Textul legii Caută

Lege nr. 292 din 13.12.2024

privind protecția specială a copiilor împotriva deplasării în străinătate sau reținerii ilicite

Adoptat
13.12.2024
Publicat
27.12.2024 în Monitorul Oficial Nr. 556-559 art. 760
În vigoare din
01.01.2025
Statut
În vigoare
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON
Citat în 3 acte

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

1

Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege stabilește procedurile de examinare a cazurilor ce țin de înapoierea copiilor cu vârsta de până la 16 ani, deplasați sau reținuți ilicit, la reședința lor obișnuită, de exercitare a dreptului de vizitare a copilului, precum și autoritățile și instituțiile responsabile de aplicarea procedurilor respective.

2

Articolul 2. Sfera de aplicare

În condițiile prezentei legi, copiii beneficiază de protecție fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, indiferent de cetățenie, de apartenența etnică, de originea socială, de statutul obținut prin naștere, de situația materială, de gradul și tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de creștere și educație, atât ale copiilor, cât și ale părinților sau ale reprezentanților lor legali/responsabililor lor legali, indiferent de locul aflării lor (familie, instituție educațională, serviciu social, instituție medicală, comunitate etc.) sau de orice alt criteriu.

3

Articolul 3. Noțiuni principale

În sensul prezentei legi, noțiunile principale utilizate au următoarele semnificații:

deplasare ilicită a copilului – scoaterea copilului cu vârsta de până la 16 ani din statul în care își are reședința obișnuită, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, fără acordul scris, legalizat notarial, al celuilalt reprezentant legal sau, după caz, al persoanei ori autorității desemnate să apere drepturile și interesele copilului și să acționeze în interesele și în numele copilului în materie de protecție, de siguranță, de ocrotire a sănătății, de educație, de proprietate și de alte drepturi ale copilului;

reținere ilicită a copilului – neînapoierea copilului cu vârsta de până la 16 ani în statul în care își are reședința obișnuită, după o perioadă mai mare de 30 de zile, în cazul lipsei acordului scris, legalizat notarial, al reprezentantului legal sau, după caz, al persoanei ori al autorității desemnate să apere drepturile și interesele copilului și să acționeze în interesele și în numele copilului în materie de protecție, de siguranță, de ocrotire a sănătății, de educație, de proprietate și de alte drepturi ale copilului;

reședința obișnuită a copilului – locul care exprimă o anumită integrare a copilului într‑un mediu social și familial și care demonstrează o legătură apropiată și stabilă a acestuia cu locul vizat. La determinarea reședinței obișnuite a copilului, în fiecare caz particular, se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, cum ar fi durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat, cetățenia copilului, locul și condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statul respectiv;

domiciliul copilului – locul de aflare a copilului, care poate fi domiciliul părinților sau al acelui părinte la care acesta locuiește permanent, domiciliul reprezentantului său legal, locul serviciului social sau locul stabilit printr-o hotărâre judecătorească;

dreptul de vizitare – dreptul reprezentantului legal al copilului de a menține relații personale și contacte directe cu acesta, incluzând dreptul de a duce copilul, pentru o perioadă limitată de timp, în alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite;

interesul superior al copilului – asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale personalității acestuia și de situația concretă în care acesta se află;

reprezentantul legal al copilului – părintele, persoana sau autoritatea desemnată, conform legii, să apere drepturile și interesele copilului și să acționeze în interesele și în numele copilului în materie de protecție, de siguranță, de ocrotire a sănătății, de educație, de proprietate și de alte drepturi ale copilului;

autoritate centrală – autoritatea desemnată de stat pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, încheiată la Haga, la 25 octombrie 1980.

4

Articolul 4. Principiile protecției copilului

Protecția copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) asigurarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) respectarea priorității privind creșterea și educarea copilului în familie;

c) dreptul prioritar al părinților de a-și educa copilul conform propriilor convingeri și responsabilitatea primară a părinților pentru creșterea, educarea și protecția copilului lor;

d) obligația statului de a asigura familiei asistența necesară pentru creșterea și educarea copilului;

e) egalitatea de șanse și nediscriminarea;

f) cooperarea intersectorială și intervenția multidisciplinară;

g) asistența individualizată a fiecărui copil;

h) respectarea demnității copilului;

i) asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate;

j) asigurarea continuității în creșterea și educarea copilului, ținând cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;

k) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

l) responsabilitatea autorităților în asigurarea protecției copilului împotriva violenței.

5

Articolul 5. Autoritatea centrală a Republicii Moldova

Ministerul Muncii și Protecției Sociale (denumit în continuare autoritate centrală a Republicii Moldova) este abilitat să asigure îndeplinirea obligațiilor asumate de Republica Moldova ca urmare a aderării la Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, încheiată la Haga, la 25 octombrie 1980 (denumită în continuare Convenție).

6

Articolul 6. Atribuțiile autorității centrale a Republicii Moldova

(1) Pentru realizarea obiectivelor stipulate în Convenție, autoritatea centrală a Republicii Moldova întreprinde toate măsurile corespunzătoare:

a) pentru localizarea copilului deplasat în străinătate sau reținut ilicit în sensul Convenției;

b) pentru prevenirea de noi pericole la adresa copilului sau de pagube pentru părțile interesate, luând sau procedând astfel încât să fie luate măsuri provizorii;

c) pentru a asigura înapoierea de bunăvoie a copilului sau a înlesni o soluție amiabilă, inclusiv prin mediere;

d) pentru schimbul de informații privind situația socială a copilului;

e) pentru a furniza informații generale privind dreptul statului în legătură cu aplicarea Convenției;

f) pentru a introduce sau a înlesni inițierea unei proceduri judiciare sau administrative, menite să obțină înapoierea copilului și, dacă este cazul, să îngăduie organizarea sau exercitarea efectivă a dreptului de vizitare;

g) pentru a facilita, dacă este cazul, obținerea asistenței juridice, inclusiv oferirea asistenței juridice garantate de stat;

h) pentru a asigura, în condițiile legii, înapoierea copilului.

(2) Autoritatea centrală a Republicii Moldova încheie acorduri de colaborare și cooperează cu autoritățile administrației publice centrale și locale, cu instituțiile publice din țară și din străinătate, cu organizațiile internaționale și regionale, cu organizațiile neguvernamentale, cu alte persoane juridice din țară și din străinătate cu atribuții în domeniul de aplicare a Convenției.

7

Articolul 7. Competențele autorităților naționale

(1) Autoritățile și instituțiile competente naționale au obligația să acorde de îndată suport autorității centrale a Republicii Moldova, ca urmare a solicitărilor formulate, prin acordarea de asistență și transmiterea datelor deținute potrivit competențelor, în vederea aplicării prezentei legi.

(2) Soluționarea cererilor formulate de o persoană fizică, de o instituție, de orice alt organism sau de o autoritate centrală privind înapoierea copilului în statul reședinței sale obișnuite și a cererilor privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului este de competența Curții de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 2931 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003.

(3) Curtea de Apel Chișinău poate coopera cu autoritățile naționale și cu cele ale statului în care copilul își avea reședința obișnuită fie în mod direct, fie prin intermediul autorității centrale a Republicii Moldova.

8

Articolul 8. Soluționarea cauzelor prin mediere

(1) Cauzele care vizează înapoierea copilului în statul reședinței sale obișnuite sau exercitarea dreptului de vizitare a copilului pot fi supuse medierii de autoritatea centrală a Republicii Moldova sau de instanța de judecată, cu consimțământul și în numele părților. Prevederile legislației în domeniul medierii se vor aplica în mod corespunzător.

(2) În conformitate cu alin. (1), la cererea autorității centrale a Republicii Moldova sau a instanței de judecată, Consiliul de Mediere îi furnizează acesteia o listă a mediatorilor specializați în domeniul protecției copilului.

(3) Medierea cauzelor prevăzute la alin. (1) are loc într-un termen ce nu depășește 30 de zile calendaristice de la data încheierii contractului de mediere, dacă părțile nu au stabilit de comun acord un alt termen.

(4) Cauzele prevăzute la alin. (1) nu pot fi supuse medierii dacă acest lucru este contrar interesului superior al copilului, dacă nu este adecvat într-un caz particular sau dacă ar întârzia procedura în mod nejustificat.

Capitolul II ÎNAPOIEREA COPILULUI

9

Articolul 9. Cererea privind înapoierea copilului în statul reședinței sale obișnuite

Persoana fizică, autoritatea, instituția sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat în străinătate sau reținut ilicit în sensul Convenției poate să sesizeze fie autoritatea centrală a statului de reședință obișnuită a copilului, fie pe aceea a statului contractant în care se află copilul, pentru ca aceasta să acorde asistență în vederea asigurării înapoierii copilului în statul în care el își are reședința obișnuită.

10

Articolul 10. Depunerea și examinarea cererii privind înapoierea copilului în statul reședinței sale obișnuite

(1) Persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală din străinătate înaintează o cerere autorității centrale a Republicii Moldova în vederea înapoierii copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite.

(2) Autoritatea centrală a Republicii Moldova acționează cu celeritate atunci când soluționează cererile întemeiate pe Convenție.

(3) În cazul recepționării cererii conform alin. (1), autoritatea centrală a Republicii Moldova confirmă recepționarea ei în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii.

(4) După recepționarea cererii conform alin. (1) din prezentul articol, autoritatea centrală a Republicii Moldova verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatul al doilea din Convenție și la art. 2932 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003 și, după caz, solicită completarea acesteia sau prezentarea actelor lipsă într-un termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii. Autoritatea centrală a Republicii Moldova informează, fără întârzieri nejustificate, persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală din străinătate, după caz, despre acțiunile inițiale întreprinse sau care urmează să fie întreprinse pentru soluționarea cererii.

(5) În cazul în care cererea menționată la alin. (1) din prezentul articol nu îndeplinește condițiile privind reședința obișnuită și vârsta copilului prevăzute de articolul 4 din Convenție, autoritatea centrală a Republicii Moldova restituie cererea.

(6) Autoritatea centrală a Republicii Moldova nu examinează cererea menționată la alin. (1), depusă în condițiile prevăzute de Convenție, în cazul în care aceasta sau anexele acesteia nu sunt însoțite de traducerea în limba română.

(7) În cazul în care cererea menționată la alin. (1) întrunește condițiile prezentului articol, autoritatea centrală a Republicii Moldova o depune la Curtea de Apel Chișinău. În funcție de circumstanțele cauzei, autoritatea centrală a Republicii Moldova poate întreprinde orice măsură susceptibilă de a asigura înapoierea de bunăvoie a copilului.

(8) Dacă autoritatea centrală a Republicii Moldova are indicii că copilul a cărui înapoiere este solicitată se află pe teritoriul unui alt stat parte la Convenție, aceasta va transmite cererea direct autorității centrale a statului respectiv, informând în acest sens persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală solicitantă.

11

Articolul 11. Informarea copilului și luarea în considerare a opiniei lui

(1) Pe tot parcursul procedurii de examinare a cererii privind înapoierea copilului cu vârsta de până la 16 ani, ca urmare a deplasării și/sau reținerii ilicite, la reședința obișnuită a acestuia, autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să-i ofere informații și explicații clare și complete, potrivit vârstei sale și gradului său de maturitate, referitoare la etapele și durata acestei proceduri.

(2) În procesul de examinare a cazurilor conform alin. (1) se va ține cont de opinia, dorințele și de sentimentele copilului în funcție de vârsta lui și de capacitatea lui de înțelegere.

12

Articolul 12. Asistența juridică garantată de stat

Persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea interesată din străinătate a cărei cerere îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul al doilea din Convenție și la art.2932 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003 poate beneficia de asistență juridică garantată de stat în soluționarea cererii de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite, indiferent de nivelul veniturilor. Prevederile legislației în domeniul asistenței juridice garantate de stat se vor aplica în mod corespunzător.

13

Articolul 13. Atribuțiile Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat

(1) La cererea persoanei fizice, a instituției, a organismului sau a autorității centrale din străinătate, autoritatea centrală a Republicii Moldova va facilita acordarea asistenței juridice garantate de stat de către un avocat specializat, desemnat de oficiul teritorial al Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat (CNAJGS).

(2) Pentru persoana cu reședința obișnuită în străinătate care a formulat cererea de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite, coordonatorul oficiului teritorial al CNAJGS desemnează obligatoriu, din oficiu, în termen de 3 zile lucrătoare, un avocat pentru sesizarea instanței de judecată, pentru reprezentare și asistare în instanța de judecată, precum și pentru cazurile de inițiere a măsurilor de executare silită.

(3) Avocatul desemnat potrivit alin. (2) înaintează cererea de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite la instanța de judecată competentă, în termen de 7 zile calendaristice de la data primirii înștiințării privind desemnarea sa.

(4) În termen de 48 de ore de la data încetării mandatului avocatului desemnat potrivit alin. (2), acesta va transmite autorității centrale a Republicii Moldova întreaga documentație și actele instanței de judecată ce i-au fost puse la dispoziție pe marginea cererii de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite.

14

Articolul 14. Sesizarea instanței de judecată de către persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală din străinătate

(1) Prevederile art. 10 nu exclud posibilitatea ca o persoană fizică, o instituție, un organism sau o autoritate centrală din străinătate să sesizeze direct instanța de judecată competentă din Republica Moldova, fie personal, fie prin intermediul unui avocat ales. În cazul în care reprezentarea se face printr-un avocat ales, iar autoritatea centrală a Republicii Moldova a fost inițial sesizată conform art. 10, aceasta va pune la dispoziția avocatului cererea-tip completată și toate actele doveditoare transmise de autoritățile competente ale statului solicitant.

(2) Refuzul autorității centrale a Republicii Moldova de a accepta cererea de înapoiere, conform articolului 27 din Convenție, nu împiedică persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală din străinătate să se adreseze direct Curții de Apel Chișinău.

(3) În cazul în care cererea nu se referă la înapoierea copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite sau nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul al doilea din Convenție și la art. 2932 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003, Curtea de Apel Chișinău restituie cererea.

15

Articolul 15. Soluționarea cererilor de înapoiere a copilului în statul reședinței sale obișnuite

(1) Cauzele având ca obiect soluționarea cererilor de înapoiere a unui copil aflat pe teritoriul Republicii Moldova în condițiile articolului 3 din Convenție se judecă în fond, în termenul și în condițiile prevăzute la art. 2933 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003.

(2) Hotărârea integrală a instanței de judecată se întocmește în termen de 14 zile de la data pronunțării dispozitivului acesteia.

(3) Soluționarea cererilor se va face în contradictoriu cu persoana despre care se susține că a deplasat sau a reținut ilicit copilul în Republica Moldova, cu reclamantul sau avocatul acestuia, cu reprezentantul autorității tutelare teritoriale în a cărei evidență se află copilul, cu reprezentantul autorității centrale a Republicii Moldova și, după caz, în prezența copilului. Instanța de judecată nu poate refuza înapoierea copilului în cazul în care reclamantul sau avocatul acestuia nu a avut posibilitatea să fie ascultat.

(4) Instanța de judecată este obligată să țină cont de opinia copilului, având în vedere vârsta, maturitatea și gradul de dezvoltare ale acestuia.

(5) În toate situațiile, la audierea copilului va participa un psiholog care va redacta, la cererea instanței de judecată, un raport de evaluare psihologică.

16

Articolul 16. Comunicarea adresei de corespondență a reclamantului

Reclamantul din străinătate este obligat să indice adresa de corespondență în Republica Moldova, la care urmează să fie făcute toate comunicările privind procesul de judecată. În lipsa adresei menționate, transmiterea actelor se realizează prin intermediul autorității centrale a Republicii Moldova și al autorității centrale străine din statul în care reclamantul își are reședința.

17

Articolul 17. Valabilitatea actelor și a hotărârilor străine

(1) Actele oficiale eliberate, redactate sau legalizate în conformitate cu legislația unui stat parte la Convenție în privința cetățenilor săi ori în privința persoanelor străine, în forma stabilită de organele competente ale statului respectiv, certificate cu sigiliu, pot fi prezentate instanței de judecată din Republica Moldova fără vreo altă legalizare.

(2) Instanța de judecată din Republica Moldova poate ține seama de legea și de hotărârile judiciare sau administrative străine pertinente fără a fi nevoie să recurgă la procedurile specifice de recunoaștere a hotărârilor străine; de asemenea, poate solicita reclamantului prezentarea unei hotărâri sau a unui alt document emis de autoritățile statului în care copilul își are reședința obișnuită, care să ateste, dacă legea statului respectiv permite aceasta, faptul că deplasarea copilului de pe teritoriul acelui stat ori reținerea copilului a avut loc prin încălcarea unui drept privind încredințarea, atribuit potrivit legii statului străin respectiv.

(3) Actele oficiale, legile și hotărârile judiciare sau administrative străine se prezintă cu o traducere în limba română.

18

Articolul 18. Adoptarea măsurilor de protecție a copilului de către instanța de judecată

(1) Pe întreaga durată a procesului, instanța de judecată poate dispune, printr-un act de dispoziție nesusceptibil de atac, oricare dintre măsurile de protecție a copilului prevăzute de legislație.

(2) Dacă există motive care justifică bănuiala că copilul ar putea traversa hotarele Republicii Moldova pentru a fi sustras de la procedura de înapoiere, deschisă potrivit Convenției și prezentei legi, la cererea reclamantului și/sau a reprezentantului acestuia, judecătorul sau instanța de judecată va dispune, în aceeași zi, printr-un act de dispoziție nesusceptibil de atac:

a) ridicarea pașaportului sau, după caz, a altui document de călătorie al copilului, iar în lipsa acestuia, interzicerea eliberării unui document de călătorie pentru copil;

b) interzicerea traversării de către copil a hotarelor Republicii Moldova pentru o perioadă de timp anumită.

(3) Măsura ridicării pașaportului sau, după caz, a altui document de călătorie al copilului se dispune pe o durată determinată ori până la încetarea motivelor care au justificato. Copia de pe actul de dispoziție prin care s-au dispus măsurile prevăzute la alin. (2) se transmite imediat la Agenția Servicii Publice, în cazul interzicerii eliberării unui document de călătorie pentru copil, sau Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, în cazul ridicării pașaportului sau a altui document de călătorie al copilului și al interzicerii traversării de către copil a hotarelor Republicii Moldova.

(4) În cazul ridicării pașaportului sau, după caz, a altui document de călătorie al copilului, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră îl transmite instanței de judecată care a emis actul de dispoziție.

19

Articolul 19. Procedura și măsurile în cazul constatării deplasării sau reținerii ilicite a copilului

(1) Dacă instanța de judecată constată că deplasarea sau reținerea copilului pe teritoriul Republicii Moldova este ilicită în sensul articolului 3 din Convenție, aceasta dispune înapoierea copilului în statul în care acesta își are reședința obișnuită, cu condiția ca aceasta să nu-l expună unui pericol fizic sau psihic ori în orice alt mod să nul pună într-o situație intolerabilă.

(2) În cuprinsul hotărârii, instanța de judecată stabilește un termen pentru executarea obligației de înapoiere a copilului, care nu va fi mai mare de două săptămâni de la comunicarea hotărârii integrale. Termenul este stabilit sub sancțiunea unei amenzi în favoarea statului Republica Moldova, cuprinsă între 100 și 200 de unități convenționale, care se varsă în bugetul de stat.

(3) Odată cu pronunțarea hotărârii de înapoiere, instanța de judecată poate dispune una dintre următoarele măsuri:

a) predarea pașaportului sau, după caz, a documentului de călătorie al copilului de către pârât părții reclamante;

b) obligarea reprezentantului legal pârât de a contribui pentru eliberarea unui document de călătorie pe numele copilului;

c) autorizarea reclamantului de a prelua copilul fie personal, fie, după caz, prin reprezentantul acestuia în cazul refuzului pârâtului de a executa de bunăvoie obligația de înapoiere în termenul stabilit.

(4) Atunci când instanța de judecată preconizează să refuze înapoierea copilului exclusiv în temeiul articolului 13 alineatul întâi litera b) din Convenție, aceasta poate accepta înapoierea copilului în cazul în care partea care solicită înapoierea copilului demonstrează instanței, prin furnizarea de dovezi concludente, că s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecția copilului după înapoierea sa ori în cazul în care instanța este convinsă de acest lucru în alt mod.

(5) În sensul alin. (4), instanța de judecată poate comunica cu autoritățile competente din statul în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau a reținerii sale ilicite, fie direct, fie prin intermediul autorităților centrale.

(6) Suportarea cheltuielilor legate de înapoierea copilului se stabilește conform articolului 26 din Convenție.

(7) Reprezentantul legal pârât poate fi obligat să suporte cheltuielile statului Republica Moldova pentru desemnarea avocaților pe caz, în conformitate cu legislația.

20

Articolul 20. Comunicarea și contestarea hotărârii instanței de judecată

(1) Hotărârea Curții de Apel Chișinău prin care s-a dispus înapoierea copilului este executorie.

(2) Dispozitivul hotărârii se comunică părților și autorității centrale a Republicii Moldova în ziua în care a fost pronunțat. Hotărârea motivată se comunică în termen de 48 de ore de la data redactării acesteia.

(3) Hotărârea prevăzută la alin.(1) poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii integrale. Recursul suspendă executarea hotărârii. Dosarul este înaintat Curții Supreme de Justiție în termen de 5 zile de la expirarea termenului de recurs.

(4) Cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil din cauza unor împrejurări excepționale, Curtea Supremă de Justiție pronunță decizia în cel mult 6 săptămâni din momentul în care toate etapele procedurale necesare au fost parcurse și instanța este în măsură să examineze recursul.

(5) Dispozitivul deciziei instanței de recurs se comunică părților și autorității centrale a Republicii Moldova în ziua în care a fost pronunțat. Decizia integrală a instanței de recurs se comunică în termen de 48 de ore de la data redactării acesteia.

21

Articolul 21. Procedura în cazul neexecutării hotărârii judecătorești de înapoiere a copilului

(1) În cazul în care hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în statul în care acesta își are reședința obișnuită nu este executată de bunăvoie în termenul stabilit de instanță, autoritatea centrală a Republicii Moldova informează în acest sens Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești care va identifica executorul judecătoresc responsabil de executarea hotărârii respective, conform competențelor teritoriale.

(2) Reclamantul sau avocatul acestuia depune cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, la executorul judecătoresc desemnat, în termen de 7 zile de la data primirii înștiințării privind desemnarea acestuia de către președintele Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

(3) Dacă hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în statul în care acesta își are reședința obișnuită nu este executată de bunăvoie în termenul stabilit de instanța de judecată, se procedează la executarea silită de transmitere a copilului de la persoana în a cărui grijă se află copilul către reprezentantul legal al acestuia, stabilit cu domiciliul în străinătate, sau, după caz, către persoana împuternicită de a prelua copilul.

(4) Executarea se va efectua în prezența obligatorie a unui reprezentant al autorității tutelare teritoriale. Executorul judecătoresc poate solicita, după caz, concursul altor persoane cu competențe în domeniul protecției copilului.

(5) În cazul în care o hotărâre judecătorească menționată la alin. (1) nu a fost executată în termen de două săptămâni de la data inițierii procedurii de executare, partea care solicită executarea sau autoritatea centrală a Republicii Moldova are dreptul să ceară Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești să prezinte motivele care justifică întârzierea.

22

Articolul 22. Comunicarea privind încetarea examinării cazului de înapoiere a copilului

Autoritatea centrală a Republicii Moldova va informa autoritatea centrală a statului solicitant cu privire la încetarea examinării cazului de înapoiere a copilului în statul reședinței obișnuite dacă persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală din străinătate care a formulat cererea:

a) nu răspunde, în termen de 60 de zile calendaristice, solicitărilor autorității centrale a Republicii Moldova;

b) nu participă sau nu desemnează o persoană împuternicită pentru procedura de preluare silită a copilului de la persoana în grija căreia acesta se află.

23

Articolul 23. Confirmarea deplasării sau reținerii ilicite a copilului

(1) În aplicarea articolului 15 din Convenție, la cererea unei autorități judiciare sau administrative a unui stat parte la Convenție, Curtea de Apel Chișinău poate pronunța o hotărâre prin care să confirme ori să infirme faptul că, potrivit legislației Republicii Moldova, deplasarea ori reținerea copilului pe teritoriul unui stat străin, reședința sa obișnuită fiind Republica Moldova, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept ce ține de încredințarea acestuia.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este recepționată de autoritatea centrală a Republicii Moldova și se depune de către aceasta la Curtea de Apel Chișinău.

(3) La examinarea cererii prevăzute la alin. (1) se vor aplica în mod corespunzător termenele prevăzute de art. 2933 și 2934 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003.

(4) Hotărârea Curții de Apel Chișinău nu se supune niciunei căi de atac și se comunică autorității judiciare sau administrative solicitante prin intermediul autorității centrale a Republicii Moldova, în termen de 48 de ore de la data redactării hotărârii integrale.

Capitolul III EXERCITAREA DREPTULUI DE VIZITARE A COPILULUI

24

Articolul 24. Cererea privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului

(1) Persoana fizică, instituția, organismul sau autoritatea centrală dintr-un stat parte la Convenție poate solicita autorității centrale a Republicii Moldova acordarea asistenței pentru organizarea sau protejarea exercitării dreptului de vizitare a unui copil având reședința pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu articolul 1 litera b) și articolul 21 din Convenție.

(2) Autoritatea tutelară teritorială informează reprezentantul/responsabilul legal al copilului la care acesta își are stabilită reședința despre cererea de exercitare a dreptului de vizitare a copilului de către celălalt părinte și întreprinde acțiuni pentru soluționarea pe cale amiabilă a cererii respective. Autoritatea menționată va atrage atenția persoanei care exercită autoritatea părintească asupra copilului și la care acesta își are stabilită reședința cu privire la sancțiunile ce pot fi aplicate, potrivit prezentei legi, în cazul refuzului de a permite de bunăvoie exercitarea dreptului de vizitare.

(3) Cauzele având ca obiect soluționarea cererilor privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului se judecă în fond, în ședință închisă, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data admiterii cererii.

(4) Hotărârea integrală a Curții de Apel Chișinău se întocmește în termen de 14 zile de la data pronunțării dispozitivului acesteia.

(5) Dispozitivul hotărârii se comunică părților și autorității centrale a Republicii Moldova în ziua în care a fost pronunțat. Hotărârea motivată se comunică în termen de 48 de ore de la data redactării acesteia.

(6) Reprezentantul legal, beneficiar al dreptului de vizitare în sensul prezentului articol, poate beneficia de asistență juridică garantată de stat în aceleași condiții ca și reclamanții în cauzele de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite.

25

Articolul 25. Exercitarea dreptului de vizitare a copilului în afara teritoriului Republicii Moldova și condițiile aferente

(1) Dacă se solicită ca exercitarea dreptului de vizitare a copilului să se facă prin deplasarea acestuia în afara teritoriului Republicii Moldova, Curtea de Apel Chișinău poate încuviința exercitarea acestui drept prin deplasarea copilului în afara teritoriului Republicii Moldova doar dacă există garanții care să asigure înapoierea de bunăvoie a copilului în Republica Moldova. Instanța menționată poate obliga reprezentantul legal al copilului, beneficiar al dreptului de vizitare, la depunerea unei cauțiuni a cărei sumă nu poate depăși 50000 de lei. Cauțiunea se depune la biroul executorului judecătoresc responsabil de executarea hotărârii, conform competențelor teritoriale.

(2) Atunci când exercitarea dreptului de vizitare se condiționează de depunerea unei cauțiuni, Curtea de Apel Chișinău stabilește, în cuprinsul aceleiași hotărâri, mărimea cauțiunii, termenul în care aceasta trebuie depusă și momentul restituirii acesteia, asigurându-se că măsura este proporțională și nu contravine interesului superior al copilului.

(3) Prin hotărârea menționată la alin. (2) din prezentul articol, Curtea de Apel Chișinău va dispune suportarea cheltuielilor aferente exercitării dreptului de vizitare, în conformitate cu articolul 26 alineatul al patrulea din Convenție. Instanța menționată va stabili proporția în care aceste cheltuieli vor fi suportate, ținând cont de situația financiară a părților și de necesitatea asigurării accesului efectiv la dreptul de vizitare.

26

Articolul 26. Procedura în cazul în care copilul refuză contactul sau manifestă aversiune

(1) În cazul în care copilul la care se referă cererea privind exercitarea dreptului de vizitare refuză constant contactul cu unul dintre reprezentanții săi legali ori manifestă sentimente de aversiune față de acesta, Curtea de Apel Chișinău poate dispune, în funcție de vârsta copilului, ca acesta să urmeze un program de consiliere psihologică.

(2) Cererea privind exercitarea dreptului de vizitare în cazul menționat la alin.(1) se soluționează prin hotărârea instanței de judecată, cu citarea părinților sau, după caz, a persoanei la care se află copilul, precum și a autorității tutelare teritoriale din raza teritorială în care se află copilul. Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Hotărârea prevăzută la alin.(2) va fi comunicată de către instanța de judecată autorităților competente să o pună în aplicare, precum și autorității centrale a Republicii Moldova, în termen de 5 zile de la pronunțare.

(4) În termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii conform alin. (3), psihologul, după o evaluare psihologică inițială a copilului, stabilește durata și conținutul programului de consiliere psihologică. Psihologul comunică de îndată instanței de judecată durata programului de consiliere psihologică, precum și, dacă este cazul, modificarea acestuia.

(5) După finalizarea programului de consiliere psihologică, psihologul întocmește un raport privind evaluarea psihologică finală și îl transmite instanței de judecată și autorității centrale a Republicii Moldova.

27

Articolul 27. Cooperarea internațională la verificarea condițiilor de vizitare a copilului

În funcție de împrejurări, autoritatea centrală a Republicii Moldova poate solicita autorității centrale a statului în care urmează să se afle copilul pe durata vizitei sau, după caz, misiunii diplomatice sau oficiului consular al Republicii Moldova în acel stat să acorde asistență și cooperare pentru verificarea condițiilor în care are loc vizitarea copilului.

Capitolul IV DISPOZIȚII FINALE

28

Articolul 28. Cheltuielile legate de implementarea Convenției

(1) Toate cererile formulate în vederea punerii în aplicare a prevederilor Convenției și ale prezentei legi sunt scutite de taxe.

(2) Cheltuielile pentru îndeplinirea de către autoritatea centrală a Republicii Moldova a obligațiilor rezultate din Convenție și din prezenta lege se suportă din bugetul alocat Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

29

Articolul 29. Dispoziții finale

Prezenta lege intră în vigoare de la 1 ianuarie 2025.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU

Nr. 292. Chișinău, 13 decembrie 2024.