Textul legii Caută

Lege nr. 82 din 29.05.2014

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

Adoptat
29.05.2014
Publicat
24.10.2014 în Monitorul Oficial Nr. 319-324 art. 632
În vigoare din
24.10.2014
Statut
În vigoare
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON
Citat în 4 acte

La sursă, textul nu este împărțit pe articole; articolele sunt deduse după numerotare.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

I

Art.I.

Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72–74, art. 195), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

„(31) În cazul infracţiunilor ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul în care hotărîrea devine executorie. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral.”

la alineatul (1), textul „art. 253” se substituie cu textul „art. 234”;

la alineatul (3), textul „propunerii organului care exercită controlul asupra executării pedepsei” se substituie cu textul „demersului instituţiei care pune în executare pedeapsa, în baza demersului procurorului care exercită supravegherea organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului acestuia în condiţiile prevăzute la art. 266 şi 267 din Codul de executare şi numai după respectarea procedurii extrajudiciare stabilite”;

alineatul (5) se completează în final cu textul „ , fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă”;

articolul se completează cu alineatele (61) şi (62) cu următorul cuprins:

„(61) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen nu se aplică condamnatului care anterior a fost liberat de pedeapsă înainte de termen și a săvîrșit o nouă infracțiune în perioada condiționării pedepsei. Prevederile prezentului alineat nu se aplică condamnatului minor.

(62) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen nu se aplică condamnatului care în timpul detenţiei:

a) s-a automutilat;

b) a avut cazuri de tentativă de suicid;

c) a încălcat regimul de detenţie şi se află sub acţiunea sancţiunii disciplinare.”

se completează cu alineatele (11) și (12) cu următorul cuprins:

„(11) La momentul examinării posibilităţii înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă în privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, condamnatul trebuie să nu aibă încălcări de regim sau sancţiunile aplicate pentru aceste încălcări să fie stinse.

(12) La momentul examinării posibilităţii înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă în privinţa persoanelor care execută pedeapsa neprivativă de libertate, condamnatul trebuie să dispună de loc de trai, să participe la programe probaţionale şi, după caz, să finalizeze tratamentul de alcoolism, narcomanie sau toxicomanie.”

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă.”

II

Art.II.

Articolul 471 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 699), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Chestiunile specificate la art. 469 alin. (1) pct. 5), 11) şi 14) se soluţionează de către judecătorii instanţei de drept comun, iar chestiunile prevăzute la celelalte puncte din art. 469 alin. (1) se soluţionează de către judecătorul de instrucţie la demersul instituţiei care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului acestuia ori, după caz, la demersul procurorului care exercită supravegherea organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa. Soluţionarea de către instanţa de judecată a chestiunilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1) şi 2) se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 266 şi 267 din Codul de executare şi numai după respectarea procedurii extrajudiciare stabilite. În cazul soluţionării chestiunilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 7)–9), instituţia care pune în executare pedeapsa este obligată să prezinte raportul de evaluare privind comportamentul condamnatului, iar în cazul soluționării chestiunii prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 3), şi raportul medical respectiv. În şedinţa de judecată se citează autorul demersului cu privire la soluţionarea chestiunii solicitate.”

la alineatul (2), textul „1)–7)” se substituie cu textul „1), 2), 4)–7)”, iar după cuvintele „cererea condamnatului.” se introduce textul: „Referitor la chestiunile prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1) şi 2), condamnatul înaintează cererea în instanţa de judecată doar dacă a fost refuzat în condiţiile art. 266 alin. (3) din Codul de executare.”

III

Art.III.

Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220, art. 704), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Capitolul XV se completează cu articolele 1671 şi 1672 cu următorul cuprins:

„Articolul 1671. Interzicerea supunerii la tortură, tratamente cu cruzime,

inumane sau degradante ori la alte rele tratamente

Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.

Articolul 1672. Interzicerea discriminării în executarea pedepselor În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe criteriile prevăzute la art. 3 din prezentul cod, precum şi pe motiv de vîrstă, dizabilitate, boală cronică contagioasă sau necontagioasă, infecţie HIV/SIDA.” 2. La articolul 169 alineatul (1), litera e) se completează în final cu cuvintele „şi la asistenţă medicală în conformitate cu legislaţia în vigoare”. 3. La articolul 174 alineatul (5), cuvintele „oficiile de executare” se substituie cu cuvintele „executorii judecătoreşti”. alineatul (1) va avea următorul cuprins: „(1) Instanţa de judecată trimite hotărîrea privind retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat şi dispoziţia de executare organului abilitat cu dreptul de a dispune retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.” alineatul (2) se abrogă; la alineatul (3), cuvintele „organul de probaţiune trimite hotărîrea” se substituie cu cuvintele „instanţa de judecată trimite hotărîrea şi dispoziţia de executare”; la alineatul (4), textul „ , împreună cu hotărîrea judecătorească, organului de probaţiune” se substituie cu textul „în termen de 5 zile instanţei de judecată, informînd-o despre executarea hotărîrii acesteia”; alineatul (5) se abrogă; la alineatul (6), cuvintele „Organul de probaţiune” se substituie cu textul „Organul abilitat cu dreptul de a dispune retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat”. se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins: „(21) Persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii semnează în instanţa de judecată un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 5 zile din momentul rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată la organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, la comandantul unităţii militare.” alineatul (5) se completează în final cu textul: „În cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.” „(5) Dacă persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii nu s-a prezentat pentru a fi luată la evidenţă sau a părăsit domiciliul şi locul aflării ei nu este cunoscut de către organul de probaţiune sau, în cazul militarului, de către comandamentul militar, căutarea ei se dispune şi se efectuează în condiţiile art. 263 din prezentul cod.” alineatul (1) va avea următorul cuprins: „(1) Pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească în izolatoarele de urmărire penală sînt lăsate, cu acordul lor scris şi la decizia şefului izolatorului de urmărire penală, persoanele condamnate cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis și, în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, persoanele condamnate pentru prima dată la pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 7 ani cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis. Condamnaţii lăsaţi în izolatorul de urmărire penală execută pedeapsa în condiţiile prevăzute pentru regimul comun al penitenciarului de tip semiînchis sau, după caz, închis.” la alineatul (2), cuvintele „sau de o altă persoană” se exclud, iar cuvîntul „încheierii” se substituie cu textul „mandatului de arest şi/sau încheierii privind aplicarea sau, după caz, prelungirea măsurii preventive sub formă de arest a”. „Articolul 199. Transferarea şi escortarea condamnaților (1) Transferarea condamnaților dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip ca urmare a schimbării regimului de deţinere sau din alte motive întemeiate se dispune de către directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare, la demersul administraţiei penitenciarului sau din oficiu. (2) La transferarea condamnatului se va lua în considerație caracterizarea personalităţii condamnatului cuprinsă în dosarul personal, inclusiv participarea lui la programele de studii şi socioeducative, şi se va da prioritate penitenciarului situat mai aproape de localitatea de domiciliu sau reședință a condamnatului ori de altă localitate solicitată de acesta. (3) Transferarea temporară a condamnatului într-un penitenciar de un tip mai sever sau într-un izolator de urmărire penală, în alte cazuri decît cele prevăzute la art. 198 alin. (2) din prezentul cod, dacă această transferare este necesară pentru participarea condamnatului în instanţele de judecată la examinarea plîngerilor depuse în baza art. 473 din Codul de procedură penală, se dispune de directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare în baza încheierii instanţei de judecată. Transferarea care se impune pentru efectuarea actelor procedurale cu privire la o infracţiune săvîrşită de o altă persoană decît condamnatul se dispune la citarea instanţei de judecată sau organului de urmărire penală şi doar cu acordul condamnatului exprimat în acest sens. (4) Este interzisă transferarea pentru o perioadă mai mare de 5 zile a condamnaţilor minori în alte penitenciare decît cele pentru minori dacă în aceste penitenciare nu sînt amenajate sectoare distincte de detenţie, cu asigurarea condiţiilor penitenciarului pentru minori. Aceste prevederi nu se aplică în cazul transferării în spitalele penitenciare. (5) Trimiterea condamnaţilor la locul executării pedepsei şi transferarea lor într-un alt penitenciar au loc sub escortă, cu respectarea regulilor de deţinere separată a femeilor de bărbaţi, a minorilor de adulţi, a condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă de alte categorii de deţinuţi. Condamnaţii bolnavi de tuberculoză în formă contagioasă sau care nu au urmat tratamentul complet al bolilor venerice ori cei care suferă de dereglări psihice ce nu exclud răspunderea penală vor fi escortaţi separat de condamnaţii sănătoşi, iar dacă este necesar conform raportului medicului, vor fi însoţiţi de personal medical. (6) Transferarea şi escortarea condamnaţilor se fac din contul statului, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu excepţia cazului cînd transferarea sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului. (7) Sumele stabilite şi avansate de Departamentul instituţiilor penitenciare în condiţiile în care transferarea sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului sau aceasta s-a efectuat pentru alte cazuri decît cele prevăzute de competenţele sistemului penitenciar se încasează de la condamnat. (8) În timpul transferării, condamnatului îi sînt asigurate condiţii adecvate de aerisire şi iluminare. La transferare se va lua și dosarul personal al condamnatului. Condamnatul are dreptul la un bagaj de mînă cu strictul necesar de igienă personală, documente şi alte bunuri, a cărui greutate nu va depăşi 20 de kg. Alte bunuri aflate în posesia condamnatului rămîn în custodia locului de detenţie şi se ridică de o rudă sau altă persoană indicată de condamnat ori de către condamnat după eliberarea sa din detenţie. (9) Decizia privind transferarea dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip poate fi contestată de către condamnat în modul prevăzut la art. 473 din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care transferarea a fost dispusă în condiţiile art. 225 din prezentul cod. (10) După transferare, condamnatului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde a fost transferat. Comunicarea se face în scris sau telefonic, în mod gratuit, şi se consemnează într-un proces-verbal.” alineatul unic devine alineatul (1); articolul se completează cu alineatele (2) şi (3) cu următorul cuprins: „(2) Departamentul instituţiilor penitenciare poate crea şi utiliza, în condiţiile legii, aplicaţii informaţionale automatizate de gestiune a datelor referitoare la evidenţa electronică a condamnaţilor, la realizarea scopului pedepsei, precum şi a datelor referitoare la activităţi conexe şi auxiliare acesteia. (3) Departamentul instituţiilor penitenciare adoptă măsurile organizatorice şi tehnice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor private de libertate împotriva oricăror distrugeri, pierderi, modificări, dezvăluiri sau acces neautorizat.” alineatul (2) se abrogă; la alineatul (7), după cuvintele „administraţia penitenciarului adresează” se introduce textul „imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore,”. „(6) Condamnatului i se interzice accesul la reţeaua Internet.” la alineatul (2), textul „Corespondența se expediază sau se transmite destinatarului de către administrația locului de deținere în decurs de 24 de ore de la depunerea sau primirea ei.” se substituie cu textul „Administraţia locului de detenţie asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei destinatarului în decurs de 24 de ore de la depunerea sau primirea ei.” articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins: „(21) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, a substanţelor toxice, a explozibilelor sau a altor obiecte a căror deţinere, conform Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, este interzisă, corespondenţa se deschide de către condamnat în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, fără a fi citită.” alineatul (3) se completează în final cu cuvintele „în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală”; alineatul (4) va avea următorul cuprins: „(4) Condamnatul are dreptul la o convorbire telefonică pe săptămînă, cu o durată de 20 de minute, cu soţul, cu o rudă sau cu o altă persoană, la alegerea lui.” 18. Codul se completează cu articolul 2101 cu următorul cuprins: „Articolul 2101. Dreptul la petiţionare şi măsuri pentru asigurarea

dreptului la petiţionare

(1) Dreptul la petiţionare al persoanelor condamnate este garantat.

(2) Depunerea petiţiilor de către condamnaţi şi primirea condamnaţilor în audienţă se efectuează în conformitate cu Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.

(3) Condamnaţii formulează petiţiile numai în nume propriu şi în chestiuni ce îi vizează personal.

(4) Petiţiile condamnaţilor adresate administraţiei penitenciarului se examinează în termenele prevăzute de Legea cu privire la petiţionare. Petiţiile condamnaţilor minori se examinează în mod preferenţial.

(5) Dreptul la petiţionare al condamnatului minor îl exercită însuşi condamnatul minor, reprezentanţii lui legali sau, în cazul lipsei acestora, organul de tutelă şi curatelă din raza instituţiei penitenciare. Orice răspuns sau decizie luată în privinţa condamnatului minor ca rezultat al examinării petiţiei acestuia urmează a fi comunicată în mod obligatoriu şi reprezentanţilor săi legali, iar în lipsa lor, autorităţii tutelare respective.

(6) La examinarea petiţiilor condamnaţilor minori, audierea acestora, iar în caz de necesitate, motivarea şi explicarea deciziei sau a conţinutului răspunsului, inclusiv explicarea modalităţii de contestare, se efectuează cu implicarea personalului specializat de educatori, psihologi sau asistenţi sociali în raport cu nivelul de înţelegere al minorului.

(7) Cheltuielile pentru exercitarea dreptului la petiţionare al condamnaţilor minori sînt suportate, de regulă, de către ei personal. În cazul în care condamnaţii minori nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare sau altor autorităţi publice, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale interguvernamentale sînt suportate de către administraţia penitenciarului.”

la alineatul (1), textul „pachete cu provizii, colete şi banderole în număr nelimitat” se substituie cu textul „săptămînal un colet, un pachet cu provizii sau o banderolă”;

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun unui control specific în prezenţa persoanelor care le-au adus şi se transmit condamnatului contra semnătură.”

articolul se completează cu alineatele (21), (22) şi (23) cu următorul cuprins:

„(21) Coletele primite de către condamnat prin intermediul serviciilor poştale se deschid de către reprezentantul instituţiei penitenciare şi se supun controlului specific în prezenţa condamnatului.

(22) Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor se efectuează în conformitate cu exigenţele sanitaro-igienice în vigoare. Recepţionarea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor poate fi interzisă temporar dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea securităţii sau ordinii instituţiei.

(23) Dacă la efectuarea controlului specific al coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor se depistează nereguli privind încălcarea normelor sanitaro-igienice, se va solicita examinarea conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor şi de către personalul medical. În cazul în care se confirmă încălcarea normelor sanitaro-igienice, bunurile respective vor fi ridicate şi distruse în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, personalului medical şi a condamnatului.”

alineatele (2), (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„(2) Întrevederile de scurtă durată cu soţul, rudele pînă la gradul al IV-lea inclusiv, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de 1–4 ore. Aceste întrevederi se desfăşoară în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor video de către reprezentanţii administraţiei instituţiei penitenciare.

(3) Întrevederile de lungă durată cu soţul, părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii şi nepoţii condamnatului, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, avînd aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile. Condamnatul achită cheltuielile suportate de către instituţia penitenciară în legătură cu întrevederea de lungă durată.

(4) Condamnatul are dreptul la o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la o întrevedere de lungă durată pe trimestru. Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului:

a) căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată;

b) care a fost transferat în regim iniţial în calitate de sancţiune disciplinară;

c) la detenţiune pe viaţă aflat în regim iniţial.”

articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:

„(41) Şeful penitenciarului aprobă întrevederi între persoane condamnate, în condiţiile stabilite de prezentul articol, în cazul în care condamnaţii se află în aceeaşi instituţie penitenciară şi dacă între ei există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie a certificatului de căsătorie.”

la alineatul (5), cuvintele „cu persoanele care au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul” se substituie cu cuvintele „cu mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale”;

la alineatul (6), cuvîntul „activă” se substituie cu cuvintele „contagioasă sau cu boli somatice internat în spitalul penitenciarului”.

la alineatul (1), după cuvîntul „pozitiv” se introduc cuvintele „şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept”;

articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) Condamnaţii indicaţi la alin. (1) care au executat cel puţin 2/3 din termenul pedepsei pot beneficia de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu de specialitate pentru participare la sesiune.”

la alineatul (3), textul „condamnatului care se află în penitenciarul respectiv mai puţin de 6 luni,” se exclude, iar cuvîntul „activă” se substituie cu cuvîntul „contagioasă”.

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, dacă este caracterizat pozitiv şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, i se poate acorda, în decursul anului, cel puţin o deplasare de scurtă durată de pînă la 5 zile în afară penitenciarului pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz.”

alineatul (4) se abrogă;

la alineatul (10), cuvîntul „activă” se substituie cu cuvîntul „contagioasă”.

în denumire, cuvintele „serviciul de probaţiune penitenciară şi cu” se exclud;

în cuprinsul articolului, cuvintele „serviciul de probaţiune penitenciară şi” se exclud.

la alineatul (2), după cuvintele „de resocializare” se introduce textul „ , iar în privinţa condamnaţilor la detenţiune pe viaţă: iniţial, comun şi înlesnit”;

alineatele (5), (6) şi (7) se abrogă.

„(11) În scopul asigurării ordinii şi siguranţei interioare, prevenirii şi curmării încălcărilor de regim sau a infracțiunilor, în instituţiile penitenciare pot fi instalate și utilizate, în conformitate cu prevederile unui regulament aprobat de Guvern, sisteme pentru stoparea comunicării în rețelele de comunicații electronice și mijloace de detectare a obiectelor și substanţelor interzise în penitenciare.”

„Articolul 2211. Percheziţia condamnaţilor

(1) Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor și substanțelor interzise, persoanele condamnate sînt supuse percheziţiei.

(2) Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra condamnaților, echipamentului, bagajelor, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde condamnaţii au acces.

(3) În timpul percheziţiei, condamnatul este obligat să predea benevol obiectele și substanţele interzise, să se dezbrace, să scoată conţinutul din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci şi alte lucruri pe care le are asupra sa şi să le prezinte persoanelor care efectuează percheziţia.

(4) Percheziţia corporală se efectuează de către persoane de acelaşi sex cu condamnaţii percheziţionaţi şi în condiţii care să nu lezeze demnitatea persoanelor condamnate.

(5) În cadrul percheziţiei corporale amănunţite se interzice urmărirea descoperirii obiectelor interzise prin efectuarea de exerciţii fizice. Percheziţia corporală amănunţită se desfăşoară cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.

(6) Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale condamnaţilor pot fi realizate numai de către personalul medical.

(7) Percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale se face în prezenţa persoanei în cauză sau a altui condamnat, dacă aceasta nu este prezentă.

(8) Obiectele interzise şi sumele de bani pe care condamnaţii nu au dreptul de a le avea asupra lor, găsite la efectuarea percheziţiei, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul de stat. Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate se stabileşte prin Statutul executării pedepsei de către condamnați.

(9) Felurile percheziției, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 2231 alin. (2).

Articolul 2212 . Controlul de specialitate la intrare în locul de deţinere (1) Persoanele şi bagajele aflate asupra acestora, precum şi mijloacele de transport care au acces în penitenciar sînt supuse controlului de specialitate. (2) Administraţia penitenciarului are dreptul să efectueze controlul de specialitate al persoanelor care intră sau ies din penitenciar şi al obiectelor de producere, cu excepţia persoanelor menţionate la art. 181 alin. (1) din prezentul cod, cărora li se propune să depună spre păstrare bunurile interzise în penitenciar aflate asupra lor. (3) Controlul de specialitate cuprinde toate activităţile desfăşurate de personalul penitenciarului pentru stabilirea calităţii persoanelor care au acces în locurile de deţinere, precum şi pentru depistarea, ridicarea bunurilor şi obiectelor interzise care se află în posesia, folosinţa sau păstrarea condamnaţilor, şi se realizează prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice de detectare. (4) Înainte de efectuarea controlului, persoanele vizitatoare sînt informate, prin afişare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile şi obiectele a căror păstrare în instituţia penitenciară este interzisă şi despre obligaţia de a le depune la postul de control. (5) Bunurile şi obiectele interzise, nedeclarate şi descoperite în urma controlului de specialitate asupra persoanelor vizitatoare se ridică şi se sigilează, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens, fiind anunţate de îndată organele competente.” „(3) În cazul acţiunilor speciale, temeinic justificate, desfăşurate în instituţiile penitenciare, în legătură cu interesele operative şi/sau de siguranţă, identitatea persoanelor antrenate poate fi ascunsă, fapt care se consemnează în registrul privind efectuarea acţiunilor speciale. În acest caz, pe uniformă este evidenţiat un număr care să permită identificarea colaboratorului. (4) În cazul aplicării faţă de condamnat a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi/sau a armei de foc, condamnatul va fi supus, obligatoriu, examinării medicale, cu întocmirea actelor corespunzătoare.” „Articolul 2231. Siguranţa penitenciarelor (1) Siguranţa penitenciarului se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciarului în scopul impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a condamnaţilor, astfel încît să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor, precum şi pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora, a personalului penitenciarului şi a oricăror altor persoane. (2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc printr-un regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.” „Articolul 225. Cazarea persoanelor condamnate (1) Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi a standardelor internaţionale în domeniu. (2) Persoanele condamnate sînt cazate individual sau în comun. (3) Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. (4) Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2. (5) Condiţiile de cazare în spitalele penitenciare trebuie să corespundă normelor sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii. (6) În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, şeful instituţiei are obligaţia de a informa directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare stabileşte dacă transferul se impune, precizînd penitenciarele în care vor fi transferate persoanele condamnate cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul cod.” „(1) Administraţia penitenciarului asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vîrstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe proprie răspundere. Condamnaţilor, după consultarea specialiştilor în nutriţie, li se asigură, din contul mijloacelor bugetului de stat, de 3 ori pe zi hrană caldă, cu respectarea normelor minime stabilite de Guvern. alineatul (1) se completează cu textul: „În caz de refuz de a prezenta o declaraţie, acest fapt se consemnează într-un proces-verbal.” la alineatul (2), după cuvîntul „Declaraţiile” se introduc cuvintele „şi procesul-verbal”. 35. La articolul 230, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins: „(2) Condamnaţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Acordarea asistenţei medicale gratuite se efectuează în unitatea medicală a instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă şi conform unui grafic aprobat de şeful penitenciarului, cu excepţia cazurilor de urgenţă.” alineatele (1) și (2) vor avea următorul cuprins: „(1) Examenul medical al condamnatului se efectuează la primirea în penitenciar şi, la solicitare şi în mod periodic, în timpul executării pedepsei, însă nu mai rar de o dată la 6 luni, precum şi la eliberarea din locurile de detenţie. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate şi intimitate, cu excepţia cazurilor în care medicul, pentru motive de siguranţă şi securitate, solicită prezenţa altor reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, fapt care va fi consemnat în modul corespunzător. (2) La sosirea în penitenciar, condamnatul, în termen de pînă la 24 de ore, este examinat în vederea constatării existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă și, în termen de pînă la 15 zile, este chestionat și supus examenului medical și igienizării sanitare în încăperile de carantină ale penitenciarului.” la alineatul (3), textul „Medicul care efectuează examenul medical are obligația de a sesiza procurorul și avocatul parlamentar în cazul în care constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum și obligația de a consemna în fișa medicală cele constatate și declarațiile persoanei condamnate în legătură cu acestea.” se substituie cu textul „În cazul în care se constată urme de violenţă, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori de alte rele tratamente sau persoana condamnată acuză violenţă, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa imediat şeful instituţiei penitenciare, care sesizează procurorul în termen de 24 de ore.” la alineatul (4), după cuvîntul „psihiatrică” se introduce cuvîntul „ , ginecologică”; la alineatul (6), cuvintele „poate fi” se substituie cu cuvîntul „este”. „(21) Condamnatul poate fi eliberat de la muncă dacă nu îndeplineşte volumul de muncă încredinţat, a încălcat disciplina de muncă sau dacă se constată că munca prezintă pericol pentru condamnat ori periclitează securitatea şi ordinea interioară a penitenciarului. Încadrarea în muncă şi eliberarea de la muncă a condamnatului se efectuează în condiţiile prezentului cod şi ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi.” 40. La articolul 236 alineatul (5), textul „cu excepţia prevăzută în art. 232 alin. (6)” se substituie cu textul „cu excepţiile prevăzute în art. 232 alin. (6) şi art. 2361 alin. (1)”. „Articolul 2361. Recuperarea pagubelor (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă din penitenciar, precum şi pentru cheltuielile aferente suportate de instituţiile penitenciare în legătură cu acordarea asistenţei medicale ca urmare a automutilării sau în caz de simulare conştientă a bolilor, stabilită şi confirmată de instituţiile medico-sanitare publice ale Ministerului Sănătăţii. (2) Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se recuperează în baza ordinului de imputare emis de către şeful penitenciarului. (3) Împotriva ordinului de imputare persoana condamnată poate face contestaţie la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul în termen de 30 de zile de la data primirii sau de la data cînd a luat cunoştinţă de ordinul respectiv. (4) Sumele încasate în restituirea pagubelor se virează în bugetul penitenciarului şi se utilizează în scopul recuperării bunului deteriorat şi cheltuielilor suportate.” „(3) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă nu se aplică în cazul condamnaţilor la detenţiune pe viaţă.” „(51) Condamnaţilor la detenţiune pe viaţă care nu sînt antrenaţi în învăţămîntul secundar general le sînt create condiţii pentru autoinstruire, care nu contravin ordinii şi condiţiilor de executare a pedepsei.” „(7) Obţinerea și finanțarea de către condamnaţi a studiilor secundare generale se ia în considerare la stabilirea nivelului de corijare.” „(4) Condamnaţii la detenţiune pe viaţă care nu doresc să facă studii secundare generale obţin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceştia pot fi antrenaţi.” „Articolul 242. Educaţia în penitenciare

(5) Pentru organizarea muncii educative cu condamnaţii, administraţia penitenciarului, cu concursul autorităţilor publice şi asociaţiilor obşteşti interesate, creează baza tehnico-materială respectivă.”

„Secţiunea a 5-a

Obligaţiile specifice şi interdicţiile condamnaţilor. Măsurile

de stimulare şi sancţiunile disciplinare aplicate condamnaţilor”.

„Articolul 2421. Obligaţiile condamnaţilor

Condamnatul este obligat:

Articolul 2422. Interdicţiile condamnaţilor Condamnaţilor le este interzis: „(1) Condamnatului care are o conduită regulamentară, care participă şi dă dovadă de stăruinţă în muncă sau este implicat în activităţi educative, culturale, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională îi pot fi aplicate următoarele măsuri de stimulare: a) ridicarea înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare; b) menţiune; c) permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare cu o durată de pînă la 20 de minute; d) suplimentarea dreptului de a primi colete, pachete cu provizii şi banderole; e) suplimentarea dreptului la întrevederi de scurtă şi de lungă durată.” la alineatul (2), textul „Mențiunea se exprimă, de asemenea, și de către șeful detașamentului.” se exclude; la alineatul (5), după cuvîntul „termen” se introduce cuvîntul „cîte”, iar după cuvintele „în ordinea” se introduce cuvîntul „cronologică”; alineatul (6) va avea următorul cuprins: „(6) Ridicarea unei sancţiuni disciplinare, în calitate de măsură de stimulare, se aplică condamnaţilor care întrunesc cerinţele art. 243 alin. (1) din prezentul cod.” articolul se completează cu alineatele (7) şi (8) cu următorul cuprins: „(7) Condamnatul sancţionat disciplinar nu poate beneficia de o altă măsură de stimulare înaintea celei de ridicare a sancțiunii disciplinare. (8) Directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare poate dispune, în situaţii temeinic justificate, anularea stimulării acordate de către şeful instituţiei penitenciare.” „Articolul 245. Abateri disciplinare (1) Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 2421 pct. 1)–4) şi art. 2422 pct. 1)–20) din prezentul cod, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvîrşească una dintre faptele prevăzute la art. 2422 pct. 1)–20) din prezentul cod, precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative. (2) Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 2421 pct. 5)–9) şi art. 2422 pct. 21)–27) din prezentul cod, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvîrşească una dintre faptele prevăzute la art. 2422 pct. 21)–27) din prezentul cod, precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri grave în alte acte normative. (3) Constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 2421 pct. 10)–14) şi art. 2422 pct. 28)–33) din prezentul cod, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvîrşească una dintre faptele prevăzute la art. 2422 pct. 28)–34) din prezentul cod, precum şi a celor prevăzute ca abateri uşoare în alte acte normative. (4) Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a condamnaților. (5) Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, administraţia penitenciarului are obligaţia de a sesiza procurorul. În acest caz, poate fi aplicată, în mod provizoriu, una din sancţiunile prevăzute la art. 246 din prezentul cod.” „Articolul 246. Sancţiunile disciplinare aplicate condamnaţilor (1) În modul stabilit de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertismentul; b) suspendarea dreptului la colete, pachete cu provizii şi banderole, cu excepţia bunurilor necesare pentru igiena individuală şi asistenţă medicală, pe un termen de cel mult 2 luni; c) suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, pe un termen de cel mult 3 luni; d) interdicţia de a locui în afara teritoriului penitenciarului, în cazul condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire; e) izolarea disciplinară a: – condamnatului deţinut în penitenciar de tip deschis sau semiînchis – pe un termen de cel mult 15 zile; – condamnatului deţinut în penitenciar de tip închis – pe un termen de cel mult 20 de zile; – femeii condamnate – pe un termen de cel mult 7 zile; – minorului condamnat – pe un termen de cel mult 3 zile; f) transferarea condamnatului din regimul de resocializare sau, în cazul condamnatului la detenţiune pe viaţă, din regimul înlesnit în regimul comun de deţinere; g) transferarea condamnatului în regim iniţial. (2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la vot, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, îmbrăcăminte şi condiţii minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică şi dreptul la odihnă. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi e) din prezentul articol nu se aplică femeilor gravide și mamelor care îngrijesc copii în vîrstă de pînă la 3 ani. În cazul minorilor, termenele maxime stabilite pentru sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se reduc pînă la o lună şi, respectiv, pînă la două luni. (4) Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sînt interzise. Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiuni disciplinare. (5) În cazul în care condamnatul a comis pentru prima dată o abatere disciplinară uşoară, şeful penitenciarului, în scopuri de profilaxie, va efectua o convorbire educativă.” „Articolul 2461. Individualizarea răspunderii disciplinare (1) La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine cont de caracterul, gravitatea şi motivul abaterii disciplinare, de persoana condamnatului, comportamentul lui înainte şi după săvîrşirea abaterii disciplinare şi atitudinea în timpul procedurii disciplinare, de influenţa sancţiunii disciplinare aplicate asupra corectării şi reeducării condamnatului, în scopul respectării regulilor stabilite privind executarea pedepsei şi în vederea asigurării securităţii colective şi individuale. (2) O sancţiune disciplinară mai aspră, din cele prevăzute pentru săvîrşirea abaterii disciplinare, se stabileşte în cazul în care sancţiunea mai blîndă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului sancţiunii disciplinare. (3) Sancţiunile disciplinare se aplică pentru săvîrşirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 245 din prezentul cod, după cum urmează: a) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. a) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (3) din prezentul cod; b) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. b) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (3) din prezentul cod; c) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. c) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) şi (3) din prezentul cod, precum şi condamnatului care a comis o abatere pe timpul exercitării dreptului la întrevederi; d) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. d) se aplică condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire şi care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) şi (3) din prezentul cod; e) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. e) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) din prezentul cod, precum şi condamnatului care manifestă o evidentă agresivitate sau violenţă ori cînd aceasta afectează în mod grav convieţuirea normală din locul de deţinere, precum şi siguranţa acestuia. În cazul minorului, aplicarea sancţiunii de izolare disciplinară se dispune doar ca măsură de excepţie, dacă acesta a comis repetat, cu intenţie, fapte care constituie abateri prevăzute la art. 245 alin. (1) şi care sînt de natură să aducă atingere semnificativă ordinii sau siguranţei penitenciarului, vieţii sau sănătăţii proprii sau a altor persoane; f) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. f) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) din prezentul cod; g) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. g) se aplică condamnatului care săvîrşeşte în mod repetat una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) din prezentul cod sau care a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate în timpul executării pedepsei privative de libertate.” alineatul (4) se abrogă; alineatul (6) se completează în final cu textul: „Sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. g) ca urmare a recunoaşterii condamnatului vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în penitenciar a hotărîrii definitive a instanţei de judecată.” articolul se completează cu alineatul (91) cu următorul cuprins: „(91) Condamnatul căruia i-a fost aplicată sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. f) sau g) din prezentul cod execută pedeapsa în regimul stabilit şi nu poate fi transferat în regim comun sau în regim de resocializare pînă la ridicarea sau stingerea sancţiunii disciplinare.” alineatul (10) va avea următorul cuprins: „(10) Sancţiunea sub formă de izolare disciplinară se execută în conformitate cu Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Condamnatului izolat disciplinar îi sînt interzise întrevederile, cu excepţia vizitelor apărătorului, persoanelor cu calităţi oficiale prevăzute la art. 181 alin. (1) din prezentul cod sau ale reprezentanţilor diplomatici, convorbirile telefonice, procurarea produselor alimentare, primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor. Totodată, el beneficiază de plimbări zilnice cu durata de o oră.” articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins: „(11) Punerea în aplicare a sancţiunii sub formă de izolare disciplinară se efectuează doar după examenul medical al condamnatului şi stabilirea faptului că executarea acestei sancţiuni nu va afecta sănătatea fizică sau psihică a condamnatului. Condamnaţii izolaţi disciplinar sînt examinaţi zilnic de medicul de la locul de detenţie. La propunerea medicului, executarea acestei sancţiuni poate fi întreruptă din motive de sănătate a condamnatului pînă la însănătoşirea acestuia.” „Articolul 248. Stingerea sancţiunilor disciplinare (1) Sancţiunile disciplinare se sting dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, condamnatul fiind considerat nesancţionat. (2) Sancţiunea disciplinară sub formă de transfer în regim iniţial se stinge la expirarea unui an de la data aplicării sancţiunii, iar în cazul comiterii unei alte încălcări sancţionate de către şeful penitenciarului – la expirarea unui an de la data aplicării ultimei sancţiuni disciplinare. (3) Sancţiunea disciplinară stinsă nu produce efecte juridice pentru condamnat.” „Articolul 2481. Plîngerea împotriva deciziei cu privire la

aplicarea sancţiunii disciplinare

(1) Împotriva deciziei şefului penitenciarului prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată, prin intermediul administraţiei instituţiei penitenciare, poate face plîngere la judecătorul de instrucţie în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei.

(2) Plîngerea împotriva deciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare se examinează în conformitate cu prevederile art. 471 alin. (3) şi art. 473 din Codul de procedură penală. Plîngerea depusă nu suspendă executarea sancţiunii disciplinare, cu excepţia izolării disciplinare.”

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În regim iniţial, condamnaţii se află timp de pînă la o lună din ziua intrării în penitenciar. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim iniţial:

la alineatul (4), cuvintele „separat pe teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui” se substituie cu cuvintele „din apropierea penitenciarului”.

57. La articolul 250 alineatul (2), textul „timp de 6 luni” se substituie cu textul „timp de pînă la 3 luni”, iar textul „ , însă nu mai mult de o treime din durata pedepsei” se exclude.

58. La articolul 251 alineatul (2), textul „timp de 9 luni” se substituie cu textul „timp de pînă la 6 luni”.

59. La articolul 253, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Condamnatul minor poate beneficia:

60. Articolul 254 va avea următorul cuprins:

„Articolul 254. Transferarea condamnaților într-un alt penitenciar

(1) La împlinirea vîrstei de 18 ani, comisia înfiinţată în penitenciar în componenţa enunţată la art. 219 din prezentul cod hotărăşte asupra oportunităţii executării în continuare a pedepsei de către condamnat în penitenciarul pentru minori pînă la atingerea vîrstei de 23 de ani.

(2) În temeiul hotărîrii comisiei, administraţia penitenciarului adresează instanţei de judecată un demers privind transferarea condamnatului într-un alt penitenciar sau lăsarea lui în acelaşi penitenciar.

(3) Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori se extind drepturile şi obligaţiile, regimul, condiţiile de muncă, normele alimentare, de asigurare materială, privind condiţiile de trai şi de asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.

(4) Condamnatul major care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori şi care a împlinit vîrsta de 23 de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul de tip semiînchis sau închis la condiţii comune de deţinere, în baza deciziei directorului general al Departamentului instituţiilor penitenciare.”

61. La articolul 255 alineatul (4), textul „Acestor deținute nu se aplică sancțiunea disciplinară sub formă de izolare disciplinară.” se exclude.

62. Capitolul XXIII va avea următorul cuprins:

„Capitolul XXIII

DETENŢIUNEA PE VIAŢĂ

Articolul 257. Dispoziţii generale (1) Detenţiunea pe viaţă constă în izolarea condamnaţilor de ceilalţi condamnaţi, într-un sector specializat al penitenciarelor de tip închis, în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. (2) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se execută în trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi înlesnit. (3) Condamnaţii la detenţiune pe viaţă, pe parcursul executării pedepsei, poartă haine de model stabilit. În cazurile în care condamnatul urmează a ieşi din instituţia penitenciară, în legătură cu transferarea sau escortarea în altă instituţie penitenciară, în instanţa de judecată ori în alte cazuri prevăzute de legislaţie, acestuia i se permite să poarte îmbrăcăminte personală sau alte haine care nu atrag atenţia. Articolul 2571. Condiţiile executării pedepsei detenţiunii pe viaţă (1) Condamnaţii execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă în încăperi izolate, sub o permanentă supraveghere vizuală şi/sau electronică. La solicitarea condamnatului sau în alte situaţii necesare la apariţia pericolului pentru securitatea personală a condamnatului ori în scopul prevenirii unor noi infracţiuni sau conform indicaţiilor medicale, prin decizia motivată a şefului penitenciarului, condamnatul poate fi deţinut în cameră de unul singur. (2) În regim iniţial, condamnatul la detențiune pe viață se află timp de 10 ani din ziua intrării în penitenciar. În funcţie de personalitatea, comportamentul condamnatului şi gradul de pericol posibil din partea acestuia, termenul menționat poate fi redus, cu transferarea condamnatului în regim comun, prin decizia directorului general al Departamentului instituţiilor penitenciare, luată în temeiul hotărîrii comisiei înfiinţate în penitenciar în componenţa enunţată la art. 219 din prezentul cod. Condamnaţii la detențiune pe viață:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 2 locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşirea din camerele de detenţie;

c) beneficiază de dreptul la plimbări zilnice cu o durată de pînă la 2 ore, într-un loc special amenajat. Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia penitenciarului, în funcţie de programul zilnic, de condiţiile meteorologice, de limita completării şi de alte circumstanţe relevante. Plimbările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează sub supraveghere permanentă.

(3) În regim comun, condamnaţii la detențiune pe viață:

a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult patru locuri;

b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din sectorul de deţinere sau în ateliere special amenajate în acest scop, cu condiţia asigurării supravegherii permanente, în funcţie de existenţa locurilor de muncă şi condiţiile detenţiei;

c) în condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) din prezentul articol, beneficiază de dreptul la plimbări zilnice de pînă la 3 ore;

d) au dreptul la întrevederi de lungă durată în condiţiile stabilite pentru persoanele condamnate.

(4) Transferul condamnatului la detențiune pe viaţă din regim comun în regim înlesnit se efectuează la momentul executării efective a termenului pedepsei, care îi dă posibilitatea solicitării liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen în condiţiile art. 91 alin. (5) din Codul penal. În regim înlesnit, suplimentar la prevederile alin. (3) din prezentul articol, condamnaţii pot avea întîlniri nelimitate cu colaboratorii serviciului de probaţiune care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a instituţiei penitenciare şi beneficiază de dreptul la o întrevedere de lungă durată pe trimestru, în condiţiile alin. (3) din prezentul articol, cu o durată de pînă la 48 de ore.

(5) În cazul în care încalcă regimul de deţinere, condamnatul transferat în regim comun sau în regim înlesnit poate fi transferat în regim iniţial sau, după caz, comun în condiţiile prevăzute de capitolul XXII secţiunea a 5-a din prezentul cod.”

63. La articolul 267, alineatul (2) se completează în final cu textul „ , dar nu mai devreme de 6 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii. În cazul refuzului liberării condiţionate a condamnatului la detenţiune pe viaţă, adresarea repetată a demersului poate avea loc nu mai devreme decît peste 3 ani de la data adoptării hotărîrii de refuz a instanţei.”

64. La articolul 275, alineatul (1) se completează cu litera h1) cu următorul cuprins:

„h1) respectării condiţiilor de probaţiune şi expirării perioadei de probaţiune;”.

65. La articolul 279 alineatul (1), textul „ , telegrafic ori pe o altă cale,” se exclude.

66. La articolul 281 alineatul (1), textul „privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal” se substituie cu textul „cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal”.

67. La articolul 283:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care condamnatul nu dispune de mijloace băneşti la punerea în libertate şi are domiciliul în Republica Moldova, administraţia penitenciarului îi asigură contravaloarea biletului pentru deplasare pînă la domiciliu sau reşedinţă.”

articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) Persoana care a executat pedeapsa închisorii beneficiază, la eliberarea din locul de detenție, de o indemnizaţie unică în condiţiile prevăzute de lege. Indemnizaţia unică se acordă doar la prima eliberare din locul de detenție.”

alineatul (3) se completează în final cu textul „ , dacă acesta este situat pe teritoriul Republicii Moldova”.

68. La articolul 304 alineatul (3), cuvîntul „judiciare” se exclude.

69. La articolul 306:

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Preveniţii au dreptul la întrevederi de lungă durată, de pînă la 24 de ore, în condiţiile stabilite pentru persoanele condamnate.”

alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Preveniţilor li se aplică sancţiuni disciplinare, ţinîndu-se cont de durata arestării preventive. Preveniţii pot fi plasaţi în izolatorul disciplinar pe cel mult 10 zile.”

articolul se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:

„(7) Prevederile alin. (6) din prezentul articol nu se aplică preveniţilor minori, femeilor gravide sau mamelor care îngrijesc copii în vîrstă de pînă la 3 ani.”

70. Articolul 316 va avea următorul cuprins:

„Articolul 316. Executarea sancţiunii privării de dreptul de a desfăşura

o anumită activitate, privării de dreptul de a deţine

anumite funcţii şi privării de dreptul special

(1) Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privării de dreptul de a deţine anumite funcţii se execută în condiţiile capitolului XIX din prezentul cod.

(2) Executarea sancţiunii privării de dreptul de a conduce vehicule şi privării de dreptul de a deţine armă şi de portarmă se asigură de către organul de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul.

(3) Instanţa de judecată trimite hotărîrea privind privarea de drepturile prevăzute la alin. (2) şi dispoziţia de executare organului de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul.

(4) Organul de poliţie, în termen de 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea hotărîrii.”

71. La articolul 322 litera a), cifrele „2013” se substituie cu cifrele „2020”.

IV

Art.IV.

Articolul 37 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3–6, art. 15), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

alineatul (2) se completează în final cu textul: „În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.”

la alineatul (8), cuvintele „rămînerii definitive” se substituie cu cuvintele „luării la evidenţă a contravenientului şi punerii în executare”.

V

Art.V.

Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI IGOR CORMAN

Chișinău, 29 mai 2014.

Nr. 82.