Textul legii Caută

Lege nr. 245 din 31.07.2023

pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală și a Codului contravențional)

Adoptat
31.07.2023
Publicat
22.08.2023 în Monitorul Oficial Nr. 325-327 art. 579
În vigoare din
22.08.2023
Statut
Modificat
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON
2 versiuni ale textului
  1. textul afișat aici
  2. la sursă

Textele celorlalte versiuni nu sunt în acest cititor.

Modificat prin 3 acte
  1. LP365 din 24.11.23, MO452-454/28.11.23 art.782; în vigoare 28.11.23
  2. LP286 din 05.10.23, MO452-454/28.11.23 art.772; în vigoare 28.11.23
  3. RP9 din 07.09.23, MO345-346/08.09.23 pag.6
Citat în 6 acte

La sursă, textul nu este împărțit pe articole; articolele sunt deduse după numerotare.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

I

Art.I.

Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72–74, art.195), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 80:

denumirea articolului se completează cu cuvintele „și a acordului de cooperare”;

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

„(2) În cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de cooperare, iar instanța de judecată acceptă acest acord, limitele de pedeapsă prevăzute de norma părții speciale a prezentului cod se reduc cu două cincimi. La stabilirea pedepsei cu închisoare se aplică suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea parțială a executării pedepsei, în modul prevăzut de lege.”

2. Articolul 90 se completează cu alineatele (21), (41) și (12) cu următorul cuprins:

„(21) Prin derogare de la alin. (2), dacă a fost încheiat un acord de cooperare, perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă nu poate fi mai mic decât jumătate din pedeapsa stabilită de instanța de judecată și mai mare de 6 ani.”

„(41) Prin derogare de la alin. (1) și (4), dacă a fost încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se aplică și persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave.”

„(12) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare nu a executat obligația de cooperare asumată în baza acordului de cooperare, instanța de judecată, la demersul procurorului, pronunță o încheiere cu privire la anularea condamnării în baza acordului de cooperare și trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită prin hotărârea instanței de judecată.”

3. La articolul 901:

alineatul (3) se completează cu următorul enunț: „În cazul acordului de cooperare, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar poate fi redusă până la un an.”

alineatul (4) se completează cu următorul enunț: „Dacă este încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare poate fi aplicată persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave.”

articolul se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:

„(8) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare nu a executat obligația de cooperare asumată în baza acordului de cooperare, instanța de judecată, la demersul procurorului, pronunță o încheiere cu privire la anularea condamnării în baza acordului de cooperare și trimiterea condamnatului pentru a executa deplin pedeapsa stabilită prin hotărârea instanței de judecată.”

II

Art.II.

Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 699), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 6:

la punctul 111), textul „ . Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor” se exclude;

articolul se completează cu punctul 141) cu următorul cuprins:

„141) informație secretizată – informație, document sau material, indiferent de forma și caracteristicile fizice ale acestuia, căruia i s-a atribuit un anumit grad de secretizare în conformitate cu Legea nr. 245/2008 cu privire la secretul de stat;”

punctul 19) va avea următorul cuprins:

„19) interpret – persoană fizică autorizată, inclusă în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați, care asigură traducerea orală dintr-o limbă în alta și/sau în traducerea semnelor celor surzi, muți ori surdomuți, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane, desemnată în procesul penal de organele competente;”

la punctul 201), cuvintele „și a măsurilor speciale de investigații” se substituie cu textul „ , măsurilor speciale de investigații și/sau a acțiunilor prevăzute în Legea nr.48/2017 privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale”;

articolul se completează cu punctul 431) cu următorul cuprins:

„431) suport informațional – suport material ale cărui calități fizice permit păstrarea și prelucrarea informației privind conținutul acțiunilor procesuale efectuate sau a probelor obținute în procesul penal;”

punctul 48) va avea următorul cuprins:

„48) traducător – persoană fizică autorizată, inclusă în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați, care asigură traducerea textelor scrise dintr-o limbă în alta, desemnată în procesul penal de organele competente;”.

2. La articolul 7:

alineatul (32) va avea următorul cuprins:

„(32) Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune în termen de 5 zile prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează continuarea examinării în fond a cauzei. Însă, până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate, dezbaterile judiciare se suspendă, cu excepția examinării demersurilor privind măsurile procesuale de constrângere. Instanța de judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituțională în termen de 5 zile de la data emiterii încheierii.”

articolul se completează cu alineatul (34) cu următorul cuprins:

„(34) Ridicarea excepției de neconstituționalitate în procedura controlului judiciar al procedurilor prejudiciare nu suspendă examinarea cererilor, a demersurilor, a plângerilor și a recursurilor.”

3. La articolul 17:

alineatul (1) se completează cu textul „ , în condițiile legii”;

alineatul (3) se completează cu textul „ , în condițiile prezentului cod și ale legislației în vigoare”;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul în care bănuitul, învinuitul, inculpatul nu au mijloace de a plăti apărătorul, ei au dreptul să solicite câte un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat în condițiile legii.”

4. La articolul 18:

alineatul (3) se completează cu textul „ , precum și cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților în proces”;

la alineatul (4), textul „În toate cazurile,” se exclude;

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) Prin derogare de la alin. (4), în temeiul unei încheieri motivate, instanța de judecată nu va pronunța public părțile hotărârii care conțin informații secretizate și/sau a căror dezvăluire ar afecta ordinea publică, securitatea națională, protecția vieții private sau interesele justiției. În toate cazurile, partea introductivă și cea dispozitivă ale hotărârii motivate se pronunță public, instanța explicând totodată părților dreptul și modul de a lua cunoștință de hotărârea motivată.”

5. La articolul 20:

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Urmărirea penală și judecarea cauzelor penale privind infracțiunile de corupție, cele conexe actelor de corupție, a cauzelor penale în care sunt persoane aflate în arest, precum și minori se fac de urgență și în mod prioritar.”

alineatele (5) și (6) se abrogă.

6. La articolul 30, alineatul (3) se abrogă.

7. La articolul 32, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Judecarea cauzelor penale în privința persoanelor deținute poate fi efectuată la sediul instanței sau, după caz, la sediul instituției penitenciare ori prin intermediul videoconferinței.”

8. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

„Articolul 34. Abținerea sau recuzarea judecătorului

(1) În cazul în care există circumstanțe prevăzute la art. 33, judecătorul este obligat să se abțină de la judecarea cauzei. Pentru aceleași temeiuri, judecătorul poate fi recuzat și de către participanții la proces.

(2) Cererea de recuzare sau declarația de abținere a judecătorului se depune în cadrul ședinței preliminare, cu motivarea, pentru fiecare judecător în parte, a cazului de incompatibilitate invocat și a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Toate temeiurile de incompatibilitate a judecătorului urmează a fi invocate concomitent, sub sancțiunea decăderii din acest drept.

(3) Cererea de recuzare sau declarația de abținere a judecătorului poate fi depusă și după începerea cercetării judecătorești doar dacă partea face dovada că nu a cunoscut și nici nu a putut să cunoască despre existența temeiurilor de recuzare până la începerea cercetării judecătorești.

(4) Recuzarea sau abținerea anticipată a judecătorilor care încă nu participă la judecarea cauzei și a judecătorului sau a completului de judecată care soluționează cererea de recuzare, precum și înaintarea repetată a recuzării aceluiași judecător pentru aceleași motive, dacă anterior recuzarea lui a fost respinsă, nu se admit.

(5) Dacă constată că cererea de recuzare se înaintează în mod repetat pentru aceleași motive cu rea-credință sau în mod abuziv cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenții răuvoitoare, instanța care soluționează cauza aplică față de persoana vinovată o amendă judiciară în condițiile prezentului cod și anexează cererea la cauza penală, cu consemnare în procesul-verbal, fără a o transmite spre examinare.”

9. La articolul 35, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Cererea de recuzare sau declarația de abținere se distribuie spre soluționare în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, și se examinează în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul repartizării, fără a afecta continuitatea ședinței de judecată, însă, până la soluționarea cererii de recuzare sau a declarației de abținere, se amână ultimul cuvânt al inculpatului. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeași instanță, recuzarea se soluționează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanța ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abținerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în care s-a înaintat recuzarea.”

10. Articolul 40 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) Cauza penală în care urmărirea penală a fost condusă sau exercitată de către procurorul din procuratura specializată se judecă în instanța de la locul terminării urmăririi penale.”

11. Articolul 47:

la alineatul (1), după cuvintele „să fie motivată” se introduc cuvintele „cu elemente de fapt și de drept”;

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Depunerea cererii de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.”

12. Articolul 50 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Cererea de strămutare înaintată de părți după începerea cercetării judecătorești sau cea care a fost înaintată repetat pentru aceleași motive nu se examinează și se anexează la materialele dosarului.”

13. Articolul 51 se completează cu alineatul (32) cu următorul cuprins:

„(32) Indicațiile date de procurorul-șef al procuraturii specializate pot fi contestate de procuror doar la Procurorul General.”

14. La articolul 52 alineatul (1):

punctul 16) va avea următorul cuprins:

„16) înaintează în instanța de judecată demersuri prin care solicită autorizarea efectuării acțiunilor sau a aplicării măsurilor procesuale, a finalizării urmăririi penale în lipsa învinuitului și a altor acțiuni în cazul în care este necesară autorizarea judecătorului de instrucție;”

la punctul 23), cuvântul „ascultă” se substituie cu cuvântul „audiază”;

punctul 241) va avea următorul cuprins:

„241) prezintă, la solicitarea mediatorului, informația din cauza penală necesară pentru derularea procesului de mediere, inclusiv ordonanța de pornire a urmăririi penale, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată și/sau de parte civilă, raportul de constatare sau de expertiză judiciară, prin care sunt constatate circumstanțele legate de cauzarea prejudiciilor și/sau afectarea drepturilor victimei, și alte informații care nu prejudiciază desfășurarea urmăririi penale;”

punctul 28) va avea următorul cuprins:

„28) informează, în scris, bănuitul, învinuitul, victima, partea vătămată, partea civilă și explică despre posibilitatea recurgerii la mediere în temeiul art.219 alin.(9) și al art.276 alin.(7) și cu privire la lista mediatorilor cu drept de a desfășura activitate de mediator;”.

15. Articolul 531:

la alineatul (1), litera f) va avea următorul cuprins:

„f) pentru procurorii-şefi ai procuraturilor specializate – Procurorul General;”

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) În cazul în care consideră necesar, procurorul ierarhic superior, prin ordonanță motivată, poate exercita sau conduce urmărirea penală personal, precum și poate reprezenta acuzarea în instanțele de judecată.”

16. La articolul 54:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Faptul că procurorul a participat la exercitarea urmăririi penale în calitate de ofițer de urmărire penală, a condus sau a controlat acţiuni de procedură penală ori a reprezentat învinuirea în faţa instanţei de judecată nu constituie o incompatibilitate pentru participarea lui ulterioară la judecarea aceleiași cauze penale.”

la alineatul (5), punctul 1) va avea următorul cuprins:

„1) în cursul urmăririi penale – de către procurorul ierarhic superior, în privința procurorului ierarhic superior – de către Procurorul General sau unul dintre adjuncții acestuia, iar în privinţa Procurorului General – de către un judecător al Curţii Supreme de Justiţie;”.

17. La articolul 541, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) La indicația procurorului, consultantul:

a) elaborează proiecte de acte procedurale;

b) acordă asistență procurorului la efectuarea acțiunilor procesuale;

c) comunică actele procedurale și citează persoanele.”

18. La articolul 56:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Conducătorul organului de urmărire penală exercită controlul asupra efectuării la timp a acțiunilor de descoperire și prevenire a infracțiunilor, asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor și asigură respectarea termenului de examinare a acestora.”

alineatul (21) se completează cu litera f1) cu următorul cuprins:

„f1) dispune efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală în cauze complicate sau de mari proporții;”

19. La articolul 57 alineatul (2):

punctele 141) și 161) vor avea următorul cuprins:

„141) informează, în scris, bănuitul, învinuitul, victima, partea vătămată, partea civilă și explică despre posibilitatea recurgerii la mediere în temeiul art. 219 alin. (9) și al art. 276 alin. (7) și cu privire la lista mediatorilor cu drept de a desfășura activitate de mediator;”

„161) prezintă, la solicitarea mediatorului, informația din cauza penală necesară pentru derularea procesului de mediere, inclusiv ordonanță de pornire a urmăririi penale, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată și/sau de parte civilă, raportul de constatare sau de expertiză judiciară, prin care sunt constatate circumstanțele legate de cauzarea prejudiciilor și/sau afectarea drepturilor victimei, și alte informații fără a prejudicia desfășurarea urmăririi penale;”

20. La articolul 58, alineatul (3) se completează cu punctul 21) cu următorul cuprins:

„21) să depună declarații și să dea explicații;”.

21. Articolul 59:

la alineatul (2), după cuvintele „ordonanța organului de urmărire penală” se introduce textul „sau, după caz, prin încheierea instanței de judecată”;

la alineatul (3), cuvintele „încetează participarea acestei persoane ca parte vătămată în procedura respectivă prin ordonanță motivată” se substituie cu textul „ , prin ordonanță motivată, sau instanța de judecată, prin încheiere motivată, încetează participarea acestei persoane ca parte vătămată în procedura respectivă”.

22. Articolul 60:

la alineatul (1), punctul 7) va avea următorul cuprins:

„7) să ia cunoștință de materialele cauzei penale și să noteze orice informații din dosar, la orice etapă a procesului penal, cu excepția cazului în care se impun restricții de către procuror printr-o ordonanță motivată;”

articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) Părții vătămate îi poate fi restricționat accesul la materialele cauzei penale de către procuror, printr-o ordonanță motivată, dacă restricția este stabilită pentru o perioadă de timp rezonabilă, restricția se referă doar la anumite acte procedurale și există riscul ca accesul deplin la materialele cauzei penale să prejudicieze desfășurarea urmăririi penale și securitatea părților. Ordonanța procurorului poate fi atacată la judecătorul de instrucție în condițiile art. 313.”

23. La articolul 68, alineatul (1) se completează cu punctele 31) și 21) cu următorul cuprins:

„31) prin intermediul organului de urmărire penală, să adreseze întrebări persoanelor audiate în condițiile art. 104–114;”

„21) să solicite de la instanțele judecătorești, de la organele de drept, de la autoritățile publice, de la alte persoane și organizații informații, pe orice tip de suport informațional, referințe, copii certificate corespunzător de pe actele necesare pentru acordarea asistenței juridice.”

24. Articolul 69 va avea următorul cuprins:

„Articolul 69. Participarea obligatorie a apărătorului

(1) Participarea apărătorului în cadrul procesului penal este obligatorie în cazul în care:

1) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;

2) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;

3) bănuitul, învinuitul, inculpatul este reținut, ținut în stare de arest ca măsură preventivă sau urmează a fi supus expertizei judiciare psihiatrice în condiții de staționar;

4) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă;

5) bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăți pentru a se apăra el însuși, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esențiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum și este o persoană cu necesități speciale;

6) procesul penal se desfășoară în privința unei persoane iresponsabile căreia i se incriminează săvârșirea unor fapte prejudiciabile sau în privința unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvârșirea unor asemenea fapte;

7) procesul penal se desfășoară în privința reabilitării unei persoane decedate la momentul examinării cauzei;

8) procesul penal se desfășoară în lipsa învinuitului, inculpatului care se sustrage de la urmărirea penală sau judecată;

9) este necesară asigurarea apărării bănuitului, învinuitului, inculpatului în procesul de audiere a minorului, în condițiile prevăzute la art. 1101;

10) instanța de judecată apreciază că, în cazul inculpatului, interesele justiției cer participarea apărătorului în ședința de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs ori la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;

11) participarea obligatorie a apărătorului este prevăzută expres de prezentul cod.

(2) Instanța de judecată constată, printr-o încheiere motivată faptul că interesele justiției cer participarea apărătorului, ținând cont, în mod obligatoriu, de următoarele circumstanțe cumulative:

1) complexitatea cauzei;

2) capacitatea persoanei de a se apăra singură;

3) gravitatea faptei de a cărei săvârșire este învinuită persoana și de sancțiunea prevăzută de lege pentru săvârșirea ei.

(3) Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul când:

1) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoștință hotărârea organului de urmărire penală cu privire la:

a) reținerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire – în cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1)–6);

b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiții de staționar – în cazul prevăzut la alin. (1) pct. 3);

2) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat și a fost depusă o cerere de reabilitare din parte rudelor sau a altor persoane – în cazul prevăzut la alin. (1) pct. 7);

3) s-a constatat că învinuitul, inculpatul se sustrage de la urmărirea penală sau judecată și procesul penal se desfășoară în lipsa acestuia.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1), dacă persoana nu dispune de un apărător ales, participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, în condițiile prezentului cod și ale Legii nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată.”

25. Articolul 70:

la alineatul (1), punctul 2) se completează cu textul „înaintate în conformitate cu Legea nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat”;

alineatele (3) și (4) vor avea următorul cuprins:

„(3) În cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales, organul de urmărire penală sau instanța de judecată solicită desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat a avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat.

(4) În cazul în care interesele justiției cer participarea apărătorului la procesul penal, iar acesta lipsește nejustificat sau refuză să exercite apărarea, procurorul, prin ordonanță motivată, sau instanța de judecată, prin încheiere motivată, solicită oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat pentru înlocuirea apărătorului și acordă un termen rezonabil pentru pregătirea unei apărări efective. La judecarea cauzei penale în instanță de judecată, avocatului desemnat i se acordă un termen suficient pentru pregătirea apărării.”

articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:

„(41) În cazul prevăzut la alin. (4), avocatul desemnat înlocuiește apărătorul care lipsește nejustificat sau care refuză să exercite apărarea numai pentru perioada absenței nejustificate a acestuia.”

la alineatul (5), textul „alin. (3) pct. 2) și alin. (4) pct. 2) și 3)” se substituie cu textul „alin. (3) și (4)”;

la alineatul (6), după cuvintele „câțiva apărători” se introduce cuvântul „aleși”.

26. La articolul 71, alineatele (2) și (5) vor avea următorul cuprins:

„(2) Renunțarea la apărător poate fi acceptată de către procuror sau instanță numai în cazul în care cererea de renunțare este înaintată de către bănuit, învinuit, inculpat în mod benevol, din proprie inițiativă și în prezența apărătorului. Nu se admite renunțarea la apărător în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie conform art. 69.”

„(5) Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renunțat la apărător este în drept, în orice moment al desfășurării procesului penal, să revină asupra renunțării și să invite un apărător ales sau să solicite desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică calificată garantată de stat în conformitate cu Legea nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat. Apărătorul este admis din momentul prezentării documentelor ce confirmă calitatea și împuternicirile sale.”

27. La articolul 72 alineatul (4), cuvintele „nu este susceptibilă de a fi atacată” se substituie cu textul „poate fi contestată numai de către persoana apărată, personal sau prin intermediul apărătorului său”.

28. Articolul 79:

în denumirea articolului, după cuvintele „părții civilmente responsabile” se introduc cuvintele „și ai succesorului”;

la alineatul (1), după cuvintele „părții civilmente responsabile” se introduc cuvintele „și ai succesorului”;

la alineatul (2), cuvintele „și părții civilmente responsabile” se substituie cu textul „ , părții civilmente responsabile și ai succesorului”, iar după cuvântul „avocați” se introduce textul „ , avocați-stagiari”;

la alineatul (3), după cuvintele „părții civilmente responsabile” se introduc cuvintele „și al succesorului”;

la alineatul (4), după cuvintele „partea civilmente responsabilă” se introduc cuvintele „și succesorul”.

29. La articolul 80:

alineatul (1):

în partea introductivă, după cuvintele „părții civilmente responsabile” se introduc cuvintele „și al succesorului”;

alineatul se completează cu punctul 31) cu următorul cuprins:

„31) prin intermediul organului de urmărire penală, să adreseze întrebări persoanelor audiate în condițiile art. 104–114;”

punctul 8) va avea următorul cuprins:

„8) să ia cunoștință de materialele cauzei penale și să noteze orice informații din dosar, la orice etapă a procesului penal, cu excepția cazului când se impun restricții de către procuror printr-o ordonanță motivată;”

alineatul se completează cu punctul 18) cu următorul cuprins:

„18) să solicite de la instanțele judecătorești, organele de drept, autoritățile publice, de la alte persoane și organizați informații, pe orice tip de suport informațional, referințe, copii certificate corespunzător de pe actele necesare pentru acordarea asistenței juridice;”

articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Reprezentantului părții vătămate îi poate fi restricționat accesul la materialele cauzei penale de către procuror, printr-o ordonanță motivată, dacă restricția este stabilită pentru o perioadă de timp rezonabilă, restricția se referă doar la anumite acte procedurale și există riscul ca accesul deplin la materialele cauzei penale să prejudicieze desfășurarea urmăririi penale și securitatea părților. Ordonanța procurorului poate fi atacată la judecătorul de instrucție în condițiile art. 313.”

la alineatul (7), după cuvântul „martorului” se introduce textul „ , succesorului”;

în denumirea articolului, precum și la alineatele (2), (3), (4), (5) și (6), după cuvintele „părții civilmente responsabile” se introduc cuvintele „și al succesorului”.

30. Articolul 81 va avea următorul cuprins:

„Articolul 81. Succesorul victimei, al părții vătămate

sau al părții civile

(1) În procesul penal, succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile este recunoscută una dintre rudele ei apropiate care a manifestat dorința să exercite drepturile și obligațiile victimei sau părții vătămate decedate sau care, în urma infracțiunii, a pierdut capacitatea de a-și exprima conștient voința. Succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral victimei sau părții vătămate.

(2) Recunoașterea rudei apropiate ca succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile se decide de către procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, de către ofițerul de urmărire penală ori de instanța de judecată, cu condiția că ruda apropiată solicită această calitate. În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, procurorul sau instanța de judecată recunoaște aceste persoane ca succesori ai victimei, ai părții vătămate sau ai părții civile. Dacă, la momentul solicitării respective, lipsesc temeiuri suficiente pentru recunoașterea persoanei ca succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile, hotărârea în cauză se ia imediat după constatarea acestor temeiuri.

(3) În cazul în care, după recunoașterea persoanei ca succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile, se constată lipsa temeiurilor de a o menține în această calitate, procurorul sau instanța, prin hotărâre motivată, încetează participarea acesteia la proces în calitate de succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile. Ruda apropiată a victimei, a părții vătămate sau a părții civile recunoscută succesor al acesteia este în drept să renunțe la împuterniciri în orice moment al desfășurării procesului penal.

(4) Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile participă la procesul penal în locul victimei, al părții vătămate sau al părții civile.

(5) Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile poate fi citat și audiat în calitate de martor.

(6) Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile are și alte drepturi și obligații prevăzute de prezentul cod.”

31. La articolul 85:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Interpret, traducător este persoana fizică autorizată, inclusă în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați, care asigură traducerea orală dintr-o limbă în alta și/sau traducerea semnelor celor surzi, muți ori surdomuți sau traducerea textelor scrise dintr-o limbă în alta, cunoaște terminologia juridică, nu este interesată în cauza penală și acceptă să participe în această calitate. În cauza penală interpretul sau traducătorul este desemnat în această calitate de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată în cazurile prevăzute de prezentul cod. Interpretul poate fi numit din rândul persoanelor propuse de către participanții la procesul penal.”

articolul se completează cu alineatele (11) și (12) cu următorul cuprins:

„(11) Prin derogare de la alin. (1), pot fi desemnate în calitate de interpret sau traducător persoanele neincluse în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați dacă nu există interpreți sau traducători autorizați din/în limbile pentru care se solicită interpretarea și/sau traducerea ori interpreții și/sau traducătorii autorizați nu pot fi contractați pentru efectuarea interpretării și/sau traducerii.

(12) În cazul în care interpretul își are domiciliul sau locul de muncă într-o altă localitate, fapt care nu-i permite să se prezinte în termenul stabilit la locul efectuării acțiunii procesuale, interpretarea poate fi efectuată și prin intermediul videoconferinței, care se asigură de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată.”

la alineatul (3), textul „și competența interpretului, traducătorului, domiciliul lui” se substituie cu textul „interpretului, traducătorului, datele privind numărul, seria și data eliberării autorizației, limba sau limbile pentru care este autorizat”;

la alineatul (4) punctul 8), după textul „prin semnătură,” se introduce textul „inclusiv semnătură electronică,”;

la alineatul (6), punctul 4) va avea următorul cuprins:

„4) să primească plata pentru serviciile prestate.”

32. Articolul 87:

se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Specialistul poate fi chemat de organul de urmărire penală, la cererea apărătorului, pentru a explica unele circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei penale.”

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Înainte de începerea acţiunii procesuale la care participă specialistul sau, după caz, înainte de audierea specialistului, organul de urmărire penală, procurorul, organul de constatare sau instanţa stabileşte identitatea şi competența specialistului, domiciliul lui, precum şi în ce relaţii se află el cu persoanele care participă la acţiunea respectivă, îi explică drepturile şi obligațiile şi îl previne de răspunderea pentru refuzul sau eschivarea de a-şi îndeplini obligațiile. Aceasta se consemnează în procesul-verbal al acţiunii respective şi se certifică prin semnătura specialistului.”

articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:

„(41) Specialistul se audiază în condițiile audierii martorului.”

33. Articolul 90:

alineatul (3):

se completează cu punctul 21) cu următorul cuprins:

„21) mediatorii și participanții la mediere – în privința faptelor sau actelor de care au luat cunoștință în cadrul procesului de mediere. Mediatorul poate fi audiat doar în cazurile de protejare a interesului superior al copilului sau de prevenire și curmare a unei infracțiuni;”

punctul 10) se abrogă;

la alineatul (12) punctul 5), cuvântul „teleconferințe” se substituie cu cuvântul „videoconferințe”.

34. La articolul 93 alineatul (2), punctul 1) va avea următorul cuprins:

„1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, victimei, părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile, martorului, specialistului, expertului;”.

35. Articolul 97 se completează cu punctul 31) cu următorul cuprins:

„31) îmbolnăvirea bănuitului, învinuitului sau inculpatului de o boală gravă ce împiedică executarea pedepsei – prin concluziile Consiliului medical consultativ al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, prin raportul expertizei judiciare;”.

36. Articolul 104:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezența unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, imediat după reținere sau, după caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului poate avea loc și în lipsa apărătorului ales sau desemnat, cu acordul scris al persoanei audiate exprimat în prezența apărătorului. Nu se permite audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de oboseală, precum și în timpul nopții, decât doar la cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amânare, care vor fi motivate în procesul-verbal al audierii. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se înregistrează prin mijloace audio și video în condițiile art. 115, iar suportul informațional care conține înregistrarea se anexează la procesul-verbal al audierii.”

articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului aflat în detenție poate avea loc și prin intermediul videoconferinței, care se înregistrează, la sediul instituției penitenciare care dispune de mijloace tehnice corespunzătoare și verifică identitatea acestuia, în prezența unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, ce se dispune prin încheiere motivată. Rezumatul declarațiilor bănuitului, învinuitului, inculpatului se consemnează în procesul-verbal al audierii, cu mențiunea că audierea a fost efectuată prin intermediul videoconferinței.”

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Persoana care efectuează urmărirea penală, înainte de a-l audia pe bănuit, învinuit:

a) îl informează despre înregistrarea declarațiilor prin mijloace audio și video în condițiile art. 115;

b) îl identifică prin nume, prenume, patronimic, prin data, luna, anul și locul nașterii, precizează cetățenia, studiile, situația militară, situația familială și persoanele pe care le are la întreținere, ocupația, domiciliul, precizează dacă acesta posedă limba în care se desfășoară procesul, dacă suferă de dizabilitate, dacă dispune de titluri speciale, grade de calificare și distincții de stat, precum și altă informație necesară pentru identificarea persoanei lui în cauza respectivă;

c) îi explică esența bănuirii, învinuirii și dreptul la tăcere și de a nu depune mărturii în defavoarea sa;

d) îl întreabă dacă acesta acceptă să depună declarații asupra bănuielii sau învinuirii care i se incriminează.”

articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) În cazul în care bănuitul, învinuitul refuză să depună declarații, se face o mențiune în acest sens în procesul-verbal al audierii și acțiunea procesuală se încheie. Dacă bănuitul, învinuitul acceptă să depună declarații, persoana care efectuează audierea îl întreabă dacă recunoaște bănuiala sau învinuirea ce i se incriminează și îi propune să dea în scris explicații asupra acesteia, iar dacă bănuitul, învinuitul nu poate scrie sau refuză să scrie personal declarația, acest fapt se consemnează în procesul-verbal de către persoana care efectuează audierea.”

37. Articolul 105 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) Declarațiile martorului se înregistrează prin mijloace audio și video în condițiile art. 115, fapt despre care este informat înainte de începerea audierii, iar suportul informațional care conține înregistrarea se anexează la procesul-verbal al audierii.”

38. Articolul 109 se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) Persoana care a fost audiată este informată că are dreptul să ia cunoștință de înregistrarea audio și video în întregime, fapt consemnat în procesul-verbal de audiere.”

39. Articolul 110:

la alineatul (1), textul „privind o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă” se exclude;

la alineatul (3), după cuvintele „judecătorul de instrucție” se introduce textul „sau, după caz, de instanță”;

la alineatul (4), cuvintele „de instrucție” se exclud;

la alineatul (5), cuvântul „teleconferințe” se substituie cu cuvântul „videoconferințe”;

la alineatul (7), textul „Casetele video pe care a fost înregistrată declarația martorului, sigilate” se substituie cu textul „Suportul informațional care conține înregistrările audio și video ale declarațiilor martorului, sigilat”.

40. Articolul 1101:

se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Audierea martorului minor nu poate dura mai mult de:

a) 1 oră fără întrerupere, iar în total nu poate depăși 2 ore pe zi, în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

b) 2 ore fără întrerupere, iar în total nu poate depăși 4 ore pe zi, în cazul minorului cu vârsta mai mare de 14 ani.

Dacă starea sănătății martorului minor nu permite audierea în intervalele prevăzute de lege, durata audierii se stabilește ținând cont de indicațiile medicului.”

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) În camera de vizualizare se vor afla judecătorul de instrucție, procurorul, apărătorul bănuitului sau al învinuitului, psihologul, grefierul, reprezentantul legal al minorului supus audierii, reprezentantul legal al părții vătămate și, după caz, alte persoane în condițiile legii, cu excepția bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părții civilmente responsabile. Participanții la audiere vor adresa întrebări judecătorului de instrucție, care le va transmite intervievatorului în mod verbal, prin intermediul dispozitivelor tehnice, sau în scris, în timpul unei pauze.”

articolul se completează cu alineatul (71) cu următorul cuprins:

„(71) În cazul în care, din motive tehnice survenite pe parcursul audierii, înregistrarea audio și video a audierii martorului minor nu este posibilă, audierea se desfășoară în continuare, fapt despre care se face o mențiune în procesul-verbal al audierii, cu indicarea naturii imposibilității tehnice care nu a permis înregistrarea audio și video a audierii martorului minor. În acest caz, audierea repetată nu se admite.”

la alineatul (8), după enunțul întâi se introduce următorul enunț: „La audierea suplimentară participă aceleași persoane care au participat la prima audiere a martorului minor.”

în cuprinsul articolului, textul „audio/video” se substituie cu cuvintele „audio și video”.

41. Articolul 111:

la alineatul (3), după cuvintele „a victimei” se introduc cuvintele „și a părții vătămate”;

în cuprinsul articolului, inclusiv în denumire, cuvintele „partea vătămată”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „victima și partea vătămată” la forma gramaticală corespunzătoare.

42. La articolul 112 alineatul (2), cuvintele „ascultată în calitate de martor” se substituie cu cuvântul „audiată”.

43. Articolul 114:

la alineatul (1), după textul „declarațiile martorului,” se introduce textul „victimei,”;

la alineatul (5), cuvintele „casetele audio și video” se substituie cu cuvintele „suporturile informaționale care conțin înregistrările audio și video”.

44. Articolul 115:

în cuprinsul articolului, inclusiv în denumire, cuvintele „audio sau video” se substituie cu cuvintele „audio și video”;

la alineatul (1), textul „pot fi aplicate, la cererea acestora sau din oficiu,” se substituie cu cuvintele „se aplică”;

la alineatul (3), cuvintele „se reproduce în întregime în fața persoanei audiate” se substituie cu cuvintele „poate fi reprodusă în întregime la solicitarea consemnată în procesul-verbal al acțiunii sau din oficiu”, iar textul „ , de asemenea, pe caseta audio sau video” – cu cuvintele „pe suportul informațional care conține înregistrarea”.

45. La articolul 119 alineatul (1), cuvintele „sau părții vătămate” se substituie cu textul „ , victimei sau părții vătămate”.

46. La articolul 122 alineatul (1), cuvântul „făptuitorului” se substituie cu textul „bănuitului, învinuitului sau inculpatului”.

47. La articolul 143, alineatul (1) se completează cu punctul 41) cu următorul cuprins:

„41) stării sănătății bănuitului, învinuitului sau inculpatului privat de libertate – în cazurile prezenței unor indici de îmbolnăvire de o boală gravă;”.

48. Articolul 161:

se completează cu alineatele (11) și (12) cu următorul cuprins:

„(11) Până la terminarea urmăririi penale, procurorul ori ofițerul de urmărire penală care are încuviințarea procurorului sau, după caz, instanța de judecată, la etapa judecării cauzei, dispune transmiterea banilor spre administrare Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale.

(12) Banii nu se transmit Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale spre administrare dacă:

a) păstrează asupra lor urme ale infracțiunii;

b) pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracțiunii;

c) nu pot fi utilizați ca instrument de plată;

d) nu este posibilă asigurarea condițiilor de administrare a acestora.”

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) Banii sau alte valori materiale utilizate din contul mijloacelor financiare alocate pentru activitatea specială de investigații, în scop de identificare a intențiilor și de verificare a sesizării cu privire la săvârșirea infracțiunii, se restituie autorităților care le-au eliberat, în baza ordonanței motivate a procurorului, după consemnarea măsurii speciale de investigații.”

49. La articolul 162 alineatul (1), punctul 4) se completează cu următorul enunț: „Banii sau alte valori materiale utilizate din contul mijloacelor financiare alocate pentru activitatea specială de investigații, în scop de identificare a intențiilor și de verificare a sesizării cu privire la săvârșirea infracțiunii, se trec la bugetul de stat;”.

50. Articolul 167:

se completează cu alineatul (12) cu următorul cuprins:

„(12) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul reținerii persoanei în unul dintre punctele comune de trecere a frontierei de stat, procesul-verbal de reținere se întocmește cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 6 ore de la momentul privării ei de libertate. În acest caz, organul de urmărire penală este obligat să menționeze în procesul-verbal de reținere circumstanțele și motivele care au determinat aplicarea excepției.”

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul reținerii minorului, dispozițiile art.477 se aplică în mod corespunzător.”

51. Articolul 176:

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) În cazul în care lipsesc temeiuri pentru aplicarea unei măsuri preventive faţă de bănuit, învinuit, inculpat, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată poate aplica în privința acestuia alte măsuri procesuale de constrângere prevăzute la art. 197 alin. (1).”

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) Măsurile preventive neprivative de libertate pot fi dispuse pe un termen de cel mult 24 de luni cumulativ.”

52. La articolul 178:

alineatul (31) se abrogă;

la alineatul (4), după cuvântul „locuiește” se introduce textul „bănuitul,”, iar după cuvintele „organelor de frontieră” se introduc cuvintele „cu darea în consemn la frontieră”.

53. Articolul 187 se completează cu punctul 21) cu următorul cuprins:

„21) să informeze imediat procurorul sau, după caz, instanța de judecată pe al cărei rol se află cauza penală, precum și apărătorul persoanelor respective despre faptul depistării bolilor grave la persoanele deținute;”.

54. Articolul 190 va avea următorul cuprins:

„Articolul 190. Liberarea provizorie sub control

judiciar sau pe cauţiune

Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată, la solicitarea procurorului, a învinuitului ori a inculpatului aflat în detenție sau a avocatului acestuia.”

55. La articolul 191:

alineatul (1) se completează cu textul „cu darea, după caz, în consemn la frontieră”;

alineatul (2) se abrogă.

56. La articolul 192:

alineatul (1) se completează cu textul „ , precum și la cererea învinuitului sau inculpatului aflat în detenție”;

alineatul (2) se abrogă.

57. La articolul 1921 alineatul (1), după cuvântul „procuraturii” se introduce textul „sau, după caz, al instanței de judecată”.

58. Articolul 195 se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:

„(31) Măsura preventivă sub formă de arestare preventivă se înlocuiește sau, după caz, se revocă de procurorul care conduce sau care efectuează urmărirea penală ori, după caz, de instanța de judecată pe al cărei rol se află cauza penală dacă, din concluzia Consiliului medical consultativ a Administrației Naționale a Penitenciarelor sau din raportul de expertiză judiciară psihiatrică sau medico-legală, rezultă că persoana arestată este grav bolnavă. Înlocuirea sau, după caz, revocarea măsurii preventive sub formă de arestare preventivă se dispune în termen de cel mult 3 zile de la recepționarea actelor indicate în prezentul alineat. Lista bolilor grave care împiedică aflarea persoanelor în stare de arest, procedura examinării medicale a acestora și modelul concluziei medicale se aprobă de Guvern.”

59. La articolul 199:

alineatul (3) se completează cu textul „ , cu darea în consemn la frontieră”;

la alineatul (5), cuvintele „de stat” se exclud;

articolul se completează cu alineatele (7)–(12) cu următorul cuprins:

„(7) Organul de poliție desemnat să execute aducerea silită transmite ordonanța sau, după caz, încheierea instanței de judecată persoanei a cărei aducere silită a fost dispusă și îi solicită să îl însoțească. În cazul în care refuză să însoțească organul de poliție sau încearcă să fugă, persoana a cărei aducere silită a fost dispusă este adusă prin constrângere.

(8) În vederea executării ordonanței sau încheierii de aducere silită, organele de poliție pot pătrunde în orice locuință sau sediu în care, potrivit datelor sau informațiilor, se află persoana asupra căreia s-a dispus aducerea silită, inclusiv în cazul în care i se creează impedimente în executarea de aducere silită.

(9) Dacă organul de poliție nu găsește persoana în privința căreia a fost dispusă aducerea silită la adresa indicată sau dacă persoana a cărei aducere silită a fost dispusă nu poate fi adusă din motivele prevăzute la alin. (5), organul de poliție consemnează acest fapt într-un proces-verbal, care se prezintă imediat organului de urmărire penală sau, după caz, instanței de judecată.

(10) Activitățile desfășurate cu ocazia aducerii silite sunt consemnate într-un proces-verbal, care trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie;

b) data, ora și locul unde este încheiat;

c) mențiuni despre activitățile desfășurate.

(11) Persoanele supuse aducerii silite se audiază, în cel mai scurt timp posibil, sau, după caz, se îndeplinește actul procesual care a făcut necesară prezența lor, cu excepția cazului când s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă a acestora.

(12) Valoarea bunurilor deteriorate în urma aducerii silite se atribuie la cheltuielile judiciare. Dacă aceste bunuri aparțin învinuitului, inculpatului, persoanei civilmente responsabile sau altor persoane participante la proces, contravaloarea acestora nu se restituie. Dacă aceste bunuri aparțin altor persoane, contravaloarea lor se restituie din bugetul de stat, în modul prevăzut la art. 228.”

60. Articolul 200:

se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Învinuitul sau inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcție doar în cazul în care infracțiunea de care este învinuit a fost săvârșită în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.”

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Suspendarea provizorie din funcție se aplică prin încheierea judecătorului de instrucție sau a instanței de judecată, la demersul motivat al procurorului, pe un termen de până la 6 luni. Fiecare prelungire a termenului de suspendare provizorie din funcție se dispune motivat și nu poate depăși 6 luni. Suspendarea provizorie din funcție poate fi aplicată pe un termen de cel mult 24 de luni cumulativ. Încheierea poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii.”

61. Articolul 209 va avea următorul cuprins:

„Articolul 209. Contestarea punerii bunurilor

sub sechestru

(1) Punerea bunurilor sub sechestru poate fi contestată în modul stabilit de prezentul cod de către bănuit, învinuit, inculpat sau persoanele care consideră că aplicarea sechestrului asupra bunurilor lor este nejustificată. Plângerea sau recursul înaintat nu suspendă executarea acestei măsuri.

(2) Alte persoane decât bănuitul, învinuitul, inculpatul care consideră că menținerea sechestrului asupra bunurilor lor este nejustificată sunt în drept să ceară scoaterea bunurilor lor de sub sechestru organului de urmărire penală, judecătorului de instrucție sau instanței de judecată care judecă cauza.

(3) Cererea de scoatere a bunurilor de sub sechestru poate fi înaintată instanței de judecată care judecă cauza până la începerea dezbaterilor judiciare.”

62. La articolul 210, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Organul de urmărire penală sau instanța de judecată este în drept să mențină bunurile sub sechestru și după încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau achitarea persoanei, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii respective.”

63. Capitolul III din titlul V se completează cu articolul 2101 cu următorul cuprins:

„Articolul 2101. Înlocuirea bunurilor puse sub sechestru

(1) La solicitarea persoanelor indicate la art. 204 alin. (1), procurorul poate dispune, prin ordonanță motivată, înlocuirea bunurilor puse sub sechestru cu alte bunuri, dacă acestea sunt libere de orice vicii și sunt deținute în proprietate de aceste persoane. Valoarea bunurilor a căror înlocuire se solicită trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea bunurilor sechestrate, stabilită în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.

(2) Ordonanța procurorului se transmite spre executare entităților responsabile.

(3) Prevederile art. 206–210 se aplică în modul corespunzător.”

64. Articolul 2292 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Prin derogare de la art. 258 alin. (3), în cazul în care delegația nu a putut fi executată la faza urmăririi penale, procurorul, prin ordonanță motivată, poate dispune continuarea investigațiilor financiare paralele în vederea urmăririi bunurilor infracționale la judecarea cauzei penale în instanța de judecată. Rezultatele executării delegației se consemnează în procesul-verbal.”

65. La articolul 232 alineatul (2), după cuvintele „pentru căile de atac” se introduc cuvintele „și de depunere în instanța de judecată a demersurilor”.

66. Articolul 243:

alineatul unic devine alineatul (1);

articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:

„(2) La solicitarea părților, cererile, demersurile și materialele cauzei pot fi comunicate acestora prin mijloace de comunicare electronică ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte.”

67. Articolul 251 va avea următorul cuprins:

„Articolul 251. Efectele nulității

(1) Încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, fie au fost afectate caracterul echitabil al procesului penal sau drepturile părților.

(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate atunci când există o legătură directă între acestea și actul declarat nul.

(3) În cazul în care constată nulitatea unui act, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată dispune, atunci când este necesar și dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozițiilor legale.”

68. Capitolul V din titlul VIII se completează cu articolele 2511 și 2512 cu următorul cuprins:

„Articolul 2511. Nulitățile absolute

(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competența instanțelor judecătorești după calitatea persoanei;

c) publicitatea ședinței de judecată;

d) participarea părților în cazurile obligatorii;

e) prezența interpretului, traducătorului, dacă este obligatorie potrivit legii.

(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

(3) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată la orice etapă a procesului penal.

Articolul 2512. Nulitățile relative

(1) Încălcarea dispozițiilor legale, altele decât cele prevăzute la art. 2511, determină nulitatea actului în cazul în care a fost afectat caracterul echitabil al procesului penal sau drepturile părților.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, bănuit, învinuit, inculpat, de celelalte părți în cazul în care există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate.

(3) Nulitatea relativă se invocă:

a) în cursul urmăririi penale – în timpul sau imediat după efectuarea actului ori, cel târziu, la terminarea urmăririi penale, când partea ia cunoștință de materialele dosarului;

b) în instanța de judecată – numai pentru probele care sunt prezentate nemijlocit în instanță.

(4) Prin derogare de la alin. (3), în cazul în care, din motive întemeiate, partea nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de materialele urmăririi penale până la trimiterea cauzei în judecată, nulitatea relativă poate fi invocată în instanța de judecată.

(5) Nulitatea relativă nu se aplică și nu duce la anularea actului în cazul în care persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.”

69. Articolul 255 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) Pentru punerea în executare a ordonanței privind dispunerea sau autorizarea efectuării unor acțiuni procesuale, ofițerul de urmărire penală sau, după caz, procurorul este în drept să emită un extras din ordonanță, care va conține:

1) partea introductivă cu date referitoare la:

a) data și locul întocmirii;

b) numele, prenumele și calitatea persoanei care o întocmește;

c) cauza la care se referă;

d) temeiul legal al emiterii ordonanței;

2) partea dispozitivă, care constă din:

a) acțiunea sau măsura procesuală dispusă;

b) persoana în sarcina căreia se pune executarea, după caz;

c) semnătura celui care a întocmit ordonanța.”

70. La articolul 257 alineatul (5), cuvintele „și adjuncții lui pot” se substituie cu cuvântul „poate”.

71. La articolul 259:

alineatele (2) și (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Respectarea termenului de urmărire penală într-o cauză concretă se asigură de către ofițerul de urmărire penală și procurorul de caz, ținându-se cont de criteriile de apreciere a termenului rezonabil prevăzute la art. 20 alin. (2).

(3) Urmărirea penală în cauzele cu privire la una sau mai multe infracțiuni, dintre care cel puțin una este o infracțiune de corupție sau conexă actelor de corupție, precum și în cauzele în care sunt persoane aflate în arest sau minori se face de urgență și în mod prioritar.”

alineatul (4) se abrogă.

72. Codul se completează cu articolul 2591 cu următorul cuprins:

„Articolul 2591. Cererea privind accelerarea urmăririi

penale și modul de soluționare

(1) În situația în care într-o cauză penală concretă există pericolul încălcării termenului rezonabil al urmăririi penale, părțile în proces pot adresa judecătorului de instrucție de la locul efectuării urmăririi penale o cerere privind accelerarea urmăririi penale.

(2) Cererea privind accelerarea urmăririi penale se depune după cel puțin 6 luni de la începerea urmăririi penale, trebuie să fie formulată în scris și să conțină:

a) denumirea instanței la care se depune cererea;

b) numele și prenumele/denumirea, calitatea procesuală, domiciliul/sediul și adresa de corespondență;

c) numărul cauzei penale sau al procesului penal;

d) organul de urmărire penală care instrumentează cauza penală;

e) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea privind accelerarea urmăririi penale;

f) data și semnătura persoanei care depune cererea.

(3) În vederea soluționării cererii privind accelerarea urmăririi penale, judecătorul de instrucție dispune de următoarele măsuri:

1) solicită ca procurorul, în termen de cel mult 3 zile:

a) să prezinte informația referitoare la acțiunile de urmărire penală efectuate în cauza penală, însoțită de copiile certificate ale actelor care le confirmă;

b) să prezinte referința cu privire la cele invocate în cererea privind accelerarea urmăririi penale;

2) informează celelalte părți din proces cu privire la cererea privind accelerarea urmăririi penale depusă și despre dreptul de a depune referință cu privire la cele invocate în cerere în termen de cel mult 3 zile.

(4) Examinarea cererii se face în absența părților, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, de către judecătorul de instrucție. Nedepunerea referinței prevăzute la alin. (3) pct. 1) lit. b) și pct. 2) nu împiedică soluționarea cererii privind accelerarea urmăririi penale.

(5) Judecătorul de instrucție decide asupra cererii privind accelerare urmăririi penale printr-o încheiere motivată, prin care fie obligă organul de urmărire penală să întreprindă o acțiune procesuală sau să emită un act procedural, stabilind, după caz, un anumit termen pentru accelerarea procedurii, fie respinge cererea. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

(6) O cerere repetată privind accelerarea urmăririi penale poate fi înaintată după 6 luni de la rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de instrucție emise conform alin. (5).”

73. Articolul 260:

la alineatul (2) punctul 6), cuvântul „filmării” se substituie cu cuvintele „înregistrării video”;

la alineatul (6), cuvintele „casetele audio și video” se substituie cu cuvintele „suporturile informaționale care conțin înregistrările audio și video”;

articolul se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:

„(7) Datele cu caracter personal referitoare la vârsta, domiciliul, datele de contact, cetățenia, studiile, situația militară, situația familială, ocupația sau altă informație necesară pentru identificarea persoanelor menționate la alin. (2) pct. 3) se consemnează în anexa la procesul-verbal al acțiunii procesuale respective, care se păstrează în condiții de confidențialitate la materialele dosarului, într-un compartiment separat, la care părțile pot avea acces doar cu autorizarea procurorului, în cazul în care aceste date ar putea contribui la stabilirea adevărului.”

74. Articolul 262:

la alineatul (1), punctele 31) și 5) se abrogă;

alineatele (2) și (3) vor avea următorul cuprins:

„(2) Dacă, potrivit legii, pornirea urmăririi penale se poate face numai la plângerea prealabilă, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acesteia.

(3) În cazul depistării infracțiunii nemijlocit de către ofițerul de urmărire penală sau de către procuror, acesta întocmește un proces-verbal în care expune circumstanțele depistate și dispune înregistrarea sesizării.”

75. La articolul 264 alineatul (2), textul „înregistrării audio sau video” se substituie cu textul „înregistrării audio și video”.

76. Articolul 265:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Organul de urmărire penală este obligat să primească plângerile sau denunțurile referitoare la infracțiunile săvârșite, pregătite sau în curs de pregătire chiar și în cazul în care cauza nu este de competența lui. Plângerea sau denunțul se înregistrează în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni. Persoana care a depus plângerea sau denunțul primește o confirmare a recepționării sesizării.”

alineatul (3) se abrogă.

77. Articolul 269 va avea următorul cuprins:

„Articolul 269. Competenţa organului de urmărire

penală al Centrului Naţional Anticorupţie

(1) Organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute la art. 1811, art. 1812 alin. (1)–(4), art. 239–240, 243, 324–335 și art. 3521 alin. (2) din Codul penal nr. 985/2002, a celor conexe cu acestea, precum și în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 190 și 191 din Codul penal nr. 985/2002 săvârșite cu folosirea situației de serviciu.

(2) Conducerea urmăririi penale în cauzele date în competența organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție este efectuată de către procuratura în raza teritorială a căreia este amplasată subdiviziunea teritorială a Centrului Național Anticorupție.

78. Articolul 271 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent să examineze sesizarea privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, acesta trimite imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, sesizarea împreună cu materialele acumulate procurorului pentru a fi transmisă organului competent.”

79. Articolul 2701 va avea următorul cuprins:

„Articolul 2701. Competenţa Procuraturii Anticorupţie

(1) Procuratura Anticorupție exercită urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute la art. 324–3351 din Codul penal nr. 985/2002:

1) dacă au fost săvârșite de:

a) Președintele țării;

b) deputați;

c) membri ai Guvernului;

d) judecători;

e) procurori;

f) angajați ai Serviciului de Informații și Securitate;

g) angajați ai Centrului Național Anticorupție;

h) conducători și membri ai organelor de conducere ale autorităților și instituțiilor publice prevăzute de Constituția Republicii Moldova;

2) indiferent de calitatea persoanei, dacă suma de bani, valoarea bunurilor, a serviciilor, a privilegiilor, a avantajelor sub orice formă și a altor foloase, pretinse, promise, acceptate, oferite, date sau primite, depășesc 6 000 de unități convenționale sau dacă valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune depășește 60 000 de unități convenționale.

(2) Procuratura Anticorupție exercită urmărirea penală în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 325 și 326 din Codul penal nr. 985/2002 dacă acestea au fost săvârșite în privința persoanelor prevăzute la alin. (1) pct. 1) din prezentul articol.

(3) Procuratura Anticorupție exercită urmărirea penală în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 1812 alin. (5) și art. 1813 din Codul penal nr. 985/2002.”

80. Articolul 273:

la alineatul (1), litera d2) se abrogă;

la alineatul (6), textul „constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală” se substituie cu cuvintele „este asimilat unui denunț”.

81. Articolul 274:

la alineatul (1), textul „în termen de 30 zile” se substituie cu textul „în termen de 45 de zile”;

articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins;

„(41) În cazul în care constată că organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile necesare prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cazului sesizat și nu stabilește temeiuri pentru restituirea actelor în vederea începerii urmăririi penale, procurorul restituie actele, prin ordonanță motivată, organului de urmărire penală și indică ce acțiuni procesuale necesită a fi efectuate. În acest caz, procurorul stabilește un termen care nu poate fi mai mare de 15 zile.”

82. Articolul 275:

la punctul 3), textul „ , cu excepția cazurilor când infracțiunea a fost săvârșită de o persoană juridică” se exclude;

articolul se completează cu punctul 41) cu următorul cuprins:

„41) fapta constituie contravenție;”

punctul 8) va avea următorul cuprins:

„8) în privința unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale sau de clasare a procesului penal pe aceleași acuzații;”

la punctul 9), cuvintele „de lege” se substituie cu cuvintele „de Codul penal”.

83. Articolul 276 se completează cu alineatul (12) cu următorul cuprins:

„(12) Urmărirea penală se pornește în lipsa plângerii victimei dacă infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (1) sau la art.155 din Codul penal nr. 985/2002 a fost săvârșită în locurile de detenție.”

84. Articolul 2761 se abrogă.

85. La articolul 281 alineatul (2), cuvintele „caracterului vinei” se substituie cu cuvintele „formelor vinovăției”;

86. La articolul 283 alineatul (1), după cuvintele „procurorul este obligat” se introduce textul „să emită o altă ordonanță motivată și”.

87. La articolul 284:

la alineatul (2) punctul 2), textul „ , inclusiv dacă fapta constituie o contravenție” se exclude;

la alineatul (6), textul „fixând termenul de urmărire penală,” se exclude.

88. Articolul 285 se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:

„(41) În cazul în care bănuitul sau învinuitul și partea vătămată, partea civilă au încheiat o tranzacție de împăcare sau de mediere, prezentată organului de urmărire penală, pe categoria infracțiunilor prevăzute la art. 109 din Codul penal nr. 985/2002, procurorul este obligat să înceteze urmărirea penală față de bănuit sau învinuit dacă sunt întrunite condițiile pentru împăcare.”

89. La articolul 288 alineatul (2), enunțul întâi se completează cu cuvintele „cu darea în consemn la frontieră”.

90. Articolul 293:

la alineatul (1), ultimul enunț se exclude;

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) La cererea părților și a altor persoane participante la procesul penal, procurorul poate expedia, prin intermediul poștei electronice a cărei adresă este indicată în cerere, o copie scanată a materialelor urmăririi penale. În cazul în care învinuitul este în arest, materialele urmăririi penale se aduc la cunoștința acestuia în prezența apărătorului lui, iar la cererea învinuitului – fiecăruia dintre ei, în mod separat.”

la alineatul (3), după textul „prevăzute în art. 110” se introduce textul „și a informației ce se referă la datele cu caracter personal, păstrată în condiții de confidențialitate în compartimentul separat al cauzei penale”;

alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) După ce au luat cunoștință de materialele urmăririi penale, persoanele menționate la alin. (1) pot formula cereri noi în legătură cu urmărirea penală sau de completare a urmăririi penale, care se soluționează conform prevederilor art. 245–247. Prevederile art. 295 se aplică în modul corespunzător.”

91. La articolul 297 alineatul (2), textul „ , dacă judecarea cauzei este posibilă în lipsa învinuitului” se exclude.

92. La articolul 298, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Plângerea se adresează, în termen de 15 zile, procurorului care conduce urmărirea penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de urmărire penală. Termenul de adresare a plângerii depuse de persoanele indicate la alin. (1) se calculează din momentul când au luat cunoștință de act ori au aflat despre inacțiunea organului de urmărire penală sau a organului care exercită activitate specială de investigații. În cazurile în care plângerea a fost depusă la organul de urmărire penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului împreună cu explicațiile sale sau ale organului care exercită activitate specială de investigații, atunci când acestea sunt necesare.”

93. Articolul 299 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Ordonanța procurorului emisă în urma examinării plângerii nu mai poate fi contestată la procurorul ierarhic superior, însă poate fi atacată prin plângere, în instanța judecătorească, în condițiile art. 313.”

94. Articolul 2991:

la alineatul (2), textul „ , precum și de adjuncții lor,” se exclude;

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Plângerea se adresează, în termen de 15 zile, procurorului ierarhic superior și se depune fie direct la acesta, fie la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală. Termenul de adresare a plângerii se calculează din momentul în care persoanele care au depus-o au luat cunoștință de act ori au aflat despre inacțiunea organului de urmărire penală sau a organului care exercită activitate specială de investigații. În cazul în care plângerea a fost depusă la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului ierarhic superior împreună cu explicațiile sale, atunci când acestea sunt necesare.”

95. Articolul 300:

se completează cu alineatele (32) și (33) cu următorul cuprins:

„(32) Demersurile procurorului privind autorizarea efectuării acțiunilor de urmărire penală, a măsurilor speciale de investigații și de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere, plângerile împotriva actelor ilegale ale organelor de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații, plângerile împotriva acțiunilor ilegale ale procurorului, care nemijlocit exercită acțiuni de urmărire penală, cererile privind accelerarea urmăririi penale, precum și recursurile depuse potrivit art. 437 alin. (1) pct. 31) și 4) pot fi înaintate și prin mijloace de comunicare electronică ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestora.

(33) Demersurile, plângerile și cererile depuse prin mijloace de comunicare electronică ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestora trebuie să corespundă cerințelor legale stabilite pentru un document electronic.”

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Demersurile, plângerile și cererile înaintate conform prevederilor alin. (1)–(32) se examinează de către judecătorul de instrucție la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigații și pot fi examinate prin intermediul videoconferinței, ce se dispune prin încheiere motivată, care poate fi atacată o dată cu încheierea emisă asupra fondului demersurilor, plângerilor sau cererilor înaintate.”

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) În cazul examinării demersurilor, plângerilor și cererilor prevăzute la alin. (32) prin intermediul videoconferinței, instanța de judecată asigură părților posibilitatea de a lua cunoștință de materialele cauzei. Demersurile, plângerile și cererile se depun la instanța competentă în număr egal de copii cu numărul părților implicate în proces, cu excepția cazurilor când acestea au fost depuse prin mijloace de comunicare electronică ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestora. Transmiterea și aducerea la cunoștință a materialelor pot fi realizate și prin mijloace de comunicare electronică ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestora. Părțile au dreptul să înainteze cereri, inclusiv de recuzare, să ofere explicații, să prezinte probe, inclusiv prin mijloace de comunicare electronică ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestora. Dispozițiile alin. (33) se aplică în modul corespunzător.”

96. La articolul 308:

la alineatul (2), cuvintele „învinuitului ori avocatului său” se substituie cu cuvintele „învinuitului asistat de apărător sau apărătorului său”;

alineatul (7) se completează cu cuvintele „cu darea, după caz, în consemn la frontieră”.

97. La articolul 313, alineatele (4) și (6) vor avea următorul cuprins:

„(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 30 de zile, fără prezența părților, cărora li se comunică data examinării plângerii. Judecătorul, printr-o încheiere motivată, poate dispune fixarea ședinței pentru prezentare la proces, cu citarea procurorului, a persoanei care a depus plângerea, precum și a persoanelor ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neparticiparea în ședință a procurorului, a persoanei care a depus plângerea și/sau a persoanelor ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. În ambele cazuri, procurorul este obligat să prezinte în instanță materialele corespunzătoare în termen de 5 zile de la înștiințare. În cazul examinării plângerii în cadrul ședinței de judecată, dau explicații procurorul, persoana care a depus plângerea și persoanele ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii.”

„(6) Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării și se vor judeca conform art. 447 și 448, în lipsa părților.”

98. Articolul 321:

alineatul (2):

la punctul 2), cuvintele „fiind în stare de arest” se substituie cu cuvintele „aflat în detenție”;

punctul 3) va avea următorul cuprins:

„3) când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa, dacă instanța constată existența circumstanțelor excepționale și a motivelor obiective care justifică absența inculpatului la ședință, în acest sens, inculpatul declarând solemn într-o ședință precedentă sau prezentând un înscris contrasemnat de apărătorul său prin care își manifestă dorința bazată pe o alegere în cunoștință de cauză de a renunța în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței, iar renunțarea nu contravine unui interes public mai important;”

la alineatul (3), după cuvintele „în lipsa inculpatului” se introduc cuvintele „sau prin intermediul videoconferinței”;

la alineatul (5), după cuvintele „aducerea silită a inculpatului” se introduc cuvintele „ , cu darea în consemn la frontieră,”;

alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Instanța decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele prevăzute la alin. (2) pct. 1) numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a fost trimisă în judecată se ascunde de la judecată și, în urma măsurilor de căutare, a fost imposibilă obținerea manifestării voinței inculpatului de a se prezenta în instanță.”

99. La articolul 323 alineatul (2), cuvintele „în primă instanță și în instanța de apel” se exclud.

100. Articolul 330:

la alineatul (1), textul „se dispune” se substituie cu textul „poate fi dispusă”;

la alineatul (2), textul „se suspendă” se substituie cu textul „poate fi suspendat”.

101. La articolul 331:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul neprezentării în ședință a unuia sau mai mulți martori, iar dispozițiile art. 371 nu pot fi aplicate, sau în cazul neprezentării uneia dintre părți sau din alte motive întemeiate, instanța poate decide motivat continuarea judecării cauzei sau amânarea ședinței de judecată cu cel mult 30 de zile dacă lipsa martorului sau a uneia dintre părți face imposibilă judecarea cauzei. În acest caz, instanța dispune părții obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenței persoanelor care nu s-au prezentat și pentru asigurarea judecării cauzei la data fixată de instanță.”

articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) La cererea motivată a inculpatului, apărătorului sau procurorului, ședința de judecată poate fi amânată o singură dată.”

la alineatul (2), după cuvintele „cu alte circumstanțe” se introduce cuvântul „justificate”.

102. Codul se completează cu articolul 3311 cu următorul cuprins:

„Articolul 3311. Cererea privind accelerarea

procedurii de judecare a cauzei

(1) În situația în care într-o cauză penală concretă există pericolul încălcării termenului rezonabil al judecării cauzei, participanții la proces pot adresa instanței care judecă în fond cauza o cerere privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei.

(2) Cererea privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei trebuie să corespundă condițiilor prevăzute la art. 2591 alin. (2) și se depune:

a) după un an de la trimiterea cauzei în judecată, pentru cauzele aflate la etapa judecării în prima instanță;

b) după cel puțin 6 luni de la examinarea cauzei în instanța de apel sau recurs.

(3) Examinarea cererii privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei se face în absența părților, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, de către un alt judecător sau de un alt complet de judecată decât cel care examinează cauza ce se repartizează în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În vederea soluționării cererii privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei, judecătorul sau completul de judecată dispune de următoarele măsuri:

a) informează instanța pe al cărei rol se află cauza despre înaintarea cererii privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei, cu mențiunea posibilității de a prezenta punctul de vedere cu privire la aceasta;

b) solicită instanței pe al cărei rol se află cauza transmiterea, în termen de cel mult 3 zile, a dosarului;

c) informează celelalte părți din proces cu privire la cererea privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei și dreptul de a depune, în termen de cel mult 3 zile, referință cu privire la cele invocate în cerere.

(4) Netransmiterea punctului de vedere sau nedepunerea referinței prevăzute la alin. (3) lit. a) și c) nu împiedică soluționarea cererii privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei.

(5) Judecătorul sau completul de judecată decide asupra cererii privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei printr-o încheiere motivată, prin care fie că obligă instanța care judecă în fond cauza să întreprindă un act procedural, stabilind, după caz, un anumit termen pentru accelerarea procedurii, fie că respinge cererea. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

(6) O cerere repetată privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei poate fi înaintată după 6 luni de la rămânerea definitivă a încheierii emise conform alin. (5).”

103. La articolul 332 alineatul (2), cuvântul „administrativă” se exclude.

104. Articolul 336 va avea următorul cuprins:

„Articolul 336. Procesul-verbal al ședinței de judecată

(1) Desfășurarea ședinței de judecată se înregistrează cu mijloace audio sau video și se consemnează în procesul-verbal întocmit de grefier. Procesul-verbal se păstrează în modul stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) În procesul-verbal se enumeră acțiunile instanței de judecată și ale participanților la proces, cu mențiunea despre locul, data și ora începerii și încheierii fiecărei acțiuni, respectându-se ordinea cronologică.

(3) Dacă legea nu prevede altfel, procesul-verbal cuprinde:

a) instanța care judecă cauza, numele membrilor completului de judecată și al grefierului;

b) date despre prezența participanților la proces, inclusiv a reprezentanților, a martorilor, a experților, a specialiștilor și a interpreților, precum și despre cei care lipsesc, cu mențiunea calității procesuale;

c) mențiunea despre caracterul public sau închis al ședinței de judecată;

d) date despre înregistrarea audio și/sau video a ședinței de judecată și mijloacele tehnice folosite;

e) enumerarea acțiunilor efectuate în condițiile prezentului cod, cu indicarea datei și a orei efectuării;

f) rezumatul declarațiilor date în ședință de judecată de către părți și alte persoane participante la proces;

g) încheierile instanței de judecată.

(4) Dacă instanța consideră necesar, în procesul-verbal al ședinței de judecată se inserează rezumatul pledoariilor părților.

(5) Procesul-verbal al ședinței de judecată este întocmit și semnat în cel mult 5 zile de la data încheierii ședinței. Procesul-verbal se semnează de președintele ședinței și de grefier.

(6) În cazul divergențelor între conținutul procesului-verbal și înregistrarea audio, prevalează înregistrarea audio.

(7) Părțile și alte persoane participante la proces și reprezentanții lor pot solicita o copie a procesului-verbal și a înregistrării audio și/sau video a ședinței de judecată. Copia de pe înregistrarea audio și/sau video a ședinței de judecată se eliberează în cel mult 5 zile lucrătoare.

(8) În cazul examinării cauzei în ședință închisă, la eliberarea copiei procesului-verbal și a înregistrării audio și/sau video, solicitantul are obligația de a nu le divulga.”

105. La articolul 337, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Declarațiile inculpatului, părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile și ale martorilor în ședința de judecată se consemnează de grefier, în scris, în baza înregistrării audio, ca documente separate, care se anexează la procesul-verbal, în termen de 5 zile de la audiere. Persoana care a depus declarația o semnează pe fiecare pagină și la sfârșit. Dacă persoana care a depus declarația nu poate semna sau refuză să o semneze, despre aceasta se face mențiune în declarația consemnată, indicându-se motivele refuzului. Suportul informațional al înregistrării declarațiilor se anexează la materialele dosarului, fapt care se consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată.”

106. Articolul 338 va avea următorul cuprins:

„Articolul 338. Soluționarea cauzei

(1) După încheierea dezbaterilor judiciare, completul de judecată stabilește locul, data și ora pronunțării hotărârii integrale, care nu poate depăși termenul de 45 de zile lucrătoare.

(2) În urma deliberării se adoptă hotărârea integrală.”

107. Articolul 339:

la alineatul (2), ultimul enunț se exclude;

alineatul (7) va avea următorul cuprins:

„(7) În cazul în care unul dintre judecătorii completului de judecată nu este de acord cu hotărârea adoptată sau motivarea acesteia, acesta semnează hotărârea, dar este în drept să expună în scris opinie separată.”

108. Articolul 340:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Președintele ședinței pronunță în ședință publică hotărârea prin citirea dispozitivului hotărârii, explică esența motivării acesteia și înmânează părților o copie de pe hotărâre. Părților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază copia de pe hotărâre în termen de 3 zile.”

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Hotărârea judecătorească și opiniile separate se publică pe pagina web oficială a instanței judecătorești.”

109. Articolul 344:

la alineatul (1), cuvintele „programului informațional automatizat” se substituie cu cuvintele „Programului integrat”;

la alineatul (2), cuvintele „programul informațional automatizat” se substituie cu cuvintele „Programul integrat de gestionare a dosarelor”.

110. La articolul 3441:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul învinuirii persoanei de săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, iar în cazul minorilor – și a unei infracțiuni grave prevăzute la capitolele II–III și V–VI din partea specială a Codului penal, precum și în cazurile prevăzute la art. 276 alin. (1) din prezentul cod și în cazul intentării acțiunii civile, instanța de judecată, de la data repartizării cauzei și până la pronunțarea hotărârii, la solicitarea părților, adoptă o încheiere prin care dispune efectuarea procedurii medierii ori împăcării părților.”

articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:

„(41) Părțile procesului penal pot beneficia repetat de dreptul la mediere până la deliberarea și pronunțarea sentinței.”

111. La articolul 345 alineatul (1), al doilea enunț va avea următorul cuprins: „Ședința preliminară în cauzele privind infracțiunile de corupție, cele conexe actelor de corupție, precum și în cauzele în care sunt inculpați minori sau arestați se face de urgență și cu prioritate, până la expirarea termenului de arest stabilit anterior.”

112. La articolul 346, al doilea enunț se exclude.

113. Articolul 347:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Părțile sunt obligate să prezinte, sub sancțiunea decăderii, în termenul stabilit de instanța de judecată, în ședința preliminară lista tuturor probelor de care dispun și pe care intenționează să le cerceteze în cadrul judecării cauzei, inclusiv a celor care nu au fost cercetate pe parcursul urmăririi penale.”

la alineatul (3), ultimul enunț se exclude;

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Partea poate solicita prezentarea probelor în cursul cercetării judecătorești dacă, până la numirea cauzei spre examinare, nu dispunea de acestea sau probele nu au putut fi administrate.”

114. La articolul 349, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Suspendarea procesului penal poate fi dispusă în cazul în care se constată că, la momentul parvenirii cauzei în instanță sau în cursul judecării cauzei, inculpatul suferă de o boală gravă care îi împiedică participarea la judecarea cauzei și examinarea în absența sa nu este posibilă.”

115. Articolul 351 se completează cu alineatul (32) cu următorul cuprins:

„(32) În cazul în care părțile la proces sunt de acord și nu sunt incidente de procedură, instanța poate fixa cauza pentru judecare în aceeași zi.”

116. La articolul 357 alineatul (1), textul „și competența interpretului, traducătorului” se substituie cu textul „interpretului, traducătorului, datele privind numărul, seria și data eliberării autorizației, limba sau limbile pentru care este autorizat”.

117. La articolul 366, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În cazul în care a fost prezentată referință la rechizitoriu, președintele ședinței de judecată oferă posibilitatea inculpatului sau apărătorului de a aduce la cunoștința celor prezenți conținutul acesteia.”

118. Articolul 367 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) La cererea inculpatului aflat în detenție sau din oficiu, instanța poate dispune, printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată odată cu sentința, audierea acestuia prin intermediul videoconferinței. Audierea inculpatului aflat în detenție prin intermediul videoconferinței are loc la sediul instituției penitenciare care dispune de mijloace tehnice corespunzătoare și care verifică identitatea inculpatului. Participarea apărătorului la audierea prin intermediul videoconferinței este obligatorie. Suportul informațional care conține înregistrarea se anexează la procesul-verbal.”

119. La articolul 368, alineatul (1) se completează cu punctul 3) cu următorul cuprins:

„3) când inculpatul refuză să dea declarații în instanța de judecată.”

120. La articolul 369 alineatul (1), după cuvintele „Audierea părţii vătămate” se introduce textul „ , inclusiv audierea prin intermediul videoconferinței,”.

121. Articolul 370 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:

„(21) În cazul în care asigurarea prezenței martorului în ședința de judecată este dificilă din cauza aflării acestuia peste hotarele Republicii Moldova, din cauza executării pedepsei în penitenciarele din Republica Moldova, din cauza internării într-o instituție medicală sau a dizabilităților locomotorii, instanța de judecată, prin încheiere motivată, care poate fi atacată odată cu sentința, poate decide, la cerere sau din oficiu, audierea acestuia prin intermediul videoconferinței. În acest caz se verifică identitatea martorului. Suportul informațional care conține înregistrarea se anexează la procesul-verbal.”

122. Articolul 372 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Examinarea corpurilor delicte restituite conform art. 161 alin. (5) nu poate fi solicitată nici de părți, nici la inițiativa instanței.”

123. Codul se completează cu articolul 3751 cu următorul cuprins:

„Articolul 3751. Completarea cercetării judecătorești

(1) Participanții, până la terminarea cercetării judecătorești, pot solicita administrarea probelor noi dacă din cercetarea judecătorească rezultă existența altor mijloace de probă care ar permite stabilirea sau verificarea circumstanțelor ce au importanță în cauza penală. După ascultarea opiniilor celorlalte părți, instanța dispune, prin încheiere motivată, fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei pentru administrarea probelor noi.

(2) Cererea sau demersul privind administrarea probelor noi trebuie să conțină circumstanțele care confirmă întrunirea condițiilor menționate la alin. (1) din prezentul articol și la art. 364 alin. (2), care se aplică în modul corespunzător.

(3) Instanța poate respinge cererea sau demersul privind administrarea probelor noi atunci când:

a) proba nu este pertinentă;

b) se constată că pentru faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite au fost administrate suficiente mijloace de probă;

c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;

d) proba este imposibil de obținut;

e) administrarea probei este contrară legii.”

124. Articolul 385:

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se calculează în felul următor: de la una la două zile de reduceri pentru 10 zile de detenție în condiții precare calculate cumulativ. Prevederile art. 4732 alin. (2)–(25) și (5), art. 4733 alin. (3) și art. 4734 alin. (1)–(51) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condițiilor de detenție.”

articolul se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:

„(7) Odată cu adoptarea sentinței, instanța decide și asupra chestiunilor prevăzute la art. 18 alin. (5).”

125. La articolul 391 alineatul (2), cuvântul „administrative” se substituie cu cuvântul „contravenționale”.

126. Articolul 397 se completează cu punctul 41) cu următorul cuprins:

„41) hotărârea cu privire la secretizarea anumitor părți ale sentinței;”.

127. Articolul 415:

la alineatul (1), punctul 3) va avea următorul cuprins:

„3) admite apelul, casează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată numai în cazul când nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, i-a fost încălcat dreptul la apărare sau au fost încălcate prevederile art. 30, 33–35. Trimiterea la rejudecare a cauzei poate fi dispusă o singură dată.”

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Decizia cu privire la dispunerea rejudecării cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată este irevocabilă.”

128. La articolul 437, alineatul (1) se completează cu punctele 11)–14) cu următorul cuprins:

„11) sentințele ale căror părți au fost secretizate, dacă nu se contestă fondul cauzei;

12) sentințele pronunțate în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției și în procedura acordului de cooperare;

13) sentințele adoptate în ședință preliminară;

14) sentințele pronunțate în procedura pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală;”.

129. Articolul 444:

denumirea articolului va avea următorul cuprins:

„Articolul 444. Temeiurile recursului”;

alineatul (1):

la punctul 1), cuvintele „după materie sau” se exclud;

alineatul se completează cu punctele 31) și 16) cu următorul cuprins:

„31) anumite părți ale sentinței au fost secretizate neîntemeiat;”

„16) instanță a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.”

la alineatul (2), după textul „12)” se introduce textul „ , 16)”.

130. La articolul 445:

denumirea articolului va avea următorul cuprins:

„Articolul 445. Declararea și retragerea recursului”;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Retragerea recursului se efectuează în condițiile art. 407, care se aplică în modul corespunzător.”

131. Articolul 447 va avea următorul cuprins:

„Articolul 447. Procedura judecării recursului

(1) Recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces.

(2) Instanța de recurs fixează data examinării și dispune să se comunice părților la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței.

(3) Dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudență, precum și la cererea motivată a părților, instanța de recurs poate dispune, printr-o încheiere motivată, stabilirea ședinței de judecată cu citarea părților pentru participare la proces.

(4) La judecarea recursului în ședință publică participă procurorul și persoanele indicate la art. 401 ale căror interese sunt atinse prin argumentele invocate în recurs.

(5) La judecarea recursului în ședință publică, președintele ședinței anunță cauza în care a fost declarat recurs, apoi anunță numele judecătorilor completului de judecată, numele procurorului, numele avocaților, precum și numele interpretului, dacă acesta participă la ședință, și verifică dacă nu au fost formulate cereri de recuzare.

(6) Primul cuvânt i se oferă recurentului, apoi celorlalți participanți la ședința de judecată. Dacă procurorul a depus recurs, primul cuvânt îl are acesta. Luările de cuvânt nu pot ieși din cadrul argumentelor recursului.

(7) Dacă părțile invocă necesitatea administrării de noi probe, ele trebuie să indice aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanță.

(8) Părțile au dreptul la replică în problemele apărute în procesul dezbaterilor.”

132. Articolul 449:

la alineatul (1) punctul 2):

litera b) va avea următorul cuprins:

„b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului;”

punctul se completează cu litera d) cu următorul cuprins:

„d) dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Trimiterea la rejudecare a cauzei poate fi dispusă o singură dată. În cazul în care după rejudecarea cauzei eroarea judiciară nu a fost corectată de instanța de fond, instanța de recurs înlătură omisiunile la judecarea recursului.”

133. La articolul 453 alineatul (1), cuvintele „inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii” se substituie cu cuvintele „precum și în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a informat Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii din care se deduce existența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată”.

134. La articolul 469, alineatul (1) se completează cu punctele 91) și 172) cu următorul cuprins:

„91) anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și stingerea antecedentelor penale;”

„172) anularea condamnării în baza acordului de cooperare ca urmare a neexecutării condițiilor stabilite în acordul de cooperare, cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei stabilite;”.

135. Articolul 471:

se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Chestiunile prevăzute la art. 469 alin. (1) pct.172) se examinează de către judecătorul de instrucție la demersul procurorului.”

la alineatul (3), după textul „14)–17)” se introduce textul „și 172)”;

la alineatul (31), cuvântul „teleconferință”, la orice formă gramaticală se substituie cu cuvântul „videoconferință” la forma gramaticală corespunzătoare;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) La repartizarea spre judecare a demersului instituției penitenciare privind soluționarea chestiunii prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 3), judecătorul de instrucție, în termen de cel mult 3 zile, numește din oficiu expertiza judiciară psihiatrică legală sau medico-legală. Chestiunea prevăzută în art.469 alin.(1) pct.3) se soluționează în baza raportului expertizei judiciare psihiatrice legale sau medico-legale numite de către instanța de judecată, cu participarea obligatorie a expertului judiciar. Ședința de judecată va începe în cel mult 10 zile de la data recepționării raportorului de expertiză judiciară. Termenul maxim de soluționare a demersului instituției penitenciare este de o lună, care curge din data recepționării raportului de expertiză judiciară de către instanța de judecată. Chestiunile prevăzute la art.469 alin.(1) pct.13) se soluționează în baza avizului instituției medicale, iar la solicitarea instanței de judecată, cu participarea reprezentantului comisiei medicale care a dat concluzia.”

articolul se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins:

„(9) Încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor prevăzute la art. 469 alin.(1) este executorie de la data pronunțării, cu excepția chestiunilor prevăzute la art. 469 alin.(1) pct.7), 8), 9). Recursul suspendă executarea hotărârii judecătorești în partea încasării mijloacelor bănești.”

136. La articolul 4731, alineatul (1) se completează cu textul „ , în termen de 30 de zile de la data comunicării sau de la data la care a luat cunoștință de actul respectiv, cu excepțiile prevăzute de Codul de executare”.

137. Articolul 4732:

în cuprinsul articolului, inclusiv în denumire, cuvintele „sau prevenit”, la orice formă gramaticală, se exclud;

articolul se completează cu alineatele (21)–(25) cu următorul cuprins:

„(21) În cazul în care plângerea depusă nu corespunde cerințelor prevăzute la alin. (2), judecătorul de instrucție stabilește condamnatului un termen rezonabil, dar nu mai mare de 30 de zile, pentru înlăturarea neajunsurilor.

(22) Dacă condamnatul îndeplinește în termen toate cerințele din încheierea judecătorului de instrucție, plângerea se consideră depusă la data prezentării inițiale. În caz contrar, plângerea se declară inadmisibilă.

(23) Verificarea condițiilor de admisibilitate se efectuează de judecătorul de instrucție din oficiu. Plângerea se declară inadmisibilă și în următoarele cazuri:

a) există o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la soluționarea chestiunii privind despăgubirea condamnatului pentru detenția în condiții contrare art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru aceleași perioade;

b) există o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la soluționarea chestiunii privind despăgubirea condamnatului pentru detenția în condiții contrare art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru aceleași perioade;

c) plângerea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la alin. (5);

d) plângerea a fost depusă de o persoană fără împuterniciri în acest sens;

e) la aceeași sau la altă instanță de judecată se examinează plângerea condamnatului care are ca obiect aceleași perioade de detenție. În acest caz, inadmisibilitatea se declară de instanța sesizată ultima.

(24) Încheierea privind declararea plângerii inadmisibile poate fi atacată cu recurs de către părți în termen de 10 zile de la data la care au luat cunoștință de aceasta.

(25) Declararea plângerii inadmisibile în baza temeiurilor prevăzute la alin. (23) lit. a)–c) exclude posibilitatea depunerii repetate a plângerii cu același obiect.”

138. Articolul 4733:

alineatele (3) și (4) vor avea următorul cuprins:

„(3) Pentru examinarea plângerii, reprezentantul administrației instituției penitenciare prezintă instanței de judecată în scris, în termen de 30 zile, un raport în care răspunde la toate pretențiile invocate de condamnat în plângere, cu menționarea măsurilor întreprinse pentru înlăturarea condițiilor de detenție contestate, dacă asemenea măsuri au fost întreprinse. Copia raportului și a materialelor anexate la acesta se înmânează condamnatului care a depus plângerea de către reprezentantul administrației instituției penitenciare.

(4) Termenul maxim de examinare a plângerii referitoare la condiţiile de detenţie care afectează grav drepturile condamnatului este de 3 luni. În termenul maxim de 3 luni nu se include termenul acordat condamnatului pentru detalierea pretențiilor.”

în cuprinsul articolului, inclusiv în denumire, cuvintele „sau prevenit”, la orice formă gramaticală, se exclud.

139. Articolul 4734:

în cuprinsul articolului, cuvintele „sau prevenit”, la orice formă gramaticală, se exclud.

alineatele (4) și (5) vor avea următorul cuprins:

„(4) În cazul constatării circumstanțelor prevăzute la art.4732 alin.(3), instanța de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 2 zile de reduceri pentru 10 zile de detenție în condiții precare calculate cumulativ. Instanța de judecată poate rotunji în favoarea condamnatului termenul de pedeapsă constatat ca fiind executat în condiții contrare prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru a deduce integral acest termen din termenul rămas neexecutat.

(5) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.4732 alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei în condițiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privința perioadei rămase, dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului, din contul bugetului de stat, a sumei băneşti în mărime de până la 2 unități convenționale pentru fiecare zi de detenție în condiții precare, precum şi a costurilor şi cheltuielilor aferente.”

articolul se completează cu alineatul (51) cu următorul cuprins:

„(51) În cazul constatării faptului că condamnatul a fost deținut în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și perioada încălcării condițiilor de detenție este mai mică de 10 zile, instanța de judecată dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei bănești în mărime de până la 2 unități convenționale pentru fiecare zi de detenție în condiții precare.”

alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) În cazul constatării circumstanțelor prevăzute la art.4732 alin.(3), persoanele condamnate la detenție pe viață nu pot solicita, cu titlu de despăgubiri, reducerea pedepsei, dar pot înainta o acțiune civilă.”

la alineatul (8), cuvintele „sau al detenției preventive” se exclud;

la alineatul (9), cifrele „10” se substituite cu cifrele „15”;

articolul se completează cu alineatul (10) cu următorul cuprins:

„(10) Pedeapsa redusă în condițiile alin. (4) constituie pedeapsă efectiv executată.”

140. La articolul 481 alineatul (1), textul „ și 478–480” se substituie cu textul „ , 1101, 478 și 480”.

141. La articolul 484:

denumirea articolului va avea următorul cuprins:

„Articolul 484. Îndepărtarea inculpatului minor

sau a altor participanți din sala

ședinței de judecată”;

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) La cererea apărătorului și a reprezentantului legal al inculpatului minor sau din oficiu, instanța este în drept să dispună îndepărtarea altor participanți din sala ședinței de judecată pe durata cercetării unor circumstanțe care țin de viața privată și intimă a minorului. Avocații care reprezintă interesele participanților îndepărtați rămân prezenți în sala ședinței de judecată pe durata cercetării circumstanțelor respective.”

142. La capitolul III titlul III partea specială, textul:

„Capitolul III

PROCEDURA PRIVIND ACORDUL

DE RECUNOAȘTERE A VINOVĂȚIEI”

se substituie cu textul:

„Capitolul III

PROCEDURA PRIVIND ACORDUL

DE RECUNOAȘTERE A VINOVĂȚIEI ȘI PRIVIND

ACORDUL DE COOPERARE

Secțiunea 1

Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției”.

143. La articolul 504 alineatul (3) punctul 2), textul „mai mic de 15 ani” se substituie cu textul „până la 15 ani inclusiv”.

144. Capitolul III din titlul III partea specială se completează după articolul 509 cu o secțiune nouă cu următorul cuprins:

„Secțiunea a 2-a

Procedura acordului de cooperare

Articolul 5093. Dispoziții generale

(1) Procedurii acordului de cooperare i se aplică dispozițiile referitoare la procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, cu completările și derogările din prezenta secțiune.

(2) Acordul de cooperare este o tranzacție încheiată, la propunerea procurorului, între procurorul-șef al procuraturii specializate și învinuitul persoană fizică care își recunoaște vina și dorește să coopereze cu organul de urmărire penală, prin facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane, în schimbul unei pedepse reduse și al formei de executare a acesteia.

(3) Procedura prevăzută de prezenta secțiune se aplică în cauzele penale date în competența procuraturilor specializate în vederea descoperirii unei infracțiuni prevăzute la art. 2701 și 2702, cu excepția infracțiunilor ușoare, când pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal.

(4) Acordul de cooperare nu poate fi semnat în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 135–144 și 1661 din Codul penal nr. 985/2002 și nici în cazul infracțiunilor pentru care legea penală prevede o pedeapsă maximă ce depășește 15 ani de închisoare.

(5) În cazul încheierii unui acord de cooperare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc în conformitate cu art. 80 din Codul penal nr. 985/2002.

Articolul 5094. Condițiile de încheiere a acordului de cooperare

(1) Acordul de cooperare se întocmește în scris, cu participarea obligatorie a învinuitului și a apărătorului acestuia și se aprobă în scris de către Procurorul General.

(2) În cazul în care infracțiunea a fost comisă cu participație, acordul de cooperare poate fi semnat doar cu o singură persoană participant la săvârșirea infracțiunii, cea care prima a inițiat acordul de cooperare și prezintă informații pertinente și utile.

(3) Procurorul negociază cu învinuitul și apărătorul acestuia categoria, cuantumul și modul de executare a pedepsei care urmează a fi aplicată de instanța de judecată, în limitele prevăzute la art. 80 din Codul penal nr. 985/2002, ținând cont de prevederile art. 75–78 din Codul penal nr. 985/2002 și de informația furnizată.

(4) La negocierea categoriei pedepsei, a cuantumului și a modului de executare, procurorul ia în considerare prevederile art. 505 și contribuția învinuitului la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.

(5) Învinuitul care a semnat acord de cooperare este informat despre toate măsurile de protecție disponibile conform prevederilor prezentului cod și ale Legii nr. 105/2008 cu privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul penal.

Articolul 5095. Conținutul acordului de cooperare

Acordul de cooperare, pe lângă elementele prevăzute la art. 506 alin. (1), cuprinde:

1) condițiile de cooperare asumate de către învinuit;

2) descrierea acțiunilor întreprinse și a celor pe care se angajează să le întreprindă învinuitul;

3) declarațiile pe care învinuitul le va depune în instanța de judecată pentru facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni;

4) circumstanțele în care acordul de cooperare poate fi revocat de către procuror;

5) consecințele neexecutării acordului de cooperare după pronunțarea sentinței de condamnare.

Articolul 5096. Revocarea acordului de cooperare

(1) Acordul de cooperare se revocă, la propunerea procurorului, de către procurorul-șef al procuraturii specializate, prin ordonanță motivată, cu aprobarea în scris a Procurorului General, până la expedierea cauzei în instanța de judecată în procedură specială, în cazul în care:

a) învinuitul nu a îndeplinit condițiile acceptate și stabilite în acordul de cooperare;

b) învinuitul a prezentat cu bună-știință informații false, incomplete cu privire la faptele descrise în acordul de cooperare;

c) informația prezentată de către învinuit nu s-a confirmat în cadrul urmăririi penale;

d) învinuitul a săvârșit o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă după semnarea acordului de cooperare.

(2) Ordonanța procurorului-șef al procuraturii specializate privind revocarea acordului de cooperare poate fi contestată de către învinuit la judecătorul de instrucție în termen de 10 zile de la data la care i s-a adus la cunoștință ordonanța respectivă.

(3) În cazul în care acordul de cooperare semnat cu unul dintre participanții la săvârșirea infracțiunii a fost revocat, poate fi semnat un acord de cooperare cu un alt participant, dacă probele nu pot fi obținute pe altă cale.

Articolul 5097. Trimiterea cauzei în judecată

(1) În cazul în care informația prezentată în cadrul acordului de cooperare se confirmă și nu intervin circumstanțele prevăzute la articolul 5096, procurorul expediază cauza penală spre examinare în instanța de judecată.

(2) După prezentarea materialelor de urmărire penală conform prevederilor art. 293 și 294, cauza se trimite în judecată fără a întocmi rechizitoriu cu referire la învinuitul cu care a fost încheiat acordul de cooperare.

(3) Cauza se trimite în judecată împreună cu acordul de cooperare, la care se anexează o informație cu privire la durata urmăririi penale, măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive, corpurile delicte și informația privind locul de păstrare a lor, informația referitoare la cuantumul prejudiciului reparat, măsurile de ocrotire, alte măsuri procesuale, precum și cheltuielile judiciare.

Articolul 5098. Examinarea de către instanța de judecatăa acordului de cooperare

(1) Instanța de judecată examinează cauza în procedura acordului de cooperare în condițiile art. 509.

(2) Instanța de judecată trebuie să constate, pe lângă datele prevăzute la art. 509, dacă inculpatul înțelege consecințele neexecutării acordului de cooperare după pronunțarea sentinței de condamnare.

Articolul 5099. Soluția instanței de judecată la examinarea acordului de cooperare

(1) După examinarea acordului de cooperare instanța de judecată adoptă una dintre soluțiile prevăzute la art. 5091 sau art. 5092.

(2) În cazul acceptării acordului de cooperare, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 5091, dispozitivul sentinței de condamnare prevede:

a) categoria și mărimea pedepsei definitive aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune;

b) mărimea pedepsei calculate conform art.80 alin.(2) din Codul penal nr. 985/2002;

c) modul de executare a pedepsei;

d) pedeapsa stabilită în cazul neexecutării condițiilor stabilite în acordul de cooperare.

(3) În cazul în care intervin circumstanțele prevăzute la art. 5092 și art. 5096, instanța de judecată, prin încheiere, respinge acordul de cooperare și îl restituie procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Articolul 50910. Anularea condamnării în baza acordului de cooperare

În cazul în care condamnatul nu execută condițiile stabilite în acordul de cooperare, procurorul înaintează instanței un demers motivat prin care solicită anularea condamnării în baza acordului de cooperare ca urmare a neexecutării condițiilor stabilite în acordul de cooperare, cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei stabilite.”

145. La articolul 510 alineatul (2), punctul 2) se exclude.

146. La articolul 511:

alineatul (1):

punctul 2) va avea următorul cuprins:

„2) să comunice organului de urmărire penală, după caz, organului de probațiune orice schimbare de domiciliu;”

alineatul se completează cu punctele 6) și 7) cu următorul cuprins:

„6) să participe la programe probaționale;

7) să nu frecventeze anumite locuri.”

articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Ordonanța de suspendare condiționată a urmăririi penale, adoptată de procuror, se expediază organului de urmărire penală, iar în cazul stabilirii obligației de a participa la programe probaționale – organului de probațiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul învinuitului.”

147. Articolul 512 va avea următorul cuprins:

„Articolul 512. Soluțiile după expirarea termenului

de suspendare condiționată a urmăririi

penale

(1) La expirarea termenului de suspendare condiționată a urmăririi penale, organul de urmărire penală, după caz organul de probațiune, informează, în termen de 5 zile, procurorul responsabil de caz despre executarea ordonanței.

(2) Dacă, în termenul de suspendare condiționată a urmăririi penale, învinuitul a respectat condițiile stabilite în ordonanța emisă conform art. 511 alin. (1), procurorul, prin ordonanța motivată, dispune liberarea persoanei de răspundere penală.

(3) În cazul în care învinuitul nu respectă condițiile stabilite, organul de urmărire penală, după caz organul de probațiune, adresează procurorului responsabil de caz un demers, în care indică încălcările admise de învinuit.

(4) În cazul în care învinuitul nu a respectat condițiile stabilite de procuror, acesta din urmă trimite cauza în judecată cu rechizitoriu în ordinea generală.”

148. La articolul 521 alineatul (22), cuvântul „procurorul” se substituie cu cuvintele „organul de urmărire penală”.

III

Art.III.

Codul contravențional al Republicii Moldova nr.218/2008 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.78–84, art.100), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 395, alineatul (11) va avea următorul cuprins:

(11) Contestația împotriva deciziei în cauza contravențională se examinează de către instanța de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea competentă sau procurorul care a emis decizia ori de către instanța de la locul unde își are sediul autoritatea competentă, pentru cazurile prevăzute la art. 394 alin. (11). Contestația împotriva deciziei în cauza contravențională prevăzută în capitolul XIII din cartea întâi se examinează de către instanța de judecată în a cărei raze teritorială a fost săvârșită contravenția.”

2. Articolul 400:

la alineatul (35), sintagma „Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne” se substituie cu sintagma „Inspectoratului General pentru Migrație”;

alineatul (36) va avea următorul cuprins:

„(36) Sunt în drept să examineze și să aplice sancțiuni pe cauzele cu privire la contravențiile prevăzute la art. 333 și 334 șeful, șeful adjunct, șefii direcțiilor, șefii secțiilor Inspectoratului General pentru Migrație.”

3. La articolul 401 alineatul (11), după textul „3133” se introduce textul „ , 3138”.

4. La articolul 406 alineatul (1), după textul „art. 911” se introduce textul „ , art. 2661 alin. (21), art. 2662”.

5. La articolul 408 alineatul (4), textul „directorul, directorul adjunct și șefii subdiviziunilor teritoriale ai” se substituie cu cuvintele „șeful și șeful adjunct al”.

6. La articolul 4082 alineatul (1), cifrele „159” se substituie cu textul „159 alin. (1)–(4) și (5)”.

7. La articolul 411 alineatele (1) și (11), textul „159 alin. (4)” se substituie cu textul „159 alin. (41)”.

8. La articolul 4151 alineatul (1), textul „art. 2661 alin. (21), art. 2662 și” se exclude.

9. La articolul 431 alineatul (21), cuvântul „reținut” se substituie cu cuvântul „ridicat”.

10. La articolul 433 alineatul (2) litera d), sintagma „Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne” se substituie cu sintagma „Inspectoratul General pentru Migrație”.

11. La articolul 443, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Faptul absenței persoanei citate în mod legal pentru încheierea procesului-verbal cu privire la contravenție ori al refuzului acesteia de a semna procesul-verbal se consemnează în procesul-verbal și se certifică prin semnătura a cel puțin un martor, indicându-se și datele de identificare ale acestuia (numele, prenumele, adresa de domiciliu și numărul de telefon). În cazul imposibilității de identificare a unui martor, agentul constatator consemnează în procesul-verbal motivele obiective ale lipsei martorului și documentează, prin orice mijloace tehnice disponibile (audio/video), refuzul persoanei de a semna procesul-verbal.”

12. La articolul 446 litera a), textul „art. 201–311” se substituie cu textul „art. 19, 21–311”.

13. Articolele 471 și 472 vor avea următorul cuprins:

„Articolul 471. Procedura judecării recursului

(1) Recursul se judecă de un complet din 3 judecători, fără prezența părților.

(2) Instanța de recurs fixează data examinării recursului și dispune să se comunice părților la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului de depunere a referinței.

(3) Dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudență, precum și la cererea motivată a părților, instanța de recurs poate dispune printr-o încheiere motivată fixarea ședinței de judecată, cu citarea părților pentru prezentare la proces.

(4) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.

Articolul 472. Examinarea recursului în ședință publică

(1) În condițiile art. 471 alin. (3), judecarea recursului are loc în ședință publică, cu citarea părților.

(2) La judecarea recursului în ședință publică, președintele ședinței:

a) anunță cauza în care a fost declarat recurs;

b) anunță completul de judecată, numele agentului constatator sau, după caz, al procurorului, al apărătorului, al interpretului sau numele altor persoanei;

c) verifică dacă nu au fost formulate cereri de recuzare sau alte cereri.

(3) Neprezentarea părților legal citate în instanța de recurs nu împiedică examinarea cauzei.

(4) Primul cuvânt i se oferă recurentului, apoi celorlalți participanți la ședința de judecată. Dacă agentul constatator sau, după caz, procurorul a depus recurs, primul cuvânt i se oferă acestuia. Luările de cuvânt nu vor depăși limitele argumentelor invocate în recurs.

(5) Părțile au dreptul la replică în problemele apărute în procesul dezbaterilor.

(6) Contravenientul are dreptul la ultimul cuvânt.

(7) Instanța de recurs hotărăște asupra cauzei contravenționale în camera de deliberare.

(8) Decizia, semnată de membrii completului de judecată, inclusiv de judecătorul care are opinie separată, se pronunță în ședință.”

14. La articolul 476:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Procurorul poate înainta cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise în cauza contravențională în cazul în care constată:

a) apariția unor fapte noi ale cauzei, ce i-au devenit cunoscute, care afectează hotărârea pronunțată;

b) descoperirea unor fapte recente care prejudiciază rezultatul cauzei;

c) identificarea unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.”

articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Procedura de revizuire se poate deschide în interiorul termenelor de prescripție prevăzute la art. 30, la cererea procurorului, în termen de cel mult 6 luni din momentul apariției unuia dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol.”

IV

Art.IV.

La articolul IV din Legea nr. 83/2023 pentru modificarea unor acte normative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 154, art. 240), alineatul (3) se abrogă.

V

Art.V.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, recursurile declarate în cauzele penale și contravenționale pentru care au fost stabilite data ședinței de judecată se examinează conform procedurii de până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în vigoare în concordanță cu prezenta lege.

(4) Cauzele penale aflate în faza de urmărire penală continuă să fie examinate, până la 31 martie 2024, potrivit competenței de până la adoptarea prezentei legi.

[Art.V al.(4) modificat prin LP365 din 24.11.23, MO452-454/28.11.23 art.782; în vigoare 28.11.23]

(41) Cauzele penale trimise în judecată de către procurorul din procuratura specializată până la data intrării în vigoare a prezentei legi urmează a fi examinate de către instanța pe rolul căreia se află.

[Art.V al.(41) introdus prin LP286 din 05.10.23, MO452-454/28.11.23 art.772; în vigoare 28.11.23]

(5) Prin derogare de la alin. (4), de la 1 martie 2024, cauzele penale aflate în faza de urmărire penală în cadrul Procuraturii Anticorupție și al organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție, pentru care acestea nu vor fi competente să efectueze urmărirea penală în temeiul prezentei legi, vor fi transmise Procurorului General, care le va repartiza potrivit competenței în conformitate cu prezenta lege în termen de până la 31 martie 2024.

[Art.V al.(5) în redacția LP365 din 24.11.23, MO452-454/28.11.23 art.782; în vigoare 28.11.23]

(51) Cauzele penale ce urmează a fi repartizate conform alin. (5) din prezentul articol în care nu au fost examinate plângerile înaintate conform art. 298 și 2991 din Codul de procedură penală nr.122/2003 se transmit, după examinare, Procurorului General, care va asigura repartizarea lor potrivit competenței în termen de cel mult 10 zile.

[Art.V al.(51) introdus prin LP365 din 24.11.23, MO452-454/28.11.23 art.782; în vigoare 28.11.23]

(52) În cauzele penale aflate la faza de judecare în care urmărirea penală a fost condusă sau exercitată de Procuratura Anticorupție potrivit competenței de până la intrarea în vigoare a prezentei legi participă procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție. În cazul în care procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală nu mai activează în Procuratura Anticorupție se aplică prevederile art. 320 alin. (1) din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

[Art.V al.(52) introdus prin LP365 din 24.11.23, MO452-454/28.11.23 art.782; în vigoare 28.11.23]

(6) Actele procedurale emise în cadrul procesului penal conform competenței de până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi considerate valabile.

(7) Sesizările parvenite după intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi transmise potrivit competenței stabilite de prezenta lege.

(8) Guvernul, în comun cu Procuratura Generală, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va întreprinde toate măsurile necesare în vederea dotării și capacitării Procuraturii Anticorupție în scopul asigurării funcționalității eficiente a acesteia.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU

Nr. 245. Chișinău, 31 iulie 2023.