Art.I.
Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova nr. 259/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 58–66, art. 131), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolele 5–7 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 5. Cercetarea fundamentală
Cercetare fundamentală – activitate teoretică și/sau experimentală desfășurată pentru a obține cunoștințe noi despre fundamentele subiacente fenomenelor și faptelor observabile, fără a avea în vedere vreo aplicare sau utilizare specială.
Articolul 6. Cercetarea aplicată
Cercetare aplicată – investigație originală realizată pentru a obține cunoștințe noi, orientată spre atingerea unui scop sau a unui obiectiv practic specific.
Articolul 7. Dezvoltarea experimentală
Dezvoltare experimentală – activitate sistematică, bazată pe cunoștințele obținute din cercetare și din experiența practică, care generează cunoștințe suplimentare și care are drept scop obținerea de noi produse sau procese ori îmbunătățirea substanțială a produselor sau a proceselor existente.”
2. Codul se completează cu articolul 71 cu următorul cuprins:
„Articolul 71. Sistemul de cercetare-dezvoltare
Sistem de cercetare-dezvoltare – ansamblul organizațiilor de drept public și de drept privat și al unităților de cercetare și inovare fără personalitate juridică care au ca domeniu de activitate cercetarea-dezvoltarea.”
3. Articolele 9, 13, 23, 27 și 28 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 9. Expertiza
Expertiză – evaluare a programelor, a propunerilor de proiecte, a rezultatelor proiectelor în partea ce ține de excelența științifică, actualitate, perspectiva pentru implementare, precum și argumentarea costurilor solicitate pentru realizare.”
„Articolul 13. Finanțarea instituțională
în domeniile cercetării și inovării
(1) Finanțare instituțională este finanțarea de la bugetul de stat a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării, inclusiv a instituțiilor de învățământ superior publice, pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii publice din domeniile cercetării și inovării și pentru cheltuielile de personal, finanțare care este corelată cu resursele umane, infrastructura de cercetare și performanța instituțională.
(2) Mijloacele financiare destinate finanțării instituționale a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se alocă anual, prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv, și se distribuie de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării, prin intermediul fondatorilor organizațiilor din domeniile cercetării și inovării.
(3) Finanțarea instituțională se efectuează în baza solicitărilor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării și a avizului Consiliului Consultativ pentru Știință și Tehnologie, în conformitate cu metodologia de finanțare instituțională, aprobată de Guvern.
(4) Organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării asigură transparența cu privire la finanțarea instituțională.”
„Articolul 23. Infrastructura de cercetare
(1) Infrastructură de cercetare – ansamblu de facilități, resurse și servicii conexe necesare, utilizate de comunitățile de cercetare pentru desfășurarea activităților de cercetare în domeniile științifice sau tehnologice și pentru stimularea efectuării inovațiilor în domeniile respective.
(2) Infrastructura de cercetare include: echipamente (seturi de instrumente) științifice importante; resurse bazate pe cunoștințe, precum colecții, arhive sau date științifice; infrastructuri electronice, precum sisteme de informații, baze de date și rețele de comunicații electronice; alte infrastructuri esențiale pentru cercetare și inovare.
(3) Accesul la infrastructura de cercetare finanțată din fonduri publice este asigurat oricărui subiect al domeniilor cercetării și inovării în baza regulamentului intern al organizației din domeniile cercetării și inovării.”
„Articolul 27. Programul național în domeniile
cercetării și inovării
(1) Programul național în domeniile cercetării și inovării (în continuare – Program național) este principalul document de politici prin care Guvernul stabilește prioritățile strategice și obiectivele de dezvoltare în domeniile cercetării și inovării pe termen mediu în corespundere cu programul strategic de dezvoltare a țării, cu strategiile sectoriale și cu programele-cadru de cercetare ale Uniunii Europene.
(2) Programul național este elaborat de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării și aprobat de către Guvern.
(3) Implementarea Programului național se realizează prin finanțare instituțională și finanțare prin competiții de proiecte din domeniile cercetării și inovării, care corespund priorităților strategice de dezvoltare aprobate de Guvern.
Articolul 28. Evaluarea
(1) Evaluare – proces de evaluare multicriterială și sistematică a capacităților și performanțelor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării și a personalului științific și științifico-didactic al acestora în vederea realizării misiunii asumate, organizat de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare. Evaluarea se efectuează de către evaluatori naționali și/sau internaționali în baza metodologiei de evaluare, elaborată în conformitate cu standardele și bunele practici europene și internaționale în domeniu și aprobată de către Guvern.
(2) Evaluarea organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se finalizează cu clasificarea acestora în funcție de nivelurile de performanță și capacitate, care se iau în considerare la stabilirea finanțării instituționale.”
4. Codul se completează cu articolul 601 cu următorul cuprins:
„Articolul 601. Consiliul Consultativ pentru Știință
și Tehnologie
(1) Consiliul Consultativ pentru Știință și Tehnologie (în continuare – Consiliu Consultativ) este un organ de consultanță pe lângă organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării.
(2) Consiliul Consultativ oferă consultanță pentru dezvoltarea și finanțarea sistemului de cercetare și dezvoltare. Din componența acestuia fac parte reprezentanți ai organelor centrale de specialitate ale statului, personalități științifice recunoscute la nivel național și/sau internațional.
(3) Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Consultativ și componența acestuia se aprobă de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării.
(4) Componența nominală a Consiliului Consultativ se modifică după necesitate, dar nu mai rar decât o dată la 4 ani.
(5) Activitatea în calitate de membru al Consiliului Consultativ nu este remunerată.”
5. Articolul 92 se completează cu litera o1) cu următorul cuprins:
„o1) asigură integritatea și etica activităților de cercetare-inovare în conformitate cu reglementările privind bunele practici naționale și internaționale;”.
6. La articolul 95 alineatul (1), litera h) va avea următorul cuprins:
„h) instituție de învățământ superior și unități de cercetare și inovare fără personalitate juridică din cadrul acesteia;”.
7. Codul se completează cu articolul 951 cu următorul cuprins:
„Articolul 951. Unitatea de cercetare și inovare
fără personalitate juridică
Unitatea de cercetare și inovare fără personalitate juridică este o subdiviziune structurală din cadrul instituției de învățământ superior:
a) care este constituită în temeiul prezentului cod și conform cartei universitare;
b) care are un regulament intern de organizare și funcționare în cadrul persoanei juridice și o denumire proprie, are autonomie în stabilirea subiectelor de cercetare, cu excepția celor din domeniul milităriei;
c) care dispune de personalul prevăzut la art. 97 alin. (1);
d) a cărei evidență de venituri și cheltuieli realizate de către unitatea de cercetare și inovare fără personalitate juridică este ținută separat în cadrul contabilității instituției de învățământ superior, cu excepția celor din domeniul milităriei.”
8. La articolul 105, alineatele (1), (2), (5) și (6) vor avea următorul cuprins:
„(1) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific stagiar, candidatul trebuie să dețină studii superioare de licență sau echivalente, în cazul studiilor integrate, și aptitudini de cercetare.
(2) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific, candidatul trebuie să dețină studii superioare de master sau echivalente și să prezinte publicații în reviste științifice de specialitate.”
„(5) Pentru ocuparea funcției de cercetător științific principal, candidatul trebuie să dețină titlul științific de doctor habilitat în profilul postului și/sau titlul științifico-didactic de profesor universitar, și/sau titlul de profesor cercetător, și cel puțin 10 ani vechime în muncă în domeniile cercetării și inovării în țară sau în străinătate.
(6) Pentru ocuparea funcției de consultant științific sunt necesare: titlu de membru titular sau de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei și/sau titlu științific de doctor habilitat și/sau titlu științifico-didactic de profesor universitar și/sau titlu de profesor cercetător, vechime în muncă, în țară sau străinătate, de cel puțin 25 de ani, dintre care 20 în domeniile cercetării și inovării și/sau în sfera științifico-didactică, precum și atingerea limitei de vârstă de pensionare stabilită de legislație.”