțiile publice autonome de supraveghere instituțională, inclusiv Curtea de Conturi și Avocatul Poporului.
(2) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare publice și a patrimoniului public de către autoritățile și instituțiile publice din sectorul de securitate, inclusiv a mijloacelor financiare publice gestionate în regim secret, prin realizarea auditurilor publice externe, în conformitate cu standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit și cu actele normative speciale.
(3) Avocatul Poporului contribuie la protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în raport cu autoritățile și instituțiile publice din sectorul de securitate, având competența de a investiga petiții, de a efectua vizite și de a prezenta recomandări privind respectarea standardelor în domeniul drepturilor omului, inclusiv în contextul măsurilor speciale de supraveghere, al detenției, al aplicării forței sau al altor măsuri coercitive.
(4) Sectorul de securitate este obligat să acorde sprijin în activitatea Curții de Conturi și a Avocatului Poporului, inclusiv prin furnizarea de informații și de documente, precum și prin asigurarea accesului instituțional, în condițiile și limitele stabilite de lege.
(5) Rapoartele și recomandările Curții de Conturi și ale Avocatului Poporului privind sectorul de securitate sunt prezentate Parlamentului și publicului larg, constituind un instrument esențial de asigurare a transparenței, de responsabilizare și de prevenire a abuzurilor.
31Articolul 31. Supravegherea publică
(1) Supravegherea publică a sectorului de securitate reprezintă o formă de control prin care societatea civilă, mass-media, organizațiile necomerciale și cetățenii monitorizează activitățile autorităților și instituțiilor publice din sectorul de securitate pentru a asigura transparența, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și responsabilitatea acestora față de societate.
(2) Entitățile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu Constituția, cu alte acte normative și cu prevederile statutelor acestora, exercită un rol consultativ în procesul de consolidare a securității naționale și sunt în drept să monitorizeze activitatea sectorului de securitate prin:
a) solicitarea informațiilor de interes public, cu respectarea legislației privind protecția informațiilor secretizate;
b) efectuarea cercetărilor privind problemele de securitate națională și a expertizelor cu privire la proiectele de legi, de strategii și de programe, cu prezentarea concluziilor și propunerilor pentru examinare autorităților competente;
c) elaborarea analizelor, studiilor și rapoartelor independente privind activitatea autorităților și instituțiilor publice din sectorul de securitate;
d) formularea recomandărilor și opiniilor, precum și prin alte contribuții la dezbaterile publice privind securitatea națională;
e) participarea la discuțiile publice organizate de sectorul de securitate și la audierile parlamentare publice, care vizează activitățile și dezvoltarea sectorului de securitate, precum și alte subiecte de interes național.
(3) Societatea civilă poate organiza mese rotunde, dezbateri și audieri publice privind cercetările și expertizele efectuate care vizează securitatea națională.
Capitolul VI DISPOZIŢII FINALE
32Articolul 32. Dispoziții finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în concordanță cu prezenta lege;
b) va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru implementarea prezentei legi;
c) va aduce actele sale normative în conformitate cu aceasta.
(3) Președintele Republicii Moldova, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va modifica actele sale în conformitate cu aceasta.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea securității statului nr. 618/1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 10–11, art. 117);
b) Legea nr. 619/1995 privind organele securității statului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 10–11, art. 115);
c) Legea nr. 112/2008 pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 97–98, art. 357).
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, cadrul normativ conex se modifică conform anexei.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 249. Chișinău, 10 iulie 2025.
Anexă
Modificarea unor acte normative
I. – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72–74, art. 195), cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 3523 cu următorul cuprins:
„Articolul 3523. Neexecutarea sau obstrucționarea
deciziilor Consiliului Național
de Securitate
(1) Neexecutarea intenționată a deciziilor Consiliului Național de Securitate sau obstrucționarea executării acestora
se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu închisoare de până la un an, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
(2) Acțiunile prevăzute la alin. (1), săvârșite pe durata stării de asediu sau de război,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”
II. – La articolul 2702 alineatul (1) punctul 2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 699), cu modificările ulterioare, textul „și 3522” se substituie cu textul „ , 3522 și 3523”.
III. – La articolul 3 punctul 2) din Legea nr. 136/2023 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 204–207, art. 358), cu modificările ulterioare, litera a) va avea următorul cuprins:
„a) acțiunilor și/sau inacțiunilor orientate spre săvârșirea următoarelor fapte, precum și a săvârșirii acestora:
– schimbarea prin violență a ordinii constituționale, desfășurarea acțiunilor subversive sau a altor acțiuni care au drept scop înlăturarea prin violență a autorităților și instituțiilor publice, subminarea ori lichidarea, prin orice formă, a suveranității, a independenței sau a integrității și unității teritoriale a statului;
– uzurparea puterii de stat;
– provocarea urii pe motive de rasă, naționalitate, religie, motive sociale, însoțită de violență sau de instigare la acțiuni violente;
– realizarea activităților care favorizează, în mod direct sau indirect: desfășurarea acțiunilor militare împotriva Republicii Moldova, ocuparea statului de către forțe militare străine, diminuarea capacității de apărare sau de asigurare a securității frontierei de stat; aservirea față de o putere străină ori declanșarea unui război, a unor conflicte armate interne sau internaționale; realizarea altor acțiuni de violență care subminează existența, stabilitatea și dezvoltarea durabilă a statului;
– desfășurarea unor acțiuni și admiterea unor premise care favorizează, determină sau pot afecta, grav ori iremediabil, obiectivele naționale din sfera transportului și comunicațiilor, sistemul energetic, sistemele informaționale sau de comunicații electronice, piața financiară bancară, domeniul fiscal, vamal ori investițional, ramurile principale ale economiei naționale, relațiile externe ale acestora sau obiectivele de infrastructură critică;
– trădarea de patrie, spionajul, activitatea structurii informative ilegale, complotul împotriva Republicii Moldova, culegerea neautorizată de informații, separatismul;
– apariția amenințărilor sau a incidentelor cibernetice în rețelele și sistemele informatice de interes național;
– apariția amenințărilor hibride la adresa statului, exprimate prin acțiuni/inacțiuni la nivel național, regional sau mondial, care afectează reziliența statului, precum și prin campanii de propagandă ostilă sau de dezinformare, ce pot submina ordinea constituțională;
– sustragerea, contrabanda, producerea, folosirea, transportarea sau păstrarea ilegală de armament, muniții, tehnică de luptă, substanțe explozive, radioactive, otrăvitoare sau toxice, droguri, mărfuri strategice, dacă prin aceasta se aduce atingere securității naționale;
– desfășurarea activității teroriste, sprijinirea, în orice mod, a acestei activități, a altor activități cu caracter extremist; propagarea ideilor și valorilor teroriste și extremiste;
– implicarea în manifestări de corupție a persoanelor cu funcții de demnitate publică, a angajaților din cadrul organelor de ocrotire a normelor de drept și/sau din cadrul autorităților de control, care, în virtutea funcției/statutului, săvârșesc o acțiune sau inacțiune ilegală în interesul ori la indicația unui grup criminal organizat sau a unei organizații criminale ori care au pus în aplicare scheme de fapte coruptibile ce prejudiciază buna funcționare a instituției în care activează sau buna funcționare a ramurilor economiei naționale;
– influențarea proceselor electorale în scopul promovării intereselor altor state, ale entităților anticonstituționale, ale unui grup criminal organizat sau ale unei organizații criminale;
– gestionarea ilegală, degradarea sau distrugerea resurselor naturale de interes național ori blocarea accesului la acestea;
– desfășurarea activității orientate spre producerea sau răspândirea unei epidemii ori pandemii;
– poluarea excesivă radioactivă, chimică sau bacteriologică a mediului sau punerea în pericol a securității ecologice, dacă aceasta poate să provoace un ecocid;
– confecționarea sau deținerea ilegală a tehnicii speciale ori a mijloacelor de program pentru interceptarea și/sau accesarea comunicațiilor, a fluxului de date și a sistemelor informatice;
– organizarea migrației ilegale de către un alt stat, de către o entitate anticonstituțională, de către un grup criminal organizat sau o organizație criminală cu caracter transnațional;
– constituirea de organizații sau de grupări ilegale, la nivel național sau internațional, aderarea la acestea sau susținerea acestora sub orice formă, în scopul desfășurării uneia dintre activitățile menționate la prezenta literă, precum și desfășurarea secretă a unor asemenea activități de către organizații sau grupuri constituite în mod legal.”
IV. – La articolul 10 punctul 1) din Legea nr. 179/2023 privind activitatea contrainformativă și activitatea informativă externă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 267–270, art. 455), cu modificările ulterioare, litera a) va avea următorul cuprins:
„a) acțiunile, inacțiunile și faptele indicate la art. 3 pct. 2) din Legea nr. 136/2023 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova;”.