La sursă, textul nu este împărțit pe articole; articolele sunt deduse după numerotare.
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Legea nr. 8-XVI din 14 februarie 2008 cu privire la probaţiune (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 103–105, art. 389), cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. Legea se completează cu articolele 21–210 cu următorul cuprins:
„Articolul 21. Principiile probaţiunii
Activitatea de probaţiune se desfăşoară pe următoarele principii:
a) respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane, neadmiterea discriminării de orice natură, inclusiv pe motiv de dizabilitate, boală cronică contagioasă sau necontagioasă;
b) sprijinirea şi încurajarea permanentă a subiecţilor probaţiunii, asistaţi şi consiliaţi, în vederea reintegrării lor în societate şi asumării de responsabilitate pentru propriile acţiuni prin formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială;
c) oportunitatea, asigurarea reacţiei sociale eficace la fapta săvîrşită, intervenţia în soluţionarea problemelor persoanei aflate în conflict cu legea penală în funcţie de situaţia psihosocială şi de condiţiile de fapt ale săvîrşirii infracţiunii;
d) participarea comunităţii la procesul de asistenţă, de consiliere psihosocială şi de control;
e) diferenţierea şi individualizarea psihosocială a subiectului probaţiunii şi a infracţiunii pe care a săvîrşit-o;
f) prezumţia nevinovăţiei subiectului probaţiunii;
g) respectarea legii şi a hotărîrilor judecătoreşti;
h) respectarea confidențialităţii datelor cu caracter personal.
Articolul 22. Resocializarea
(1) Resocializarea presupune un proces de influenţă asupra subiectului probațiunii (organizatoric, psihosocial, pedagogic, educativ etc.) în scop de schimbare a unor orientări negative, a comportamentului antisocial și de întărire a rezultatelor corectării.
(2) Elementele de resocializare includ:
a) evaluarea personalității și a necesităților;
b) evaluarea motivaţiei pentru schimbare;
c) evaluarea riscului de recidivă;
d) supravegherea;
e) asistența și consilierea.
Articolul 23. Evidenţa subiecţilor probaţiunii
Evidenţa subiecţilor probaţiunii se ţine în registre electronice şi pe suport de hîrtie în modul stabilit de legislaţie. Temei pentru evidenţa subiecţilor probaţiunii este hotărîrea instanţei de judecată, ordonanţa procurorului sau decretul de graţiere al Preşedintelui Republicii Moldova.
Articolul 24. Evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii
(1) Evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii constă în analiza procesului de schimbare comportamentală, de resocializare a subiectului probaţiunii şi se efectuează printr-o intervenţie individualizată.
(2) Rezultatele evaluării se includ în ancheta de evaluare a personalităţii subiectului probaţiunii.
(3) Ancheta de evaluare a personalităţii subiectului probaţiuniii se întocmeşte pe suport de hîrtie şi în format electronic.
(4) După evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii în cadrul probaţiunii postpenitenciare se întocmește planul de intervenţie.
Articolul 25. Planificarea probaţiunii
(1) Planificarea probaţiunii presupune elaborarea unui complex de acţiuni de supraveghere, de asistenţă şi consiliere a subiectului probaţiunii în vederea realizării obiectivelor probaţiunii.
(2) Realizarea acţiunilor probaţiunii se efectuează în conformitate cu Regulamentul de planificare a probaţiunii, aprobat de către ministrul justiţiei.
Articolul 26. Supravegherea subiecţilor probaţiunii
(1) Acţiunile de supraveghere se introduc în planul de probaţiune.
(2) Acţiunile de supraveghere a subiecţilor probaţiunii se realizează prin:
a) vizite la domiciliu, la reședință, la locul de muncă şi de studii;
b) întrevederi;
c) control la organele competente privind comiterea de contravenţii şi infracţiuni;
d) verificarea trecerii frontierei de stat;
e) monitorizarea electronică;
f) alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
Articolul 27. Asistenţa şi consilierea
(1) În vederea acordării asistenţei şi consilierii, sînt necesare evaluarea iniţială cu stabilirea diagnosticului social, evaluarea continuă a situaţiei, evaluarea finală şi finalizarea intervenţiei.
(2) Evaluarea iniţială se realizează luîndu-se în considerare necesităţile subiectului probaţiunii.
(3) Evaluarea continuă a situaţiei constă în aprecierea efectelor produse de punerea în aplicare a planului de intervenţie.
(4) Evaluarea finală determină dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficient şi problema subiectului probaţiunii a fost ameliorată sau soluţionată.
(5) Finalizarea intervenţiei este momentul în care una dintre părţile implicate în probaţiune sau ambele consideră că obiectivele propuse au fost atinse sau că, dimpotrivă, asistenţa nu a dat rezultatul necesar.
(6) Activitatea de asistenţă şi consiliere presupune și implicarea autorităţilor publice, a cultelor religioase și a părților lor componente, a altor organizaţii neguvernamentale în soluţionarea problemelor subiectului probaţiunii şi poate fi efectuată prin desfăşurarea unor programe probaţionale sau de alt gen.
Articolul 28. Asistenţa postpenitenciară
(1) Asistența postpenitenciară se acordă persoanelor eliberate din detenție înainte de termen și persoanelor eliberate din detenție pe termen.
(2) Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual sau în grup, orientate spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suportul pentru acesta în situaţii de criză în vederea soluţionării problemelor apărute în viața sa socială după detenție.
(3) Asistenţa postpenitenciară se efectuează în baza acordului semnat dintre subiectul probaţiunii şi consilierul de probațiune.
(4) Asistenţa postpenitenciară constă în:
a) prezentarea informaţiei despre posibilităţile de acordare a locului de trai;
b) acordarea suportului în căutarea unui loc de muncă;
c) acordarea suportului pentru plasament în instituții de servicii sociale;
d) acordarea suportului în perfectarea buletinului de identitate şi a altor documente necesare subiectului probaţiunii;
e) organizarea şi implicarea în programe probaţionale;
f) consilierea pentru soluționarea diverselor probleme sociale şi psihologice;
g) implicarea, cu ajutorul autorităţilor publice, organizaţiilor neguvernamentale din domeniul psihologic, medical şi social, în soluţionarea problemelor subiecţilor probaţiunii;
h) orice alt fel de asistenţă prevăzut de legislaţie.
Articolul 29. Programe probaţionale
(1) Programe probaţionale pot fi programe de corecţie a comportamentului social şi programe de reintegrare socială. Programele probaţionale se desfăşoară individual şi/sau în grup.
(2) Programele de corecţie a comportamentului social constau în modificarea comportamentului, viziunilor şi capacităţilor care au condus la săvîrşirea infracţiunii.
(3) Programele de reintegrare socială constau în redo-bîndirea capacităţilor de a soluţiona problemele vieții sociale cotidiene.
(4) Tipul programului probațional se stabileşte de către consilierul de probaţiune, reieșind din evaluările efectuate.
Articolul 210. Monitorizarea electronică
(1) Monitorizarea electronică constă în supravegherea prin utilaje electronice a persoanei liberate de pedeapsa penală.
(2) Monitorizarea electronică poate fi aplicată la stabilirea unor obligaţii sau restricții.
(3) Asigurarea monitorizării electronice a tuturor categoriilor de persoane monitorizate se efectuează de către organele de probațiune.
(4) Modul, condiţiile şi procedura de monitorizare electronică sînt reglementate în Codul de executare, precum și în regulamentul aprobat de Guvern.”
2. Articolele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 3. Subiecţii probaţiunii
Subiecţi ai probaţiunii sînt:
a) persoanele bănuite, învinuite, inculpate pentru care s-a solicitat referatul presentințial de evaluare psihosocială a personalității;
b) minorii liberaţi de răspunderea penală;
c) persoanele liberate condiţionat de răspunderea penală;
d) persoanele liberate de pedeapsa penală;
e) persoanele eliberate din locurile de detenţie care au solicitat asistenţa postpenitenciară;
f) persoanele condamnate sau sancționate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.
Articolul 4. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor probaţiunii
(1) Subiecţii probaţiunii au dreptul:
a) să solicite şi să primească informaţii despre condiţiile supravegherii;
b) să solicite şi să primească informaţii despre asistenţă şi consiliere;
c) să solicite şi să primească explicaţii referitoare la drepturile lor;
d) să participe la diverse programe desfăşurate de organele de probațiune, de alte autorităţi publice, de asociaţiile obşteşti naţionale şi de organizațiile internaţionale.
(2) Subiecţii probaţiunii sînt obligaţi:
a) să respecte obligaţiile şi restricţiile stabilite de instanţa de judecată şi de legislaţie;
b) să îndeplinească cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune;
c) să prezinte informaţii veridice la solicitarea personalului organelor de probaţiune;
d) să participe la programe probaţionale şi de alt gen, dacă acestea au fost aplicate;
e) să utilizeze asistenţa postpenitenciară conform destinaţiei.
(3) În cazul în care persoanele eliberate din locurile de detenţie solicită susținere în adaptarea socială, consilierul de probaţiune va încheia un acord în scris cu acestea. Modelul acordului se stabileşte de către ministrul justiţiei.”
3. La articolul 5, literele e), f) şi g) vor avea următorul cuprins:
„e) consilierea şi asistenţa subiectului probaţiunii în soluționarea problemelor personale care au condus la săvîrşirea infracţiunii;
f) desfăşurarea programelor individuale sau a programelor de grup, concentrarea resurselor din comunitate cu scopul de a asista subiecţii probaţiunii în soluţionarea problemelor psihosociale;
g) supravegherea subiecţilor probaţiunii;”.
4. Articolul 6 se completează cu litera e) cu următorul cuprins:
„e) probaţiune juvenilă.”
5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
„Articolul 7. Dosarul personal de probaţiune
(1) Subiecţilor probaţiunii li se întocmeşte dosar personal. Dosarul personal de probaţiune conţine informaţii şi date cu caracter pesonal despre subiectul probaţiunii şi despre modul de desfăşurare a activităţii de probaţiune.
(2) Informaţiile şi datele cu caracter personal din dosarul personal de probaţiune sînt confidenţiale. Persoanele care au acces la dosarul personal de probaţiune au obligaţia de a păstra, în condiţiile legii, confidenţialitatea informaţiilor şi datelor cu caracter personal. Cu acordul subiectului probaţiunii, la dosarul personal de probaţiune pot avea acces: apărătorul, mediatorul, reprezentanţii organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul respectării drepturilor omului sau al ocrotirii persoanelor condamnate.
(3) Dosarul personal de probaţiune se întocmește pe suport de hîrtie şi în format electronic, cu respectarea prevederilor legislaţiei.
(4) Pentru încălcarea prevederilor alin. (2), persoanele respective răspund în condiţiile legii.”
6. Articolul 8:
la alineatul (1), după cuvîntul „inculpatului” se introduc cuvintele „care a împlinit vîrsta de răspundere penală”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) În probaţiunea presentinţială se acordă asistenţă şi consiliere subiectului probaţiunii.”
7. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
„Articolul 10. Probaţiunea comunitară
(1) Probaţiunea comunitară prevede organizarea şi implementarea, în baza hotărîrii judecătoreşti sau, după caz, a ordonanței procurorului, a activităţilor de resocializare a subiecţilor probaţiunii care sînt:
a) minori liberaţi de răspunderea penală;
b) persoane liberate condiţionat de răspunderea penală;
c) persoane liberate de pedeapsa penală;
d) persoane condamnate sau sancționate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.
(2) Categoriilor de persoane specificate la alin. (1) li se pot aplica programe probaţionale.”
8. Articolul 11 alineatul (2):
la litera d), cuvîntul „invalizilor” se substituie cu cuvintele „persoanelor cu dizabilităţi”;
alineatul se completează cu litera f) cu următorul cuprins:
„f) la includerea consilierilor de probaţiune în componenţa comisiilor instituţiilor penitenciare, care examinează cauzele cu privire la liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.”
9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
„Articolul 12. Probaţiunea postpenitenciară
(1) Probaţiunea postpenitenciară are drept scop acordarea de asistenţă şi consiliere persoanelor eliberate din locurile de detenţie pentru adaptarea lor în societate.
(2) Probaţiunea postpenitenciară se desfăşoară în condiţiile prezentei legi, ale Legii cu privire la adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi ale altor acte normative în domeniu.”
10. În titlul şi în cuprinsul articolului 13, cuvintele „în privinţa minorilor” se substituie cu cuvîntul „juvenilă”.
11. Articolul 14 se abrogă.
12. Articolul 15 va avea următorul cuprins:
„Articolul 15. Organizarea activităţii de probaţiune
(1) Activitatea de probaţiune se organizează de Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi se realizează de subdiviziunile teritoriale.
(2) Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi subdiviziunile sale teritoriale formează organele de probaţiune.
(3) Regulamentul privind organizarea și funcționarea organelor de probaţiune se aprobă de Guvern.”
13. Legea se completează cu articolele 151 şi 152 cu următorul cuprins:
„Articolul 151. Inspectoratul Naţional de Probaţiune
(1) Inspectoratul Naţional de Probaţiune este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Justiţiei, care asigură administrarea activităţii subdiviziunilor teritoriale în domeniul probaţiunii.
(2) Inspectoratul Naţional de Probaţiune are statut de persoană juridică şi dispune de cont trezorerial şi de ştampilă cu denumire proprie.
(3) Inspectoratul Naţional de Probaţiune este condus de către director, care este asistat de adjuncţi.
Articolul 152. Subdiviziunile teritoriale
(1) Subdiviziunile teritoriale sînt:
a) inspectoratele regionale de probaţiune;
b) birourile de probaţiune.
(2) Inspectoratele regionale de probațiune au statut de persoană juridică şi dispun de conturi trezoreriale.
(3) Birourile de probaţiune intră în componenţa inspectoratelor regionale de probațiune.
(4) Activitatea birourilor de probaţiune este organizată conform direcţiilor de activitate:
a) probaţiunea presentinţială şi juvenilă;
b) probaţiunea comunitară şi postpenitenciară;
c) monitorizarea executării pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunităţii şi a altor pedepse alternative detenției.
(5) În fiecare birou de probaţiune se numeşte cîte un consilier de probaţiune specializat în probaţiunea juvenilă.”
14. La articolul 18 alineatul (1), cuvintele „persoanele aflate în conflict cu legea” se substituie cu cuvintele „subiecţii probaţiunii”.
15. Articolul 19 va avea următorul cuprins:
„Articolul 19. Consiliul consultativ al probaţiunii
(1) Pentru optimizarea conlucrării organelor la realizarea unei politici unitare în sfera probaţiunii se creează Consiliul consultativ al probaţiunii.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului consultativ al probaţiunii se aprobă de către ministrul justiţiei.
(3) În componenţa Consiliului consultativ al probaţiunii vor fi incluşi reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai societăţii civile.
(4) La nivel raional se instituie consiliul raional consultativ al probaţiunii. Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului raional consultativ al probaţiunii se aprobă de către ministrul justiţiei.”
16. Articolele 21, 22, 23 şi 24 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 21. Personalul organelor de probațiune
(1) Personalul organelor de probațiune se constituie din angajaţii Inspectoratului Naţional de Probaţiune și angajații care activează nemijlocit în cadrul subdiviziunilor teritoriale (cu excepţia personalului tehnic).
(2) Personalul organelor de probaţiune dispune de legitimaţie de serviciu şi de insignă, ale căror modele sînt aprobate de Guvern.
(3) Personalul organelor de probaţiune este salarizat conform Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi conform altor acte normative în domeniu.
(4) Personalul organelor de probațiune este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi din personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.
(5) În Inspectoratul Naţional de Probaţiune și în subdiviziunile teritoriale ale acestuia pot activa şi voluntari în condiţiile prevăzute de legislaţia cu privire la voluntariat.
Articolul 22. Consilierii de probaţiune
(1) Activitatea nemijlocită cu subiecţii probaţiunii se desfăşoară de către consilierii de probaţiune.
(2) Persoana care exercită funcţia de şef sau de şef adjunct al biroului de probaţiune are calitatea și de consilier de probaţiune.
Articolul 23. Competenţa consilierului de probaţiune
Consilierul de probaţiune are următoarele atribuţii:
a) ţine evidenţa subiecţilor probaţiunii;
b) exercită evaluarea psihosocială a personalităţii subiectului probaţiunii;
c) exercită supravegherea subiecţilor probaţiunii;
d) acordă asistenţă şi consiliere subiecţilor probaţiunii;
e) monitorizează executarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;
f) întocmeşte referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii la solicitarea instituţiilor competente;
g) asigură executarea pedepsei penale și contravenționale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi a pedepsei sau a sancțiunii cu privarea de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate;
h) implementează programe probaţionale;
i) încheie acorduri cu subiecţii probaţiunii pentru acordarea asistenţei postpenitenciare;
j) acordă asistenţă postpenitenciară;
k) conlucrează cu autorităţile publice şi cu asociaţiile obşteşti în domeniul probaţiunii;
l) participă la şedinţele de judecată;
m) prezintă date statistice;
n) întocmeşte rapoarte despre activitatea sa;
o) evaluează activitatea de probaţiune;
p) înaintează propuneri în vederea dezvoltării activităţii de probaţiune;
q) păstrează confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă în executarea obligaţiilor de serviciu, chiar şi după încetarea activităţii de probaţiune, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
r) respectă normele de conduită în conformitate cu Codul de etică al consilierului de probaţiune.
Articolul 24. Drepturile consilierului de probaţiune
(1) Consilierul de probaţiune are dreptul:
a) să citeze subiecţii probaţiunii;
b) să solicite de la subiecţii probaţiunii respectarea obligațiilor și restricțiilor stabilite de instanţa de judecată și de legislație;
c) să se familiarizeze cu dosarele penale şi contravenţionale ale subiecţilor probaţiunii;
d) să aibă acces în penitenciare, în inspectoratele de poliţie, procuratură, în administraţiile publice centrale şi locale în scop de exercitare a atribuţiilor de serviciu;
e) să viziteze subiecţii probaţiunii la domiciliu, reședință, la locul de muncă și de studii;
f) să solicite de la administrațiile publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, de la persoanele fizice și juridice informaţii necesare pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune;
g) să primească orice informaţie relevantă despre subiectul probaţiunii în limitele atribuțiilor de serviciu;
h) să solicite de la subiecţii probaţiunii documente relevante pentru caz în limitele atribuțiilor de serviciu;
i) să verifice executarea de către subiecţii probaţiunii a cerinţelor expuse în planul de probaţiune;
j) să înainteze propuneri referitoare la programele guvernamentale de adaptare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie.
(2) Consilierul de probaţiune are şi alte drepturi prevăzute de lege.”
17. Articolul 25:
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Viaţa, sănătatea, capacitatea de muncă şi bunurile personalului organelor de probațiune sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor bănești pe 10 ani din ultima funcție.”
alineatul (4):
la litera b), cuvîntul „invaliditate” se substituie, în cele trei cazuri, cu cuvîntul „dizabilitate”;
alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins:
„c) în caz de leziuni corporale cauzate în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, care exclud posibilitatea angajatului din cadrul personalului organelor de probaţiune de a exercita în continuare atribuțiile de serviciu, indemnizaţia unică fiind în cuantum de:
7 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate severă;
5 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate accentuată;
3 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate medie.”
la alineatul (5), cuvîntul „invalidităţii” se substituie cu cuvîntul „dizabilităţii”;
articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
„(6) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat angajatului din cadrul personalului organelor de probaţiune decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la acestea restituie sumele plătite conform alin. (4).”