La sursă, textul nu este împărțit pe articole; articolele sunt deduse după numerotare.
UE
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune parțial Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 255 din 30 septembrie 2005, CELEX: 32005L0036, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia delegată (UE) 2025/2187 a Comisiei din 30 iulie 2025.
Legea nr. 1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 59–61, art. 200), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. În cuprinsul legii, cuvintele „laborant-farmacist”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „asistent farmacist” la forma gramaticală corespunzătoare.
2. La articolul 1, noțiunea „activitate farmaceutică” va avea următorul cuprins:
„activitate farmaceutică – domeniu științifico-practic al ocrotirii sănătății, care include elaborarea, standardizarea, autorizarea, fabricația, prepararea, controlul calității, distribuția, păstrarea, livrarea și eliberarea medicamentelor, prestarea serviciilor farmaceutice, inclusiv informarea și consilierea privind medicamentele, asistența farmaceutică, monitorizarea utilizării medicamentelor, raportarea reacțiilor adverse și participarea la acțiuni de sănătate publică, gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea farmaceutică, precum și conducerea întreprinderilor, unităților farmaceutice și subdiviziunilor acestora; activitatea farmaceutică se exercită în condițiile prezentei legi și ale actelor normative aprobate pentru aplicarea acesteia;”.
3. Articolul 91 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Controlul de stat și supravegherea exercitate de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale asupra persoanelor fizice nu aduc atingere competențelor Consiliului Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate privind certificarea cadrelor medico-sanitare și farmaceutice, recunoașterea titlurilor de calificare și a actelor de formare profesională, precum și privind suspendarea sau retragerea cardului profesional național.”
4. Articolul 141 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Licența pentru activitatea farmaceutică și certificatul privind conformitatea cu buna practică de farmacie nu substituie certificarea profesională și nu înlătură obligația persoanelor fizice care exercită activitate farmaceutică de a deține card profesional național valabil, potrivit legii.”
5. Articolul 142:
la alineatul (1), literele c)–e) vor avea următorul cuprins:
„c) datele de identificare ale persoanelor desemnate pentru conducerea unității farmaceutice și, după caz, a filialelor acesteia;
d) actele care confirmă raportul juridic dintre persoanele prevăzute la lit. c) și solicitant, dacă aceste informații nu pot fi verificate din oficiu;
e) declarația pe propria răspundere privind asigurarea exercitării cu caracter permanent a activității farmaceutice de către personal farmaceutic certificat potrivit legii.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Actele de studii, titlurile de calificare, actele de formare profesională și documentele privind dezvoltarea profesională continuă ale personalului farmaceutic nu se prezintă în procedura de licențiere, iar deținerea dreptului de exercitare cu caracter permanent se verifică de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale prin intermediul Registrului unic al cadrelor medicale și farmaceutice certificate.”
la alineatul (6), literele c) și d) vor avea următorul cuprins:
„c) lipsa, suspendarea, retragerea sau expirarea cardului profesional național al persoanei care asigură conducerea unității farmaceutice ori, după caz, a filialei acesteia;
d) neasigurarea exercitării activității farmaceutice de către personal farmaceutic certificat potrivit legii;”.
6. La articolul 143, litera e) va avea următorul cuprins:
„e) conducerii mai multor unități farmaceutice sau filiale ale acestora de către aceeași persoană, cu încălcarea art. 22 alin. (5);”.
7. Articolul 144 va avea următorul cuprins:
„Articolul 144. Licențierea activității farmaceutice
în localitățile rurale
(1) Prin derogare de la art. 141 și art. 22 din prezenta lege, precum și de la art. 41 din Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, condițiile de licențiere a activității farmaceutice în localitățile rurale, inclusiv a activității farmaceutice a cărei desfășurare este subvenționată de stat, sunt reglementate de Guvern.
(2) Derogarea prevăzută la alin. (1) nu exclude obligația persoanelor care exercită activitate farmaceutică în condițiile art. 22 alin. (3) de a deține un card profesional național valabil pentru titlul profesional de bază deținut și nu echivalează cu certificarea acestora ca farmacist sau asistent farmacist.”
8. La articolul 15, alineatul (3) se completează cu textul „ , fără a aduce atingere competențelor Consiliului Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate privind certificarea cadrelor medico-sanitare și farmaceutice, recunoașterea titlurilor de calificare și a actelor de formare profesională, precum și privind suspendarea sau retragerea cardului profesional național”.
9. Articolul 22 va avea următorul cuprins:
„Articolul 22. Exercitarea activității farmaceutice
(1) Activitatea farmaceutică se exercită de personal farmaceutic certificat în condițiile legii, corespunzător titlului profesional deținut, cu excepțiile și particularitățile prevăzute de prezenta lege și de legislația privind exercitarea temporară și ocazională a profesiunii.
(2) Depozitele farmaceutice, farmaciile și filialele acestora sunt conduse de farmaciști sau farmaciști specialiști certificați potrivit legii. Ca excepție, farmaciile și filialele farmaciilor amplasate în localitățile rurale pot fi conduse de asistenți farmaciști certificați, în condițiile stabilite de Guvern.
(3) În instituțiile medico-sanitare publice din localitățile rurale în care nu există asistență farmaceutică, activitatea farmaceutică desfășurată în cadrul filialelor de categoria a II-a ale farmaciilor, ca excepție, poate fi exercitată de cadre medico-sanitare care sunt certificate pentru titlul profesional de bază deținut și posedă cunoștințe practice în domeniul farmaceutic, în conformitate cu cerințele stabilite prin ordin al ministrului sănătății.
(4) Persoanele care au obținut titluri de calificare sau acte de formare profesională în domeniul farmaceutic în străinătate pot exercita activitatea farmaceutică în Republica Moldova cu caracter permanent numai după certificarea profesională, în cadrul căreia se realizează, după caz, recunoașterea titlului de calificare sau a actelor de formare profesională, în condițiile Legii ocrotirii sănătății nr. 411/1995, ale Legii nr. 552/2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate și ale legislației privind recunoașterea calificărilor profesionale.
(5) O persoană certificată ca farmacist specialist, farmacist sau asistent farmacist poate conduce numai o singură unitate farmaceutică sau filială a acesteia.”
10. Articolele 27 și 28 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 27. Personalul farmaceutic
(1) Personalul farmaceutic este compus din:
a) farmaciști specialiști, absolvenți ai studiilor de rezidențiat;
b) farmaciști;
c) asistenți farmaciști.
(2) Specialitățile, titlurile profesionale și funcțiile personalului farmaceutic se stabilesc de ministrul sănătății, în corelare cu Nomenclatorul specialităților medico-sanitare și farmaceutice.
(3) Dreptul de exercitare a activității farmaceutice se acordă prin certificare profesională, în condițiile legii.
Articolul 28. Formarea și dezvoltarea profesională a personalului farmaceutic
(1) Formarea farmacistului se realizează prin programul de studii superioare integrate de farmacie, organizat potrivit Codului educației nr. 152/2014 și cu respectarea cerințelor minime de formare și a criteriilor de evaluare în vederea autorizării de funcționare provizorie și a acreditării, aprobate de Guvern pentru acest program.
(2) Programul de studii prevăzut la alin. (1) asigură dobândirea cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor necesare pentru exercitarea activităților farmaceutice și prestarea serviciilor farmaceutice prevăzute de prezenta lege.
(3) Formarea farmacistului specialist se realizează prin studii de rezidențiat, iar formarea asistentului farmacist se realizează prin programe de formare profesională corespunzătoare, în condițiile actelor normative aplicabile.
(4) Dezvoltarea profesională continuă a personalului farmaceutic este obligatorie și se valorifică în procedura de certificare periodică, în condițiile legii.”
Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 34, art. 373), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Se completează cu clauza de armonizare cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune parțial Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 255 din 30 septembrie 2005, CELEX: 32005L0036, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia delegată (UE) 2025/2187 a Comisiei din 30 iulie 2025.”
2. Legea se completează cu articolul 11 cu următorul cuprins:
„Articolul 11. Noțiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
resortisant al statelor membre ale Uniunii Europene – persoană care se încadrează în una dintre următoarele categorii: cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene; beneficiar al statutului de refugiat într-un stat membru al Uniunii Europene; beneficiar al statutului de rezident pe termen lung într-un stat membru al Uniunii Europene; cetățean al unui stat terț, titular al Cărții Albastre a Uniunii Europene eliberată de un stat membru al Uniunii Europene; membru de familie al unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene:
a) soțul sau soția;
b) descendenții în linie directă, indiferent de cetățenie, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreținerea cetățeanului Uniunii Europene, precum și cei ai soțului sau ai soției;
c) ascendenții în linie directă, indiferent de cetățenie, care se află în întreținerea cetățeanului Uniunii Europene, precum și cei ai soțului sau ai soției;
stat terț – orice stat, cu excepția statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparținând Spațiului Economic European și a Confederației Elvețiene;
măsură de conformare profesională – măsură prin care se completează, se compensează, se verifică ori se reconfirmă cunoștințele, abilitățile și competențele necesare exercitării profesiunii;
certificare – procedură realizată de entitatea publică, prin care se atestă îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru accederea la profesiunile medico-sanitare și farmaceutice și exercitarea acestora, inclusiv deținerea competențelor pentru desfășurarea activităților specifice titlului de calificare, în urma căreia se emite cardul profesional național.”
3. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
„Articolul 8. Regimul exercitării profesiunilor
medico-sanitare și farmaceutice
(1) Profesiunile medico-sanitare și farmaceutice sunt exercitate, în condițiile legii, de următoarele categorii de persoane abilitate:
a) cetățeni ai Republicii Moldova, precum și cetățeni ai unui stat terț sau apatrizi care au domiciliul sau drept de reședință în Republica Moldova posesori ai unui titlu de calificare național sau ai unui titlu de calificare eliberat sau recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparținând Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană;
b) resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene, cetățeni ai statelor aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene posesori ai unui titlu de calificare eliberat sau recunoscut în unul dintre aceste state;
c) cetățeni ai Republicii Moldova, precum și cetățeni ai unui stat terț sau apatrizi care au domiciliul sau drept de reședință în Republica Moldova posesori ai unui titlu de calificare eliberat de state terțe și care au promovat procedura de recunoaștere.
(2) Activitatea profesională se realizează exclusiv în limitele dreptului de exercitare aferent titlului profesional deținut, cu excepția situației de urgență medicală care pune în pericol viața persoanei sau a stării de urgență instituite în modul stabilit de legislație.
(3) Exercitarea profesiunii cu caracter permanent în Republica Moldova se realizează cu titlul profesional deținut, în specialitățile prevăzute în Nomenclatorul specialităților medico-sanitare și farmaceutice, aprobat prin ordin al ministrului sănătății.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) au dreptul de a utiliza titlul de calificare obținut în statul respectiv, în limba acelui stat, în condițiile prevăzute de legislație, în cazul exercitării profesiunii atât cu caracter temporar și ocazional, cât și cu caracter permanent.
(5) Recunoașterea titlului de calificare și a actelor de formare profesională în vederea exercitării profesiunii se realizează în cadrul procedurii de certificare primară, de către Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate (în continuare – Consiliu), în condițiile stabilite de Guvern.
(6) Accederea la exercitarea profesiunii de către persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) care solicită sau dețin cardul profesional european se realizează în condițiile și termenele stabilite de legislație.”
4. Legea se completează cu articolul 81 cu următorul cuprins:
„Articolul 81. Condițiile de exercitare a profesiunilor
medico-sanitare și farmaceutice
(1) Exercitarea profesiunilor medico-sanitare și farmaceutice are loc fie în calitate de angajat al unui prestator de servicii medicale sau farmaceutice, fie în mod independent, în una dintre formele de organizare a activității profesionale în domeniul sănătății prevăzute de prezenta lege.
(2) Exercitarea profesiunilor medico-sanitare și farmaceutice are caracter permanent, în condițiile domiciliului stabilit în Republica Moldova, sau caracter temporar și ocazional, inclusiv în scopuri didactice sau de cercetare.
(3) Persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), stabilite în vederea exercitării profesiunii în unul dintre aceste state, exercită profesiunea în Republica Moldova exclusiv cu caracter temporar și ocazional.
(4) În situația prevăzută la alin. (3), persoanele au obligația de a notifica Consiliul, în modul stabilit de Guvern, pentru recunoașterea calificărilor profesionale și a actelor de formare profesională în domeniul sănătății obținute în străinătate, fiind exceptate de la obligația de a urma procedura de certificare prevăzută la art. 9 alin. (1). Exercitarea activității profesionale este permisă în condițiile și termenele prevăzute de legislație.
(5) În situația prevăzută la alin. (3), pentru prima prestare de servicii, în cazul profesiunilor care nu beneficiază de recunoaștere automată, Consiliul dispune verificarea calificărilor profesionale și adoptă decizia corespunzătoare, în condițiile și termenele prevăzute de legislație.
(6) În cazul în care verificarea prevăzută la alin. (5) constată existența unor diferențe de calificare relevante față de formarea impusă în Republica Moldova, care nu pot fi compensate prin experiență profesională și competențe dobândite ulterior formării inițiale, Consiliul dispune susținerea unei probe de aptitudini.
(7) Exercitarea profesiunii cu caracter temporar și ocazional de către persoanele prevăzute la alin. (3) se verifică de către Consiliu în modul stabilit de Guvern. În cazul în care, ca urmare a verificării, se constată că activitatea profesională depășește caracterul temporar și ocazional, persoana este obligată să solicite certificarea primară, în condițiile legii.
(8) Cetățenii statelor terțe și apatrizii care nu dețin drept de ședere în Republica Moldova, dar dețin drept de ședere și drept de exercitare a profesiunii într-un alt stat pot exercita profesiunea cu caracter temporar și ocazional pe teritoriul Republicii Moldova, în baza certificării de către Consiliu, în condițiile stabilite de legislație. Durata exercitării activității profesionale nu poate depăși 3 luni pe an, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 3 luni în condițiile stabilite de legislație.
(9) Pe durata exercitării profesiunii cu caracter temporar și ocazional pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele prevăzute la alin. (3) și alin. (8) respectă normele profesionale și deontologice stabilite de legislația aplicabilă.”
5. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
„Articolul 9. Modul de autorizare a exercitării profesiunilor
medico-sanitare şi farmaceutice
(1) Autorizarea exercitării profesiunilor medico-sanitare și farmaceutice se efectuează de către Consiliu prin certificare, în modul stabilit de prezenta lege și de Legea nr. 552/2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate.
(2) Cetățenii străini și apatrizii beneficiază în egală măsură de aceleași drepturi și au aceleași obligații în autorizarea exercitării profesiunilor medico-sanitare și farmaceutice ca și cetățenii Republicii Moldova.”
6. Legea se completează cu articolul 161 cu următorul cuprins:
„Articolul 161. Dispoziții generale privind actele permisive
în domeniul sănătății
(1) Prezenta lege reglementează regimul juridic al actelor permisive din domeniul sănătății, altele decât cele care reglementează prin autorizare activitatea de întreprinzător.
(2) În sensul prezentei legi, act permisiv este documentul sau înscrisul constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice și întrunirea condițiilor stabilite de lege, atestând învestirea solicitantului cu drepturi și obligații pentru exercitarea activității profesionale sau pentru realizarea unor acțiuni care implică servicii și bunuri aferente sănătății populației.
(3) Actul permisiv reprezintă un mijloc de intervenție care urmează a fi instituit dacă sunt întrunite următoarele criterii:
a) supravegherea eficace a serviciului prestat sau a bunului pus la dispoziție pe piață necesită stabilirea condițiilor speciale de activitate, precum și verificarea respectării acestora pe parcursul activității pentru a exclude prejudicii pentru sănătatea, siguranța sau drepturile pacientului sau pentru sănătatea populației;
b) regimul de autorizare prezintă eficiență dovedită în raport cu alte mijloace și tehnici de intervenție a autorității publice.
(4) Activitatea de reglementare prin acte permisive se organizează pe subdomenii specifice și conform atribuțiilor autorităților din sănătate. În sensul prezentei legi, autorități emitente sunt:
a) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
b) Agenția Națională pentru Sănătate Publică;
c) Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate.
(5) Respingerea cererii de eliberare, suspendarea și retragerea actului permisiv constituie măsuri administrative aferente regimului juridic al actului permisiv și nu pot fi dispuse pentru neîndeplinirea unor cerințe care nu sunt prevăzute expres de lege pentru actul permisiv respectiv.
(6) Condițiile generale, drepturile și obligațiile materiale și procedurale cu caracter primar cu privire la solicitarea, eliberarea, suspendarea și retragerea actelor permisive se stabilesc prin lege. Procedura detaliată și cerințele privind solicitarea, eliberarea, suspendarea și retragerea unui act permisiv, inclusiv particularitățile de procedură și condițiile aplicabile în cazul în care un act permisiv se acordă în mod diferit în funcție de specificul obiectului sau subiectului, se aprobă de Guvern.”
Legea nr. 552/2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 155–157, art. 1234), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Se completează cu clauza de armonizare cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune parțial Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 255 din 30 septembrie 2005, CELEX: 32005L0036, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia delegată (UE) 2025/2187 a Comisiei din 30 iulie 2025.”
2. Preambulul va avea următorul cuprins:
„Evaluarea şi acreditarea în sănătate se realizează în vederea determinării, pe bază de standarde elaborate şi aprobate de Ministerul Sănătății, a capacității cadrelor medico-sanitare și farmaceutice, precum și a prestatorilor de servicii medicale, indiferent de tipul de proprietate, forma juridică de organizare şi subordonarea administrativă, de a acorda populației asistența respectivă şi de a realiza obiectivele prevăzute de Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995, Legea nr. 263/2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, Legea nr. 264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, Legea nr. 1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică, Legea nr. 10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, Legea nr. 1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor și de alte acte normative din domeniul medicinei şi farmaciei.
Scopul principal al evaluării şi acreditării în sănătate constă în îmbunătățirea calității serviciilor acordate populației de către prestatorii de servicii medicale și asigurarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru accederea la profesiunile medico-sanitare și farmaceutice și exercitarea acestora.”
3. În cuprinsul legii, cuvintele „expert evaluator în sănătate”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „expert în sănătate” la forma gramaticală corespunzătoare.
4. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
„Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege stabilește principiile de bază şi modul de evaluare și autorizare a prestatorilor de servicii medicale și a cadrelor medico-sanitare și farmaceutice.”
5. Articolul 2:
după noțiunea „certificat de acreditare” se introduc trei noțiuni noi cu următorul cuprins:
„certificat de conformitate – document care atestă că respectiva calificare profesională corespunde cerințelor minime de formare armonizate la nivelul Uniunii Europene;
certificat privind schimbarea denumirii titlului de calificare – document care atestă o schimbare de denumire a titlului de calificare, în cazul în care calificarea deținută îndeplinește cerințele minime de formare armonizate la nivelul Uniunii Europene, dar denumirea exactă a titlului nu corespunde prevederilor legislației aplicabile privind recunoașterea calificărilor profesionale;
certificat privind drepturile dobândite – document care atestă exercitarea profesiunii în mod efectiv și legal într-un stat membru al Uniunii Europene pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anterior eliberării certificatului, chiar dacă cerințele minime de formare stabilite la nivelul Uniunii Europene nu sunt îndeplinite de calificarea formală deținută;”
după noțiunea „Registrul experților evaluatori în sănătate” se introduce o noțiune nouă cu următorul cuprins:
„Registrul unic al cadrelor medicale și farmaceutice certificate – parte componentă a Sistemului informațional de evidență a resurselor umane în sistemul sănătății responsabilă de evidența tuturor categoriilor de cadre medico-sanitare și farmaceutice care au promovat procedura de certificare;”
noțiunile „evaluare”, „expert evaluator în sănătate”, „Registrul experților evaluatori în sănătate” și „solicitant al certificatului de acreditare” vor avea următorul cuprins:
„evaluare – activitate centrală a procedurii de autorizare, efectuată de către organismul național de evaluare și acreditare în sănătate, care prevede aprecierea corespunderii activității prestatorilor de servicii medicale și a cadrelor medico-sanitare și farmaceutice standardelor din domeniul respectiv;”
„expert în sănătate – persoană fizică, specialist cu înaltă calificare profesională în domeniul medicinei, farmaciei, sănătății publice, managementului serviciilor de sănătate sau în alt domeniu relevant, selectată și inclusă de Consiliul Național de Evaluare şi Acreditare în Sănătate în Registrul experților în sănătate pentru realizarea activităților de evaluare tehnico-profesională în procedurile de acreditare și certificare;”
„Registrul experților în sănătate – totalitatea informațiilor documentate, ținute manual și/sau în sistem informațional automatizat, cu privire la experții în sănătate selectați de Consiliul Național de Evaluare şi Acreditare în Sănătate pentru a fi antrenați, după caz, individual, în echipă sau în comisie, în procedurile de acreditare și certificare;”
„solicitant – persoană juridică înregistrată în modul stabilit de lege în Republica Moldova sau persoană fizică abilitată în modul stabilit care intenționează să practice sau practică activitate medico-sanitară şi/sau farmaceutică şi care depune la organismul național de evaluare și acreditare în sănătate o cerere de autorizare a activității;”.
6. La articolul 3:
denumirea articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 3. Principiile de bază de acreditare și certificare”;
la alineatul (1):
în partea introductivă, după cuvântul „medicale” se introduc cuvintele „și de certificare a cadrelor medico-sanitare și farmaceutice”;
la litera c), cuvintele „şi acreditării” se exclud;
la litera g), cuvântul „unității” se exclude;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) În Republica Moldova au dreptul de a accede la profesiuni medico-sanitare și farmaceutice și de a exercita aceste profesiuni cadrele evaluate și certificate în modul stabilit de prezenta lege.”
7. La articolul 6 alineatul (2), după textul „standardelor din domeniul respectiv,” se introduce textul „să exercite activitățile profesionale numai în limitele dreptului de exercitare aferent titlului profesional deținut, în condițiile legii,”.
8. La articolul 9 alineatul (1):
litera b) va avea următorul cuprins:
„b) antrenează experți în sănătate din Registrul experților în sănătate, potrivit naturii procedurii de acreditare, certificare sau recunoaștere a calificărilor profesionale;”
litera c) va avea următorul cuprins:
„c) stabilește criteriile de selectare, includere, menținere, suspendare și excludere a experților în sănătate din Registrul experților în sănătate, criteriile de evaluare a activității acestora, precum și regulile privind independența, imparțialitatea, evitarea conflictelor de interese și confidențialitatea;”
alineatul se completează cu literele e¹) și e²) cu următorul cuprins:
„e¹) realizează certificarea cadrelor medico-sanitare și farmaceutice și recunoașterea calificărilor profesionale, în condițiile prezentei legi și ale actelor normative aprobate de Guvern;
e²) exercită atribuțiile de cooperare administrativă cu autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul recunoașterii calificărilor profesionale pentru profesiunile medico-sanitare și farmaceutice, în condițiile stabilite de legislație;”.
9. Articolul 10:
denumirea articolului și alineatele (1) și (2) vor avea următorul cuprins:
„Articolul 10. Registrul experților în sănătate
(1) Pentru realizarea atribuțiilor privind acreditarea și certificarea, Consiliul instituie și ține Registrul experților în sănătate.
(2) În Registrul experților în sănătate se includ specialiștii cu înaltă calificare profesională, selectați în baza criteriilor stabilite de Consiliu, care pot fi antrenați în procedurile respective, după caz, individual, în echipă sau în comisie.”
articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
„(6) În procedurile de certificare și recunoaștere a calificărilor profesionale, Consiliul antrenează experți în sănătate pentru examinarea aspectelor tehnico-profesionale relevante pentru stabilirea îndeplinirii condițiilor de exercitare a profesiunii. Rapoartele, concluziile și opiniile acestora nu substituie decizia Consiliului.”
10. Articolul 113 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Constituie necorespundere criteriilor și cerințelor de acreditare admiterea de către prestatorul de servicii medicale a exercitării de către personalul medico-sanitar sau farmaceutic a activității profesionale în afara titlului profesional sau a specialității pentru care acesta deține dreptul de exercitare, în condițiile legii.”
11. Legea se completează cu capitolul III1 cu următorul cuprins:
„Capitolul III1
SISTEMUL DE CERTIFICARE
A CADRELOR MEDICO-SANITARE ȘI FARMACEUTICE
Articolul 121. Dispoziții generale privind certificarea cadrelor medico-sanitare și farmaceutice
(1) Consiliul, fiind responsabil de certificarea cadrelor medico-sanitare și farmaceutice, își păstrează autoritatea, fără a o delega, pentru deciziile referitoare la certificare, precum și pentru suspendarea sau retragerea cardului profesional național.
(2) Normele primare privind regimul juridic și procedural al cardului profesional național, în partea nereglementată de prezenta lege, sunt stabilite prin Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995.
(3) Accederea la activitatea profesională a persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995, cu excepțiile prevăzute de lege, se face după promovarea procedurii de certificare primară.
(4) Persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 titulare ale cardului profesional național valabil și nerevocat sunt supuse unei certificări periodice în vederea prelungirii perioadei de valabilitate a acestuia, specificată la art. 122 alin. (3), pentru continuarea exercitării activității profesionale.
(5) Persoanele specificate la art. 8 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 cărora le-a fost retras cardul profesional național pot fi supuse certificării extraordinare, în condițiile art. 124 alin. (2), în vederea verificării înlăturării circumstanțelor care au determinat retragerea și a îndeplinirii condițiilor legale pentru reluarea exercitării profesiunii.
Articolul 122. Procedura de certificare
(1) Etapele, procedura și condițiile tehnice pentru evaluarea solicitărilor de autorizare și atestarea conformității competențelor și cunoștințelor cadrelor medico-sanitare și farmaceutice sunt aprobate de Guvern.
(2) În vederea inițierii procedurii de certificare, solicitantul depune la Consiliu:
a) cererea de obținere a cardului profesional național;
b) dosarul pentru certificare, în conformitate cu cerințele aprobate.
(3) Consiliul adoptă decizia de certificare dacă, în baza raportului de evaluare, se constată îndeplinirea condițiilor de formare și de exercitare a profesiunii, precum și a criteriilor de certificare privind competențele solicitantului. În baza deciziei de certificare, solicitantului i se eliberează cardul profesional național, cu termen de valabilitate de 5 ani, iar persoana certificată se înscrie în Registrul unic al cadrelor medico-sanitare și farmaceutice certificate.
(4) Certificarea primară a persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) și c) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 prevede, ca etapă intermediară, recunoașterea titlului de calificare.
(5) Decizia de certificare primară a persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995, în caz de obținere a dreptului de ședere pe teritoriul Republicii Moldova, se aprobă în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet, în baza procedurii de recunoaștere automată a calificărilor profesionale.
(6) Decizia de certificare primară a persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995, precum și a persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) din aceeași lege care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de procedura de recunoaștere automată, se aprobă în termen de 4 luni de la data depunerii dosarului complet, în baza regimului general de recunoaștere a calificărilor profesionale.
(7) Decizia de certificare primară a persoanelor specificate la art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995, certificarea periodică și certificarea extraordinară se aprobă în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet.
(8) Prin derogare de la prevederile alin. (3), pentru persoanele prevăzute la art. 81 alin. (8) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995, Consiliul aprobă decizia de certificare în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet. În baza deciziei de certificare se eliberează cardul profesional național cu termen de valabilitate de 3 luni, iar persoana certificată se înscrie în Registrul unic al cadrelor medico-sanitare și farmaceutice certificate.
(9) În cazul în care finalizarea procedurii de certificare este condiționată de îndeplinirea unei măsuri de conformare profesională, termenul de soluționare a cererii se suspendă de la data comunicării măsurii până la data consemnării rezultatului acesteia în dosar.
Articolul 123. Suspendarea cardului profesional național
(1) Consiliul suspendă cardul profesional național în următoarele cazuri:
a) intervenirea, după emiterea cardului profesional național, a unei schimbări materiale care afectează îndeplinirea condițiilor legale privind dreptul de exercitare a profesiunii, în baza cărora a fost acordată certificarea;
b) constatarea, în urma verificării realizate sau în baza documentelor eliberate de către organul de control sau agentul constatator cu atribuții în domeniul corespunzător, a incompatibilităților sau a nerespectării regimului exercitării profesiunii, care au legătură directă și specifică cu sănătatea sau siguranța pacientului;
c) informarea de către autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene, prin mecanismul de alertă, sau de către autoritățile competente din statele terțe că profesionistului autorizat i s-a restrâns sau interzis cu caracter temporar, de către autoritățile sau instanțele judecătorești naționale, dreptul de a desfășura activități profesionale pe teritoriul statului respectiv;
d) exercitarea profesiunii în afara limitelor dreptului de exercitare aferent titlului profesional deținut;
e) cererea titularului privind suspendarea valabilității cardului profesional național;
f) constatarea, în baza actelor emise de organele competente, a punerii sub învinuire, trimiterii în judecată, aplicării unei măsuri preventive sau de protecție ori a unei alte circumstanțe grave, în legătură cu fapte care privesc viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, libertatea, inviolabilitatea sexuală, minorii, persoanele vulnerabile ori alte valori sociale esențiale, dacă, prin natura și gravitatea lor, acestea pot afecta buna reputație profesională, siguranța pacientului sau încrederea publică în exercitarea profesiunii;
g) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) Termenul de suspendare a valabilității cardului profesional național nu depășește 4 luni. La stabilirea termenului de suspendare se iau în considerare procedurile administrative pentru înlăturarea circumstanțelor care au stat la baza deciziei de suspendare și implicațiile pentru sănătatea și siguranța pacientului.
(3) La expirarea termenului de suspendare, Consiliul aprobă una dintre următoarele decizii:
a) restabilirea valabilității cardului profesional național;
b) inițierea procedurii de retragere a cardului profesional național.
Articolul 124. Retragerea cardului profesional național
(1) Consiliul retrage cardul profesional național în următoarele cazuri:
a) existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni în împrejurări legate de exercitarea profesiunii medico-sanitare sau farmaceutice;
b) depistarea și confirmarea, în modul stabilit, a unor date neautentice în dosarul de certificare;
c) neînlăturarea în termenul stabilit de lege a circumstanțelor care au dus la suspendarea valabilității cardului profesional național;
d) constatarea îndeplinirii condițiilor pentru a treia suspendare a cardului profesional național;
e) informarea de către autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene, prin mecanismul de alertă, sau de către autoritățile competente din statele terțe că profesionistului autorizat i s-a interzis în întregime, de către instanțele judecătorești sau autoritățile naționale, exercitarea activităților profesionale pe teritoriul statului respectiv;
f) lipsa exercitării efective și legale a profesiunii în limitele dreptului de exercitare aferent titlului profesional deținut pentru o perioadă mai mare de doi ani consecutivi în ultimii cinci ani;
g) exercitarea profesiunii în perioada suspendării valabilității cardului profesional național;
h) cererea titularului privind retragerea cardului profesional național;
i) constatarea unei condamnări definitive ori a unei circumstanțe grave confirmate prin act definitiv al organului competent, în legătură cu fapte care privesc viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, libertatea, inviolabilitatea sexuală, minorii, persoanele vulnerabile ori alte valori sociale esențiale, dacă, prin natura și gravitatea lor, acestea sunt incompatibile cu menținerea cardului profesional național;
j) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) După retragerea cardului profesional național, în funcție de temeiul retragerii și de posibilitatea reluării exercitării profesiunii, Consiliul poate aproba una dintre următoarele decizii:
a) dispunerea promovării procedurii de certificare extraordinară, în cazul în care sunt înlăturate circumstanțele care au determinat retragerea cardului profesional național și sunt îndeplinite condițiile legale pentru exercitarea profesiunii;
b) constatarea inexistenței condițiilor legale pentru promovarea procedurii de certificare extraordinară.
Articolul 125. Plata pentru certificare
(1) În procesul de certificare, solicitanții achită tariful pentru serviciile aferente procedurilor administrative de eliberare a cardului profesional național.
(2) Metodologia de calculare a tarifelor se aprobă de Guvern, iar cuantumul tarifelor aferente procedurilor administrative privind cardul profesional național se aprobă de ministrul sănătății.
Articolul 126. Dispoziții generale privind desemnarea autorității competente în vederea notificării Comisiei Europene
Consiliul este desemnat în calitate de autoritate competentă pentru profesiunile medico-sanitare și farmaceutice, exercitând atribuții de cooperare administrativă cu autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv prin schimbul de informații și documente, în condițiile stabilite de legislație.
Articolul 127. Atribuții în domeniul recunoașterii exercitării profesiunilor medico-sanitare și farmaceutice la nivelul Uniunii Europene
Consiliul exercită, în modul stabilit de legislație, următoarele atribuții:
a) gestionează dosarul individual al solicitantului, creat în Sistemul de informare al pieței interne (IMI);
b) participă la procedura de emitere a cardului profesional european prin intermediul IMI, în condițiile stabilite de legislație;
c) emite certificatele prevăzute de legislația aplicabilă, inclusiv certificatul de conformitate, certificatul privind schimbarea denumirii titlului de calificare și certificatul privind drepturile dobândite, pentru persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995;
d) face schimb de informații cu autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la titularii titlurilor de calificare, în condițiile stabilite de legislația aplicabilă;
e) notifică, prin mecanismul de alertă, autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la profesioniștii cărora le-a fost restrâns sau interzis dreptul de exercitare a profesiunii;
f) notifică, prin mecanismul de alertă, autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la încetarea interdicțiilor sau restricțiilor de exercitare a profesiunii;
g) notifică, prin mecanismul de alertă, autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la profesioniștii în cazul cărora s-a constatat utilizarea de titluri de calificare falsificate.”
Legea nr. 264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 172–175, art. 839), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:
„Articolul 4. Profesiunea de medic
(1) Profesiunea de medic, inclusiv profesiunea de medic stomatolog, este exercitată în Republica Moldova de către persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 care dețin un titlu de calificare, un act de studii sau un document de formare profesională în domeniul respectiv, după cum urmează:
a) ca medic specialist – de către persoanele care dețin documentele prevăzute în partea introductivă a prezentului alineat, care atestă formarea de medic specialist corespunzătoare specialității respective;
b) ca medic stomatolog, respectiv ca medic stomatolog specialist – de către persoanele care dețin documentele prevăzute în partea introductivă a prezentului alineat, care atestă formarea de bază în domeniul stomatologiei sau, după caz, formarea de medic stomatolog specialist corespunzătoare specialității respective.
(2) Profesiunea de medic se exercită de către persoanele prevăzute la alin. (1) care îndeplinesc următoarele condiții:
a) sunt certificate în modul stabilit de lege, cu excepția situației prevăzute la art. 81 alin. (4) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995;
b) nu cad sub incidența restricțiilor și incompatibilităților prevăzute de lege.”
2. La articolul 8 alineatul (2), litera d) va avea următorul cuprins:
„d) persoana care nu întrunește condițiile prevăzute la art. 4.”
3. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
„Articolul 12. Autorizarea exercitării profesiunii de medic
Pentru accederea la profesiunea de medic și exercitarea acesteia pe teritoriul Republicii Moldova, precum și pentru confirmarea deținerii competențelor profesionale corespunzătoare, medicii sunt supuși certificării în modul stabilit de lege.”
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2027, cu excepția:
a) art. II pct. 3 în partea ce se referă la art. 8 alin. (1) lit. b) și c), alin. (4) și (6) și pct. 4 în partea ce se referă la art. 81 alin. (3)–(9), precum și art. III pct. 11 în partea ce se referă la art. 122 alin. (4)–(6) și (8), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2028;
b) art. III pct. 11 în partea ce se referă la art. 126 și art. 127 lit. a), b) și d)–g), care intră în vigoare la data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege și va aproba actele normative necesare pentru implementarea sistemului de certificare a cadrelor medico-sanitare și farmaceutice și a recunoașterii calificărilor profesionale și a actelor de formare profesională în domeniul sănătății obținute în străinătate.
(3) Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, exercită legal profesiuni medico-sanitare sau farmaceutice își continuă activitatea în baza actelor deținute, până la eliberarea cardului profesional național.
(4) Actele de studii, titlurile de calificare, actele de formare profesională, certificatele, atestările și alte acte care confirmă dreptul de exercitare a profesiunii eliberate sau recunoscute până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea potrivit regimului juridic aplicabil la data eliberării sau recunoașterii acestora.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 224. Chișinău, 24 septembrie 2026.