(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului şi în limitele competenţei sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte activităţi prevăzute expres de lege.
(2) Nu pot avea calitatea de ofiţer de urmărire penală angajaţii organelor de urmărire penală abilitaţi cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii operative de investigaţii, care au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, stabilit prin lege.
Activitatea ofiţerului de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de Codul de procedură penală, de prezenta lege, de alte legi şi acte normative, precum şi de normele dreptului internaţional.
(1) În exercitarea atribuţiilor, ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune numai legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului şi hotărârilor instanţei de judecată, emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Urmărirea penală în cauze penale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, ale altor legi, cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(3) Activitatea ofiţerului de urmărire penală se bazează pe principiul legalităţii, egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii şi prezumţiei nevinovăţiei.
(4) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure participanţilor la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile legii.
(5) Urmărirea penală se efectuează pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice altă situaţie.
(6) Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a porni, în limitele competenţei, urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de legislaţie, că s-a săvârşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate. Conducătorul organului de urmărire penală nu este în drept să dea indicații sau însărcinări ofițerilor de urmărire penală detașați la procuratura specializată.
(7) Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu propria convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, dobândite în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 4.Organele administraţiei publice central în care activează ofiţeri de urmărire penală
(1) Ofiţerii de urmărire penală sunt desemnaţi şi îşi desfăşoară activitatea în organele de urmărire penală constituite, conform legii, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal, Serviciului Fiscal de Stat și Centrului Naţional Anticorupţie.
(2) Sistemul organelor de urmărire penală include, după caz, departamente, direcţii generale, direcţii, secţii, servicii sau birouri de urmărire penală constituite în cadrul instituţiilor menţionate la alin.(1) şi al subdiviziunilor teritoriale ale acestora.
(3) Constituirea, reorganizarea şi lichidarea organelor de urmărire penală de toate nivelurile se efectuează, în condiţiile legii, de către conducătorii instituţiilor menţionate la alin.(1).
(4) Angajaţii unor alte subdiviziuni din instituţiile menţionate la alin.(1) pot avea atribuţii de ofiţer de urmărire penală numai în cazul desemnării lor prin ordonanţă a procurorului, la propunerea ofiţerului de urmărire penală.
Capitolul IIORGANIZAREA ACTIVITĂŢII OFIŢERULUI DE URMĂRIRE PENALĂ
(1) Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sunt stabilite în Codul de procedură penală.
(2) În cadrul urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală ia în mod independent hotărârile prin care dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu excepţia cazurilor când legea prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie.
(3) Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi penale în conformitate cu prevederile legale, în termenele stabilite, în volum deplin şi în mod obiectiv.
(4) La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal. Ordonanţele ofiţerului de urmărire penală emise, în condiţiile legii, în cauzele penale în care efectuează urmărirea penală sunt executorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.
(5) Informaţia statistică şi de altă natură, certificatele, documentele şi copiile de pe ele solicitate de ofiţerul de urmărire penală în cauzele în care efectuează urmărirea penală se prezintă gratuit.
(6) Neîndeplinirea cerinţelor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui, precum şi neprezentarea la citaţia acestuia atrag răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 6.Conducătorul organului de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul Național Anticorupție și Serviciul Fiscal de Stat, numit în această funcţie în conformitate cu legislaţia.
(2) În funcţia de conducător al organului de urmărire penală poate fi numită persoana care are o vechime în muncă în funcţia de ofiţer de urmărire penală de cel puţin 3 ani şi posedă calităţi profesionale şi organizatorice necesare.
(3) Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală nu pot fi exercitate în cumul cu atribuţiile de conducător al instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi de conducător al subdiviziunii în care activează acest organ.
(4) Sarcinile şi atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauze penale sunt stabilite în Codul de procedură penală.
(5) În exercitarea atribuţiilor, conducătorul organului de urmărire penală:
a) transmite ofiţerului de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele referitoare la săvârşirea infracţiunilor;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie rogatorie, delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală parvenite de la alte organe de urmărire penală;
c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauze penale pentru efectuarea urmăririi penale ;
d) dispune, cu încuviinţarea procurorului, efectuarea urmăririi penale de către mai mulţi ofiţeri de urmărire penală;
e) retrage, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale, informând despre acest fapt procurorul care conduce urmărirea penală;
f) are dreptul să reţină pentru sine sesizările, cauzele penale pentru ca personal să efectueze urmărirea penală, emiţând o ordonanţă de primire a cauzei. În acest caz, el exercită atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice nelegitime ale ofiţerului de urmărire penală;
i) efectuează şi alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(6) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauzele penale se dau în scris ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, conducătorului organului de urmărire penală ierarhic inferior, poartă caracter obligatoriu şi sunt executorii, cu excepţia cazurilor în care au fost contestate imediat şi au fost anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau de procurorul ierarhic superior.
(7) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de urmărire penală şi acordă asistenţă metodică şi ajutor practic la efectuarea urmăririi penale, contribuie la obţinerea datelor şi materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a misiunilor ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
(8) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, înaintând procurorului care conduce urmărirea penală materialele aferente şi obiecţiile sale în scris.
(9) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic superior este în drept să solicite, în baza sesizării procurorului, organului ierarhic inferior cauzele penale pentru control.
(10) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior este obligat, în baza sesizării procurorului, să prezinte cauzele penale pentru control, aducând faptul la cunoştinţă procurorului care conduce urmărirea penală.
Articolul 7.Controlul legalităţii acţiunilor de urmărire penală
Controlul asupra respectării dispoziţiilor legale în efectuarea urmăririi penale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se exercită de judecată şi de procuror.
Articolul 8.Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală
(1) Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală în cadrul urmăririi penale se întemeiază pe respectarea strictă a Codului de procedură penală.
(2) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile procurorului privind efectuarea unor acţiuni procesuale, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste, în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, procurorului ierarhic superior.
Articolul 9.Subordonarea ofiţerului de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi conducătorului de subdiviziune teritorială, în măsura în care nu afectează exercitarea atribuţiilor sale procesuale.
(2) Conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală, conducătorul subdiviziunii teritoriale sunt obligaţi să întreprindă măsuri de asigurare a ofiţerului de urmărire penală cu mijloace tehnico-materiale necesare activităţii lui operative, exercitării atribuţiilor ce îi revin, să contribuie la completarea funcţiilor de ofiţeri de urmărire penală şi la asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor.
Articolul 10.Interzicerea imixtiunii în activitatea de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii referitor la cauzele penale în care efectuează urmărirea penală şi nici să le prezinte spre a se lua cunoştinţă de ele decât în cazul şi modul prevăzute de legislaţie.
(2) Divulgarea datelor urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală sau de către persoana abilitată cu control asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora sau dacă a prejudiciat procesul de urmărire penală, atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
(3) Imixtiunea sub orice formă în activitatea organelor de urmărire penală atrage răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 11.Inadmisibilitatea atragerii ofiţerului de urmărire penală în unele activităţi
Nu se admite atragerea ofiţerului de urmărire penală în activităţi de menţinere a ordinii publice, în alte activităţi ale instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală care nu sunt legate nemijlocit de efectuarea urmăririi penale în cauze penale decât în cazul unor situaţii excepţionale care pun în pericol integritatea, suveranitatea, capacitatea de apărare şi securitatea statului, drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi numai la indicaţia scrisă a conducătorului instituţiei respective.
Capitolul IIIDREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE OFIŢERULUI DE URMĂRIRE PENALĂ
(1) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în condiţiile legii, sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
(2) În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire penală are dreptul:
a) să sesizeze persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţi publice, întreprinderi, instituţii sau organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, cu privire la luarea de măsuri pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunilor;
b) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;
c) să ceară compensarea, de către instituţia în care este constituit organul de urmărire penală, a tuturor cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu.
(3) Ofiţerii de urmărire penală au dreptul la întemeierea unor organizaţii obşteşti ori la afiliere la astfel de organizaţii pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare profesională şi apărarea statutului lor, cu excepţia cazurilor în care interdicţia este stabilită direct de legislaţie.
(4) Ofiţerul de urmărire penală dispune şi de alte drepturi prevăzute de legislaţie.
a) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia;
b) să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi verificarea informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvârşirea ei, să ia măsuri de asigurare a acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri dobândite ilicit;
c) să primească plângeri sau denunţuri referitoare la infracţiunile săvârşite, pregătite sau în curs de pregătire, chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui;
d) să explice participanţilor la proces penal drepturile şi obligaţiile lor;
e) să examineze cererile şi demersurile participanţilor la proces penal în condiţiile stabilite în Codul de procedură penală;
f) să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor părţii vătămate, ale martorului sau ale altor participanţi la proces, ale membrilor de familie ai acestora ori ale rudelor apropiate dacă există temeiuri suficiente de a considera că pot fi ori sunt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale;
Raporturile de muncă ale ofiţerilor de urmărire penală sunt reglementate de Codul muncii, de alte acte legislative şi normative care conţin norme ale dreptului muncii, precum şi de actele legislative şi normative care reglementează activitatea instituţiilor în cadrul cărora sunt constituite organe de urmărire penală, luându-se în vedere particularităţile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 15.Condiţiile pentru numire în funcţia de ofiţer de urmărire penală
(1) În funcţia de ofiţer de urmărire penală poate fi numit cetăţeanul Republicii Moldova care are studii juridice superioare şi cunoaşte limba de stat, dispune de calităţile profesionale şi morale necesare, este apt din punctul de vedere al stării de sănătate să exercite atribuţiile care îi revin.
(2) Nu poate fi numită în funcţia de ofiţer de urmărire penală persoana care:
b) a fost declarată, în modul stabilit de legislaţie, incapabilă sau limitată în capacitatea de exerciţiu;
c) este privată, prin hotărâre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa funcţii în cadrul autorităţilor publice;
b) este supusă unei măsuri de ocrotire judiciară;
e) suferă de o maladie care, potrivit concluziei medicale, împiedică exercitarea atribuţiilor de serviciu;
f) refuză să treacă procedura privind întocmirea accesului la informaţia ce constituie secret de stat, dacă exercitarea atribuţiilor de serviciu este legată de folosirea unei asemenea informaţii.
g) are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
(1) Funcţia de ofiţer de urmărire penală este incompatibilă cu:
a) calitatea de membru al unor organe elective sau organe constituite în cadrul autorităţilor publice;
b) activitatea de întreprinzător ori altă funcţie sau activitate remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice şi de creaţie;
c) calitatea de membru al unor partide politice şi participarea la activitatea acestora.
(2) Ofiţerului de urmărire penală i se interzice:
a) să utilizeze în alte scopuri decât cele de serviciu mijloacele financiare, tehnice, materiale şi informaţionale, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu;
b) să facă uz de serviciu în interesul unor partide politice, asociaţii obşteşti, inclusiv sindicale, şi comunităţi religioase;
c) să fie membru al unui partid politic sau să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea acestuia, să acorde sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică.
(1) Persoanei angajate pentru prima dată în serviciul organului de urmărire penală în funcţia de ofiţer de urmărire penală i se poate da, cu acordul ei, un termen de încercare de până la 6 luni, stabilit de conducătorul instituţiei în a cărei competenţă intră numirea în funcţie. Termenul de încercare se include în vechimea în muncă în organul de urmărire penală.
(2) Persoana specificată la alin.(1) se numeşte în funcţia de ofiţer de urmărire penală - interimar şi exercită, în termenul de încercare, atribuţiile de serviciu în conformitate cu Codul de procedură penală.
(3) Rezultatele încercării sunt evaluate de o comisie de atestare, creată prin ordin al conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Pentru evaluarea acestor rezultate, comisia va solicita şi opinia conducătorului organului procuraturii de nivelul organului de urmărire penală.
(4) Persoana care a trecut cu succes termenul de încercare este numită în funcţia de ofiţer de urmărire penală.
(5) Regulamentul comisiei de atestare se aprobă de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
Ofiţerilor de urmărire penală li se conferă grade speciale conform actelor normative care reglementează modul şi ordinea de acordare a gradelor speciale angajaţilor din instituţiile în cadrul cărora sunt constituite organe de urmărire penală.
(1) Persoana numită pentru prima dată în funcţia de ofiţer de urmărire penală depune jurământ în conformitate cu legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în care activează.
(2) Modalitatea de depunere a jurământului se stabileşte de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
Ofiţerul de urmărire penală este numit şi eliberat din funcţie de către conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
(1) Atestarea ofiţerului de urmărire penală se face pentru constatarea corespunderii lui funcţiei ocupate, ridicarea nivelului de calificare şi întărirea disciplinei de muncă.
(2) Ofiţerul de urmărire penală este atestat în condiţiile legislaţiei care reglementează activitatea instituţiei respective.
(3) La atestarea ofiţerului de urmărire penală se ia în considerare, în calitate de indicator de performanţă, impactul acţiunilor acestuia, în timpul exercitării atribuţiilor, asupra drepturilor şi libertăţilor persoanelor, în vederea atingerii unei eficienţe maxime şi a micşorării constante a impactului negativ asupra acestora.
(1) Ofiţerului de urmărire penală i se eliberează legitimaţie de serviciu de modelul şi în modul stabilite pentru angajaţii instituţiei în care activează.
(2) Legitimaţia de serviciu conţine date despre gradul special al ofiţerului de urmărire penală, despre dreptul la portarmă, despre alte drepturi şi atribuţii acordate prin lege.
Articolul 23.Stimularea ofiţerului de urmărire penală
(1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru activitate îndelungată şi impecabilă în organele de urmărire penală, pentru executarea unor misiuni de importanţă şi complexitate deosebită, pentru alte merite în serviciu, ofiţerului de urmărire penală i se acordă stimulările prevăzute de legislaţia muncii, precum şi:
a) grad special mai înalt;
b) grad special ulterior mai înalt cu o treaptă decât gradul special corespunzător funcţiei deţinute;
c) insignă onorifică de modelul stabilit în instituţia în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală;
d) anularea, înainte de termen, a unei sancţiuni disciplinare;
e) alte stimulări prevăzute de actele legislative sau normative care reglementează modul de stimulare a angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
(2) Pentru merite deosebite faţă de societate şi stat, pentru succese în serviciu, ofiţerul de urmărire penală poate fi propus spre decorare cu distincţie de stat.
(1) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, inclusiv pentru emiterea/adoptarea unui act administrativ, încheierea directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luarea sau participarea la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas definitiv, pentru încălcarea disciplinei de muncă şi săvârşirea unor acţiuni care dezonorează angajatul organului de urmărire penală, ofiţerului de urmărire penală i se aplică:
a) observaţia;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea din grad special;
e) retragerea insignei onorifice;
f) concedierea;
g) alte sancţiuni disciplinare prevăzute de actele legislative sau normative care reglementează modul de sancţionare disciplinară a angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de o lună de la data depistării abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii ei.
(3) În cazul încălcării art.16 sau săvârşirii unor fapte care au drept rezultat cauzarea nejustificată a unui prejudiciu în proporţii mari statului, ofiţerul de urmărire penală este concediat indiferent de timpul care a trecut de la încălcare sau săvârşire.
Articolul 25.Împuternicirile privind acordarea stimulărilor şi aplicarea măsurilor de sancţionare
(1) Stimulările ofiţerului de urmărire penală enumerate la art.23 se acordă prin ordin al conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală sau, în caz de detaşare, prin ordin al conducătorului instituţiei la care este detaşat ofiţerul de urmărire penală.
(2) Sancţiunile disciplinare se aplică ofiţerului de urmărire penală de către conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală sau de către conducătorul instituţiei la care este detaşat ofițerul de urmărire penală, în baza concluziei cercetării de serviciu, efectuate de organul de urmărire penală sau cu participarea lui.
(3) Ordinul privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţă de judecată, în condiţiile legislaţiei.
(4) Stimularea ori sancţionarea ofiţerului de urmărire penală poate fi iniţiată şi de procurorul care conduce urmărirea penală, prin demers sau sesizare adresate conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
Articolul 26.Tragerea la răspundere penală sau administrative
(1) Urmărirea penală a ofiţerului de urmărire penală se porneşte şi se efectuează de procuror.
(2) Pornirea urmăririi penale, precum şi reţinerea, controlul corporal al ofiţerului de urmărire penală, controlul bunurilor care îi aparţin şi al mijloacelor de transport de care se foloseşte pot fi efectuate doar în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de Codul de procedură penală.
(3) Ofiţerul de urmărire penală poartă răspundere administrativă în conformitate cu legislaţia, cu excepţia cazurilor în care asupra lui se extinde acţiunea regulamentelor sau statutelor disciplinare ale instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală în care activează.
(1) Ofiţerul de urmărire penală poate fi suspendat din funcţie prin ordin al conducătorului instituţiei în care este constituit organul de urmărire penală în cazul în care:
a) în privinţa lui este pornită urmărire penală, până la adoptarea unei hotărâri definitive privind vinovăţia sau nevinovăţia lui;
b) suferă de o maladie, constatată în concluzia unei comisii medicale speciale, care nu-i permite să-şi exercite atribuţiile de serviciu;
c) este considerat dispărut fără urmă, până la declararea acestui fapt prin hotărâre judecătorească;
d) a comis o abatere disciplinară gravă ori a săvârşit acţiuni compromiţătoare pentru care poate fi concediat, până la adoptarea unei hotărâri definitive;
e) participă la campanie electorală în calitate de candidat pentru o funcţie electivă în autorităţile publice;
f) nu corespunde funcţiei, fapt constatat de comisia de atestare, până la soluţionarea problemei transferului în o altă funcţie sau la eliberare din organul de urmărire penală.
(2) La confirmarea sau infirmarea temeiurilor pentru care a fost suspendat din funcţie, ofiţerul de urmărire penală este eliberat din organul de urmărire penală ori este repus în toate drepturile, plătindu-i-se, conform legislaţiei, drepturile băneşti de care a fost privat.
Articolul 28.Încetarea serviciului în organele de urmărire penală
(1) Serviciul ofiţerului de urmărire penală în organul de urmărire penală încetează la eliberare din funcţie sau la transfer în o altă funcţie. Pe lângă temeiurile prevăzute de legislaţia muncii şi de legile speciale care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală este eliberat din funcţie la cerere, precum şi la iniţiativa conducătorului acestei instituţii, în cazul în care:
a) a atins limita de vârstă de aflare în serviciu în organele de urmărire penală, iar termenul de aflare în serviciu nu a fost prelungit;
b) a pierdut cetăţenia Republicii Moldova;
c) a încălcat jurământul, depus în conformitate cu art.19, a comis abateri care compromit onoarea de angajat al organului de urmărire penală;
d) s-a stabilit, prin act de constatare rămas definitiv, încălcarea prevederilor art. 16;
e) a divulgat date ce constituie secret de stat sau un alt secret apărat prin lege;
f) există alte situaţii prevăzute de legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
g) nu a depus declarația de avere și interese personale sau a refuzat să o depună, în condițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate;
[Art.28 al.(1), lit.g) modificată prin LP34 din 13.03.25, MO154-156/27.03.25 art.159; în vigoare 27.03.25]
h) instanța de judecată a dispus, prin hotărâre irevocabilă, confiscarea averii nejustificate.
(2) Limita de vârstă de aflare în serviciu a ofiţerului de urmărire penală este stabilită prin legi care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Prin decizie a conducătorului instituţiei respective, se admite prelungirea termenului de aflare în serviciu a ofiţerului de urmărire penală care a atins limita de vârstă, perioadă în care este apt să-şi exercite atribuţiile.
(3) Ordinul de eliberare din funcţie a ofiţerului de urmărire penală poate fi contestat în instanţă de judecată, în modul stabilit de legislaţie.
(1) Ridicarea nivelului de profesionalitate este o obligaţie de serviciu a ofiţerului de urmărire penală. Atitudinea ofiţerului de urmărire penală faţă de studii şi de perfecţionarea profesională se ia în considerare la examinarea corespunderii funcţiei ocupate, la stimularea şi promovarea lui.
(2) Nivelul înalt de pregătire profesională se asigură printr-un sistem de studii şi de ridicare a calificării care include stagierea în organele de urmărire penală ierarhic superioare şi pregătirea profesională în instituţiile şi centrele de perfecţionare specializate, în instituţiile de învăţământ superior cel puţin o dată la 4 ani.
(3) Instruirea şi perfecţionarea profesională continuă a ofiţerului de urmărire penală au loc în instituţia în care este constituit organul de urmărire penală sau în instituţia la care este detaşat ofiţerul de urmărire penală.
Capitolul IV1OFIŢERII DE URMĂRIRE PENALĂ DETAŞAŢI LA PROCURATURILE SPECIALIZATE
Articolul 291.Detaşarea ofiţerilor de urmărire penală la procuraturile specializate
(1) Ofiţerii de urmărire penală pot fi detaşaţi la procuraturile specializate pentru o perioadă de până la 5 ani, care poate fi reînnoită pentru o perioadă de până la 5 ani.
(2) Ofiţerii de urmărire penală pasibili de detaşare sunt selectați în mod individual, în baza unor criterii stabilite în regulamentul de activitate al procuraturii specializate, de către procurorul-şef al procuraturii specializate. Detaşarea se face cu acordul scris al ofiţerului de urmărire penală selectat, prin ordinul Procurorului General, cu acordul conducătorului instituţiei în care activează persoana detaşată.
(3) Detaşarea ofiţerului de urmărire penală la procuratura specializată încetează înaintea expirării termenului pentru care a fost detaşat, prin revocare din funcţia în care a fost detaşat, în temeiul ordinului motivat al Procurorului General, doar la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate.
(4) În perioada detaşării la procuratura specializată, ofiţerul de urmărire penală are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol.
Articolul 292.Statutul şi competenţa ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată
(1) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată îşi desfăşoară activitatea doar în cadrul procuraturii specializate, sub autoritatea exclusivă a procurorului-şef al acesteia.
(2) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată nu pot primi nicio indicaţie sau însărcinare de la instituțiile de la care au fost detaşaţi.
(3) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată pot efectua doar acțiunile de urmărire penală dispuse de procurorii procuraturii specializate. Ofiţerii de urmărire penală îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorilor din cadrul procuraturii specializate.
(4) Dispoziţiile procurorilor din procuratura specializată sunt obligatorii pentru ofiţerii de urmărire penală detaşaţi. Actele întocmite de ofiţerii de urmărire penală în temeiul ordonanţei scrise a procurorului se consideră a fi efectuate în numele acestuia.
Articolul 293.Serviciul în cadrul procuraturii specializate
(1) Atribuţiile prevăzute de lege privind asigurarea drepturilor, acordarea stimulărilor și aplicarea sancţiunilor ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată sunt exercitate de către Procurorul General, la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate, sau, după caz, de către procurorul-șef al procuraturii specializate.
(2) Ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată gradele speciale le sunt acordate de către autoritatea competentă potrivit legislaţiei, la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate.
(3) Ofiţerul de urmărire penală detaşat la procuratura specializată este evaluat de către procurorul-şef al procuraturii specializate în condiţiile legislaţiei care reglementează activitatea instituției de la care este detaşat.
(4) Ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi li se eliberează, de către Procurorul General, legitimaţie de serviciu de modelul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
(1) Ofiţerul de urmărire penală, membrii lui de familie, averea sa se află sub protecţia statului.
(2) Prejudiciul material cauzat ofiţerului de urmărire penală sau rudelor lui apropiate în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu se repară integral de la bugetul de stat cu drept de regres împotriva persoanelor culpabile.
Articolul 31.Asigurarea materială şi garanţiile sociale
Salarizarea, asistenţa medicală, asigurarea cu pensii, acordarea de concedii, alte măsuri de asigurare materială şi socială a ofiţerilor de urmărire penală, a pensionarilor din rândul lor se efectuează în volumul, mărimea, condiţiile şi ordinea stabilite pentru angajaţii instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.