Textul legii Caută

Lege nr. 10 din 03.02.2009

privind supravegherea de stat a sănătăţii publice

Adoptat
03.02.2009
Publicat
03.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 67 art. 183
În vigoare din
03.05.2009
Statut
Modificat
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON

Ordinea versiunilor la sursă nu este clară: nu se poate stabili aici ce versiune se aplica la 17.11.2026, data preluării textelor din Registru — verifică la sursă. Stabilit automat după datele versiunilor din Registru, fără verificare juridică.

24 de versiuni ale textului
  1. la sursă
  2. la sursă
  3. textul afișat aici
  4. la sursă
  5. la sursă
  6. la sursă
  7. la sursă
  8. la sursă
  9. la sursă
  10. la sursă
  11. la sursă
  12. la sursă
  13. la sursă
  14. la sursă
  15. la sursă
  16. la sursă
  17. la sursă
  18. la sursă
  19. la sursă
  20. la sursă
  21. la sursă
  22. la sursă
  23. la sursă
  24. la sursă

Textele celorlalte versiuni nu sunt în acest cititor.

Modificat prin 22 de acte
  1. LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25
  2. LP229 din 10.07.25, MO393-396/23.07.25 art.534; în vigoare 23.08.25
  3. LP25 din 20.02.25, MO135-138/17.03.25 art.131; în vigoare 17.04.25
  4. LP27 din 27.02.25, MO143/19.03.25 art.137; în vigoare 19.03.25
  5. LP37 din 29.02.24, MO108-110/22.03.24 art.169; în vigoare 22.04.24
  6. LP216 din 20.07.23, MO287-290/03.08.23 art.506; în vigoare 03.11.23
  7. LP112 din 11.05.23, MO182-185/02.06.23 art.305; în vigoare 02.07.23
  8. LP156 din 09.06.22, MO194-200/01.07.22 art.358; în vigoare 01.07.22
  9. LP33 din 18.03.21, MO88-95/05.04.21 art. 87; în vigoare 02.04.21
  10. LP201 din 20.11.20, MO329-331/08.12.20 art.207; în vigoare 08.12.20
  11. LP134 din 16.07.20, MO199-204/07.08.20 art.408; în vigoare 07.09.20
  12. LP52 din 12.03.20, MO84/14.03.20 art.88; în vigoare 14.03.20
  13. LP172 din 27.07.18, MO321-332/24.08.18 art.529; în vigoare 24.08.18
  14. LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
  15. LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17
  16. LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535
  17. LP153 din 14.07.17, MO301-315/18.08.17 art.523
  18. LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755
  19. LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16
  20. LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443
  21. LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15
  22. LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152
Citat în 49 de acte

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

1

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege reglementează organizarea supravegherii de stat a sănătăţii publice, stabilind cerinţe generale de sănătate publică, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice şi modul de organizare a sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice.

(2) Scopul prezentei legi este asigurarea condiţiilor optime pentru realizarea maximă a potenţialului de sănătate al fiecărui individ pe parcursul întregii vieţi prin efortul organizat al societăţii în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, protejării şi promovării sănătăţii populaţiei şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.

2

Articolul 2. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:

alfabetizare în sănătate – ansamblu de cunoștințe și competențe acumulate pe parcursul generațiilor în rezultatul activităților și interacțiunilor sociale, condiționate de disponibilitatea resurselor, care permit oamenilor să acceseze, să înțeleagă și să utilizeze informații și servicii pentru promovarea sănătății și a bunăstării proprii și celor din jur;

autoritate competentă pentru supravegherea sănătăţii publice – persoană juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii, care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în vederea fundamentării, elaborării şi implementării strategiilor privind protecţia şi promovarea sănătăţii, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile, precum şi a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice la nivel naţional şi/sau teritorial;

autorizare sanitară – procedură de evaluare oficială a produselor, serviciilor şi activităţilor din punctul de vedere al acţiunii lor asupra sănătăţii;

autorizaţie sanitară de funcţionare – act emis în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, care confirmă corespunderea uneia sau mai multor activităţi desfăşurate de agentul economic cu legislaţia sanitară;

aviz sanitar – act eliberat în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care se confirmă corespunderea proceselor, serviciilor sau produselor cu legislaţia sanitară;

biosecuritate – ansamblu de principii, tehnologii și practici care sunt implementate pentru a asigura protecția, controlul și evidența materialului biologic și/sau a echipamentului aferent manipulării acestuia;

biosiguranță – ansamblu de principii, tehnologii și practici de izolare care sunt implementate pentru a preveni expunerea neintenționată la agenți biologici sau eliberarea accidentală a acestora;

boală contagioasă – boală infecţioasă care se transmite de la om la om sau de la animal la om;

boală infecţioasă – boală cauzată de un organism viu sau de un alt agent patogen, inclusiv de fungi, bacterii, paraziţi, protozoare sau viruşi, care poate să se transmită sau să nu se transmită de la om la om sau de la animal la om;

boală netransmisibilă – maladie umană cauzată de determinanţii stării de sănătate, care nu se transmite de la om la om sau de la animal la om;

boală profesională – afecţiune care se produce în urma acţiunii nocive a factorilor fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă sau în urma suprasolicitării unor organe sau sisteme ale organismului uman în timpul exercitării unei meserii sau profesii;

boală transmisibilă – maladie ce se răspândește în rândul populaţiei umane şi/sau animale prin transmitere directă sau indirectă de la subiect la subiect, cauzată de regulă de organisme vii şi/sau produse ale metabolismului acestora;

carantină – restricţia activităţilor de circulaţie, izolarea şi/sau separarea de alte persoane a persoanelor suspecte de a fi infectate, dar care nu sînt bolnave, sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport ori a bunurilor suspecte de a fi contaminate într-o manieră care să prevină posibila răspândire a infecţiei sau contaminării;

certificat de înregistrare – act permisiv prin care autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătății publice înregistrează plasarea pe piață și utilizarea unui produs sau a unei categorii de produse;

control de stat în domeniul sănătăţii publice – parte a supravegherii exercitată de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice în scopul prevenirii, depistării şi eliminării încălcărilor legislaţiei sanitare de către persoanele fizice şi juridice;

determinanţii stării de sănătate – factorii socioeconomici, biologici, de mediu, comportamentali, tradiţiile, asigurarea, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate, care determină starea de sănătate a populaţiei;

evaluarea riscurilor pentru sănătate – estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţă, ocupaţional şi de odihnă, precum şi la cei rezultaţi din stilul de viaţă individual sau comunitar, influenţează starea de sănătate a populaţiei;

expertiză sanitară – evaluare a unui proiect, produs, serviciu în scopul determinării corespunderii acestuia cerințelor regulamentelor și normativelor sanitare, aprobate în modul stabilit;

gradul de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică – capabilitatea sistemului de sănătate publică, inclusiv a serviciilor de sănătate, a autorităţilor administraţiei publice, comunităţilor şi indivizilor, de a preveni, a se proteja, a răspunde rapid şi a se restabili în urma urgenţelor de sănătate publică;

intoxicație acută neprofesională exogenă de etiologie chimică – stare patologică a organismului uman produsă de una sau mai multe substanțe chimice din exterior (medicamente, produse de uz fitosanitar, alcool, gaze, detergenți etc.), care au fost introduse voluntar sau au pătruns involuntar în organismul uman în doze capabile de a afecta funcțiile vitale ale acestuia, în condiții casnice sau în alte condiții și circumstanțe, cu excepția locului de muncă;

izolare – separare fizică a unui individ sau a unui grup de indivizi infectaţi sau care se consideră, în baza unor raţionamente, a fi infectaţi cu o boală contagioasă sau posibil contagioasă de alţi indivizi în vederea prevenirii sau limitării transmiterii bolii către indivizii neizolaţi;

înregistrare de stat – formă de autorizare sanitară a unui produs cu impact asupra sănătății publice, precedată de un proces de examinare și evaluare și finalizată cu eliberarea certificatului de înregistrare și cu includerea în registrul corespunzător a produsului respectiv, în urma cărora este permisă plasarea pe piață și utilizarea conform destinației a acestuia;

măsuri de sănătate publică – activităţi cu caracter administrativ, tehnico-ingineresc, medico-sanitar, veterinar etc. orientate spre protecţia sănătăţii, prevenirea bolilor şi promovarea sănătăţii;

normativ sanitar – indice calitativ şi/sau cantitativ minim sau maxim admisibil, stabilit prin cercetări în urma evaluării riscurilor, care delimitează valorile determinanţilor stării de sănătate din punctul de vedere al siguranţei şi securităţii lor pentru sănătatea şi viaţa omului;

notificare – procedură de informare a autorității competente pentru supravegherea de stat a sănătății publice despre plasarea pe piață a unui produs sau serviciu și despre caracteristicile relevante ale acestora din punctul de vedere al asigurării sănătății publice;

prescripţie sanitară – act emis în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care se stabilesc cerinţe de remediere a încălcărilor legislaţiei sanitare şi/sau efectuare a măsurilor de sănătate publică;

prevenirea bolilor – activităţi aplicate prioritar la nivel de individ, orientate spre preîntâmpinarea sau diminuarea probabilităţii apariţiei bolilor transmisibile sau netransmisibile, a răspîndirii lor şi/sau spre prevenirea recidivelor şi complicaţiilor;

prevenţie primară – activităţi efectuate cu scopul creării unor circumstanţe care ar putea reduce riscul apariţiei unei boli în rândul populaţiei;

prevenţie secundară – activităţi orientate spre depistarea precoce a unor boli şi prevenirea răspândirii lor în comunitate;

principiul precauţiei – instrument prin care autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice decide şi intervine în situaţii în care se constată că există un risc potenţial pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentări ştiinţifice insuficiente;

profil de sănătate – evaluare a stării de sănătate a populației și a factorilor care o determină, realizată la nivel de unitate administrativ-teritorială în scopul elaborării intervențiilor pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației;

promovarea sănătății – proces de extindere a oportunităților oamenilor, în mod individual și colectiv, pentru sporirea controlului acestora asupra factorilor determinanți ai sănătății și, astfel, pentru îmbunătățirea stării lor de sănătate;

protecţia sănătăţii – ansamblu de activităţi orientate spre punerea în aplicare a actelor legislative şi a altor acte normative în scopul garantării siguranţei şi protejării sănătăţii umane;

regulament sanitar – act normativ care stabileşte reguli şi norme cu caracter obligatoriu în domeniul sănătăţii publice;

rezistență antimicrobiană – capacitate a unui microorganism de a rezista acțiunii unui agent antimicrobian;

risc pentru sănătate – probabilitatea expunerii la un pericol cauzat de factori naturali, tehnogeni, biologici şi sociali şi consecinţele acesteia, exprimate prin efect nociv asupra sănătăţii şi gravitatea acestui efect;

sănătate individuală – stare de bine complet din punct de vedere fizic, mental şi social şi nu doar absenţă a bolii sau a infirmităţii (dizabilităţii sau maladiei);

sănătate ocupațională – domeniu de activitate în sănătate care ține de promovarea și menținerea celui mai înalt nivel de bunăstare fizică, mintală și socială a tuturor lucrătorilor, indiferent de ocupație;

sănătate publică – ansamblu de măsuri ştiinţifico-practice, legislative, organizatorice, administrative şi de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile şi să prelungească viaţa prin eforturile şi alegerea informată ale societăţii, comunităţilor publice, celor private şi ale indivizilor;

servicii de sănătate publică – activităţi destinate să promoveze sănătatea, să prelungească viaţa şi să prevină bolile în cadrul sectorului de sănătate, orientate către populaţie;

stare de urgenţă în sănătatea publică – ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică în scopul prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor acestora;

supravegherea de stat a sănătăţii publice – activităţi întreprinse în numele statului, orientate spre colectarea continuă, analiza, interpretarea şi difuzarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei şi factorii care o determină, precum şi activităţile controlului de stat în sănătatea publică în baza cărora sînt identificate priorităţile de sănătate publică şi instituite măsuri de sănătate publică;

urgenţă de sănătate publică – apariţia sau riscul iminent de răspândire a unei boli sau a unui eveniment de sănătate care determină probabilitatea înaltă a unui număr mare de decese şi/sau unui număr mare de dizabilităţi în rândul populaţiei afectate ori care determină expunerea largă la acţiunea unui agent biologic, chimic sau fizic ce poate cauza în viitor riscuri semnificative pentru un număr substanţial de persoane în mijlocul populaţiei afectate.

3

Articolul 3. Principii de bază ale politicii de stat în domeniul sănătăţii publice

1) asigurarea de către stat a supravegherii sănătăţii publice prin coordonarea şi monitorizarea eforturilor societăţii în domeniul vizat;

2) asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate publică pentru toţi cetăţenii ţării;

3) responsabilitatea individului şi a întregii societăţi pentru sănătatea publică;

4) parteneriatul activ cu comunităţile şi cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;

5) focalizarea pe prevenţia primară şi secundară şi pe necesităţile comunităţilor şi ale grupurilor populaţionale;

6) preocuparea pentru determinanţii sociali, de mediu şi comportamentali ai stării de sănătate;

7) abordarea multidisciplinară şi intersectorială cu o delimitare clară a responsabilităţilor;

8) decizii bazate pe dovezi ştiinţifice şi/sau pe recomandările organismelor internaţionale competente;

9) aplicarea principiului precauţiei în condiţii specifice;

10) asigurarea transparenţei decizionale, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor informaţionale.

4

Articolul 4. Activităţi de bază în supravegherea de stat a sănătăţii publice

Supravegherea de stat a sănătăţii publice se realizează prin:

1) supravegherea şi evaluarea sănătăţii populaţiei, cu stabilirea priorităţilor de sănătate publică;

2) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor pentru sănătatea publică, prognozarea şi diminuarea impactului negativ al acestora asupra sănătăţii;

3) protecţia sănătăţii prin elaborarea, coordonarea, supravegherea şi controlul de stat al aplicării actelor legislative şi a altor acte normative, a ghidurilor de bune practici şi proceduri standard de operare care reglementează determinanţii stării de sănătate;

4) autorizarea de stat a activităţilor, serviciilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populaţiei în limitele competenţei;

5) iniţierea, participarea la elaborarea, monitorizarea şi realizarea politicilor şi programelor de sănătate publică;

6) prevenirea maladiilor prin realizarea intervenţiilor de prevenţie primară şi secundară;

7) promovarea sănătăţii prin informare, educare şi comunicare;

8) evaluarea calităţii şi eficienţei personalului şi a serviciilor de sănătate publică acordate comunităţilor;

9) iniţierea, susţinerea şi efectuarea cercetărilor ştiinţifico-practice în domeniul sănătăţii publice;

10) asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică şi managementul urgenţelor de sănătate publică, inclusiv prin introducerea restricţiilor de circulaţie a persoanelor şi bunurilor;

11) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională în domeniul serviciilor de sănătate publică;

12) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;

13) coordonarea activităţilor de sănătate publică la nivel de teritoriu administrativ şi comunitate;

14) consultarea şi antrenarea societăţii în organizarea prestării serviciilor de sănătate publică;

15) asigurarea suportului de laborator în investigarea factorilor biologici, chimici, fizici şi radiologici cu impact asupra sănătăţii publice.

5

Articolul 5. Domeniile în supravegherea de stat a sănătăţii publice

(1) Supravegherea de stat a sănătăţii publice cuprinde toate domeniile de viaţă şi activitate a populaţiei care pot influenţa negativ sănătatea omului.

(2) Domeniile prioritare în supravegherea de stat a sănătăţii publice sînt următoarele:

1) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile;

2) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile şi cronice, generate prioritar de factori exogeni;

3) promovarea sănătăţii, informarea şi educaţia pentru sănătate;

4) cercetări ştiinţifice şi de inovare în domeniul sănătăţii publice;

5) evaluarea determinanţilor sociali ai sănătăţii;

6) sănătatea în relaţie cu mediul ambiant;

7) prevenirea leziunilor traumatice;

9) sănătatea nutriţională;

10) sănătatea ocupaţională;

11) sănătatea şi igiena colectivităţilor;

12) promovarea şi protecţia sănătăţii mamei, copilului şi tineretului;

13) promovarea şi protecţia sănătăţii persoanelor de vârstă înaintată;

14) controlul şi prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor şi supravegherea de stat în conformitate cu rigorile Regulamentului sanitar internaţional (2005);

15) siguranţa şi securitatea în cadrul activităţilor legate de agenţi biologici, substanţe chimice, factori fizici şi radiologici periculoşi sau potenţial periculoşi;

16) siguranţa transfuziilor de sânge;

17) prevenirea narcomaniei, a abuzului de alcool şi a tabagismului;

18) supravegherea condiţiilor de igienă şi control al infecţiilor în instituţiile medico-sanitare;

19) supravegherea condițiilor de igienă în unităţile supuse autorizării sanitare;

20) controlul tutunului și al alcoolului;

21) siguranța chimică și informarea toxicologică;

22) diagnosticul de laborator în sănătate publică;

23) supravegherea epidemiologică a infecțiilor asociate asistenței medicale și a rezistenței antimicrobiene;

24) reglementarea cerințelor de biosecuritate și de biosiguranță pentru laboratoarele care operează cu agenți biologici.

6

Articolul 6. Legislaţia privind asigurarea sănătăţii publice

(1) Legislaţia privind asigurarea sănătăţii publice (denumită în continuare legislaţie sanitară) include prezenta lege şi alte acte normative care stabilesc norme de protecţie a sănătăţii umane, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Normele sanitare care stabilesc criteriile de securitate şi siguranţă pentru om ale factorilor mediului înconjurător şi ocupaţional, ale produselor şi serviciilor, cerinţele de asigurare a unor condiţii favorabile pentru viaţă şi normativele sanitare sînt reglementate prin regulamente sanitare elaborate de Ministerul Sănătății şi aprobate de Guvern.

(3) Regulamentele sanitare se armonizează cu legislaţia aplicabilă a Uniunii Europene.

7

Articolul 7. Programele naţionale de sănătate

(1) Programele naţionale de sănătate reprezintă un complex de acţiuni organizate în scopul prevenirii şi controlului bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice.

(2) Elaborarea programelor naţionale de sănătate are la bază următoarele obiective:

1) soluţionarea cu prioritate a problemelor de sănătate în conformitate cu Politica naţională de sănătate;

2) utilizarea eficientă a resurselor alocate pentru scopuri de sănătate;

3) orientarea programelor spre satisfacerea necesităţilor populaţiei şi depăşirea inechităţilor sociale;

4) asigurarea concordanţei cu politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu.

Capitolul II COOPERAREA AUTORITĂŢILOR ÎN ASIGURAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE

8

Articolul 8. Asigurarea sănătăţii publice

Asigurarea sănătăţii publice se realizează prin activităţi comune ale autorităţilor publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, comunităţilor şi societăţii civile, prin elaborarea şi implementarea politicilor de protecţie şi promovare a sănătăţii şi de prevenire a maladiilor.

9

Articolul 9. Competenţa Guvernului

În domeniul asigurării sănătăţii publice, Guvernul are următoarele competenţe:

1) garantează un nivel adecvat de asigurare a sănătăţii publice prin definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor trasate;

2) integrează problemele de sănătate publică în politica social-economică de dezvoltare a statului;

3) aprobă programele naţionale în domeniu şi identifică sursele de finanţare a acestora;

4) organizează măsuri complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică;

5) aprobă lista şi tarifele serviciilor contra cost din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice;

6) asigură finanţarea Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice.

10

Articolul 10. Competenţa Ministerului Sănătăţii

(1) În asigurarea sănătăţii publice, Ministerul Sănătății are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

1) stabileşte priorităţile, asigură elaborarea şi coordonează implementarea politicii naţionale în domeniul sănătăţii publice;

2) aprobă instrucţiuni, metodologii, ghiduri, standarde ramurale, recomandări metodice şi alte acte privind sănătatea publică;

3) elaborează proiecte de acte legislative şi alte acte normative în domeniu şi avizează proiecte de acte legislative şi alte acte normative elaborate de alte autorităţi publice centrale privind activităţile cu impact asupra sănătăţii publice;

4) elaborează, monitorizează, evaluează, coordonează şi contribuie la realizarea programelor naţionale de sănătate;

5) promovează principiul "Sănătatea în toate politicile" şi coordonează activităţile de sănătate publică în sectorul respectiv şi în afara lui;

6) asigură planificarea, instruirea şi evidenţa resurselor umane;

7) asigură finanţarea şi dotarea corespunzătoare a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice;

8) în condiţiile legii, reprezintă statul în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănătăţii publice;

9) prezintă propuneri Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale privind instituirea ori anularea măsurilor de restricţie a circulaţiei bunurilor şi persoanelor în cazul urgenţelor de sănătate publică;

10) planifică şi realizează măsuri de pregătire, prevenire şi răspuns în cazul urgenţelor de sănătate publică;

11) eliberează documente de autorizare sanitară conform regulamentelor aprobate de Guvern.

(2) Ministerul Sănătății acceptă măsurile sanitare ale altor ţări membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului drept echivalente cu cele naţionale conform regulamentului aprobat de Guvern.

(3) Ministerul Sănătății este responsabil de notificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind implementarea Regulamentului sanitar internaţional (2005), de coordonarea elaborării, implementării şi monitorizării standardelor de identificare, de informarea, confirmarea, notificarea şi organizarea măsurilor de răspuns în cazul evenimentelor de sănătate publică supuse raportării conform prevederilor regulamentului menţionat.

11

Articolul 11. Competenţa celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale

Celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale au următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii publice:

1) elaborează politici sectoriale şi le coordonează cu Ministerul Sănătății în scopul evaluării impactului acestora asupra sănătăţii publice;

2) realizează activităţi cu impact benefic asupra sănătăţii publice, în limita competenţelor;

3) participă, în limita competenţelor, la realizarea programelor naţionale de sănătate şi asigură respectarea normelor de sănătate publică de către structurile afiliate;

4) participă la organizarea şi executarea măsurilor complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică.

12

Articolul 12. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale

În domeniul asigurării sănătăţii publice, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

1) elaborează, aprobă şi finanţează programe locale de asigurare a sănătăţii publice în cadrul planurilor teritoriale de dezvoltare social-economică, în baza profilurilor de sănătate, şi exercită controlul asupra executării acestora;

2) antrenează persoane fizice şi juridice la realizarea măsurilor de asigurare a sănătăţii publice;

3) organizează şi exercită măsuri complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică;

4) asigură condiţii şi servicii sigure pentru respectarea drepturilor şi intereselor populaţiei în domeniul sănătăţii publice, inclusiv pentru asigurarea cu apă potabilă de calitate, protecţia aerului atmosferic, protecţia contra poluării sonore, salubrizarea şi igienizarea teritoriului;

5) promovează şi încurajează, în limita atribuţiilor, activitatea persoanelor fizice şi juridice în vederea prevenirii şi lichidării influenţei dăunătoare asupra organismului uman a determinanţilor stării de sănătate.

13

Articolul 13. Colaborarea în asigurarea şi supravegherea activităţilor de sănătate publică

În vederea asigurării şi supravegherii activităţilor de sănătate publică, Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale de profil

14

Articolul 14. Delimitarea funcţiilor

(1) Delimitarea funcţiilor de asigurare şi supraveghere a sănătăţii publice între autorităţile şi serviciile interesate se reglementează prin acte legislative şi alte acte normative din domenii specifice.

(2) Ministerul Sănătății este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate responsabilă de evaluarea şi comunicarea riscurilor pentru sănătatea umană.

(3) Supravegherea şi controlul produselor alimentare şi serviciilor din domeniul alimentar și operatorilor din domeniul alimentar se efectuează de către Agenţia Națională pentru Siguranța Alimentelor, cu excepția controlului şi supravegherii produselor alimentare, transmise în competenţa Ministerului Sănătăţii conform art. 25 din Legea nr. 306/2018 privind siguranţa alimentelor.

Capitolul III MANAGEMENTUL SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE

15

Articolul 15. Organizarea sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice

(1) Ministerul Sănătății este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate în domeniul sănătăţii publice.

(2) Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice, fiind subordonată Ministerului Sănătăţii.

(3) Consiliul de sănătate publică este organul consultativ pentru realizarea activităţilor de sănătate publică la nivel teritorial, care este instituit şi activează în baza unui regulament aprobat de către Guvern.

16

Articolul 16. Agenția Națională pentru Sănătate Publică

(1) Supravegherea de stat a sănătății publice se realizează de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, care este autoritate administrativă în subordinea Ministerului Sănătății, cu personalitate juridică.

(2) Regulamentul de activitate, structura și efectivul-limită ale Agenției Naționale pentru Sănătate Publică se aprobă de către Guvern.

(3) Funcțiile de bază ale Agenției Naționale pentru Sănătate Publică sunt:

a) evaluarea și monitorizarea stării de sănătate a populației;

b) monitorizarea și răspunsul la urgențele de sănătate publică și la pericolele pentru sănătate;

c) protecția sănătății populației;

d) promovarea sănătății, alfabetizarea în sănătate și educația pentru sănătate;

e) prevenirea, supravegherea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile, intoxicațiilor, bolilor profesionale;

f) controlul de stat în domeniul sănătății publice;

g) evaluarea sistemului de sănătate publică și a resurselor acestuia;

h) colaborarea intersectorială și mobilizarea pentru asigurarea sănătății publice;

i) realizarea cercetărilor științifice în domeniul sănătății publice;

j) implementarea și menținerea sistemelor informaționale pentru gestionarea datelor din domeniul de competență;

k) efectuarea expertizei și autorizării sanitare a produselor, serviciilor și activităților cu impact asupra sănătății publice;

l) verificarea respectării de către persoanele juridice, indiferent de genul de activitate și tipul de proprietate, a normelor impuse de autoritățile publice în scopul prevenirii maladiilor în cazul izbucnirilor epidemice, al epidemiilor și al pandemiilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat;

m) prestarea serviciilor în domeniul sănătății publice, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, pe bază de contracte de prestări servicii, conform tarifelor stabilite de către Guvern.

(4) La nivel teritorial, Agenția Națională pentru Sănătate Publică își desfășoară activitatea prin intermediul centrelor de sănătate publică teritoriale, care sunt subdiviziuni ale Agenției fără personalitate juridică.

(5) În vederea realizării atribuțiilor, Agenția Națională pentru Sănătate Publică beneficiază de suportul Ministerului Sănătății, colaborează cu alte autorități ale administrației publice centrale și locale, cu instituțiile publice, cu organisme naționale și internaționale reprezentate prin rețelele specifice ale Uniunii Europene și Organizației Națiunilor Unite.

(6) Agenția Națională pentru Sănătate Publică este desemnată, la nivel național, în calitate de:

a) autoritate administrativă centrală de notificare, responsabilă de informarea secretariatului Organizației Mondiale a Comerțului asupra modificărilor regulamentelor și normativelor sanitare și de prezentarea informației privind activitățile de sănătate publică la nivel de țară;

b) punct focal național pentru implementarea prevederilor Regulamentului sanitar internațional, aprobat la 23 mai 2005 în cadrul celei de-a 58-a Asamblee a Organizației Mondiale a Sănătății (RSI 2005);

c) punct focal național pentru implementarea Convenției asupra interzicerii perfecționării, producerii și stocării armelor bacteriologice (biologice) toxice și asupra distrugerii lor, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 360/2004 (BWC 1975).

(7) Agenția Națională pentru Sănătate Publică poate primi, gestiona și utiliza granturi, donații și sponsorizări, în condițiile legii.

17

Articolul 17. Împuternicirile personalului de conducere al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică

Directorul și directorii adjuncți ai Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, șefii și șefii adjuncți ai centrelor de sănătate publică teritoriale, în limitele atribuțiilor de serviciu, sunt în drept:

1) să autorizeze, să avizeze și să certifice produse, servicii și activități cu impact asupra sănătății publice, conform modului și cerințelor prevăzute de prezenta lege;

2) să prezinte autorităților administrației publice centrale și locale, conform competențelor, propuneri privind implementarea legislației sanitare, privind elaborarea și realizarea planurilor de dezvoltare socială și economică a teritoriilor, a programelor de asigurare a sănătății publice, de ocrotire a mediului înconjurător, a programelor de îmbunătățire a condițiilor de muncă și de trai, a programelor de instruire și educație;

3) să sesizeze autoritățile administrației publice și organele de drept privind încălcările constatate;

4) să propună autorităților competente retragerea licențelor/autorizațiilor;

5) să dispună, în situații de risc major și imediat pentru sănătate, prin dispoziție, suspendarea activității întreprinderilor, instituțiilor, unităților economice până la remedierea încălcărilor depistate ale legislației sanitare, cu respectarea procedurii stabilite la art. 17 din Legea nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător;

6) să emită autorităților administrației publice, întreprinderilor, organizațiilor, persoanelor fizice și juridice, indiferent de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare, prescripții, obligatorii pentru executare, privind remedierea încălcărilor legislației sanitare și privind realizarea măsurilor de sănătate publică;

7) să ia decizii privind:

a) sistarea temporară a activității persoanelor purtătoare de agenți patogeni ai bolilor contagioase, care prezintă pericol pentru sănătatea publică în virtutea specificului muncii;

b) suspendarea valabilității sau retragerea autorizațiilor sanitare, a avizelor sanitare și a certificatelor sanitare, cu respectarea prevederilor art.10 și 11 din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;

c) efectuarea examenului medical și supravegherea medicală a persoanelor care au fost în contact cu bolnavii contagioși;

d) izolarea bolnavilor contagioși și a persoanelor suspecte de a fi purtătoare de agenți patogeni;

e) efectuarea dezinfecției, dezinsecției și deratizării în focarele de boli transmisibile, precum și în încăperile și pe teritoriul în care se mențin condiții pentru apariția și răspândirea bolilor infecțioase, cu excepția unităților din lanțul alimentar;

f) efectuarea vaccinării profilactice a populației sau a unor grupuri de persoane, conform indicațiilor epidemiologice;

8) să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni, conform Codului contravențional;

9) să transmită materialele către organele de urmărire penală;

10) să solicite, în condițiile legii, persoanelor fizice și juridice care au admis încălcări ale legislației sanitare restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu realizarea măsurilor de sănătate publică privind localizarea și lichidarea focarelor și/sau a cazurilor de îmbolnăvire, apărute ca urmare a încălcărilor respective;

11) să invite persoanele fizice și juridice pentru examinarea cazurilor de încălcare a legislației sanitare.

18

Articolul 18. Drepturile personalului abilitat cu funcții de control de stat în sănătatea publică

(1) Personalul abilitat cu funcții de control de stat în sănătate publică activează în cadrul subdiviziunilor specializate în domeniul controlului din cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.

(11) Controlul de stat în domeniul sănătății publice al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat.

(2) Personalul abilitat cu funcții de control de stat în domeniul sănătăţii publice, în exerciţiul funcţiunii, are dreptul:

1) să dispună de acces liber la obiectivele supuse supravegherii şi controlului de stat în domeniul sănătăţii publice;

2) să verifice respectarea legislaţiei sanitare şi a altor acte normative în domeniul sănătăţii publice;

3) să solicite persoanelor fizice şi juridice sau angajaţilor de la obiectivul supus supravegherii de stat informaţii verbale sau scrise privind activităţile cu impact asupra sănătăţii publice exercitate la acest obiectiv, de asemenea, prezentarea datelor personale, a licenţei, a autorizaţiei sanitare sau a oricărui permis de funcţionare, alte date şi informaţii relevante pentru sănătatea publică;

4) să verifice şi/sau să facă copii ale documentelor relevante pentru sănătatea publică, perfectate în orice formă, inclusiv electronică;

5) să efectueze testări, examinări sau măsurători, să monitorizeze orice situaţie şi să efectueze observaţii conform prevederilor prezentei legi;

6) să recolteze, în cadrul procedurilor de control, probe de materiale, substanţe, articole, produse, apă, aer, sol şi altele ce pot constitui un risc pentru sănătatea publică;

7) să întocmească procese-verbale cu privire la contravenţii în baza constatărilor personale şi a probelor acumulate;

8) să realizeze alte activităţi specifice, impuse de riscul deteriorării stării de sănătate a populaţiei.

9) să verifice respectarea legislaţiei privind importul, producerea, ambalarea, etichetarea, inclusiv aplicarea avertismentelor de sănătate pe produsele din tutun, şi comercializarea produselor din tutun şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;

10) să verifice afişarea simbolului unic de interzicere a fumatului şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;

11) să verifice respectarea legislaţiei și să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare privind interzicerea:

a) publicităţii în favoarea produselor din tutun;

b) plasării pe piaţă a altor produse din tutun decât produsele din tutun pentru fumat, a produselor care conţin nicotină adăugată în cantităţi mai mari decât cele prevăzute de legislaţia privind controlul tutunului, a produselor alimentare care conţin nicotină, a produselor din plante pentru fumat;

c) prezentării produselor alimentare, jucăriilor şi a altor produse care fac asociere cu produsele din tutun;

d) utilizării denumirilor mărcilor comerciale ale produselor din tutun la promovarea altor produse sau servicii, precum şi a mărcilor comerciale ale altor produse sau servicii la promovarea produselor din tutun;

e) utilizării accesoriilor pentru fumat (scrumiere, brichete) în scopul promovării directe sau indirecte a produselor din tutun;

f) comercializării jucăriilor, produselor alimentare şi a altor produse care fac asociere cu produsele din tutun;

g) expunerii vizibile a produselor din tutun în spaţiile comerciale accesibile publicului;

h) fumatului în spaţiile publice închise şi semiînchise, la locurile de muncă, în spaţiile publice deschise administrate de instituţiile medico-sanitare, de învățământ, autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv pe teritoriile aferente acestora, în raza de 10 metri de la intrarea în spaţiile publice închise şi la locurile de muncă, de la ferestrele care se deschid şi de la locurile/instalaţiile de captare a aerului pentru spaţiile publice închise şi pentru locurile de muncă;

12) să preleveze contra cost probe de tutun şi de produse din tutun plasate pe piaţa internă pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind reglementarea plasării pe piaţă şi consumului produselor din tutun. Costurile pentru procurarea şi investigarea probelor sînt prevăzute anual în bugetul de stat pentru Ministerul Sănătății;

13) să înainteze propuneri organului de licenţiere privind retragerea licenţei pentru importul, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din tutun, în cazurile prevăzute de Legea nr. 278-XVI din 14 decembrie 2007.

(3) Personalul abilitat cu funcții de control de stat în sănătatea publică, aflat în exerciţiul funcţiunii, poate să solicite sprijinul organelor de poliţie sau al oricărei alte persoane, după caz.

(4) Constatările şi concluziile rezultate în urma activităţilor de control de stat în sănătatea publică, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procesele-verbale de constatare a condiţiilor sanitare, în rapoartele de control sau în procesele-verbale de control.

(5) În exercițiul funcției, personalul abilitat cu funcții de control de stat în sănătate publică (inspectorii) poartă uniformă de serviciu de model stabilit, cu semne de distincție corespunzătoare. Modelul uniformei, condițiile de purtare și modul de echipare se aprobă de către Guvern.

181

Articolul 181. Măsurile aplicate în urma controlului de stat în sănătatea publică

(1) În cazul în care în cadrul controlului efectuat de către organul de control se constată încălcări ale cadrului normativ, personalul de conducere al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică emite prescripții și/sau recomandări, aplică sancțiuni și/sau măsuri restrictive în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat.

(2) În procesul de supraveghere a pieței pentru produsele cosmetice, produsele biocide, articolele tratate cu produse biocide, produsele din tutun și produsele conexe (producere, prezentare și comercializare), precum și pentru materialele care vin în contact cu produsele alimentare plasate pe piață, cu excepția celor aflate în uz pe întreg lanțul alimentar, se aplică măsurile prevăzute de Legea nr. 162/2023 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor, Legea nr. 422/2006 privind securitatea generală a produselor și de Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat.

19

Articolul 19. Obligaţiile specialiştilor Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice

Conducătorii Agenției Naționale pentru Sănătate Publică și ai subdiviziunilor teritoriale ale acesteia, precum şi alt personal autorizat din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, în limitele competenţei lor, sînt obligaţi:

1) să dispună aplicarea prevederilor legislaţiei privind supravegherea sănătăţii publice, să controleze respectarea acestora şi să efectueze activităţile de care sînt responsabili;

2) să dispună fără întârziere, aplicând principiul precauţiei, măsurile necesare de sănătate publică în cazul apariţiei unei boli, izbucniri sau a unui element de risc pentru sănătatea publică;

3) să colaboreze, în activitatea de supraveghere de stat a sănătăţii publice, cu autorităţile administraţiei publice, cu alte instituţii şi organizaţii interesate;

4) să asigure confidenţialitatea datelor conform legii, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică;

5) să evite implicarea directă sau indirectă în activităţi ce pot genera conflicte de interese în exercitarea obligaţiilor;

6) să-şi perfecţioneze continuu cunoştinţele.

20

Articolul 20. Sistemul informaţional de supraveghere de stat a sănătăţii publice

În scopul realizării prezentei legi, Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice va institui un sistem informaţional care va asigura:

1) utilizarea potenţialului tehnologiilor electronice în comunicarea şi procesarea datelor;

2) eficientizarea managementului în sănătatea publică;

3) accesul la registre demografice;

4) accesul la registrele privind morbiditatea prin boli transmisibile şi netransmisibile;

5) colectarea şi procesarea informaţiei privind determinanţii stării de sănătate;

6) integrarea laboratoarelor de sănătate publică în sistemul informaţional comun;

7) utilizarea metodelor şi tehnologiilor noi de colectare şi procesare a datelor;

8) accesul şi utilizarea sistemelor informaţionale geografice;

9) respectul pentru aspectele etice, confidenţialitatea şi securitatea datelor;

10) evaluarea accesibilităţii şi a calităţii serviciilor de sănătate publică;

11) accesul publicului şi al factorilor de decizie la informaţie.

Capitolul IV AUTORIZAREA SANITARĂ A PRODUSELOR, SERVICIILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR

21

Articolul 21. Organizarea autorizării sanitare

(1) Înainte de plasarea pe piață, produsele, serviciile și activitățile cu impact asupra sănătății publice sunt supuse autorizării sanitare de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică.

(2) Autorizarea sanitară include următoarele forme:

1) pentru produsele cu impact asupra sănătății publice:

a) notificare;

b) avizare sanitară;

c) înregistrare de stat;

2) pentru serviciile și activitățile cu impact asupra sănătății publice:

a) notificare;

b) autorizare sanitară de funcționare.

(3) Categoriile și tipurile de produse, servicii și activități supuse autorizării sanitare se stabilesc prin lege.

(4) Modul de organizare a autorizării sanitare, formele de autorizare sanitară specifice categoriilor și tipurilor de produse, servicii și activități, precum și termenele de eliberare a documentelor respective se stabilesc prin acte normative, aprobate în conformitate cu art. 41 alin. (4) din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.

(5) În cadrul autorizării sanitare, expertiza sanitară se efectuează contra plată, conform listei și tarifelor serviciilor de sănătate publică aprobate de Guvern, iar avizele sanitare, certificatele de înregistrare și autorizațiile sanitare de funcționare se eliberează gratuit.

(6) Plasarea pe piață a produselor cu impact asupra sănătății, precum și desfășurarea activităților și prestarea serviciilor supuse autorizării sanitare conform legislației sanitare aplicabile sunt interzise fără obținerea autorizării sanitare.

(7) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenții economici se stabilește prin Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege, cu condiția respectării Legii nr. 161/2011 privind implementarea ghișeului unic în desfășurarea activității de întreprinzător.

22

Articolul 22. Notificarea

(1) Se supun procedurii de notificare categoriile și tipurile de produse și servicii indicate în anexa nr. 11.

(2) Hotelurile și alte facilități de cazare similare (CAEM-2, clasa 55.10) notifică autoritatea administrației publice locale referitor la inițierea activității conform Legii nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior. Odată cu emiterea înștiințării de recepționare a notificării activității de comerț, autoritatea administrației publice locale transmite, prin mijloace electronice, în termen de 5 zile lucrătoare, o copie a acesteia către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior.

(3) Notificarea include o declarație unică, pe propria răspundere, care conține cel puțin următoarele informații:

a) datele de identificare ale producătorului și/sau importatorului (denumirea, adresa juridică, IDNO, țara de origine/import), precum și datele persoanei responsabile;

b) denumirea produsului, categoria de produse, scopul utilizării;

c) compoziția produsului (ingredientele active);

d) mențiunea expresă că produsul nu conține substanțe interzise sau restricționate conform reglementărilor sanitare aplicabile;

e) alte documente ce confirmă respectarea cerințelor stabilite în regulamentele sanitare, inclusiv a normelor Uniunii Europene, după caz.

[Art.22 al.(3) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(4) Pentru activitățile și serviciile cu impact asupra sănătății publice, notificarea include o declarație pe propria răspundere prin care solicitantul indică tipul activității sau serviciului desfășurat, datele de identificare ale operatorului, adresa spațiului unde va avea loc desfășurarea activității.

[Art.22 al.(4) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(5) La declarația pe propria răspundere pentru notificarea activităților și serviciilor incluse în anexa nr. 11, solicitantul anexează un raport de autoevaluare care să confirme respectarea normelor sanitare și a cerințelor privind infrastructura, dotarea tehnico-sanitară și personalul calificat. Agenția Națională pentru Sănătate Publică nu poate solicita alte documente sau informații decât cele prevăzute expres în prezenta lege.

[Art.22 al.(5) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(6) Notificarea se transmite fizic sau electronic, prin mijloacele stabilite de Agenția Națională pentru Sănătate Publică, cu 15 zile înainte de inițierea activității. Înștiințarea recepționării notificării este transmisă imediat solicitantului. Înștiințarea despre recepționarea notificării sau nerealizarea acestei înștiințări nu condiționează dreptul de a iniția activitatea notificată. Notificarea este nulă și nu se consideră realizată doar dacă aceasta nu conține informațiile strict necesare pentru identificarea persoanei care a depus notificarea și a acțiunii/faptului notificat sau dacă informațiile în cauză sunt false.

[Art.22 al.(6) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(7) În termen de 15 zile lucrătoare de la recepționarea notificării, Agenția Națională pentru Sănătate Publică poate:

a) verifica documentele anexate și conținutul declarațiilor;

b) efectua, în măsura în care produsul este deja prezent pe teritoriul Republicii Moldova, control la fața locului și/sau prelevări de mostre pentru analiză, precum și alte măsuri de supraveghere a pieței;

c) solicita completări sau corectări motivate în cazul în care informațiile sunt incomplete sau neconforme.

[Art.22 al.(7) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(8) În cazul în care produsul nu este importat la momentul notificării, Agenția Națională pentru Sănătate Publică poate solicita prezentarea probelor fizice sau accesul la acestea ulterior, în cadrul controlului pe piață sau la import, fără a condiționa introducerea pe piață de controlul fizic prealabil.

[Art.22 al.(8) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(9) În cazul în care, ulterior inițierii activității în baza notificării, în cadrul controlului efectuat de Agenția Națională pentru Sănătate Publică se constată încălcări ale cadrului normativ, personalul de conducere al Agenției întreprinde acțiunile sau măsurile prevăzute la art. 181.

[Art.22 al.(9) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

(10) Agenția Națională pentru Sănătate Publică recunoaște documentele de conformitate eliberate de autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene și ale Organizației Mondiale a Comerțului pe baza principiului echivalenței, fără a impune expertize suplimentare.

[Art.22 al.(10) introdus prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

23

Articolul 23. abrogat.

231

Articolul 231. Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătății publice

(1) Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătății publice se efectuează înainte de plasarea acestora pe piață, în temeiul rezultatelor expertizei sanitare.

(2) Agenția Națională pentru Sănătate Publică avizează sanitar produsele cu impact asupra sănătății publice specificate în anexa nr. 1.

(3) Procedura de avizare sanitară are drept scop asigurarea corespunderii produselor cu impact asupra sănătății publice cu cerințele stipulate în regulamentele sanitare specifice categoriilor și tipurilor respective de produse.

(4) Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătății publice prevede mai multe tipuri de verificare, precum:

a) controlul, în punctele critice, pe întregul proces tehnologic de fabricație a produselor;

b) auditul sistemelor de asigurare a calității și inofensivității;

c) expertiza sanitară a produsului finit, care trebuie să ateste conformitatea produselor și a sistemelor de producție cu cerințele stabilite, în scopul protejării consumatorului împotriva riscurilor legate de produse, în baza unei descrieri exacte a produsului.

(5) Expertiza sanitară a produselor cu impact asupra sănătății publice include:

a) examinarea actelor de însoțire a produselor prin prisma prezenței informației care atestă inofensivitatea produselor;

b) efectuarea investigațiilor sanitare și a testărilor de laborator, după caz;

c) evaluarea rezultatelor expertizelor sanitare ale produselor.

(6) Pe teritoriul Republicii Moldova sunt recunoscute documentele care atestă inofensivitatea produselor eliberate de autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene, din statele membre ale Organizației Mondiale a Comerțului și din statele membre ale Comunității Statelor Independente, echivalate cu cele naționale conform actelor aprobate de către Guvern. Recunoașterea documentelor respective se efectuează în termen de 10 zile lucrătoare, cu eliberarea avizului sanitar respectiv.

(7) În cazul în care se stabilește că, pentru evaluarea inofensivității, produsele cu impact asupra sănătății publice nu au fost supuse unei expertize sanitare complete, conform prevederilor regulamentelor sanitare, și, din acest motiv, pot prezenta pericol potențial pentru sănătatea omului, precum și dacă există dovezi că produsele respective au fost transportate și/sau depozitate incorect, persoana abilitată cu funcții de control de stat în sănătate publică este în drept să dispună efectuarea unor investigații de laborator suplimentare.

(8) În cazul în care produsele cu impact asupra sănătății publice supuse expertizei sanitare nu corespund cerințelor regulamentelor sanitare, mostre ale acestora sunt supuse expertizei sanitare repetate. În cazul în care în urma expertizei sanitare repetate se confirmă necorespunderea produselor respective, Agenția Națională pentru Sănătate Publică emite hotărârea de a interzice plasarea pe piață a lotului de produse supus expertizei sanitare, cu luarea măsurilor pentru examinarea cauzelor necorespunderii acestora cu prevederile regulamentelor sanitare.

(9) Corespunderea produselor cu impact asupra sănătății publice supuse expertizei sanitare cu cerințele regulamentelor sanitare se confirmă prin emiterea, după caz, a unuia dintre următoarele documente:

a) aviz sanitar pentru producție în serie pentru producătorii autohtoni, eliberat pe un termen de 3 ani;

b) aviz sanitar pentru produsele de import, eliberat pe un termen de 3 ani în baza contractelor de furnizare;

c) aviz sanitar pentru un lot de produse, eliberat pe termenul de valabilitate a produselor respective.

(10) Avizele sanitare se eliberează gratis.

232

Articolul 232. Autorizarea sanitară de funcționare în cazul activităților și serviciilor cu impact asupra sănătății publice

(1) Agenția Națională pentru Sănătate Publică autorizează sanitar desfășurarea activităților și prestarea serviciilor cu impact asupra sănătății publice specificate în anexa nr. 2.

(2) Autorizarea sanitară de funcționare se efectuează în baza principiului ghișeului unic.

(3) Autorizația sanitară de funcționare se eliberează pe un termen de 5 ani, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, în cazul în care obiectivul, activitatea și/sau serviciul, după caz, corespund cerințelor regulamentelor și normativelor sanitare, fapt atestat prin documente confirmative.

(4) Excepție de la prevederile alin. (3) fac următoarele tipuri de obiective:

a) obiectivele a căror activitate presupune funcționarea acestora pe un termen mai mic de un an, desfășurând activități sezoniere (zone de odihnă, obiective de odihnă și întremare a sănătății etc.). În acest caz, obiectivele sunt supuse autorizării sanitare în fiecare an înainte de începerea desfășurării activităților și prestării serviciilor;

b) obiectivele a căror activitate se desfășoară în baza contractelor de locațiune a imobilului încheiate pe o perioadă mai mică de 5 ani, care se autorizează sanitar pe perioada valabilității contractului de locațiune.

(5) Pentru obținerea autorizației sanitare de funcționare sau prelungirea valabilității acesteia, proprietarul sau deținătorul dreptului de folosință asupra obiectivului ori reprezentantul legal al acestora adresează o cerere către centrul de sănătate publică teritorial în a cărui rază de activitate se află obiectivul. La cerere se anexează:

a) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locațiune a imobilului unde se va desfășura activitatea ori va fi prestat serviciul;

b) lista categoriilor și tipurilor de produse/mărfuri care urmează a fi fabricate, depozitate, comercializate, precum și a activităților desfășurate și serviciilor prestate.

(6) În cazul schimbării sau extinderii listei activităților desfășurate sau serviciilor prestate de solicitant, dacă acestea se supun autorizării sanitare de funcționare conform anexei nr. 2, se solicită o autorizație sanitară de funcționare nouă în condițiile respectării legislației sanitare.

(7) Autorizația sanitară de funcționare se eliberează pe un formular tipizat aprobat de Ministerul Sănătății și se semnează de către conducătorul autorității competente pentru supravegherea de stat a sănătății publice sau, după caz, de conducătorul centrului de sănătate publică teritorial.

24

Articolul 24. Înregistrarea de stat

(1) Sunt supuse înregistrării de stat următoarele produse care prezintă un pericol potențial pentru sănătatea și viața omului:

a) produsele biocide;

b) suplimentele alimentare, altele decât cele care conțin exclusiv vitamine și/sau minerale;

c) - abrogată;

d) - abrogată.

(2) Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor menţionate la alin.(1) include:

1) evaluarea siguranţei şi securităţii substanţelor şi produselor pentru sănătatea umană;

2) stabilirea normativelor igienice şi de altă natură privind conţinutul substanţelor şi al unor componente ale produselor în mediul de viaţă;

3) evaluarea măsurilor de securitate, a condiţiilor de utilizare, neutralizare şi nimicire a substanţelor şi produselor în vederea evitării acţiunii lor nocive asupra sănătăţii umane şi mediului de viaţă.

(3) Înregistrarea de stat a substanţelor şi a produselor menţionate la alin.(1) se efectuează de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în modul stabilit de actele normative.

(4) În scopul evaluării produselor supuse înregistrării de stat, în cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică se instituie comisii specializate.

(5) Comisiile specializate sunt instituite prin ordinul ministrului sănătății și includ experți în domeniile aferente produselor supuse înregistrării de stat de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică din cadrul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, al Ministerului Mediului, al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

25

Articolul 25. abrogat.

251

Articolul 251. abrogat.

26

Articolul 26. Expertiza sanitară

(1) Expertiza sanitară include investigaţii, examinări, cercetări, experimentări, testări şi măsurători ale determinanţilor stării de sănătate.

(2) Expertiza sanitară se efectuează de către experţii din cadrul instituţiilor Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice şi de alţi experţi abilitaţi, utilizându-se metode şi procedee de investigaţii şi măsurare oficial recunoscute.

(3) Expertiza sanitară se efectuează în vederea:

1) depistării şi prevenirii acţiunii nocive a determinanţilor stării de sănătate asupra omului;

2) determinării cauzelor apariţiei şi răspândirii bolilor transmisibile şi netransmisibile, inclusiv a intoxicaţiilor;

3) determinării corespunderii sau necorespunderii documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului cu regulamentele sanitare;

4) determinării corespunderii sau necorespunderii produselor şi serviciilor cu regulamentele sanitare.

(4) Instituţiile Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice care efectuează expertizele sanitare poartă răspundere pentru calitatea şi veridicitatea lor conform legii.

(5) Ministerul Sănătății poate să solicite instituţiilor şi organizaţiilor de cercetări ştiinţifice, instituţiilor de învățământ superior, altor instituţii şi organizaţii, precum şi experţilor abilitaţi, efectuarea, în limita competenţelor, a expertizelor şi consultaţiilor speciale privind impactul determinanţilor stării de sănătate.

Capitolul V DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII SĂNĂTĂŢII PUBLICE

27

Articolul 27. Drepturile persoanelor fizice

Persoanele fizice au dreptul:

1) la un mediu de viaţă favorabil, care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri de prevenire a acţiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin îndeplinirea de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor legislaţiei sanitare, prin respectarea actelor normative privind securitatea şi siguranţa produselor şi serviciilor;

2) să obţină informaţii complete şi veridice cu privire la:

a) aspecte de activitate cu impact potenţial asupra sănătăţii publice;

b) măsurile de sănătate publică întreprinse şi rezultatele acestora;

c) siguranţa produselor şi serviciilor;

3) să participe nemijlocit, fie printr-un reprezentant, fie prin organizaţii obşteşti, la elaborarea, examinarea şi adoptarea de către autorităţile publice a măsurilor de sănătate publică.

28

Articolul 28. Drepturile persoanelor juridice

Persoanele juridice au dreptul:

1) să obţină de la autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice informaţii privind indicatorii de sănătate publică şi determinanţii stării de sănătate;

2) să participe, în condiţiile legii, la elaborarea de către autorităţile publice a proiectelor de acte normative, politicilor şi programelor în domeniul sănătăţii publice.

29

Articolul 29. Obligaţiile persoanelor fizice

Persoanele fizice, în măsura în care capacitatea juridică le permite, sînt obligate:

1) să-şi protejeze sănătatea proprie, a familiilor şi a copiilor lor, să asigure educaţia pentru sănătate a copiilor, folosind posibilităţile oferite de societate şi ducând un mod de viaţă sănătos;

2) să ia parte la promovarea măsurilor de sănătate publică;

3) să îndeplinească hotărârile Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice;

4) să informeze angajatorul despre orice semn sau simptom de boală pe care l-au depistat în virtutea funcţiilor exercitate şi care prezintă risc pentru sănătatea publică.

30

Articolul 30. Obligaţiile persoanelor juridice

Persoanele juridice sînt obligate:

1) să elaboreze şi să implementeze măsuri de sănătate publică, orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de trai şi de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor;

2) să informeze în timp util Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice despre situaţiile de avarie, oprirea procesului de producţie, perturbările proceselor tehnologice, despre modificările în structura întreprinderii, despre situaţiile excepţionale, precum şi despre defectarea apeductelor magistrale, a prizelor de apă, a staţiilor de tratare a apei, a reţelelor de canalizare, a sistemelor de ventilare, de asemenea, despre cazurile de intoxicaţii şi îmbolnăviri profesionale care periclitează sănătatea publică;

3) să îndeplinească hotărârile Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice;

4) să creeze condiţii pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii populaţiei, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi asigurarea unui mod de viaţă sănătos;

5) să asigure instruirea igienică a angajaţilor;

6) să organizeze examenul medical al angajaţilor în cazurile prevăzute de legislaţie;

7) să asigure evaluarea riscurilor la locul de muncă şi să implementeze măsuri de protecţie a sănătăţii angajaţilor;

8) să sisteze în mod independent activitatea întreprinderii sau a unui sector al acesteia în cazurile în care activitatea acestora nu corespunde legislaţiei sanitare;

9) să asigure retragerea de pe piaţă a produselor şi serviciilor care prezintă un risc potenţial pentru sănătatea omului.

31

Articolul 31. Controlul asupra producţiei, produselor şi serviciilor

(1) În scopul asigurării securităţii şi/sau siguranţei produselor şi a serviciilor pentru sănătatea umană, persoanele fizice şi juridice implementează sisteme de control specifice genului de activitate în procesele de producere şi plasare pe piaţă a produselor, de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, inclusiv prin analize de laborator şi măsurători, conform actelor normative aplicabile.

(2) Persoanele abilitate cu controlul asupra producţiei, produselor şi serviciilor sînt responsabile pentru efectuarea lui la timp, exhaustiv şi corect.

(3) Instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de forma de proprietate, sînt obligate să pună la dispoziţia reprezentanţilor autorizaţi cu drept de control de stat în sănătatea publică ai Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice tutunul şi produsele din tutun şi documentele aferente acestora pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind controlul tutunului.

Capitolul VI CERINŢE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE

32

Articolul 32. Sistematizarea şi construcţia localităţilor

(1) La sistematizarea şi construcţia localităţilor trebuie să se prevadă condiţii sănătoase de trai pentru populaţie, amenajarea complexă a localităţilor, prevenirea, reducerea şi lichidarea acţiunii dăunătoare şi periculoase a factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) La elaborarea planurilor de urbanism şi dezvoltare a localităţilor, a proiectelor de sistematizare şi construcţie a localităţilor, la proiectarea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice, la amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor obiective civile, industriale şi agricole, la alegerea terenurilor pentru construcţia acestora, precum şi la reconstruirea şi modernizarea obiectivelor menţionate, se vor respecta regulamentele sanitare.

(3) În cazul nerespectării normelor sanitare la proiectarea şi construcţia unor edificii, instalaţii şi a altor obiective, persoanele fizice şi juridice responsabile de efectuarea acestor lucrări sînt obligate să suspende sau să înceteze în mod individual executarea şi finanţarea lucrărilor în cauză, notificînd acest lucru autorităţilor de supraveghere de stat a sănătăţii publice.

(4) Atribuirea terenurilor pentru construcția obiectivelor, darea în exploatare a obiectivelor, proiectele de sistematizare și dezvoltare a localităților, proiectele de construcție a obiectivelor poluante se coordonează de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică la solicitarea entităților interesate, în modul stabilit de actele normative în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului.

(5) - abrogat.

33

Articolul 33. Zonele de protecţie sanitară

(1) Zonele de protecţie sanitară sînt stabilite în scopul prevenirii şi reducerii acţiunii nocive a factorilor de mediu poluaţi cu agenţi biologici, substanţe chimice şi factori fizici.

(2) Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară se stabilesc prin regulamente sanitare aprobate de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii.

34

Articolul 34. Solul şi menţinerea teritoriului

(1) Teritoriile localităţilor, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor trebuie menţinute în stare salubră.

(2) Modul şi condiţiile de asigurare a stării sanitare adecvate a teritoriilor localităţilor se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale.

(3) Reziduurile industriale şi menajere urmează a fi colectate, prelucrate, neutralizate, distruse şi/sau înhumate în modul şi în condiţiile corespunzătoare cerinţelor de securitate şi siguranţă pentru sănătatea umană.

(4) Conţinutul substanţelor chimice, biologice şi radioactive din sol, potenţial periculoase pentru om, nu trebuie să depăşească valorile maxime admise, stabilite prin regulamentele sanitare.

35

Articolul 35. Aerul atmosferic, cel din încăperi şi nivelul factorilor fizici

(1) Aerul atmosferic şi cel din încăperi, nivelurile de zgomot, vibraţii, iradieri electromagnetice, radiaţii ionizante şi alţi factori prezenţi în localităţi şi în locurile de aflare permanentă sau temporară a oamenilor nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.

(2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri de prevenire şi lichidare a poluării aerului atmosferic şi a celui din încăperi cu substanţe nocive, de diminuare a nivelurilor de zgomot, vibraţii, iradieri electromagnetice, radiaţii ionizante şi a altor factori fizici care afectează sănătatea populaţiei.

(3) În jurul întreprinderilor industriale se stabilesc zone de protecţie sanitară la o anumită distanţă de teritoriile protejate, zonele de odihnă şi de recreere a populaţiei, instituţiile balneare, medico-sanitare, preşcolare, de învățământ şi casele de locuit.

36

Articolul 36. Siguranţa produselor şi serviciilor

(1) Produsele şi serviciile a căror fabricare, transport, păstrare şi utilizare implică participarea nemijlocită a omului nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.

(2) Persoanele fizice şi juridice responsabile de producerea şi lansarea unor produse care nu corespund legislaţiei sanitare în vigoare sînt obligate să suspende sau să înceteze în mod individual fabricarea şi plasarea acestora pe piaţă, asigurând retragerea lor de la distribuitori şi consumatori.

38

Articolul 38. Asigurarea sănătăţii nutriţionale

(1) Promovarea alăptării va constitui una dintre priorităţi în asigurarea unui început de viaţă sănătos şi reducerea poverii bolilor.

(2) Reducerea şi eliminarea malnutriţiei, ca problemă de sănătate publică, se vor realiza prin:

1) asigurarea accesului categoriilor socialmente vulnerabile ale populaţiei, al femeilor gravide şi copiilor la produsele alimentare de primă necesitate;

2) promovarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de alimentaţie raţională;

3) fortificarea produselor alimentare de bază cu micronutrimente prin aplicarea tehnologiilor cost-eficiente;

4) monitorizarea statutului nutriţional al populaţiei.

(3) Controlul obezităţii se va realiza prin:

1) modificarea determinanţilor sociali, economici şi de mediu în stilul de viaţă şi creşterea activităţii fizice;

2) reducerea consumului de produse alimentare cu densitate energetică ridicată, condiţionată de grăsimi, zahăr şi sare, dar sărace în nutrimente;

3) reducerea presiunii comerciale a produselor alimentare cu densitate energetică ridicată, în special asupra copiilor;

4) reformularea produselor alimentare în vederea reducerii conţinutului de sare, zahăr şi grăsimi, în special cele saturate;

5) asigurarea unei alimentaţii adecvate şi a educaţiei fizice în instituţiile preşcolare, cele de învățământ general şi superior;

6) asigurarea accesului populaţiei la produsele alimentare sănătoase, în special la fructe şi legume.

(4) Prin etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare se va asigura o informare corectă şi adecvată a consumatorului despre valoarea nutriţională a acestora.

39

Articolul 39. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă

(1) Calitatea apei potabile livrată populaţiei nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.

(2) Cantitatea de apă potabilă livrată populaţiei trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice şi gospodăreşti ale acesteia.

(3) Persoanele juridice sînt obligate să întreprindă măsuri de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare.

40

Articolul 40. Sursele de folosire a apei

(1) Calitatea apei din sursele utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă, sursele de apă minerală, sursele de apă destinate satisfacerii nevoilor gospodăreşti, de recreere ale populaţiei, de irigare a culturilor agricole trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei sanitare aplicabile.

(2) Sursele de apă utilizate sînt supuse autorizării sanitare.

(3) În jurul tuturor tipurilor de surse de apă se stabilesc zone de protecţie sanitară.

(4) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să sisteze în mod independent distribuirea sau utilizarea apei în cazul în care calitatea apei din sursă nu corespunde regulamentelor sanitare.

41

Articolul 41. Încăperile de locuit

(1) Încăperile destinate pentru locuire temporară sau permanentă trebuie să dispună de condiţii sigure pentru sănătatea şi viaţa oamenilor.

(2) Încăperile de locuit nu pot fi utilizate pentru producerea, prepararea, depozitarea produselor destinate plasării pe piaţă sau pentru prestarea de servicii în condiţiile în care aceste activităţi sau servicii prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea umană.

42

Articolul 42. Cerinţe faţă de mediul ocupaţional

(1) În timpul exploatării încăperilor, instalaţiilor şi a utilajului de producţie trebuie să se asigure condiţii de muncă şi odihnă sigure pentru sănătatea angajaţilor, de asemenea, să se întreprindă măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi de prevenire a apariţiei şi răspândirii bolilor în rândul populaţiei.

(2) Condiţiile, locul şi procesul de muncă nu trebuie să acţioneze nociv asupra sănătăţii angajaţilor.

(3) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri sanitare privind asigurarea condiţiilor optime de muncă pentru angajaţi, să respecte cerinţele prevăzute de regulamentele sanitare şi alte acte normative faţă de procesele de producţie, instalaţiile tehnologice şi sanitaro-tehnice, organizarea locurilor de muncă, mijloacele individuale şi colective de protecţie a angajaţilor, regimul de muncă şi de odihnă al acestora.

(4) - abrogat.

(5) - abrogat.

43

Articolul 43. Cerinţe privind lucrările cu surse de radiaţii ionizante

(1) Lucrările cu surse generatoare de radiaţii ionizante se vor efectua cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, a regulamentelor şi normativelor sanitare în domeniul radioprotecţiei.

(2) - abrogat.

(3) Personalul aflat în sfera de acţiune a radiaţiilor ionizante în cadrul practicilor de utilizare a materialelor radioactive şi a altor surse de radiaţii ionizante, pacienţii expuşi la radiaţii în cadrul iradierii medicale şi populaţia aflată în zona urgenţelor nucleare şi radiologice sînt supuşi monitorizării permanente, cu determinarea dozelor de expunere la radiaţii ionizante.

(4) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi nucleare şi radiologice sînt obligate să asigure condiţii pentru monitorizarea expunerii la radiaţii ionizante şi pentru estimarea stării de sănătate a angajaţilor, să creeze condiţii sigure de muncă cu utilizarea surselor de radiaţii ionizante.

44

Articolul 44. Condiţiile de educaţie a populaţiei

(1) În instituţiile preşcolare, cele de învăţămînt general şi superior, la întreprinderile şi organizaţiile care oferă instruire profesională se vor asigura condiţii pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii, se va organiza educaţia pentru sănătate şi se va promova un mod de viaţă sănătos.

(2) Programele, metodele şi regimurile de educaţie şi instruire, manualele, mărfurile şi publicaţiile tipărite pentru copii, mijloacele tehnice şi terminalele video, precum şi mobilierul şcolar se supun avizării sanitare.

(3) Teritoriile şi încăperile utilizate în procesul de educaţie vor corespunde regulamentelor sanitare.

45

Articolul 45. Instruirea igienică a angajaţilor

(1) Prin instruire igienică se înţelege acumularea cunoştinţelor şi a deprinderilor profesionale în scopul asigurării siguranţei şi securităţii produselor şi serviciilor în cadrul activităţilor profesionale.

(2) Lista profesiilor care necesită instruire igienică obligatorie se aprobă de Ministerul Sănătății.

(3) Programele de instruire igienică se aprobă de Ministerul Sănătății.

(4) Instruirea igienică este realizată de către persoanele fizice şi juridice autorizate.

(5) Pentru exercitarea profesiilor conţinute în lista menţionată la alin.(2) se admit persoanele care au făcut instruirea igienică obligatorie.

(6) Instruirile igienice periodice, inclusiv cele la distanță (online), se realizează gratuit.

Capitolul VII PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII

46

Articolul 46. Organizarea promovării sănătăţii

(1) Promovarea sănătăţii este o parte componentă obligatorie a legislaţiei, politicilor şi programelor de dezvoltare implementate la nivel central şi local.

(2) Prioritățile în promovarea sănătății sunt stabilite și coordonate de către autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătății publice și includ, fără a se limita la acestea:

a) promovarea alimentației sănătoase și a activității fizice;

b) prevenirea consumului de tutun;

c) reducerea consumului de alcool;

d) promovarea igienei personale și a celei comunitare;

e) asigurarea sănătății publice în raport cu mediul înconjurător și adaptarea la schimbările climatice;

f) promovarea sănătății la locul de muncă;

g) promovarea sănătății în rândul copiilor și tinerilor;

h) ameliorarea sănătății persoanelor vârstnice;

i) promovarea sănătății mintale;

j) promovarea sănătății reproductive;

k) reducerea riscurilor de răspândire a bolilor transmisibile;

l) promovarea imunizărilor;

m) prevenirea traumatismelor și accidentelor.

47

Articolul 47. Instruirea în domeniul promovării sănătăţii

(1) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice organizează şi coordonează instruirea în domeniul promovării sănătăţii.

(2) Instruirea în domeniul promovării sănătăţii este parte integrantă a programelor educaţionale pentru specialiştii din domeniul sănătăţii, educaţiei, social şi administrativ.

(3) Curriculele de instruire preşcolară, generală, preuniversitară şi universitară vor prevedea cursuri obligatorii şi tematici în domeniul promovării sănătăţii.

48

Articolul 48. Difuzarea informaţiilor de promovare a sănătăţii

(1) Campaniile şi acţiunile de masă pentru informare, educare şi comunicare în vederea promovării sănătăţii, organizate de persoane fizice şi juridice, se avizează de către Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice.

(2) Difuzorii de publicitate sînt obligaţi să acorde informaţiilor dedicate promovării sănătăţii cel puţin 5% din timpul/spaţiul publicitar zilnic, în modul stabilit.

(3) Conţinutul informaţiilor prevăzute la alin.(2) va fi aprobat în prealabil de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice.

Capitolul VIII SUPRAVEGHEREA ŞI PREVENIREA MALADIILOR

49

Articolul 49. Examenele medicale profilactice

(1) În vederea ocrotirii sănătăţii, prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor transmisibile şi a celor profesionale, angajaţii şi persoanele care practică munca individuală sînt supuşi obligatoriu examenelor medicale la angajare şi examenelor periodice în cazurile prevăzute de legislaţie.

(2) Lista profesiilor și a factorilor de producție nocivi, a lucrărilor cu risc sporit pentru apariția și răspândirea bolilor transmisibile, procedura și periodicitatea desfășurării examenelor medicale se stabilesc de către Guvern.

(3) Responsabilitatea pentru efectuarea examenelor medicale la angajare şi a examenelor periodice o poartă angajatorii, angajaţii şi persoanele care practică munca individuală.

(4) Angajaţii care refuză să se supună examenelor medicale la angajare şi examenelor periodice nu se admit la lucru decât după efectuarea acestora.

(5) Rezultatele examenelor medicale la angajare și ale examenelor periodice sunt confirmate printr-un act eliberat de instituțiile medicale publice sau private, în modul și conform modelului stabilite de către Guvern.

(6) Examenele medicale la angajare și examenele periodice, desfășurate în scopul prevenirii apariției și răspândirii bolilor transmisibile, se efectuează în cadrul prestatorilor publici sau privați de asistență medicală primară, încadrați în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală, costurile fiind acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală.

(7) Examenele medicale la angajare și examenele periodice, desfășurate în scopul prevenirii apariției bolilor profesionale, se efectuează în cadrul prestatorilor publici sau privați de asistență medicală, costurile fiind acoperite de angajator.

50

Articolul 50. Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile

(1) Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile reprezintă o prioritate de sănătate publică şi constituie subiectul politicilor de dezvoltare social-economică.

(2) Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile se efectuează prin acţiuni complexe de prevenţie primară şi secundară.

(3) Acţiunile primordiale de prevenire şi control al bolilor netransmisibile sînt orientate spre susţinerea aspiraţiilor indivizilor şi ale comunităţii privind asigurarea şi formarea unui comportament sănătos de viaţă.

(4) Reducerea impactului factorilor de risc se efectuează prin acțiuni complexe și include, fără a se limita la acestea:

a) combaterea consumului produselor din tutun și al produselor conexe;

b) reducerea consumului de alcool;

c) combaterea narcomaniei;

d) promovarea alimentației sănătoase și a siguranței nutriționale;

e) reducerea inactivității fizice;

f) ameliorarea calității aerului;

g) profilaxia obezității;

h) controlul hipertensiunii arteriale;

i) controlul bolilor cardiovasculare;

j) controlul diabetului;

k) controlul cancerului;

l) controlul bolilor respiratorii cronice;

m) controlul bolilor digestive cronice;

n) promovarea sănătății orale;

o) ameliorarea stării sănătății mintale;

p) prevenirea leziunilor traumatice, inclusiv a traumatismului rutier;

q) aplicarea intervențiilor în baza profilurilor de sănătate.

(5) Ministerul Sănătății stabileşte modul de organizare a supravegherii de stat a bolilor netransmisibile.

51

Articolul 51. Prevenirea şi controlul bolilor transmisibile

(1) Prevenirea şi controlul bolilor transmisibile se efectuează prin următoarele acţiuni complexe de sănătate publică:

1) prevenirea răspândirii internaţionale a bolilor;

2) supravegherea epidemiologică;

3) organizarea măsurilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică;

4) efectuarea vaccinărilor profilactice;

5) implementarea programelor de prevenire şi control al bolilor;

6) asigurarea populaţiei cu produse şi servicii sigure pentru sănătatea umană;

7) siguranţa şi securitatea activităţilor ce implică utilizarea agenţilor biologici;

8) igiena personală şi promovarea unui mod de viaţă sănătos;

9) igiena şi salubrizarea localităţilor.

(2) Lista bolilor transmisibile supuse înregistrării şi notificării se aprobă de Ministerul Sănătății.

(3) Instituţiile medicale, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, sînt obligate să asigure evidenţa separată a bolnavilor de boli transmisibile şi, în cazul depistării acestora, să informeze Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice în decurs de 24 de ore.

(4) Bolnavii de boli contagioase, persoanele suspecte de aceste boli şi cele care au venit în contact cu ei vor fi supuse examenului medical, supravegherii medicale, tratamentului, iar în caz de necesitate, spitalizării, izolării sau carantinei.

(5) În focarele de boli transmisibile se efectuează măsuri de sănătate publică conform instrucţiunilor aprobate de Ministerul Sănătății.

(6) Persoanele purtătoare de agenţi patogeni, care pot fi surse de transmitere a bolilor contagioase ca urmare a specificului producţiei sau al muncii executate, nu sînt admise în cîmpul muncii sau sînt transferate la o altă muncă, după caz.

52

Articolul 52. Vaccinarea profilactică a populaţiei

(1) Vaccinarea profilactică a populaţiei împotriva bolilor infecţioase include vaccinări profilactice sistematice, vaccinări conform indicaţiilor epidemiologice şi vaccinări recomandate.

(2) Vaccinarea profilactică sistematică a populaţiei este garantată şi asigurată de stat la vârstele şi pentru grupurile de populaţie stabilite în Programul naţional de imunizări.

(3) Lista bolilor infecţioase contra cărora se aplică vaccinarea profilactică sistematică şi lista grupurilor de risc se aprobă de Ministerul Sănătății.

(4) Condiţiile, indicaţiile şi modul de organizare a vaccinărilor conform indicaţiilor epidemiologice sînt stabilite de către Ministerul Sănătății.

(5) Modul de organizare a vaccinărilor recomandate este stabilit de către Ministerul Sănătății.

(6) Admiterea copiilor în colectivităţi şi instituţii educaţionale şi de recreere este condiţionată de faptul vaccinării lor profilactice sistematice.

53

Articolul 53. Prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor

(1) Prevenirea răspândirii internaţionale a bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspândire se efectuează în conformitate cu Regulamentul sanitar internaţional (2005), prin:

1) instituirea unor capacităţi minime de supraveghere în punctele de trecere a frontierei de stat;

2) asigurarea capacităţilor de depistare, confirmare, notificare rapidă şi izolare la sursă a evenimentelor de sănătate cu potenţial internaţional de răspândire.

(2) Lista bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspândire se aprobă de Ministerul Sănătății.

(3) Lucrările cu substrate biologice, cu microorganisme sau cu toxine se efectuează cu respectarea regulamentelor sanitare şi în baza autorizaţiei sanitare.

Capitolul IX URGENŢELE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

54

Articolul 54. Prevenirea şi managementul urgenţelor de sănătate publică

Prevenirea urgenţelor de sănătate publică şi managementul acestora includ:

1) abordarea integrată a tuturor pericolelor pentru sănătatea publică, inclusiv a cazurilor de bioterorism;

2) mobilizarea multisectorială în vederea asigurării gradului adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică;

3) abordarea integrată a activităţilor de prevenire şi management al urgenţelor de sănătate publică, care include (dar nu se limitează la):

a) evaluarea riscurilor;

b) reducerea vulnerabilităţilor şi diminuarea pericolelor;

c) evaluarea gradului de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică la nivel naţional şi local;

d) estimarea prejudiciului cauzat de urgenţele de sănătate publică;

e) evaluarea necesităţilor şi organizarea măsurilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică;

4) definirea responsabilităţilor;

5) stabilirea procedurilor de instituire şi anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică;

6) alocarea resurselor umane, financiare şi materiale;

7) stabilirea mecanismelor de informare şi instruire a populaţiei.

55

Articolul 55. Asigurarea unui grad adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică

(1) În scopul asigurării unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică, Guvernul:

1) instituie Comisia națională extraordinară de sănătate publică în a cărei componență 50% vor fi membri ai Guvernului și reprezentanți ai structurilor subordonate Guvernului în a căror responsabilitate directă intră monitorizarea și combaterea unei urgențe de sănătate publică și 50% – specialiști în domeniul sănătății publice, reprezentanți ai Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, ai Academiei de Științe a Moldovei, ai Școlii de Management în Sănătate Publică, ai instituțiilor medico-sanitare publice implicate în gestionarea pandemiei, de toate nivelele (câte un reprezentant din asistența medicală primară, din instituțiile medico-sanitare publice de nivel raional, municipal, republican), și ai societății civile. La lucrările comisiei pot participa, cu drept de vot consultativ, reprezentanți ai organismelor internaționale;

2) aprobă regulamentul de activitate a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică;

3) examinează, în cadrul Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică, gradul de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică, conform legislaţiei şi la propunerea Ministerului Sănătăţii;

4) aprobă la nivel naţional planuri de măsuri pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică;

5) decide introducerea, suspendarea sau anularea măsurilor de izolare şi/sau carantină la nivel naţional şi al unităţilor administrativ-teritoriale, în baza propunerilor Ministerului Sănătăţii;

6) decide suspendarea întrunirilor și a evenimentelor la nivel național și al unităților administrativ-teritoriale, în baza propunerilor Ministerului Sănătăți.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale:

1) instituie comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică;

2) aprobă regulamentul de activitate a comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică;

3) examinează, în cadrul comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică, gradul de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică în conformitate cu legislaţia, cu hotărîrile Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi cu propunerile autorităţilor competente pentru supravegherea sănătăţii publice;

4) aprobă, la nivel teritorial, planuri de măsuri pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică;

5) decid introducerea, suspendarea sau anularea măsurilor de izolare şi/sau carantină la nivel de localitate sau comunitate în baza propunerilor autorităţilor competente pentru supravegherea sănătăţii publice.

(3) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice organizează activităţi de asigurare a gradului adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică, care includ (dar nu se limitează la):

1) evaluarea pericolelor ce pot cauza urgenţe de sănătate publică şi prognozarea consecinţelor acestora;

2) planificarea măsurilor de prevenire, diminuare, răspuns şi lichidare a consecinţelor urgenţelor de sănătate publică;

3) supravegherea permanentă prin intermediul investigaţiilor epidemiologice şi a celor de laborator în scopul depistării şi identificării precoce a factorilor ce pot cauza declanşarea urgenţelor de sănătate publică;

4) depistarea precoce, localizarea, izolarea şi lichidarea focarelor urgenţelor de sănătate publică, cu instituirea, în caz de necesitate, a unor regimuri restrictive;

5) planificarea, organizarea şi efectuarea măsurilor profilactice de protecţie a populaţiei (vaccinarea, tratamentul profilactic, dezinfecţia etc.);

6) acordarea asistenţei medicale populaţiei afectate de impactul urgenţelor de sănătate publică;

7) crearea, instruirea şi menţinerea în stare de pregătire permanentă a echipelor de răspuns în cazul urgenţelor de sănătate publică;

8) crearea şi menţinerea rezervelor de materiale medico-sanitare;

9) instruirea şi informarea populaţiei privind pericolele, căile de prevenire şi regulile de comportament în cazul urgenţelor de sănătate publică.

56

Articolul 56. Măsuri privind detectarea şi notificarea urgenţelor de sănătate publică

(1) Lista bolilor şi lista problemelor de sănătate care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică se aprobă de Ministerul Sănătății.

(2) Mecanismul de detectare şi notificare a urgenţelor de sănătate publică este stabilit de Ministerul Sănătății şi include cel puţin:

1) detectarea şi notificarea de către un lucrător medical a cazurilor de boală ce întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;

2) detectarea şi notificarea de către un conducător de laborator, indiferent de forma de proprietate şi subordonare, a unor cazuri de îmbolnăvire a persoanelor sau identificarea unor agenţi biologici, chimici sau radiologici care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;

3) detectarea şi notificarea de către un farmacist a cazurilor de consum neobişnuit sau excesiv de medicamente pentru boli şi probleme de sănătate care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;

4) detectarea şi notificarea de către un specialist veterinar, un conducător de laborator veterinar, un posesor de animale sau un îngrijitor de animale a cazurilor de îmbolnăvire a animalelor care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică.

(3) Mecanismul de investigare a urgenţelor de sănătate publică este stabilit de Ministerul Sănătății şi include cel puţin:

1) verificarea evenimentului notificat pentru a stabili dacă el reprezintă o urgenţă de sănătate publică;

2) investigarea cazurilor de boală în vederea stabilirii sursei pericolului şi recomandării măsurilor de control/limitare a evenimentului prin:

a) identificarea indivizilor;

b) intervievarea indivizilor;

c) examinarea încăperilor, spaţiilor, obiectelor şi materialelor;

3) comunicarea informaţiei privind urgenţa de sănătate publică de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice autorităţilor de sănătate, altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale şi populaţiei, limitând-o la tipul şi volumul necesar pentru prevenirea bolii, tratamentul ei, pentru controlul şi supravegherea pericolului.

57

Articolul 57. Evaluarea riscului de declanşare a urgenţei de sănătate publică

(1) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice evaluează în permanenţă riscurile de declanşare a urgenţelor de sănătate publică.

(2) Evaluarea riscurilor de declanşare a urgenţei de sănătate publică se efectuează în baza unor dovezi argumentate ştiinţific, iar în lipsa acestora – se aplică principiul precauţiei.

(3) În baza evaluării riscurilor de declanşare a urgenţei de sănătate publică, autorităţile responsabile de sănătate clasifică aceste riscuri pe categorii de alertă după cum urmează:

1) alertă cu cod galben – risc posibil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;

2) alertă cu cod portocaliu – risc probabil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;

3) alertă cu cod roşu – risc iminent de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică.

(4) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice comunică categoria de alertă privind riscul

58

Articolul 58. Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică

(1) Starea de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea directorului Agenției Naționale pentru Sănătate Publică sau a conducătorilor centrelor de sănătate publică responsabile pentru teritoriul respectiv.

(2) Starea de urgenţă în sănătatea publică este declarată prin emiterea unei hotărâri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a unei comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică.

(3) Hotărârea de declarare a stării de urgenţă în sănătatea publică va include cel puţin:

1) descrierea naturii urgenţei de sănătate publică;

2) specificarea unităţii teritoriale, administrative sau geografice care constituie subiectul acestei hotărâri;

3) condiţiile care au condus la declanşarea urgenţei de sănătate publică;

4) durata de timp pentru care se instituie starea de urgenţă în sănătatea publică;

5) autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică.

(4) Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică implică punerea în acţiune a planurilor de măsuri de răspuns la nivel naţional, regional, local, în unităţile teritoriale, administrative sau geografice afectate, inclusiv:

1) mobilizarea forţelor şi resurselor necesare pentru realizarea măsurilor de răspuns;

2) distribuirea şi utilizarea oricăror bunuri, echipamente şi materiale stocate sau disponibile în acest scop.

(41) Hotărârile Comisiei naționale extraordinare de sănătate publică se publică pe pagina web oficială a Guvernului.

(42) Comisia națională extraordinară de sănătate publică va asigura actualizarea și evidența permanentă a hotărârilor emise.

(5) În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, Comisia naţională extraordinară de sănătate publică sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică are dreptul:

1) să creeze condiţii speciale de activitate, de viaţă şi deplasare pentru persoanele fizice şi juridice;

2) să utilizeze toate resursele şi mijloacele disponibile pentru organizarea măsurilor de răspuns;

3) să solicite ajutorul autorităţilor centrale sau al autorităţilor locale.

(6) Autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică asigură coordonarea tuturor aspectelor legate de implementarea planului măsurilor de răspuns la urgenţa de sănătate publică, având dreptul şi obligaţia pentru:

1) pronosticarea şi evaluarea urgenţei de sănătate publică;

2) elaborarea propunerilor pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică;

3) consultarea propunerilor privind asigurarea gradului adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică cu autorităţile locale şi centrale;

4) colaborarea cu autorităţile publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, cu organizaţiile de stat şi private pentru asigurarea gradului adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică;

5) organizarea acţiunilor de informare a publicului privind urgenţa de sănătate publică şi măsurile întreprinse sau care trebuie întreprinse pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire și răspuns la urgențe de sănătate publică.

(7) Autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică asigură implementarea unui sistem de identificare clară a personalului de sănătate publică antrenat în activităţile de răspuns, şi anume:

1) sistemul de identificare va include (dar nu se va limita la) inscripţii speciale, însemne speciale, îmbrăcăminte specială;

2) personalul de sănătate publică antrenat în activităţile de răspuns este obligat să poarte în public însemnele sistemului de identificare stabilit.

(8) Pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei are dreptul să solicite ajutorul poliţiei sau al altor autorităţi responsabile de securitatea publică în vederea aplicării legii.

59

Articolul 59. Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică

(1) Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea directorului Agenției Naționale pentru Sănătate Publică sau a conducătorilor centrelor de sănătate publică responsabile pentru teritoriul respectiv.

(2) Starea de urgenţă în sănătatea publică se anulează prin emiterea unei hotărâri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică care a declarat această stare.

(3) Hotărârea de anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică va include cel puţin:

1) descrierea naturii urgenţei de sănătate publică;

2) specificarea unităţii teritoriale, administrative sau geografice care constituie subiectul acestei hotărâri;

3) condiţiile care fac posibilă anularea stării de urgenţă în sănătatea publică;

4) data la care intră în vigoare anularea stării de urgenţă în sănătatea publică.

60

Articolul 60. Împuterniciri speciale referitoare la încăperi şi bunuri pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică

În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei are dreptul să solicite:

1) măsuri de urgenţă referitoare la încăperi şi materiale, precum închiderea, decontaminarea sau distrugerea acestora în cazul în care ele prezintă un pericol iminent pentru sănătatea publică;

2) asigurarea accesului la încăperi, proprietăţi, căi de acces şi spaţii publice, precum şi controlul acestora;

3) dispunerea distrugerii în siguranţă a deşeurilor periculoase;

4) procurarea de urgenţă şi distribuirea imunoglobulinelor, serurilor, vaccinurilor şi a altor produse necesare pentru imunizare şi profilaxia bolilor, de asemenea a antibioticelor şi preparatelor antimicrobiene, a sângelui, derivatelor din sânge şi a altor produse necesare pentru controlul urgenţei de sănătate publică;

5) prioritizarea, în caz de insuficienţă, a produselor şi a mijloacelor pentru controlul urgenţei de sănătate publică, a necesarului de aceste produse şi mijloace, reglementarea consumului lor prin instituirea unor restricţii şi stabilirea de cote, distribuirea şi transportul produselor în cauză;

6) identificarea grupurilor prioritare de populaţie care vor fi acoperite de măsuri de protecţie şi control al riscurilor.

61

Articolul 61. Împuterniciri speciale referitoare la persoane pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică

În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei poate să dispună:

1) efectuarea examenelor medicale şi/sau a testărilor;

2) vaccinarea şi/sau tratamentul preventiv;

3) izolarea şi/sau carantina unei persoane sau a unui grup de persoane, inclusiv a acelora care nu au urmat prescripţiile privind efectuarea examenelor medicale, a testărilor, vaccinării ori a tratamentului preventiv sau a acelora care au intrat fără autorizaţie în zona supusă izolării/carantinei;

4) instituirea regulilor de intrare în/ieşire din zona supusă izolării sau carantinei.

62

Articolul 62. Informarea populaţiei privind urgenţa de sănătate publică

După declararea stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei este obligată să asigure, prin orice mijloace disponibile şi rezonabile, informarea populaţiei din zona expusă urgenţei privind metodele de protecţie individuală şi măsurile de sănătate publică întreprinse pentru a controla situaţia.

Capitolul X RESURSELE SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE

63

Articolul 63. Resursele umane ale Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice

(1) Resursele umane din domeniul supravegherii sănătăţii publice sînt reprezentate de specialiştii cu studii medicale medii, superioare şi postuniversitare de rezidenţiat şi/sau masterat în domeniu, specialiştii cu studii medii şi superioare din domenii aferente sănătăţii publice şi cu specializări în domeniu, precum şi cei din personalul administrativ şi tehnic.

(2) Dezvoltarea resurselor umane în domeniul supravegherii sănătăţii publice este o prioritate şi responsabilitate a Ministerului Sănătăţii.

(3) Obligaţia de educaţie/formare continuă şi dezvoltare profesională a resurselor umane specializate în domeniul supravegherii sănătăţii publice se realizează prin reglementările legale în vigoare.

(4) Pornind de la prioritatea majoră a securităţii de stat, salarizarea resurselor umane din domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice se va efectua într-un mod care să asigure motivaţia şi să descurajeze corupţia în sistem.

64

Articolul 64. Finanțarea activităților de sănătate publică

Finanțarea activităților de sănătate publică se efectuează din:

1) bugetul de stat;

2) fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală;

3) alte resurse financiare permise de legislație.

Capitolul XI RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SANITARE

65

Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare

(1) Încălcarea prevederilor legislaţiei sanitare atrage după sine răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală conform legislaţiei în vigoare.

(2) Persoanele fizice şi juridice care au comis încălcări ale legislaţiei sanitare sînt trase la răspundere contravenţională conform Codului contravenţional.

66

Articolul 66. Răspunderea civilă

(1) Persoanele fizice şi juridice care, prin încălcarea legislaţiei sanitare, au condiţionat apariţia unor boli transmisibile, netransmisibile sau a unor intoxicaţii în masă ale oamenilor sînt obligate să compenseze cheltuielile instituţiilor medico-sanitare şi ale instituţiilor de sănătate publică pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi efectuarea măsurilor de sănătate publică.

(2) Modul de compensare a prejudiciului cauzat de încălcarea legislaţiei sanitare se stabileşte de Guvern.

67

Articolul 67. Suspendarea activității persoanelor supuse controlului

(1) Activitatea persoanelor supuse controlului se suspendă parțial sau în totalitate dacă, în urma controlului, sunt identificate încălcări foarte grave care vor conduce iminent și imediat la apariția urgențelor de sănătate publică și vor cauza în consecință daune în proporții considerabile sănătății populației, încălcări ce nu pot fi remediate fără suspendarea activității.

(2) Acțiunile și măsurile prevăzute la alin. (1) se aplică în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat.

(2) Hotărârea de suspendare a activităţii poate fi contestată în modul stabilit.

68

Articolul 68. Reclamarea acţiunilor/inacţiunilor factorilor de decizie şi ale specialiştilor din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice

(1) Acţiunile/inacţiunile factorilor de decizie, ale altor categorii de personal autorizat să aplice legislaţia sanitară din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice pot fi reclamate instituției ierarhic superioare, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul contravenţional. În caz de dezacord cu decizia adoptată, acţiunile/inacţiunile factorilor de decizie şi ale specialiştilor pot fi contestate în instanţa de judecată.

(2) Depunerea plângerii nu sistează acţiunea reclamată.

69

Articolul 69. Statutul juridic al factorilor de decizie şi al specialiştilor din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice

(1) Conducătorii, alţi factori de decizie şi specialişti din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice care exercită supravegherea de stat a sănătăţii publice sînt reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi se află sub ocrotirea statului.

(2) Factorii de decizie şi specialiştii menţionaţi la alin.(1) sînt independenţi în activitatea lor şi acţionează conform legii.

(3) Orice amestec în activitatea factorilor de decizie şi a specialiştilor care exercită supravegherea de stat a sănătăţii publice este interzis. Persoanele fizice şi juridice care exercită presiuni (sub orice formă) asupra factorilor de decizie şi a specialiştilor menţionaţi sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţie.

Capitolul XII DISPOZIŢII FINALE

70

Articolul 70.

Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 30 de zile de la data publicării.

71

Articolul 71.

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.1513-XII din 16 iunie 1993 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei.

72

Articolul 72.

Guvernul, în termen de 6 luni:

1) va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;

2) va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;

3) va aproba actele normative necesare executării prezentei legi;

4) va aproba lista şi tarifele serviciilor contra cost din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI MARIAN LUPU

Nr.10-XVI. Chişinău, 3 februarie 2009.

Anexa nr. 1

LISTA

produselor nealimentare supuse avizării sanitare

Codul mărfii din Nomenclatura combinată a mărfurilorDenumirea mărfii
12
3401Săpunuri; produse și preparate organice tensioactive utilizate ca săpun, în formă de bare, în calupuri, în bucăți, chiar modelate, care conțin sau nu săpun; produse și preparate organice tensioactive pentru spălarea pielii, în formă lichidă sau în formă de cremă, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care conțin sau nu săpun; hârtie, vată, fetru și materiale nețesute, impregnate, îmbibate sau acoperite cu săpun ori detergent
3402Agenți organici de suprafață (alții decât săpunurile); preparate tensioactive, preparate pentru spălat (inclusiv preparatele auxiliare pentru spălat) și preparate de curățat, care conțin sau nu săpun, altele decât cele de la poziția 3401
3921Alte plăci, folii, pelicule, benzi și lame din materiale plastice
3923Articole de transport sau de ambalare din materiale plastice; bușoane, dopuri, capace, capsule și alte dispozitive de închidere, din materiale plastice, destinate să vină în contact cu produsele alimentare
3924Veselă, alte articole de menaj sau obiecte de uz casnic și articole de igienă sau de toaletă, din materiale plastice
4014Articole de igienă sau de farmacie (inclusiv tetinele), din cauciuc vulcanizat, nedurificat, chiar cu părți din cauciuc durificat (ebonită)
4503Articole din plută naturală
4504Plută aglomerată (cu sau fără liant) și articole din plută aglomerată
4803 00Hârtii de tipul celor utilizate ca hârtie igienică, șervețele de demachiat, pentru șters mâinile, ca șervețele sau hârtii similare pentru uz casnic, de igienă sau de toaletă, vată de celuloză și straturi subțiri din fibre celulozice, chiar creponate, încrețite, gofrate, ștanțate, perforate, colorate la suprafață, decorate la suprafață sau imprimate în rulouri sau în foi
4806Hârtii și cartoane sulfurizate, hârtii rezistente la grăsimi, hârtii calc, hârtii pergaminate și alte hârtii glazurate, transparente sau translucide, în rulouri sau în foi
4808Hârtii și cartoane ondulate (chiar acoperite prin lipire), creponate, încrețite, gofrate, ștanțate sau perforate, în rulouri sau în foi, altele decât cele de la poziția 4803
4812 00 000Blocuri filtrante și plăci filtrante, din pastă de hârtie
4818Hârtii de tipul celor utilizate ca hârtie igienică și ca hârtii similare, vată de celuloză sau straturi subțiri din fibre celulozice, de tipul celor pentru uz casnic sau sanitar, în rulouri cu o lățime de maximum 36 cm sau tăiate după dimensiune; batiste, șervețele de demachiat, șervețele pentru șters mâinile, fețe de masă, șervete, scutece, șervețele și tampoane igienice, lenjerie de pat și articole similare pentru uz casnic, de toaletă, pentru uz igienic sau spitalicesc, îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, din pastă de hârtie, vată de celuloză sau straturi subțiri din fibre celulozice
4819Cutii, saci, pungi, cornete și alte ambalaje din hârtie, carton, vată de celuloză sau straturi subțiri din fibre celulozice; obiecte din carton pentru birou, pentru magazine sau similare
4821Etichete de toate genurile, din hârtie sau carton, imprimate sau nu
4823Alte hârtii, cartoane, vată de celuloză și straturi subțiri din fibre celulozice, decupate după dimensiune; alte articole din pastă de hârtie, din hârtie, din carton, din vată de celuloză sau din straturi subțiri din fibre celulozice
6111Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, tricotate sau croșetate, pentru sugari
6209Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte pentru sugari
ex.* 6912Articole pentru servicii de masă sau de bucătărie, alte articole de menaj sau de uz gospodăresc din ceramică, altele decât din porțelan
7010Damigene, sticle, baloane, borcane, căni, ambalaje tubulare, fiole și alte recipiente, din sticlă, folosite pentru transport sau ambalare; recipiente din sticlă pentru conserve; dopuri, capace și alte dispozitive de închidere, din sticlă
7013Obiecte din sticlă pentru servicii de masă, pentru bucătărie, toaletă, birou, pentru decorarea locuințelor sau pentru utilizări similare, altele decât cele de la pozițiile 7010 sau 7018
7310Rezervoare, butoaie, bidoane, cutii și recipiente similare, din fontă, din fier sau din oțel, cu o capacitate de maximum 300 l, fără dispozitive mecanice sau termice, chiar căptușite sau izolate termic
ex. 8214Alte articole de cuțitărie (de exemplu, satâre de măcelărie sau de bucătărie, cuțite de tranșat sau de tocat)
8215Linguri, furculițe, polonice, spumiere, palete pentru prăjituri, cuțite speciale pentru pește sau pentru unt, clești pentru zahăr și articole similare
ex. 8421Aparate pentru filtrarea sau purificarea apei potabile și lichidelor alimentare
8435Prese, teascuri, mașini și dispozitive de stors similare pentru fabricarea vinului, cidrului, sucurilor de fructe sau băuturilor similare
ex. 9619Șervețele și scutece pentru copii și articole similare, din orice material

*ex. – codul se aplică potrivit descrierii corespunzătoare a acestuia din Nomenclatura combinată a mărfurilor.

[Anexa nr.1 în redacția LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

Anexa nr. 11

LISTA

produselor și serviciilor cu impact asupra

sănătății publice, supuse procedurii de notificare

Denumirea produselor/serviciilor
I. Produse
Codul poziției tarifare, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor
2106Suplimentele alimentare care conțin exclusiv nutrimente (vitamine și/sau minerale)
2401–2404Produsele noi sau cu compoziția modificată din tutun și/sau produsele conexe, dispozitivele și accesoriile de utilizare, reîncărcare sau încălzire a acestora
3303 000–3307Produsele cosmetice
II. Servicii
CAEM-2
G46.46Comerțul cu ridicata al produselor farmaceutice
46.71Comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate
47.30Comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate
47.73Comerțul cu amănuntul al produselor farmaceutice
I55.10Hoteluri și alte facilități de cazare similare
Q88.91Activități de îngrijire zilnică pentru copii (doar serviciile alternative de îngrijire a copiilor stabilite de către Guvern)

[Anexa nr.11 modificată prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

Anexa nr. 2

LISTA

activităților și serviciilor cu impact asupra

sănătății publice, supuse autorizării sanitare

de funcționare

CAEM-2Denumirea activităților, serviciilor
E36.00Captarea, tratarea și distribuția apei potabile
I55.20Tabere pentru copii
P85.10Învățământ preșcolar
85.20Învățământ primar
85.31Învățământ secundar general
85.32Învățământ secundar, tehnic sau profesional
85.59Alte forme de învățământ
Q86.10Activități de asistență spitalicească
86.21Activități de asistență medicală generală
86.22Activități de asistență medicală specializată
86.23Activități de asistență stomatologică
86.90Alte activități referitoare la sănătatea umană
87.10Activități ale centrelor de îngrijire medicală
87.20Activități ale centrelor de recuperare psihică și de dezintoxicare, exclusiv spitale
R93.29Activități ale plajelor
S96.02Coafură și alte activități de înfrumusețare
96.04Activități de întreținere corporală
96.09Activități ale studiourilor de tatuaj și piercing

[Anexa nr.2 modificată prin LP227 din 10.07.25, MO467-470/05.09.25 art.629; în vigoare 30.12.25]

anexa nr.3