Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE
1Articolul 1. Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează modul de organizare și desfășurare a arbitrajului.
(2) Prezenta lege se aplică în cazul în care locul arbitrajului se află în Republica Moldova. Prevederile art. 8, 19, 20 și 48 se aplică și în cazul în care locul arbitrajului se află într-o altă jurisdicție sau nu a fost încă stabilit.
(3) În cazul în care locul arbitrajului nu a fost încă stabilit, instanțele de judecată sunt competente să exercite atribuțiile prevăzute la cap. III dacă pârâtul sau reclamantul își are sediul ori domiciliul în Republica Moldova.
(4) În cazul în care printr-un tratat internațional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite dispoziții diferite de cele prevăzute de legislația din domeniul arbitrajului, se aplică dispozițiile tratatului internațional.
2Articolul 2. Noțiuni și reguli de interpretare
(1) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. arbitraj – modalitate alternativă de soluționare a litigiilor realizată de către un tribunal arbitral;
2. convenție arbitrală – acord prin care părțile supun arbitrajului toate sau o parte dintre litigiile care au apărut sau care ar putea să apară între ele cu privire la un raport juridic determinat (contractual sau necontractual);
3. tribunal arbitral – arbitru unic sau un complet de arbitri.
(2) În cazul în care una dintre prevederile prezentei legi, cu excepția celor de la art. 38, acordă părților libertatea de a decide asupra unui anumit subiect, această libertate include și dreptul părților de a autoriza un terț, inclusiv o instituție, să ia respectiva decizie.
(3) În cazul în care o prevedere a prezentei legi se referă la ceea ce părțile au convenit sau pot conveni ori se referă în orice alt mod la un acord al lor, acordul respectiv include orice reguli de arbitraj prevăzute în textul său.
(4) În cazul în care una dintre prevederile prezentei legi, cu excepția celor de la art. 34 lit. a) și de la art. 42 alin. (2) lit. a), se referă la o acțiune, această prevedere se aplică și acțiunii reconvenționale, iar în cazul în care face referire la obiecțiile împotriva acțiunii, această prevedere se referă și la obiecțiile împotriva acțiunii reconvenționale.
3Articolul 3. Arbitrabilitatea
(1) Poate face obiectul unei convenții arbitrale orice litigiu de natură patrimonială.
(2) Litigiile de natură nepatrimonială pot face obiectul unei convenții arbitrale în măsura în care părțile sunt în drept să încheie o tranzacție în privința litigiului.
(3) Nu pot face obiectul unei convenții arbitrale litigiile care vizează:
a) contractele de credit care cad sub incidența Legii nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori;
b) contractele de gaj și de fidejusiune încheiate cu consumatori, prin care se garantează obligațiile născute din contractele prevăzute la lit. a);
c) dreptul familiei, cu excepția litigiilor asupra cărora părțile pot încheia o tranzacție.
(4) Introducerea unei categorii noi de litigii care nu pot face obiectul unei convenții arbitrale este posibilă numai prin modificarea alin. (3).
(5) Persoanele juridice de drept public, inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale, pot încheia convenții arbitrale în privința litigiilor aferente raporturilor juridice civile, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
(6) Litigiile care vizează contractele administrative pot face obiectul unei convenții arbitrale aprobate de Guvern.
4Articolul 4. Arbitrajul instituțional și arbitrajul ad-hoc
(1) Arbitrajul instituțional este administrat de instituțiile arbitrale potrivit unor reguli de procedură arbitrală, cu respectarea dispozițiilor imperative ale prezentei legi. Instituțiile arbitrale se constituie ca organe permanente pe lângă camere de comerț, burse, uniuni, asociații sau alte organizații și funcționează în baza unor regulamente adoptate de acestea. Nu pot fi constituite instituții arbitrale pe lângă autoritățile publice.
(2) Constituirea instituției arbitrale se notifică Ministerului Justiției, care ține lista instituțiilor arbitrale din Republica Moldova în scop de evidență publică. Lista se actualizează și se publică pe site-ul web oficial al Ministerului Justiției.
(3) Arbitrajul care nu este instituțional este ad-hoc. Modul de organizare și desfășurare a arbitrajului ad-hoc se stabilește prin acordul părților, cu respectarea dispozițiilor imperative ale prezentei legi.
5Articolul 5. Competența instanțelor de judecată
(1) Instanțele de judecată nu au competența de a interveni în desfășurarea arbitrajului decât în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
(2) În cazul în care prezenta lege prevede intervenția instanțelor de judecată, cererile relevante se înaintează instanțelor de judecată competente în conformitate cu Codul de procedură civilă nr. 225/2003.
6Articolul 6. Recepționarea comunicărilor scrise
(1) Dacă părțile nu au convenit altfel:
a) orice comunicare scrisă se consideră recepționată în cazul în care a fost remisă destinatarului personal sau la sediul, domiciliul, reședința ori la adresa poștală sau electronică a acestuia. În cazul în care niciunul dintre locurile menționate nu poate fi identificat după cercetări rezonabile, comunicarea scrisă se consideră recepționată dacă a fost expediată la ultimul sediu sau domiciliu cunoscut, la ultima reședință sau adresă poștală ori electronică cunoscută, printr-o scrisoare recomandată sau în orice alt mod care atestă încercarea de a remite comunicarea;
b) comunicarea se consideră recepționată la data remiterii conform lit. a).
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în privința comunicărilor efectuate în cadrul procedurilor judiciare reglementate de Codul de procedură civilă nr. 225/2003.
Capitolul II CONVENȚIA ARBITRALĂ
7Articolul 7. Forma convenției arbitrale
(1) Convenția arbitrală trebuie să fie scrisă. Aceasta poate fi o clauză inserată într-un contract sau o convenție separată.
(2) Convenția arbitrală este considerată a fi în formă scrisă dacă conținutul său este consemnat sau înregistrat în orice modalitate, indiferent de faptul dacă convenția arbitrală sau contractul au fost încheiate oral, prin acțiuni concludente sau prin alte mijloace.
(3) Convenția arbitrală este considerată a fi în formă scrisă inclusiv în cazul în care:
a) rezultă dintr-o comunicare electronică, iar informațiile conținute în aceasta sunt accesibile și pot fi utilizate pentru trimiteri ulterioare;
b) se regăsește într-un schimb de cerere de arbitraj și de referință în care existența sa este pretinsă de o parte și nu este contestată de cealaltă parte;
c) într-un contract se face trimitere la un document care conține o convenție arbitrală, cu condiția ca trimiterea să fie făcută astfel încât clauza respectivă să devină parte a contractului.
(4) Prezenta lege se aplică în mod corespunzător și arbitrajului prevăzut printr-o dispoziție pentru cauză de moarte sau printr-un alt act juridic unilateral.
8Articolul 8. Convenția arbitrală și intentarea procesului civil în privința fondului litigiului
(1) Dacă în privința unui litigiu care face obiectul unei convenții arbitrale este intentat un proces civil, instanța de judecată, la solicitarea unei părți și nu mai târziu de prima sa declarație asupra fondului litigiului, scoate cererea de pe rol în conformitate cu art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă nr. 225/2003 și îndrumă părțile spre arbitraj, cu excepția cazului în care constată că convenția arbitrală este nulă, inoperantă sau nesusceptibilă de executare.
(2) În cazul intentării unui proces civil conform alin. (1), procedura arbitrală poate fi începută sau continuată, inclusiv cu pronunțarea hotărârii arbitrale, chiar dacă cererea se află în curs de examinare în instanța de judecată.
Capitolul III TRIBUNALUL ARBITRAL
9Articolul 9. Numărul de arbitri
(1) Părțile sunt libere să stabilească numărul de arbitri.
(2) Dacă părțile nu au stabilit numărul de arbitri, se numesc trei arbitri.
10Articolul 10. Numirea arbitrilor
(1) Părțile sunt libere să convină asupra procedurii de numire a arbitrilor.
(2) În lipsa înțelegerii prevăzute la alin. (1):
a) în cazul unui tribunal arbitral constând din trei arbitri, fiecare parte numește câte un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiți desemnează un al treilea arbitru, care va avea calitatea de președinte al tribunalului arbitral. Dacă o parte nu numește arbitrul în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării celeilalte părți de a-l numi sau dacă cei doi arbitri numiți nu vor putea numi, în termen de 30 de zile de la data numirii lor, un al treilea arbitru, acesta este numit la cererea oricărei părți de către instituția arbitrală, în cazul arbitrajului instituțional, sau de către instanța de judecată, în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul în care domiciliul sau sediul ambelor părți se află pe teritoriul Republicii Moldova, termenele sunt de 15 zile;
b) în cazul unui tribunal arbitral constând dintr-un arbitru unic, dacă părțile nu au reușit să convină asupra numirii arbitrului, acesta se numește la cererea oricărei părți de către instituția arbitrală, în cazul arbitrajului instituțional, sau de către instanța de judecată, în cazul arbitrajului ad-hoc.
(3) În cazul în care, în conformitate cu o procedură de numire convenită de părți:
a) o parte nu acționează în conformitate cu procedura respectivă;
b) părțile ori doi arbitri nu pot ajunge la un acord așteptat de la aceștia în temeiul unei astfel de proceduri; sau
c) un terț, inclusiv o instituție, nu îndeplinește nicio funcție care i-a fost încredințată în temeiul unei astfel de proceduri, orice parte poate solicita instanței de judecată să ia măsurile necesare, cu excepția cazului în care acordul privind procedura de numire prevede alte mijloace pentru a asigura numirea.
(4) Dacă există mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, părțile care au interese comune numesc un singur arbitru. În cazul în care părțile cu interese comune nu pot cădea de acord asupra numirii arbitrului, acesta se numește, la cererea oricărei părți, de către instituția arbitrală, în cazul arbitrajului instituțional, sau de către instanța de judecată, în cazul arbitrajului ad-hoc, dacă părțile nu au decis altfel.
(5) Încheierea instituției arbitrale sau a instanței de judecată pronunțată în cazurile prevăzute la alin. (2)–(4) este nesusceptibilă de atac. La numirea arbitrului, instituția arbitrală sau instanța de judecată ține seama de orice calificări cerute arbitrului prin acordul părților, precum și de considerentele care pot asigura numirea unui arbitru independent și imparțial, iar în cazul unui arbitru unic sau al celui de-al treilea arbitru – și de oportunitatea numirii unui arbitru de o altă cetățenie decât cea a părților.
11Articolul 11. Recuzarea arbitrului
(1) În cazul în care o persoană este abordată în vederea posibilei sale numiri în calitate de arbitru, ea trebuie să informeze asupra tuturor circumstanțelor care pot da naștere unor îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea sau independența sa. Arbitrul, din momentul numirii sale și pe toată durata procedurii arbitrale, este obligat să informeze, fără întârziere, părțile cu privire la aceste circumstanțe, dacă nu le-a informat anterior.
(2) Arbitrul poate fi recuzat doar dacă există circumstanțe care pot da naștere unor îndoieli justificate asupra independenței sau imparțialității sale sau dacă el nu are calificarea convenită de părți. Partea este în drept să recuze arbitrul pe care l-a numit sau la a cărui numire a participat doar pentru motive de care a luat cunoștință după numire.
12Articolul 12. Procedura de recuzare a arbitrului
(1) Părțile sunt libere să convină asupra procedurii de recuzare a arbitrului, respectând prevederile alin. (3).
(2) În lipsa înțelegerii prevăzute la alin. (1), partea care intenționează să recuze arbitrul trebuie să informeze în scris tribunalul arbitral cu privire la motivele recuzării, în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de constituirea tribunalului arbitral sau de la data la care a luat cunoștință de circumstanțele menționate la art. 11 alin. (2). Dacă arbitrul împotriva căruia a fost depusă cererea de recuzare nu se retrage din funcție sau dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra recuzării se pronunță tribunalul arbitral.
(3) Dacă recuzarea nu a fost obținută conform procedurii stabilite la alin. (1) sau (2), partea care a depus cererea de recuzare poate, în termen de 30 de zile de la data comunicării încheierii de respingere a cererii de recuzare, să solicite instituției arbitrale, în cazul arbitrajului instituțional, sau instanței de judecată, în cazul arbitrajului ad-hoc, emiterea unei încheieri privind recuzarea arbitrului, care este nesusceptibilă de atac. Până la emiterea încheierii, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul împotriva căruia este înaintată recuzarea, poate continua procedura arbitrală și poate pronunța hotărârea arbitrală.
13Articolul 13. Încetarea mandatului de arbitru
(1) Mandatul de arbitru încetează, în particular, în următoarele cazuri:
a) arbitrul se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile;
b) arbitrul tergiversează exercitarea atribuțiilor sale din motive neîntemeiate;
c) arbitrul renunță la mandat;
d) părțile convin asupra încetării mandatului arbitrului;
e) arbitrul este recuzat în conformitate cu art. 12.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), mandatul de arbitru încetează dacă arbitrul renunță la mandat sau părțile convin asupra încetării mandatului. În caz contrar, orice parte poate solicita instituției arbitrale, în cazul arbitrajului instituțional, sau instanței de judecată, în cazul arbitrajului ad-hoc, să emită o încheiere referitoare la încetarea mandatului arbitrului pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b). Încheierea instituției arbitrale sau a instanței de judecată nu poate fi contestată.
(3) Încetarea mandatului de arbitru în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b) prin renunțare la mandat ori prin acordul părților nu reprezintă o recunoaștere sau o constatare a circumstanțelor respective.
14Articolul 14. Numirea arbitrului înlocuitor
În cazul încetării mandatului unui arbitru potrivit art. 13, se numește un arbitru înlocuitor, în conformitate cu regulile aplicate la numirea arbitrului înlocuit.
15Articolul 15. Limitarea răspunderii
(1) Arbitrul și instituția arbitrală nu poartă răspundere civilă pentru acțiunile sau inacțiunile săvârșite în exercitarea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care se dovedește că acestea au fost săvârșite cu intenție sau din culpă gravă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător membrilor organelor instituției arbitrale, personalului acesteia, inclusiv personalului secretariatului, precum și altor persoane care asistă arbitrul sau instituția arbitrală în exercitarea atribuțiilor lor.
Capitolul IV COMPETENȚA TRIBUNALULUI ARBITRAL
16Articolul 16. Competența tribunalului arbitral de a decide asupra propriei competențe
(1) Tribunalul arbitral poate decide asupra competenței sale, precum și asupra oricăror obiecții privind existența sau valabilitatea convenției arbitrale. În acest scop, clauza arbitrală prevăzută în contract este considerată ca o convenție distinctă de alte clauze contractuale. Decizia tribunalului arbitral privind nulitatea contractului nu atrage nulitatea convenției arbitrale.
(2) Declarația privind lipsa de competență a tribunalului arbitral poate fi făcută cel târziu în momentul prezentării obiecțiilor la acțiune. Faptul că o parte a numit arbitrul sau că a participat la numirea lui nu o privează de dreptul de a face o asemenea declarație. Declarația privind depășirea competenței de către tribunalul arbitral trebuie făcută îndată ce chestiunea care depășește competența tribunalului arbitral este invocată în cadrul procedurii arbitrale. În toate aceste cazuri, tribunalul arbitral poate admite declarația privind depășirea competenței făcută mai târziu dacă întârzierea este justificată.
(3) Tribunalul arbitral poate decide asupra declarației menționate la alin. (2) cu titlu de chestiune preliminară sau odată cu fondul. Dacă tribunalul arbitral decide, cu titlu de chestiune preliminară, că este competent, orice parte poate cere instanței de judecată, în decursul a 30 de zile de la data primirii comunicării, să se pronunțe în această privință printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. Pe durata examinării și soluționării cererii adresate instanței de judecată, tribunalul arbitral poate continua procedura arbitrală și poate pronunța hotărârea arbitrală.
Capitolul V MĂSURILE PROVIZORII ȘI ÎNCHEIERILE PRELIMINARE
Secțiunea 1 Măsurile provizorii
17Articolul 17. Dispunerea măsurilor provizorii de către tribunalul arbitral
(1) Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, tribunalul arbitral, la cererea uneia dintre părți, poate dispune măsuri provizorii.
(2) Măsurile provizorii sunt măsuri temporare, indiferent dacă sunt sub forma unei hotărâri arbitrale sau sub o altă formă, prin care, în orice moment anterior pronunțării hotărârii prin care se soluționează definitiv litigiul, tribunalul arbitral dispune ca o parte:
a) să mențină sau să restabilească situația existentă până la soluționarea litigiului;
b) să întreprindă o acțiune care ar preveni sau să se abțină de la o acțiune care ar putea cauza un prejudiciu imediat sau iminent ori ar putea aduce atingere procesului arbitral;
c) să asigure conservarea unor bunuri din care o hotărâre arbitrală ulterioară ar putea fi executată;
d) să păstreze probe care pot fi relevante și importante pentru soluționarea litigiului.
18Articolul 18. Condițiile pentru dispunerea măsurilor provizorii
(1) Partea care solicită dispunerea unei măsuri provizorii prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a)–c) trebuie să demonstreze tribunalului arbitral că:
a) în cazul în care măsura nu este dispusă, există probabilitatea producerii unui prejudiciu care nu poate fi reparat în mod adecvat prin acordarea de despăgubiri, iar în cazul în care măsura este dispusă, acest prejudiciu depășește în mod substanțial prejudiciul care poate fi cauzat părții împotriva căreia este îndreptată măsura; și
b) există o posibilitate rezonabilă ca partea care solicită măsura provizorie să aibă succes pe fondul litigiului, constatarea acestei posibilități neafectând libertatea de apreciere a tribunalului arbitral în orice decizie ulterioară.
(2) În cazul în care o parte solicită dispunerea unei măsuri provizorii prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. d), condițiile prevăzute la alin. (1) se aplică numai dacă și în măsura în care tribunalul arbitral consideră că este oportun.
19Articolul 19. Recunoașterea și executarea
Recunoașterea și/sau încuviințarea executării silite a măsurilor provizorii dispuse de tribunalul arbitral se realizează de către instanța de judecată, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă nr. 225/2003.
20Articolul 20. Dispunerea măsurilor provizorii de către instanța de judecată
Fără a aduce atingere prevederilor art. 17 și 18, măsurile provizorii aferente unei proceduri arbitrale pot fi dispuse și de către instanța de judecată, la cererea oricărei părți și la orice etapă a procedurii arbitrale, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă nr. 225/2003, indiferent dacă locul arbitrajului se află sau nu în Republica Moldova.
Secțiunea a 2-a Încheierile preliminare
21Articolul 21. Emiterea încheierilor preliminare
(1) Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, o parte poate să depună, fără a notifica cealaltă parte, o cerere de dispunere a unei măsuri provizorii împreună cu o cerere de emitere a unei încheieri preliminare prin care să se dispună ca o parte să nu împiedice realizarea scopului măsurii provizorii solicitate.
(2) Tribunalul arbitral poate emite o încheiere preliminară dacă apreciază că dezvăluirea prealabilă a cererii de dispunere a unei măsuri provizorii către cealaltă parte riscă să compromită scopul acestei măsuri.
(3) Condițiile prevăzute la art. 18 alin. (1) se aplică la emiterea oricărei încheieri preliminare. În acest caz, prejudiciul menționat la art. 18 alin. (1) lit. a) este prejudiciul care poate să rezulte din emiterea sau neemiterea încheierii preliminare.
22Articolul 22. Regimul juridic special al încheierilor preliminare
(1) Imediat după ce se pronunță asupra unei cereri de emitere a unei încheieri preliminare, tribunalul arbitral notifică toate părțile cu privire la cererea de dispunere a unei măsuri provizorii, la cererea de emitere a unei încheieri preliminare, la încheierea preliminară, dacă aceasta a fost emisă, precum și cu privire la toate comunicările aferente, inclusiv prin indicarea conținutului oricărei comunicări verbale purtate între tribunalul arbitral și oricare dintre părți în legătură cu acestea.
(2) Tribunalul arbitral acordă oricărei părți împotriva căreia este îndreptată o încheiere preliminară posibilitatea de a-și prezenta poziția în cel mai scurt timp posibil.
(3) Tribunalul arbitral se pronunță prompt asupra oricărei obiecții formulate cu privire la încheierea preliminară.
(4) Încheierile preliminare încetează să producă efecte după expirarea termenului de 20 de zile de la data emiterii de către tribunalul arbitral. Tribunalul arbitral poate dispune o măsură provizorie care să adopte sau să modifice încheierea preliminară, după ce partea împotriva căreia este îndreptată aceasta a fost notificată și i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta poziția.
(5) Încheierile preliminare sunt obligatorii pentru părți, însă nu pot fi supuse executării silite de către instanțele de judecată. Încheierile preliminare nu constituie hotărâri arbitrale.
Secțiunea a 3-a Dispoziții aplicabile măsurilor provizorii și încheierilor preliminare
23Articolul 23. Modificarea, suspendarea sau revocarea
Tribunalul arbitral poate modifica, suspenda sau revoca o măsură provizorie sau o încheiere preliminară pe care a emis-o, la cererea oricărei părți sau, în circumstanțe excepționale și cu notificarea prealabilă a părților, din proprie inițiativă.
24Articolul 24. Constituirea unei garanții
(1) Tribunalul arbitral poate cere părții care solicită o măsură provizorie să constituie o garanție adecvată în legătură cu măsura solicitată.
(2) Tribunalul arbitral solicită părții care înaintează o cerere de emitere a unei încheieri preliminare să constituie o garanție în legătură cu încheierea solicitată, cu excepția cazului în care consideră că aceasta este nepotrivită sau nu este necesară.
25Articolul 25. Dezvăluirea
(1) Tribunalul arbitral poate solicita oricărei părți să dezvăluie prompt orice schimbare semnificativă a circumstanțelor pe baza cărora a fost solicitată sau dispusă măsura provizorie.
(2) Partea care înaintează o cerere de emitere a unei încheieri preliminare are obligația de a dezvălui tribunalului arbitral toate circumstanțele care ar putea fi relevante pentru decizia acestuia privind emiterea sau menținerea încheierii preliminare. Această obligație continuă până în momentul în care partea împotriva căreia a fost solicitată încheierea preliminară a avut posibilitatea să își prezinte poziția. După acest moment se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).
26Articolul 26. Cheltuieli și despăgubiri
Partea care solicită o măsură provizorie sau o încheiere preliminară răspunde pentru orice cheltuieli și prejudicii cauzate de măsura dispusă sau încheierea emisă în cazul în care tribunalul arbitral stabilește ulterior că, în circumstanțele respective, aceasta nu trebuia să fie dispusă. Tribunalul arbitral poate dispune plata acestor cheltuieli și despăgubiri în orice moment al procedurii arbitrale.
Capitolul VI PROCEDURA ARBITRALĂ
27Articolul 27. Egalitatea părților
Părțile sunt tratate în mod egal și au posibilitatea deplină de a-și prezenta poziția.
28Articolul 28. Determinarea regulilor de procedură
(1) Părțile sunt libere să convină asupra regulilor pe care le va urma tribunalul arbitral în desfășurarea procedurii arbitrale, cu respectarea prezentei legi.
(2) În lipsa acordului menționat la alin. (1), tribunalul arbitral poate, în condițiile prezentei legi, să desfășoare procedura arbitrală în modul pe care îl consideră corespunzător. Competența conferită tribunalului arbitral include dreptul de a determina admisibilitatea, pertinența, concludența și forța probantă a fiecărei probe.
29Articolul 29. Locul arbitrajului
(1) Părțile sunt libere să convină asupra locului arbitrajului. În lipsa unui acord în acest sens, locul arbitrajului se stabilește de către tribunalul arbitral, ținându-se cont de circumstanțele cauzei, inclusiv de comoditatea pentru părți.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), tribunalul arbitral se poate întruni oriunde consideră potrivit, dacă părțile nu au convenit altfel, pentru consultări între arbitri, audierea părților, a martorilor sau a experților, pentru examinarea bunurilor și a înscrisurilor.
30Articolul 30. Începutul procedurii arbitrale
Dacă părțile nu au convenit altfel, procedura arbitrală în privința unui litigiu începe la data recepționării de către pârât a cererii de a supune litigiul arbitrajului.
31Articolul 31. Limba procedurii arbitrale
(1) Părțile sunt libere să stabilească limba sau limbile care vor fi utilizate în cadrul procedurii arbitrale. Dacă părțile nu au convenit în acest sens, tribunalul arbitral stabilește limba sau limbile care vor fi utilizate în cadrul procedurii arbitrale. Acest acord sau această decizie, dacă în ele nu este stabilit altfel, se referă la orice declarație scrisă a părții, la orice audiere, hotărâre, decizie sau la o altă comunicare a tribunalului arbitral.
(2) Tribunalul arbitral poate dispune ca orice probă scrisă să fie însoțită de o traducere în limba sau în limbile convenite de părți ori stabilite de tribunalul arbitral.
32Articolul 32. Cererea de arbitraj și referința
(1) În termenul convenit de părți ori stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul invocă în cererea de arbitraj circumstanțele pe care își întemeiază pretențiile din acțiune, aspectele litigioase și remediul sau măsura solicitată, iar pârâtul invocă în referință obiecțiile sale față de aceste chestiuni, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel asupra elementelor obligatorii ale cererii sau referinței. Concomitent cu cererea sau referința, părțile pot prezenta toate înscrisurile pe care le consideră pertinente sau pot face trimitere la înscrisuri sau la alte probe pe care le vor prezenta ulterior tribunalului.
(2) În lipsa unui acord contrar al părților, fiecare dintre acestea poate să modifice ori să completeze pretențiile sau obiecțiile pe parcursul procedurii arbitrale dacă tribunalul arbitral nu consideră inoportun să permită o asemenea modificare ori completare, luând în considerare întârzierea cu care se face.
33Articolul 33. Procedura orală și procedura scrisă
(1) În lipsa unui acord contrar al părților, tribunalul arbitral decide dacă procedura se va desfășura cu audieri orale pentru prezentarea probelor sau pentru dezbateri ori se va desfășura în baza înscrisurilor și a altor materiale. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care părțile au convenit să nu fie desfășurate audieri, tribunalul arbitral, la solicitarea unei părți, organizează audieri la o etapă corespunzătoare a procedurii arbitrale.
(2) Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral, în urma consultării acestora și ținând cont de faptele și circumstanțele relevante ale cazului, poate decide ca audierea să fie desfășurată prin videoconferință, telefon sau prin alte mijloace de comunicare adecvate.
(3) Părțile trebuie notificate în timp util cu privire la orice audiere și orice ședință a tribunalului arbitral în scopul examinării bunurilor sau înscrisurilor.
(4) Toate declarațiile, înscrisurile sau alte informații pe care o parte le-a prezentat tribunalului arbitral trebuie să fie comunicate celeilalte părți. De asemenea, orice concluzie a expertului sau orice înscris cu caracter probator, pe care tribunalul arbitral le ia în considerare la luarea deciziei, trebuie să fie comunicate părților.
34Articolul 34. Efectele neprezentării materialelor sau ale absenței unei părți
Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, dacă, fără motive întemeiate:
a) reclamantul nu prezintă cererea de arbitraj în conformitate cu art. 32 alin. (1) – tribunalul arbitral dispune încetarea procedurii;
b) pârâtul nu prezintă referința în conformitate cu art. 32 alin. (1) – tribunalul arbitral continuă procedura fără a considera această omisiune în sine ca o recunoaștere a afirmațiilor reclamantului;
c) una dintre părți nu se prezintă la o audiere sau nu prezintă probe în scris – tribunalul arbitral poate continua procedura și poate pronunța hotărârea arbitrală în baza probelor disponibile.
35Articolul 35. Renunțarea la dreptul de a înainta obiecții
Dacă una dintre părți cunoaște că o prevedere a prezentei legi de la care părțile pot deroga sau că o condiție a convenției arbitrale nu a fost respectată, dar continuă să participe la procedura arbitrală fără a înainta, fără întârziere nejustificată, obiecții împotriva unei asemenea abateri sau dacă pentru înaintarea obiecțiilor este stabilit un anumit termen, atunci, după expirarea acestui termen, se consideră că partea a renunțat la dreptul de a înainta obiecții.
36Articolul 36. Desemnarea expertului de către tribunalul arbitral
(1) Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral poate:
a) desemna unul sau mai mulți experți care să îi prezinte rapoarte asupra unor chestiuni specifice care vor fi determinate de tribunalul arbitral;
b) cere părților să îi prezinte expertului orice informație pertinentă ori să îi permită accesul la orice înscrisuri sau bunuri pentru examinarea acestora.
(2) Dacă părțile nu au convenit altfel, iar una dintre ele solicită sau tribunalul arbitral consideră necesar, expertul trebuie, după prezentarea raportului său oral sau scris, să participe la o audiere, în care părțile au posibilitatea să-i adreseze întrebări și să prezinte experți care să își expună opiniile referitoare la chestiunile litigioase.
37Articolul 37. Asistența instanței de judecată la reclamarea probelor
Tribunalul arbitral sau una dintre părți poate, cu aprobarea tribunalului arbitral, să depună în instanța de judecată competentă a Republicii Moldova o cerere de acordare a asistenței în obținerea probelor. Instanța de judecată acordă asistență în obținerea probelor în limitele competenței sale și în conformitate cu regulile stabilite pentru reclamarea probelor.
Capitolul VII HOTĂRÂREA ARBITRALĂ
38Articolul 38. Dreptul aplicabil fondului litigiului
(1) Tribunalul arbitral soluționează litigiul în conformitate cu normele de drept pe care părțile le-au ales ca drept aplicabil fondului litigiului. Orice desemnare a legii sau a sistemului de drept al unui stat se interpretează, dacă nu este prevăzut altfel, ca o referire la dreptul material al statului respectiv, și nu la normele lui conflictuale.
(2) Dacă părțile nu au convenit asupra legii aplicabile fondului litigiului, tribunalul arbitral aplică legea stabilită de normele conflictuale pe care le consideră aplicabile.
(3) Tribunalul arbitral judecă în echitate numai dacă părțile l-au autorizat expres în acest sens.
(4) În toate cazurile, tribunalul arbitral decide în conformitate cu clauzele contractului, ținând cont de uzanțele comerciale aplicabile tranzacției respective.
39Articolul 39. Luarea deciziilor de către tribunalul arbitral
(1) În cadrul procedurii arbitrale cu mai mult de un arbitru, orice decizie a tribunalului arbitral se ia cu majoritate de voturi, dacă părțile nu au convenit altfel.
(2) Prin derogare de la alin. (1), în privința chestiunilor de procedură poate decide președintele tribunalului arbitral, dacă părțile sau toți membrii tribunalului arbitral l-au împuternicit în acest sens.
40Articolul 40. Tranzacția
(1) Dacă, pe parcursul procedurii arbitrale, părțile soluționează litigiul, tribunalul arbitral încetează procedura și, la solicitarea părților și în lipsa obiecțiilor din partea tribunalului arbitral, aprobă tranzacția printr-o hotărâre arbitrală, conform condițiilor convenite.
(2) Hotărârea arbitrală pronunțată în condițiile convenite se emite în conformitate cu art. 41, cu mențiunea că este o hotărâre arbitrală. O asemenea hotărâre are același statut și același efect ca orice hotărâre arbitrală privind fondul litigiului.
41Articolul 41. Forma și conținutul hotărârii arbitrale
(1) Hotărârea arbitrală se emite în scris și se semnează de către arbitrul unic sau de către arbitri. În procedurile arbitrale cu mai mult de un arbitru este suficient ca hotărârea să fie semnată de majoritatea membrilor tribunalului arbitral, cu condiția să fie indicate motivele pentru care lipsesc semnăturile celorlalți membri.
(2) Tribunalul arbitral poate pronunța hotărâri separate asupra unor chestiuni diferite în momente diferite.
(3) Hotărârea arbitrală conține motivele pe care se întemeiază, cu excepția cazurilor în care părțile au convenit ca motivele să nu fie menționate sau în care hotărârea arbitrală a fost emisă în condiții convenite de părți, conform art. 40.
(4) În hotărârea arbitrală se indică data pronunțării acesteia și locul arbitrajului stabilit în conformitate cu art. 29 alin. (1). Hotărârea se consideră că a fost emisă la locul arbitrajului.
(5) După emiterea hotărârii arbitrale, fiecărei părți i se expediază câte o copie semnată de către arbitrul unic sau de către arbitri în conformitate cu alin. (1).
42Articolul 42. Încetarea procedurii arbitrale
(1) Procedura arbitrală încetează odată cu emiterea hotărârii arbitrale finale sau cu emiterea încheierii de către tribunalul arbitral în conformitate cu alin. (2).
(2) Tribunalul arbitral emite încheierea cu privire la încetarea procedurii arbitrale în cazul în care:
a) reclamantul își retrage pretențiile, cu excepția cazului în care pârâtul obiectează, iar tribunalul arbitral recunoaște că pârâtul are un interes legitim ca litigiul să fie soluționat în mod definitiv;
b) părțile au convenit asupra încheierii procedurii arbitrale;
c) tribunalul arbitral constată că, din orice alte motive, continuarea procedurii nu mai este necesară sau a devenit imposibilă.
(3) Mandatul tribunalului arbitral se încheie odată cu încetarea procedurii arbitrale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 43.
43Articolul 43. Rectificarea și interpretarea hotărârii arbitrale. Hotărârea adițională
(1) În termen de 30 de zile de la data recepționării hotărârii arbitrale, dacă părțile nu au convenit asupra unui alt termen, o parte, cu notificarea celeilalte părți, poate solicita tribunalului arbitral:
a) rectificarea erorilor de calcul, a greșelilor de tipar sau a oricăror alte erori similare din hotărârea arbitrală;
b) interpretarea unui punct sau a unei părți din hotărârea arbitrală, dacă părțile au convenit în acest sens.
(2) Dacă tribunalul arbitral consideră cererea justificată, tribunalul rectifică sau oferă interpretarea în termen de 30 de zile de la data recepționării cererii. Interpretarea oferită devine parte integrantă a hotărârii arbitrale.
(3) Tribunalul arbitral poate rectifica din oficiu orice erori specificate la alin. (1) lit. a), în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii.
(4) Dacă părțile nu au convenit altfel, o parte poate, cu notificarea celeilalte părți, în termen de 30 de zile de la data recepționării hotărârii arbitrale, să solicite tribunalului arbitral adoptarea unei hotărâri adiționale referitoare la pretențiile înaintate în cadrul procedurii arbitrale, dar omise în hotărârea arbitrală. În cazul în care tribunalul arbitral consideră că cererea este justificată, acesta pronunță o hotărâre arbitrală adițională în termen de 60 de zile de la data recepționării cererii.
(5) Tribunalul arbitral poate, dacă consideră necesar, să prelungească termenul pentru efectuarea rectificărilor, pentru interpretarea sau pronunțarea hotărârii arbitrale adiționale conform alin. (1) sau (4).
(6) Prevederile art. 41 se aplică în mod corespunzător rectificării și interpretării hotărârilor arbitrale, precum și hotărârilor arbitrale adiționale.
44Articolul 44. Cheltuielile arbitrale
(1) Cheltuielile arbitrale constau din:
a) onorariile și cheltuielile arbitrilor;
b) taxele și cheltuielile administrative ale instituției arbitrale;
c) cheltuielile de reprezentare și alte cheltuieli ale părților.
(2) Dacă părțile nu au convenit altfel, cheltuielile arbitrale sunt, în principiu, suportate de către partea sau părțile care nu au avut câștig de cauză. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate repartiza fiecare dintre aceste cheltuieli între părți dacă apreciază că o astfel de repartizare este rezonabilă, ținând cont de circumstanțele cauzei.
(3) Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral stabilește, prin hotărârea finală sau, dacă consideră potrivit, prin orice altă hotărâre, orice sumă pe care o parte ar putea fi obligată să o plătească altei părți ca urmare a deciziei privind repartizarea cheltuielilor.
(4) Tribunalul arbitral poate dispune părților depunerea unei garanții pentru onorariile arbitrilor și pentru cheltuielile tribunalului arbitral. Tribunalul arbitral poate înceta să mai desfășoare procedură arbitrală dacă o astfel de garanție nu este depusă.
(5) Dacă o parte omite să depună garanția menționată la alin. (4), cealaltă parte poate depune întreaga garanție.
45Articolul 45. Depozitarea dosarului arbitral
(1) Instituția arbitrală asigură depozitarea și păstrarea dosarului arbitral în arhivele sale. La solicitarea instanței de judecată sau a altor organe autorizate, instituția arbitrală pune la dispoziția acestora copii certificate de pe materialele dosarului.
(2) Instituția arbitrală trebuie să ofere părților acces la dosarul arbitral în mod neîntârziat și necondiționat.
(3) În cazul arbitrajului ad-hoc, dosarul arbitral se depozitează și se păstrează conform înțelegerii părților. În lipsa unei astfel de înțelegeri, dosarul se păstrează de către arbitrul unic sau, după caz, de către președintele tribunalului arbitral.
46Articolul 46. Executarea hotărârii arbitrale
(1) Hotărârea arbitrală este obligatorie și definitivă de la data emiterii și se execută benevol, imediat sau în termenul indicat în aceasta.
(2) Hotărârea arbitrală este un document executoriu și se execută silit în conformitate cu prevederile Codului de executare nr. 443/2004.
(3) Executarea hotărârii arbitrale poate fi suspendată în condițiile Codului de procedură civilă nr. 225/2003, de către instanța de judecată care examinează cererea de desființare a hotărârii arbitrale.
47Articolul 47. Contestarea hotărârii arbitrale
(1) Hotărârea arbitrală poate fi contestată de orice parte interesată, printr-o cerere de desființare adresată instanței de judecată competente, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii arbitrale. În cazul în care a fost formulată o cerere în temeiul art. 43 sau tribunalul arbitral a procedat la rectificare din oficiu, termenul curge de la data comunicării soluției tribunalului arbitral.
(2) Procedura de contestare a hotărârilor arbitrale se realizează în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă nr. 225/2003.
48Articolul 48. Recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine
Recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine se realizează în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă nr. 225/2003.
Capitolul VIII DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
49Articolul 49. Dispoziții finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 martie 2027.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 23/2008 cu privire la arbitraj (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 88–89, art. 314), cu modificările ulterioare;
b) Legea nr. 24/2008 cu privire la arbitrajul comercial internațional (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 88–89, art. 316), cu modificările ulterioare.
(3) Guvernul, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislației în concordanță cu prezenta lege.
50Articolul 50. Dispoziții tranzitorii
(1) Dacă părțile nu au convenit altfel, procedurile arbitrale începute până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor desfășura în continuare potrivit legislației în vigoare la data începerii acestora. Contestarea hotărârilor arbitrale se va efectua conform legislației care a guvernat procedura arbitrală în care acestea au fost pronunțate.
(2) Executarea hotărârilor arbitrale se va efectua conform legislației în vigoare la data pronunțării acestora.
(3) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituțiile arbitrale care funcționează la această dată vor notifica Ministerul Justiției cu privire la desfășurarea activității, în vederea includerii în lista prevăzută la art. 4 alin. (2).
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 198. Chișinău, 25 august 2026.