Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE
1Articolul 1. Domeniul de reglementare și sfera de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează activitățile privind utilizarea, conservarea, ameliorarea, evaluarea capacității bioproductive și protecția solurilor în vederea asigurării utilizării durabile a acestora.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică de către deținătorii de terenuri din categoria terenurilor cu destinație agricolă, indiferent de tipul de proprietate.
(3) Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea cadrului normativ unitar în vederea realizării unor măsuri și acțiuni pentru:
a) prevenirea degradării solurilor și a eventualelor impacturi negative asupra calității acestora în scopul evitării dereglării sau modificării funcțiilor lor ecologice și al conservării patrimoniului pedologic;
b) prevenirea și combaterea eroziunii solului (eoliană și hidrică) pe terenurile agricole afectate de eroziunea de suprafață și de adâncime;
c) punerea în aplicare a unor măsuri complexe de ameliorare a soloneților și a solurilor salinizate–solonețizate (automorfe, semihidromorfe, hidromorfe), precum și a terenurilor agricole afectate de degradarea halomorfă;
d) refacerea terenurilor afectate de degradare ca urmare a deficitului sau a excesului de umiditate, a reducerii conținutului de materie organică și elemente nutritive, a reducerii biodiversității, a compactării, a deșertificării, a alunecărilor de teren și refacerea terenurilor afectate de microorganisme (viruși, bacterii și fungi periculoși);
e) conservarea și sporirea fertilității solurilor în scopul utilizării durabile a acestora.
2Articolul 2. Scopul legii
Prezenta lege are drept scop:
a) protejarea solului împotriva acțiunii apei și a vântului (include un ansamblu de lucrări pentru prevenirea și combaterea eroziunii solului);
b) identificarea zonelor de risc natural și/sau antropic la deșertificare, compactare, destructurare, reducerea conținutului de materie organică și elemente nutritive, reducerea biodiversității, provocarea și/sau intensificarea alunecărilor de teren, în vederea reducerii acestora;
c) reducerea sau atenuarea deficitului de umiditate (include irigarea terenurilor);
d) evacuarea excesului de umiditate în sol și diminuarea acestuia (include organizarea hidrologică, desecarea și drenarea terenului);
e) restabilirea solurilor (include lucrările de construcție și de exploatare a obiectelor hidrotehnice, lucrările de decopertare selectivă și de copertare a terenurilor deteriorate sau degradate, precum și lucrările de ameliorare a solurilor halomorfe și sărăturate).
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. ameliorarea solului – ansamblu de măsuri și lucrări aplicate pe terenurile degradate pentru îmbunătățirea sănătății solului;
2. îmbunătățiri funciare – ansamblu de lucrări tehnice de amenajare și ameliorare efectuate pe un anumit teritoriu, al căror efect se menține pe o perioadă lungă, cu scopul de a valorifica solurile neproductive sau de a crește productivitatea solurilor slab productive;
3. calitatea solului – capacitatea solului de a-și îndeplini funcțiile esențiale în cadrul ecosistemelor, în special funcția de a contribui la producția vegetală, la asigurarea calității apelor și a aerului, la protecția sănătății omului și a animalelor, precum și la reproducerea extinsă a procesului pedogenetic și la sporirea fertilității solurilor;
4. conservarea solului – ansamblu de măsuri destinate menținerii sau îmbunătățirii calității solului;
5. contaminarea solului – prezența în sol a unei substanțe sau a unui produs chimic într-o concentrație care poate fi dăunătoare pentru sănătatea umană sau pentru mediu;
6. degradarea solului – impact negativ asupra proceselor pedologice, asupra funcțiilor și serviciilor ecosistemice ale solului, care poate cauza daune, dezavantaje, incomodități considerabile pentru mediu și societate;
7. descriptor al solului – parametru care caracterizează o proprietate fizică, chimică sau biologică a sănătății solului;
8. evaluarea sănătății solului – determinarea sănătății solului în baza măsurării sau a estimării unor descriptori ai solului;
9. fertilitatea solului – capacitatea solului de a satisface nevoile nutriționale ale plantelor, de a oferi sistemelor radiculare suficient aer, căldură și un mediu fizic, chimic și biologic favorabil pentru creșterea și dezvoltarea normală;
10. gestionarea resurselor de sol – ansamblu de activități care vizează evaluarea, utilizarea rațională, conservarea și refacerea resurselor de sol;
11. protecția solului – ansamblu de acțiuni și măsuri destinate să prevină degradarea solului și să contribuie la refacerea acestuia, care presupune un set de măsuri juridice, organizatorice, economice, tehnologice și de altă natură, prin care să se asigure conservarea și utilizarea rațională a solurilor;
12. resurse de sol – totalitatea solurilor, a factorilor și a proceselor pedogenetice care pot fi utilizate de către om în scopul obținerii producției vegetale și al asigurării unui management durabil al componentelor mediului ambiant;
13. regenerare – activitate care vizează readucerea solului dintr-o stare degradată într-o stare bună de sănătate;
14. salinizare – proces de sporire a conținutului de săruri ușor solubile în sol peste conținutul normal (0,15%);
15. sănătatea solului – stare fizico-chimică și biologică a solului, care determină capacitatea acestuia de a funcționa ca un ecosistem viu și dinamic și care susține plantele și animalele;
16. sol – stratul superior al scoarței terestre, situat între roca de bază și suprafața terestră, care este compus din substanțe de origine minerală, materii organice, apă, aer și organisme vii, având un profil pedogenetic, trăsături morfologice și morfometrie corespunzătoare unui anumit tip de pedogeneză;
17. solonețizare (alcalinizare) – proces de creștere a conținutului de sodiu schimbabil în sol peste conținutul normal (5%);
18. utilizare – modul de exploatare a terenurilor în scopuri agricole, forestiere sau în alte scopuri.
4Articolul 4. Funcțiile solului
Solul are următoarele funcții:
a) funcția ecologică – solul reprezintă mediul fizic pentru dezvoltarea și conservarea biodiversității acestuia;
b) funcția socioeconomică – solul constituie o sursă de materii prime;
c) funcția energetică – solul asigură acumularea de energie chimică și transferul de substanțe și energie între geosfere;
d) funcția culturală/de arhivă – solul păstrează probe cu privire la istoria naturală și istoria culturală a societății umane.
5Articolul 5. Principiile generale de reglementare a relațiilor privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor
(1) Principiile generale de reglementare a relațiilor privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor prevăd utilizarea durabilă a solurilor, conservarea și prevenirea degradării lor, precum și îmbunătățirea, restabilirea și protecția acestora.
(2) Principiile care stau la baza utilizării, conservării și protecției solurilor se referă la:
a) rolul solului ca parte componentă a mediului geologic, ca factor vital al ecosistemelor terestre și ca resursă naturală fundamentală;
b) importanța solului ca mediu de viață pentru om, pentru plante și animale, pentru conservarea biodiversității și a rezervei genetice prezente în sol, precum și la funcția ecologică a solului;
c) asigurarea securității ecologice și alimentare, precum și a siguranței alimentelor, a materiilor prime alimentare și/sau furajere, prin menținerea și susținerea calității solului;
d) asigurarea, pe termen lung, a contribuirii optime și semnificative la produsul intern brut a agriculturii și a silviculturii, precum și a altor ramuri socioeconomice care utilizează solul;
e) menținerea și ameliorarea calității solului, la prevenirea degradării solului, la stoparea deșertificării, la îmbunătățirea și conservarea biodiversității solului și la înlăturarea poluanților care periclitează calitatea solului, cu respectarea legislației în domeniu;
f) dezvoltarea zonelor rurale în scopul utilizării durabile și al gestionării eficiente a solurilor;
g) asigurarea participării și a sprijinului direct al statului, al societății civile, al operatorilor economici și al fiecărui cetățean la elaborarea și implementarea măsurilor și a acțiunilor privind modul de utilizare, conservare și protecție a solurilor;
h) stimularea participării directe, cu aport propriu, a deținătorilor și a utilizatorilor de terenuri la implementarea măsurilor și a acțiunilor privind modul de utilizare, conservare și protecție a solurilor;
i) elaborarea programelor, a planurilor și a acțiunilor de interes național, regional și local privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor, în care statul are rolul de inițiator sau cofinanțator;
j) elaborarea programelor, a planurilor și a măsurilor de protecție, de prevenire și de reducere a impacturilor negative asupra solului la nivel național, regional și local;
k) identificarea activităților antropice cu impact negativ asupra solului în toate ecosistemele și a zonelor de risc natural;
l) educarea și sensibilizarea societății civile cu privire la utilizarea, conservarea și protecția solurilor pentru protejarea sănătății umane și asigurarea dezvoltării durabile;
m) dezvoltarea colaborării internaționale în vederea asigurării realizării programelor naționale de utilizare, conservare și protecție a solurilor, în conformitate cu standardele economice și ecologice.
Capitolul II OBLIGAȚIILE DEȚINĂTORILOR DE TEREN
6Articolul 6. Obligațiile deținătorilor de terenuri agricole privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor
(1) Deținătorii de terenuri agricole au următoarele obligații privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor:
a) să prevină degradarea solului și să nu admită deteriorarea acestuia;
b) să asigure aplicarea unor măsuri speciale de conservare a pădurilor și a fâșiilor forestiere cu funcții de protecție a solurilor, situate pe terenurile în pantă, cu risc și/sau afectate de alunecări de teren și eroziune;
c) să asigure utilizarea rațională, organizarea și amenajarea pajiștilor în funcție de capacitatea acestora de regenerare și de protecție, precum și ameliorarea și prevenirea degradării solului;
d) să sesizeze autoritățile administrației publice locale și autoritățile responsabile de protecția mediului cu privire la accidentele sau activitățile care afectează calitatea solului, în contextul gestionării și protecției resurselor de sol;
e) să întreprindă măsuri de protecție a solului în cadrul practicilor agricole prietenoase mediului;
f) să mențină și să îmbunătățească fertilitatea solului și alte proprietăți utile ale acestuia prin implementarea asolamentelor fundamentate științific, prin administrarea rațională a îngrășămintelor, prin aplicarea metodelor cruțătoare de prelucrare a solului, precum și prin alte măsuri de utilizare rațională și de protecție a acestuia;
g) să utilizeze solul conform proiectelor de organizare și de amenajare a teritoriului.
(2) Deținătorii de terenuri agricole sunt obligați să întreprindă măsuri de protecție a solului în conformitate cu prevederile art. 64–71 din Codul funciar nr. 22/2024.
7Articolul 7. Obligațiile deținătorilor de terenuri cu destinație agricolă privind monitoringul solului
Deținătorii de terenuri cu destinație agricolă, indiferent de tipul de proprietate, sunt obligați:
a) să asigure accesul la teren autorității administrative care implementează politicile în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar, precum și instituției care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor;
b) să acorde asistență persoanelor împuternicite cu drept de acces la teren pentru prelevarea probelor de sol, apă și plante necesare pentru elucidarea problemelor privind starea calității solului;
c) să respecte măsurile recomandate de către autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar, precum și de către instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor, în vederea îmbunătățirii calității solului ca rezultat al monitoringului;
d) să suporte costurile pentru repararea prejudiciului cauzat resurselor de sol în cazul deteriorării sitului de monitoring, cu excepția circumstanțelor care justifică neexecutarea obligației.
8Articolul 8. Particularitățile de reglementare a utilizării, conservării și protecției solurilor
Efectuarea lucrărilor de protecție și de ameliorare a solului de către deținătorii de terenuri cu destinație agricolă este asigurată, parțial sau în totalitate, în limita alocațiilor bugetare de stat aprobate.
Capitolul III COMPETENȚE ADMINISTRATIVE ÎN DOMENIUL UTILIZĂRII, CONSERVĂRII ȘI PROTECȚIEI SOLURILOR
9Articolul 9. Competența Guvernului
Guvernul asigură organizarea și planificarea strategică, precum și aprobă documentele de politici și cadrul normativ privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor.
10Articolul 10. Competența Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este organul central de specialitate al administrației publice care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare (conservarea, ameliorarea și sporirea fertilității solurilor) și are următoarele competențe:
a) elaborează politici privind utilizarea și conservarea solului;
b) elaborează, în baza rezultatelor cercetărilor științifice, măsuri de protecție a solului în cadrul practicilor agricole;
c) elaborează și monitorizează politicile în domeniul monitoringului calității solului.
11Articolul 11. Competența Ministerului Mediului
Ministerul Mediului este organul central de specialitate al administrației publice care asigură realizarea politicilor în domeniul gestionării protecției solului și are următoarele competențe:
a) elaborează politici în domeniul gestionării durabile a protecției solului;
b) coordonează, monitorizează și asigură implementarea și controlul politicilor în domeniul gestionării durabile a protecției solului.
12Articolul 12. Competența Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare (conservarea, ameliorarea și sporirea fertilității solurilor), al relațiilor funciare, al cadastrului funciar și al monitoringului funciar și are următoarele competențe:
a) asigură implementarea politicilor statului privind conservarea, ameliorarea și sporirea fertilității solurilor;
b) promovează documentele de politici în domeniul conservării, ameliorării și sporirii fertilității solurilor;
c) asigură realizarea monitoringului calității solului.
13Articolul 13. Competența Agenției de Mediu
Agenția de Mediu este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecție a mediului și are următoarele competențe:
a) monitorizează starea și calitatea solului și evaluează parametrii critici pentru sănătatea solurilor agricole;
b) implementează și aplică reglementările privind utilizarea fertilizanților, a pesticidelor și a altor substanțe chimice, asigurând conformitatea cu standardele de mediu pentru prevenirea contaminării solului;
c) coordonează programele și proiectele de ameliorare a solurilor, inclusiv refacerea terenurilor degradate, combaterea eroziunii și implementarea tehnologiilor ecologice pentru sporirea fertilității solurilor;
d) evaluează impactul de mediu al proiectelor și al activităților agricole, asigurând prevenirea efectelor adverse asupra calității solului și a resurselor naturale.
14Articolul 14. Competența Agenției „Moldsilva”
Agenția „Moldsilva” este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul silviculturii și cinegeticii și are următoarele competențe:
a) promovează măsurile de protecție a solului prin împădurirea terenurilor;
b) promovează înființarea și reabilitarea fâșiilor forestiere de protecție a câmpurilor și a apelor.
15Articolul 15. Competența Institutului Național de Cercetări Aplicative în Agricultură și Medicină Veterinară
Institutul Național de Cercetări Aplicative în Agricultură și Medicină Veterinară este instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor și care are următoarele competențe:
a) asigură actualizarea studiilor pedologice de monitorizare sol-teren;
b) întocmește statistici și elaborează propuneri de programe privind reabilitarea, refacerea și amendarea solurilor în vederea îmbunătățirii calității acestora;
c) realizează și asigură funcționarea sistemului național de supraveghere, evaluare, prognozare și avertizare privind efectele ecologice și economice asupra solului;
d) elaborează măsuri, programe și proiecte destinate pentru îmbunătățirea calității mediului și a peisajului, precum și pentru sănătatea solului;
e) întocmește și actualizează anual baza de date la nivel național privind terenurile degradate și zonele de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, reducere a conținutului de materie organică și elemente nutritive, reducere a biodiversității, compactare, acidifiere, sodizare, alcalinizare și deșertificare, în baza studiilor realizate;
f) elaborează studii pedologice și agrochimice, realizează și actualizează sistemele de monitorizare sol-teren pentru agricultură;
g) elaborează studiile agrochimice pentru utilizarea rațională, monitorizarea cantitativă și calitativă a aplicării îngrășămintelor minerale și/sau organice, precum și a aplicării amendamentelor de sol;
h) propune și stabilește, în baza studiilor științifice, măsurile și lucrările necesare pentru protecția și ameliorarea terenurilor neproductive care pot fi amenajate în cadrul perimetrelor de ameliorare și pot fi folosite pentru producția agricolă, inclusiv pentru recuperarea pajiștilor permanente scoase din circuitul agricol, în condițiile legii.
16Articolul 16. Competența Inspectoratului pentru Protecția Mediului
Inspectoratul pentru Protecția Mediului este autoritatea administrativă responsabilă de efectuarea supravegherii și controlului de stat în domeniul protecției mediului și resurselor naturale, care are următoarele competențe:
a) exercită controlul privind aplicarea măsurilor de ameliorare a solului, în baza reglementărilor tehnice de protecție a solului, privind prevenirea degradării și distrugerii învelișului de sol, precum și a altor urmări negative cauzate de factorul natural și/sau antropic, privind combaterea eroziunii solului și a alunecărilor de teren de către deținătorii de terenuri;
b) exercită controlul asupra respectării de către deținătorii de terenuri, indiferent de tipul de proprietate, a cerințelor legislației privind protecția mediului și a resurselor naturale, precum și ale legislației funciare, a standardelor și normativelor referitoare la prevenirea și lichidarea proceselor care provoacă degradarea și poluarea resurselor funciare;
c) coordonează/avizează programele anuale și pe termen lung de combatere a eroziunii solului, a alunecărilor de teren etc., precum și de utilizare a îngrășămintelor minerale, organice, a pesticidelor și a altor produse și substanțe nocive.
17Articolul 17. Competența autorităților administrației publice locale de nivelul întâi și al doilea, precum și ale celor de nivel special, în domeniul amenajării teritoriului
Autoritățile administrației publice locale de nivelul întâi și al doilea, precum și cele de nivel special au următoarele competențe:
a) promovează practicile agricole sustenabile și încurajează deținătorii de terenuri să adopte metode de gestionare a solului care îmbunătățesc fertilitatea acestuia;
b) examinează și aprobă proiectele de organizare a teritoriului privind ameliorarea și protecția solului;
c) la solicitarea reprezentanților autorității administrative responsabile de efectuarea supravegherii și controlului de stat în domeniul protecției mediului și resurselor naturale, acordă sprijin în exercitarea atribuțiilor acestora.
18Articolul 18. Competența subdiviziunilor pentru reglementarea de stat a regimului proprietății funciare din cadrul autorităților executive ale administrației publice locale de nivelul întâi și al doilea, precum și din cadrul celor de nivel special
Subdiviziunile pentru reglementarea de stat a regimului proprietății funciare din cadrul autorităților executive ale administrației publice locale de nivelul întâi și al doilea, precum și din cadrul celor de nivel special, au următoarele competențe:
a) monitorizează procesul de reglementare a regimului proprietății funciare și al resurselor de sol;
b) coordonează programele de ameliorare și protecție a solurilor terenurilor agricole;
c) participă la elaborarea proiectelor privind ameliorarea și protecția terenurilor agricole;
d) prezintă informații despre starea fondului funciar și propuneri privind utilizarea rațională a resurselor de sol, precum și informații despre monitoringul solului;
e) participă la întocmirea rapoartelor tehnice și a recomandărilor privind constituirea perimetrelor de ameliorare (recuperarea terenurilor care, ca urmare a degradării și poluării, și-au pierdut parțial sau în totalitate capacitatea de producție agricolă), în scopul sporirii fertilității și protejării solului;
f) colaborează cu instituții științifice specializate, organizații și structuri interesate în vederea efectuării cercetărilor, precum și pentru implementarea tehnologiilor moderne și a practicilor privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor;
g) participă la monitorizarea stării solurilor, la analiza eficacității măsurilor implementate, precum și la ajustarea planurilor de ameliorare și protecție a solurilor;
h) evaluează acțiunile care trebuie întreprinse în cazul accidentelor cu impact poluant.
Capitolul IV IDENTIFICAREA, INVESTIGAREA ȘI EVALUAREA ZONELOR DE RISC NATURAL ȘI A TERENURILOR DEGRADATE
19Articolul 19. Identificarea zonelor de risc natural și a terenurilor degradate
(1) Autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar, în colaborare cu autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecție a mediului, organizează și coordonează activitățile de identificare a zonelor de risc (eroziune, alunecări de teren, inundații, secetă, reducere a biodiversității și alte fenomene naturale care pot afecta calitatea solului).
(2) Zonele de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, reducere a conținutului de materie organică și elemente nutritive, reducere a biodiversității, compactare, alcalinizare, acidifiere și deșertificare sunt identificate și prioritizate în funcție de gradul de risc și de necesitatea intervenției, iar datele sunt actualizate anual.
(3) Finanțarea activităților de investigare, evaluare și identificare este asigurată de la bugetul de stat, prin bugetele autorităților administrației publice centrale care le administrează, sau din fonduri externe nerambursabile, prin proiecte executate și aprobate spre finanțare în conformitate cu regulile de implementare a fondurilor respective.
20Articolul 20. Evaluarea terenurilor degradate
(1) Evaluarea terenurilor degradate se realizează prin studii de specialitate, care includ cercetări de teren și de laborator, cu analize fizice, chimice, fizico-chimice și biologice ale solului.
(2) Deținătorii de terenuri colaborează cu autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar, precum și cu instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor.
(3) Rezultatele evaluării se publică în Sistemul informațional „Registrul solurilor Republicii Moldova” și se păstrează în arhiva autorității administrative responsabile de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare (conservarea, ameliorarea și sporirea fertilității solurilor), al relațiilor funciare, al cadastrului funciar și al monitoringului funciar.
21Articolul 21. Ameliorarea terenurilor degradate
În zonele de risc sporit, deținătorii de terenuri implementează proiecte de îmbunătățiri funciare pentru conservarea și sporirea fertilității solurilor, prevenind procesele de degradare a acestora.
22Articolul 22. Monitorizarea și raportarea
(1) Responsabili de monitorizarea și raportarea monitoringului solului sunt:
a) autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecție a mediului, care monitorizează continuu starea solurilor în zonele de risc;
b) autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar, în colaborare cu instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor, care monitorizează, prin intermediul siturilor de monitoring, schimbările calitative și cantitative ale solurilor prin cercetări pedologice, agrochimice și biologice necesare pentru aprecierea modificărilor produse în sol, elaborează prognozele cu privire la evoluția calității solurilor, avertizează autoritățile interesate despre problemele care afectează resursele de sol și furnizează date pentru intervenții operative referitoare la starea calității solului și la stabilirea tendințelor de evoluție a acesteia.
(2) Autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecție a mediului și autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar prezintă anual Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerului Mediului, până la data de 1 februarie a anului următor de raportare, un raport privind totalitatea lucrărilor efectuate și datele obținute referitoare la starea calității solului.
(3) Pentru fiecare zonă de risc natural și/sau antropic, identificată în cadrul perimetrului degradat, se elaborează o documentație specială, care conține următoarele informații:
a) localizarea geografică a zonei de risc natural și/sau antropic, precum și a perimetrului degradat;
b) date privind clima și precipitațiile din zonă;
c) date privind biodiversitatea în zonă și geologia zonei în care este constatată degradarea prin diverse procese;
d) date și informații pedologice locale;
e) natura și tipul degradării;
f) cauzele degradării;
g) evaluarea riscurilor;
h) programe de măsuri de restaurare specifice zonelor de risc natural și/sau antropic identificate;
i) informații privind utilizarea terenurilor degradate în trecut, în prezent și în viitor care urmează să constituie subiectul unui program de măsuri de restaurare;
j) obiectivele incluse în programele de măsuri prevăzute la lit. h), restricțiile impuse în zonele de risc natural și/sau antropic, programele de protecție și de monitorizare necesare.
(4) Raportul prevăzut la alin. (2) trebuie să includă și recomandări pentru îmbunătățirea politicilor de conservare și utilizare a solului, precum și măsuri necesare pentru prevenirea degradării ulterioare.
23Articolul 23. Evaluarea și gestionarea zonelor de risc și modul de investigare
Autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătățirii funciare, al relațiilor funciare și al monitoringului funciar, în colaborare cu autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecție a mediului și cu instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor, în cazul în care dispune de date privind degradarea solului, elaborează măsuri pentru stabilirea valorii sau a gradului de degradare și, după caz, determină mărimea prejudiciului cauzat resurselor de sol, precum și a despăgubirii deținătorilor de terenuri din zonele de risc.
24Articolul 24. Cercetarea solurilor
(1) Evaluarea calității solului se efectuează în baza cercetărilor pedologice și agrochimice, în conformitate cu Metodologia studiilor pedologice, elaborată de către instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor și aprobată de către Guvern, în scopul realizării monitoringului calității solului, al implementării proiectelor de îmbunătățiri funciare, de organizare și amenajare a teritoriului, precum și pentru aplicarea măsurilor de conservare, prevenire și combatere a proceselor de degradare a solului.
(2) Pe terenurile afectate de calamitățile naturale sau de activitățile socioeconomice, precum și pe terenurile care necesită a fi ameliorate, cercetările pedologice se efectuează la solicitarea deținătorilor de terenuri.
(3) Instituțiile care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor asigură suportul științific pentru utilizarea durabilă, conservarea, protecția și ameliorarea resurselor de sol.
(4) Evidența datelor de monitorizare a solului se ține în Sistemul informațional „Registrul solurilor Republicii Moldova”.
Capitolul V CONTROLUL PRIVIND GESTIONAREA DURABILĂ ȘI CALITATEA SOLULUI
25Articolul 25. Controlul privind gestionarea durabilă a solurilor
Controlul privind gestionarea durabilă a solurilor se realizează de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului, care este autoritatea administrativă responsabilă de efectuarea supravegherii și controlului de stat în domeniul protecției mediului și resurselor naturale.
26Articolul 26. Proceduri de control
(1) Inspectoratul pentru Protecția Mediului este autoritatea administrativă responsabilă de efectuarea supravegherii și controlului de stat în domeniul protecției mediului și resurselor naturale și asigură efectuarea controalelor în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat.
(2) Inspectorii au dreptul de a investiga terenurile agricole și de a solicita documentele relevante necesare pentru evaluarea gestionării solurilor.
(3) Deținătorii de terenuri sunt obligați să prezinte informațiile solicitate de către inspectori, în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat.
27Articolul 27. Răspunderea pentru încălcarea legislației privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere civilă, contravențională și/sau penală, în condițiile legii.
(2) Aplicarea sancțiunilor persoanelor fizice și juridice pentru nerespectarea legislației privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor nu scutește persoanele fizice și persoanele juridice respective de obligația de a repara prejudiciile cauzate solului.
(3) Mijloacele financiare obținute ca urmare a aplicării amenzilor pentru nerespectarea legislației privind utilizarea, conservarea și protecția solurilor se varsă la bugetul de stat și se utilizează pentru restabilirea, ameliorarea și sporirea fertilității solurilor.
Capitolul VI DISPOZIȚII FINALE
28Articolul 28. Dispoziții finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în conformitate cu aceasta.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 303. Chișinău, 12 decembrie 2025.