Art.I.
Legea nr. 140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 68–71, art. 505), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Inspectoratul de Stat al Muncii exercită controlul de stat privind respectarea prevederilor actelor normative în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă în cadrul tuturor întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, de către angajatorii care angajează lucrători, precum și în cadrul autorităților administrației publice centrale și locale. Controlul în cauză este exercitat în orice loc în care se desfășoară activitatea sau în legătură cu care există suspiciuni rezonabile privind desfășurarea acesteia.”
alineatul (21) se abrogă.
2. Capitolul I se completează cu articolele 11 și 21 cu următorul cuprins:
„Articolul 11. Noțiuni
În cuprinsul legii, noțiunile „lucrător” și „angajator” se utilizează cu sensul stabilit la art. 1 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008.”
„Articolul 21. Principiile de bază ale activității
Inspectoratului de Stat al Muncii
În activitatea sa, Inspectoratul de Stat al Muncii se conduce de următoarele principii de bază:
a) imparțialitate, obiectivitate, tratament egal și nondiscriminare în exercitarea funcțiilor;
b) eficacitate și calitate în furnizarea serviciilor;
c) participarea celor mai reprezentative organizații sindicale și patronale la monitorizarea sistemului de control privind respectarea prevederilor actelor normative în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă;
d) organizarea și desfășurarea activității cu respectarea criteriului previzibilității și al muncii în echipă.”
3. Articolele 4–81 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 4. Atribuțiile Inspectoratului de Stat al Muncii
(1) Inspectoratul de Stat al Muncii exercită controlul de stat privind respectarea prevederilor actelor normative în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă (în continuare – control de stat al muncii) în conformitate cu legislația națională și cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
(2) În exercitarea atribuțiilor, Inspectoratul de Stat al Muncii îndeplinește următoarele funcții principale:
1) funcția de control și monitorizare, care constă în:
a) controlul respectării legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă, precum și a normelor privind:
– relațiile individuale și colective de muncă;
– drepturile și garanțiile lucrătorilor, protecția acestora;
– egalitatea de șanse și de tratament, inclusiv nondiscriminarea și prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă;
– detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii transnaționale;
– securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv prevenirea riscurilor profesionale, și aplicarea standardelor juridice și tehnice relevante;
– combaterea muncii nedeclarate și a formelor abuzive de ocupare a forței de muncă;
b) cercetarea accidentelor de muncă în modul stabilit de legislație;
c) controlul asupra activității agențiilor private de ocupare a forței de muncă, inclusiv a intermediarilor, în vederea asigurării respectării legislației privind migrația în scop de muncă;
d) notificarea activității de agent de muncă temporară;
e) controlul asupra activității agenților de muncă temporară;
f) alte controale în domenii de competență stabilite de legislație;
2) funcția de asistență și consiliere, care constă în:
a) oferirea, la cerere, a asistenței metodologice și a consilierii angajatorilor, lucrătorilor și altor persoane interesate privind aplicarea corectă a legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă;
b) diseminarea informațiilor și a bunelor practici privind prevenirea riscurilor profesionale, privind asigurarea condițiilor de muncă decente și privind promovarea dialogului social;
c) informarea și asistarea angajatorilor și a agențiilor private de ocupare a forței de muncă în vederea conformării activității acestora cu cerințele legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă, precum și a prevenirii încălcărilor;
3) funcția de informare și cooperare instituțională, care constă în:
a) colaborarea cu autoritățile administrației publice centrale și locale, cu partenerii sociali și organizațiile internaționale în domeniul muncii;
b) raportarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale a deficiențelor legate de aplicarea legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă;
c) participarea la schimburi de informații și date, la proiecte și acțiuni comune cu alte autorități de control și organizații naționale și internaționale.
Articolul 5. Colaborarea Inspectoratului de Stat al Muncii cu alte autorități și instituții publice și cu organizațiile necomerciale
(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice, precum și organizațiile necomerciale furnizează Inspectoratului de Stat al Muncii toate datele, rapoartele și informațiile care au relevanță pentru sfera competenței lor și îi acordă sprijinul solicitat în vederea exercitării funcției de control.
(2) Autoritățile și instituțiile indicate la alin. (1) acordă asistență și cooperează cu inspectorii de muncă ori de câte ori este necesar pe perioada îndeplinirii atribuțiilor acestora.
Capitolul III
ORGANIZAREA INSPECTORATULUI DE STAT
AL MUNCII
Articolul 6. Structura organizatorică a Inspectoratului de Stat al Muncii
(1) Structura organizatorică și efectivul de personal ale Inspectoratului de Stat al Muncii se stabilesc de către Guvern în conformitate cu principiul corespunderii acestora îndeplinirii eficiente a funcțiilor autorității.
(2) La stabilirea structurii organizatorice și a efectivului de personal se ține seama, în mod corespunzător, de următoarele criterii:
a) importanța și volumul atribuțiilor care trebuie îndeplinite de inspectorii de muncă, în special:
– numărul, natura, importanța și localizarea subiecților supuși controlului;
– numărul și categoriile de lucrători în unitățile respective;
– numărul actelor normative și complexitatea prevederilor legislației care trebuie aplicate;
b) resursele materiale și tehnice puse la dispoziția inspectorilor de muncă;
c) condițiile propriu-zise în care trebuie efectuate controalele pentru a asigura eficiența acestora.
Articolul 7. Personalul Inspectoratului de Stat al Muncii
(1) Inspectoratul de Stat al Muncii este condus de către director, persoană cu funcție de demnitate publică, care este numit și eliberat din funcție de Guvern, la propunerea ministrului muncii și protecției sociale.
(2) Personalul din cadrul Inspectoratului de Stat al Muncii, inclusiv al inspecțiilor teritoriale de muncă, este format din inspectori de muncă și alți specialiști, care sunt funcționari publici, precum și din personal auxiliar. Funcția de inspector de muncă poate fi ocupată de persoane care dețin studii superioare de licență sau masterat.
(3) Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului de Stat al Muncii au statut de funcționari publici și își exercită atribuțiile în conformitate cu principiile consacrate de Constituția Republicii Moldova, precum și de Convenția nr. 81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț, de Convenția nr. 129/1969 privind inspecția muncii în agricultură și de Convenția nr. 155/1981 privind securitatea și igiena muncii și mediul de muncă ale Organizației Internaționale a Muncii.
(4) Accederea în funcția de inspector de muncă se realizează în modul stabilit de lege, cu respectarea principiilor publicității, egalității, meritocrației și pe baza capacității candidaților de a îndeplini sarcinile atribuite.
(5) Inspectorii de muncă beneficiază de programe de formare profesională continuă și, periodic, de perfecționare a calificării profesionale, participând la programele corespunzătoare stabilite de Inspectoratul de Stat al Muncii.
(6) Inspectorul de muncă este subordonat doar conducătorului ierarhic superior și, în exercitarea atribuțiilor, se bucură de stabilitate în funcție și de independență, sub rezerva respectării legislației.
(7) Nu este permisă nicio interferență în activitatea inspectorilor de muncă care să impună exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor. Inspectorii de muncă beneficiază de protecție împotriva oricărei forme de violență, constrângere sau amenințare, precum și de independență față de influențe nejustificate, în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția nr. 81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț și cu prevederile art. 8 din Convenția nr. 129/1969 privind inspecția muncii în agricultură ale Organizației Internaționale a Muncii.
Capitolul IV
DREPTURI, OBLIGAŢII, INCOMPATIBILITĂŢI
ȘI RĂSPUNDERI
Articolul 8. Drepturile inspectorului de muncă
(1) În exercitarea atribuțiilor, inspectorul de muncă, deținând asupra sa legitimația ce atestă funcția pe care o îndeplinește, este în drept:
1) în scopul controlului, să pătrundă liber, fără informare prealabilă, la orice oră din zi sau din noapte, în orice unitate sau loc de muncă organizat de angajatori, persoane juridice și persoane fizice;
2) să solicite cooperare și asistență în cadrul efectuării controalelor din partea angajatorului ori a reprezentantului acestuia, a lucrătorilor ori a reprezentanților lor, a experților, specialiștilor și tehnicienilor unității sau ai altor entități, precum și sprijinul experților, specialiștilor ori tehnicienilor din cadrul serviciilor publice ale administrației publice;
3) să efectueze orice investigație, examinare, reconstituire sau să preleveze ori să ia probele necesare îndeplinirii atribuțiilor sale și, în special:
a) să adreseze întrebări și să solicite explicații, singuri sau în prezența martorilor, angajatorului, lucrătorilor ori altor persoane aflate la locul de muncă cu privire la orice chestiune privind aplicarea legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă;
b) să solicite identificarea oricărei persoane aflate la locul de muncă inspectat și explicarea motivului prezenței acesteia;
c) să solicite prezența angajatorului sau a reprezentanților săi, a lucrătorilor sau a altor persoane vizate la sediul unității inspectate ori la sediul Inspectoratului de Stat al Muncii;
d) să preleveze sau să ia probe din substanțele și materialele utilizate ori manipulate în unitate pentru analize, măsurători, să efectueze înregistrări foto, video sau audio ori să utilizeze alte mijloace de documentare, cu condiția ca angajatorul sau reprezentantul acestuia să fie înștiințat că prelevările au fost efectuate în scop de analiză;
e) să dispună, pe durata acțiunii de control, măsuri temporare, pentru conservarea probelor și a documentelor relevante, în vederea prevenirii distrugerii, modificării, ascunderii sau înstrăinării acestora. Măsurile în cauză se consemnează în procesul-verbal de control și încetează la finalizarea acțiunii de control. În acest scop, inspectorul de muncă, după caz, poate:
– solicita prezentarea imediată a documentelor și poate dispune interdicția temporară de distrugere, modificare, ascundere sau înstrăinare a documentelor respective pe durata controlului;
– efectua copii de pe documente, inclusiv în formă electronică, cu consemnarea acestui fapt în procesul-verbal de control;
– sigila temporar spații sau mobilier, destinate păstrării documentelor, pe durata controlului;
f) să solicite și să primească de la autoritățile administrației publice centrale și locale, de la persoane juridice și fizice informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor sale;
g) să solicite, prin intermediul organismelor specializate, efectuarea de măsurători, teste sau expertize asupra elementelor materiale ale activității controlate.
(2) La efectuarea controlului de stat al muncii, inspectorul de muncă notifică angajatorul sau reprezentantul acestuia cu privire la prezența sa în unitate, cu excepția cazului în care consideră că o astfel de notificare ar prejudicia îndeplinirea cu succes a atribuțiilor sale. Inspectorul de muncă poate solicita sprijinul angajatorului sau, în lipsa acestuia, al persoanei care îl înlocuiește, inclusiv să i se pună la dispoziție o încăpere/birou separat, și, după caz, poate solicita facilitarea deplasării în interiorul perimetrului unității sau locului de muncă supus controlului în situația în care acest lucru este necesar pentru efectuarea controlului și există mijloace de transport disponibile la fața locului.
(3) În timpul controalelor, inspectorul de muncă se protejează împotriva riscurilor generale prin aplicarea măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat al Muncii și prin utilizarea echipamentului individual de protecție oferit de Inspectoratul de Stat al Muncii. Dacă este necesar, acesta solicită angajatorului să i se pună la dispoziție echipament individual de protecție la locul de muncă, corespunzător riscurilor specifice la care poate fi expus pe durata controlului.
Articolul 81. Măsurile aplicate în urma controlului de stat al muncii
În cadrul activității de control, inclusiv la finalizarea acesteia, inspectorii de muncă pot lua următoarele măsuri:
a) să avertizeze și să solicite subiectului supus controlului remedierea deficiențelor constatate și conformarea cu cerințele legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă prin întocmirea unui plan de remediere, care să stabilească măsurile de remediere, termenul realizării acestora și persoanele responsabile. Planul de remediere se întocmește ca parte integrantă a procesului-verbal de control sau se anexează la acesta. Modelul planului de remediere și criteriile de evaluare pentru aplicarea planului de remediere, care conțin cel puțin circumstanțele concrete privind controlul, natura și gravitatea încălcărilor, istoricul conformării angajatorului și gradul de cooperare manifestat în cadrul controlului, se aprobă prin ordinul directorului Inspectoratului de Stat al Muncii;
b) să aplice sancțiuni pentru faptele contravenționale constatate prin procesul-verbal de control, în condițiile Codului contravențional, inclusiv pentru împiedicarea, în orice formă, a activității legitime a inspectorului de muncă aflat în exercițiul funcției;
c) să suspende temporar lucrările sau activitățile în cazul existenței unui risc grav și iminent pentru viața, sănătatea ori securitatea lucrătorilor, până la înlăturarea cauzelor, cu informarea neîntârziată a directorului Inspectoratului de Stat al Muncii. În această situație, directorul este obligat să se adreseze în termen de 3 zile lucrătoare în instanța de judecată competentă pentru a valida prescrierea suspendării, în conformitate cu prevederile art. 82;
d) să solicite autorităților competente ale administrației publice retragerea autorizației (licenței) de desfășurare a activității angajatorului pentru neîndeplinirea intenționată a prescripțiilor de înlăturare a încălcărilor legislației în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă, constatate în cadrul controalelor repetate;
e) să trimită un raport către autoritățile fiscale sau instanța de judecată, după caz.”
4. Legea se completează cu articolul 82 cu următorul cuprins:
„Articolul 82. Suspendarea temporară a lucrărilor sau
a activităților în cazul existenței unui risc
grav și iminent
(1) În sensul prezentei legi, prin suspendare temporară a lucrărilor sau a activităților se înțelege oprirea provizorie, totală ori parțială, a unor lucrări, activități, operațiuni sau procese de muncă determinate, la un loc de muncă determinat, în situația în care continuarea acestora prezintă un risc grav și iminent pentru viața, sănătatea ori securitatea lucrătorilor, fără ca măsura să constituie, prin ea însăși, suspendare a dreptului de a desfășura activitate de întreprinzător. Criteriile de evaluare a riscurilor grave și iminente pentru viața, sănătatea ori securitatea lucrătorilor se aprobă prin ordinul directorului Inspectoratului de Stat al Muncii.
(2) Suspendarea temporară a lucrărilor sau a activităților este dispusă prin prescripția inspectorului de muncă, consemnată în procesul-verbal de control sau într-un act separat anexat la acesta, cu indicarea expresă a lucrărilor, activităților, operațiunilor și/sau proceselor suspendate, a locului, motivelor și elementelor de risc grav și iminent, a măsurilor minime necesare pentru înlăturarea riscului respectiv și a condițiilor de reluare a lucrărilor, activităților, operațiunilor și/sau proceselor suspendate.
(3) Prescripția privind suspendarea temporară a lucrărilor sau a activităților se aplică imediat. Inspectorul de muncă informează neîntârziat directorul Inspectoratului de Stat al Muncii, care este obligat să depună o cerere către instanța de judecată competentă în termen de 3 zile lucrătoare pentru validarea suspendării.
(4) Dacă cererea respectivă nu este depusă în termenul indicat la alin. (3), suspendarea prevăzută de prezentul articol încetează de drept din ziua următoare expirării termenului indicat, fără a fi necesare alte formalități. Inspectoratul de Stat al Muncii informează neîntârziat subiectul supus controlului despre încetarea suspendării.
(5) Instanța de judecată examinează cererea de validare în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia și adoptă o hotărâre privind validarea sau respingerea suspendării temporare a lucrărilor sau a activităților. Suspendarea dispusă potrivit alin. (2) produce efecte până la pronunțarea hotărârii judecătorești, iar în cazul respingerii cererii, suspendarea încetează de la data pronunțării hotărârii respective.
(6) Subiectul supus controlului poate contesta măsura suspendării temporare a lucrărilor sau a activităților direct în instanța de judecată competentă. Contestarea nu suspendă executarea măsurii respective, dacă instanța de judecată nu dispune altfel.
(7) Reluarea lucrărilor, activităților, operațiunilor și/sau proceselor suspendate conform prezentului articol are loc după înlăturarea cauzelor care au determinat suspendarea. Subiectul supus controlului notifică Inspectoratul de Stat al Muncii despre înlăturarea cauzelor, iar inspectorul de muncă este obligat să verifice situația și să consemneze rezultatele, în termen de 3 zile lucrătoare de la data notificării, într-un act de constatare a înlăturării cauzelor care au determinat suspendarea. În cazul în care verificarea nu se efectuează în termenul indicat, reluarea lucrărilor, activităților, operațiunilor și/sau proceselor nu poate fi împiedicată.”
5. La articolul 9, alineatul (1) se completează cu literele f)–i) cu următorul cuprins:
„f) la inițierea controlului, să se legitimeze și să prezinte subiectului supus controlului delegația de control, dacă aceasta este cerută de lege, precum și să permită luarea la cunoștință de legitimația de serviciu;
g) să informeze subiectul supus controlului, într-o formă accesibilă, cu privire la drepturile și obligațiile sale pe durata controlului, inclusiv cu privire la modalitatea de contestare a acțiunilor și actelor întocmite;
h) să asigure posibilitatea subiectului supus controlului de a prezenta explicații și dovezi;
i) să aducă la cunoștință și să înmâneze subiectului supus controlului procesul-verbal de control.”
6. Legea se completează cu articolul 101 cu următorul cuprins:
„Articolul 101. Drepturile subiectului supus controlului
În cadrul efectuării controlului de stat al muncii, subiectul supus controlului este în drept:
a) să verifice delegația de control și să ia act de legitimația de serviciu a inspectorului de muncă;
b) să fie informat cu privire la drepturile și obligațiile sale;
c) să conteste acțiunile inspectorilor de muncă;
d) să prezinte dovezi și explicații justificative;
e) să ceară anexarea la procesul-verbal de control a oricăror documente sau a copiilor de pe acestea, pe care are dreptul să aplice semnătura și să dea explicații în formă scrisă; să ceară includerea în procesul-verbal de control a mențiunilor cu privire la unele fapte sau drepturi/obligații;
f) să ia cunoștință de procesul-verbal de control și de alte documente întocmite în cadrul controlului;
g) să asiste personal sau prin reprezentantul său la desfășurarea controlului;
h) să obțină acces gratuit și autorizat la toată informația și toate documentele care se referă la controalele de stat ale muncii efectuate sau care vor fi efectuate cu privire la acesta, cu excepția informațiilor care ar permite identificarea petentului;
i) să indice adresa sa de poștă electronică la care reprezentantul organului de control este obligat să transmită notificările și informația/documentele aferente controlului;
j) să documenteze acțiunile inspectorilor de muncă și ale persoanelor care îi însoțesc prin proba cu martori și/sau prin intermediul altor mijloace precum mijloacele de înregistrare foto, video, audio etc. Prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate se realizează în baza interesului legitim al persoanelor supuse controlului, conform legislației privind protecția datelor cu caracter personal. În procesul efectuării controlului, subiectul supus controlului nu este obligat să obțină acceptul sau să informeze prealabil inspectorii de muncă și persoanele care îi însoțesc despre documentarea acțiunilor acestora și despre utilizarea unor astfel de mijloace;
k) să transmită, să încarce și să prezinte probe în scopul executării prescripției și să semneze cu semnătură electronică procesul-verbal de control;
1) să beneficieze de plan de remediere, în conformitate cu art. 81.”
7. Articolele 111 și 112 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 111. Modul de efectuare a controlului
de stat al muncii
(1) Controlul de stat al muncii are drept scop îndeplinirea funcțiilor prevăzute la art. 4 și este reglementat de prevederile prezentei legi, ale Codului contravențional și ale actelor normative de aplicare.
(2) Acțiunea de control în cadrul controlului de stat al muncii se inițiază în temeiul delegației de control emise de directorul sau de directorul adjunct al Inspectoratului de Stat al Muncii ori de persoana desemnată în acest scop prin ordin, în temeiul planurilor de control, ca urmare a cererii motivate din partea altor autorități sau instituții, a unei petiții sau la inițiativa inspectorilor de muncă prin notă de motivare. În toate cazurile, acțiunea Inspectoratului de Stat al Muncii se desfășoară fără informarea prealabilă a subiectului supus controlului.
(3) Delegația de control indicată la alin. (1) trebuie să conțină, în mod obligatoriu:
a) numărul și data emiterii acesteia;
b) denumirea subdiviziunii Inspectoratului de Stat al Muncii;
c) temeiul legal pentru efectuarea controlului de stat al muncii, cu indicarea expresă a motivelor inițierii controlului în cauză;
d) adresa punctului de control sau perimetrul în care se efectuează controlul;
e) numele și prenumele, funcția și numărul legitimației inspectorilor de muncă desemnați să efectueze controlul în cauză;
f) datele de identificare ale persoanei juridice sau ale persoanei fizice supuse controlului (denumirea/numele, IDNO/codul fiscal, sediul), iar în cazul în care acestea nu sunt cunoscute la momentul inițierii controlului – locul desfășurării activității supuse controlului;
g) obiectul și scopul controlului în cauză, inclusiv domeniul supus controlului;
h) data începerii controlului de stat al muncii;
i) mențiunea privind dreptul de contestare a actelor emise pe marginea controlului efectuat, potrivit legislației în vigoare.
(4) În cazul în care, la momentul emiterii delegației de control, datele prevăzute la alin. (3) lit. f) nu sunt disponibile sau nu pot fi stabilite cu certitudine, delegația de control poate fi emisă cu indicarea adresei punctului de control sau perimetrului în care se efectuează controlul și а obiectului controlului, precum și а datelor de identificare disponibile. Datele complete de identificare ale subiectului supus controlului se stabilesc și se consemnează în procesul-verbal de control imediat ce devin cunoscute.
(5) Indiferent de temeiul sau tipul controlului de stat al muncii, acțiunea de control se desfășoară într-un termen rezonabil, stabilit de inspectorii de muncă în funcție de natura, volumul și complexitatea controlului efectuat, de necesitatea efectuării analizelor, expertizelor sau a unor consultări suplimentare, precum și de gradul de cooperare manifestat de subiectul supus controlului.
(6) La inițierea controlului de stat al muncii, inspectorul de muncă notifică subiectului supus controlului termenul estimativ de finalizare a acțiunii de control, cu mențiunea că acesta poate fi ajustat în funcție de circumstanțele stabilite pe parcursul controlului.
(7) În cazul în care, pe parcursul controlului de stat al muncii, apare necesitatea extinderii termenului controlului pentru documentarea completă a faptelor, în funcție de natura, volumul și complexitatea controlului efectuat, de necesitatea efectuării analizelor, expertizelor sau consultărilor suplimentare, precum și de gradul de cooperare a persoanei supuse controlului, inspectorii de muncă informează subiectul supus controlului despre prelungirea termenului estimativ și motivele acesteia prin decizia de prelungire а duratei controlului aprobată de directorul sau de directorul adjunct al Inspectoratului de Stat al Muncii.
(8) Termenul final al controlului de stat al muncii nu poate depăși perioada necesară atingerii scopului acestuia și trebuie să respecte principiile proporționalității, rezonabilității, eficienței și transparenței.
(9) În cazurile în care inspectorul de muncă constată existența unor încălcări flagrante ale legislației în domeniul muncii sau al securității și sănătății în muncă ori existența unui risc grav și iminent pentru viața, sănătatea ori securitatea lucrătorilor, acesta poate iniția acțiunea de control fără a deține prealabil delegația de control. În astfel de situații, inspectorul de muncă notifică, în formă scrisă ori prin mijloace electronice de comunicație, directorul sau directorul adjunct al Inspectoratului de Stat al Muncii ori persoana desemnată în acest scop prin ordin, cu privire la obiectul controlului. După transmiterea notificării, inspectorul de muncă este în drept să înceapă controlul fără а deține delegație de control. Inspectorul de muncă este obligat să întocmească о notă de motivare în care să descrie circumstanțele și motivele inițierii controlului în cauză, pe care о transmite directorului Inspectoratului de Stat al Muncii în termen de 24 de ore din momentul inițierii controlului respectiv. Directorul autorizează continuarea controlului prin ordin, emis în baza notei de motivare în termen de 24 de ore de la primirea acesteia. Pe durata acțiunii de control, inspectorul de muncă poate constata încălcările prin orice mijloc de probă admis de lege, inclusiv observații directe, declarații ale lucrătorilor sau ale reprezentanților angajatorului, înregistrări foto, video sau audio și alte mijloace obiective, urmând ca acestea să fie formalizate ulterior în procesul-verbal de control.
(10) În cazurile prevăzute la alin. (9), inspectorul de muncă întocmește la locul de control о notificare de control, în două exemplare, dintre care unul se înmânează subiectului supus controlului sau reprezentantului acestuia. În situația în care reprezentantul subiectului supus controlului lipsește, un exemplar al notificării în cauză se transmite acestuia prin intermediul mijloacelor electronice de comunicație, conform datelor de contact disponibile. Modelul și conținutul-cadru ale notificării prevăzute de prezentul alineat se aprobă prin ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
(11) Prevederile alin. (9) și (10) se aplică fără а aduce atingere dreptului inspectorilor de muncă de а intra liber și fără informare prealabilă, la orice oră din zi sau din noapte, în orice unitate sau loc de muncă organizat de angajatori, în condițiile legislației naționale și ale convențiilor Organizației Internaționale а Muncii la care Republica Moldova este parte.
(12) Inspectoratul de Stat al Muncii, în baza metodologiei de planificare a controlului aprobate de către Guvern, elaborează anual un plan de control până, la data de 1 decembrie a anului precedent anului calendaristic la care se referă planul de control. Pentru elaborarea planului anual de control, Inspectoratul de Stat al Muncii utilizează toate informațiile și toate datele necesare referitoare la întreprinderi și lucrători, precum și orice alte informații relevante pentru planificarea eficientă a activităților de control, care sunt furnizate de autoritățile competente ale administrației publice. La elaborarea planului anual de control se ține seama de Programul de activități al Inspectoratului de Stat al Muncii, aprobat de directorul Inspectoratului de Stat al Muncii, după coordonarea cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Articolul 112. Condițiile de efectuare a controlului de stat al muncii
(1) Activitatea de control a Inspectoratului de Stat al Muncii se desfășoară, în mod prioritar, prin controale la locurile de muncă, fără a fi necesară informarea prealabilă.
(2) Activitatea de control indicată la alin. (1) poate fi desfășurată și prin solicitarea prezenței persoanei responsabile, care este obligată să se prezinte la inspectorul de muncă care exercită controlul și să furnizeze documentația solicitată, pentru fiecare caz în parte, sau să ofere informațiile relevante.
(3) Pentru realizarea controlului de stat al muncii se pot utiliza listele de verificare aprobate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu condiția ca listele în cauză să nu limiteze sau să condiționeze acțiunile inspectorilor de muncă.
(4) Inspectorii de muncă pot întreprinde orice acțiune de investigare și pot lua orice măsură pe care o consideră adecvată, în limitele competenței lor, în cazul în care în cadrul controalelor efectuate obțin dovezi suficiente pentru constatarea contravenției. În toate cazurile, dacă în timpul controlului se constată în mod direct existența unui risc grav și iminent pentru viața, sănătatea ori securitatea lucrătorilor, poate fi dispusă, alături de alte măsuri, suspendarea lucrărilor care generează riscul respectiv, în condițiile prevăzute la art. 81 lit. c).
(5) Controlul de stat al muncii este efectuat de doi sau mai mulți inspectori de muncă, astfel cum este prevăzut în delegația de control, ori, după caz, de un inspector de muncă, în situația inițierii controlului fără deținerea prealabilă a delegației de control.
(6) Inspectorii de muncă acționează cu diligența necesară și întocmesc rapoarte cu privire la fiecare acțiune pe care o întreprind în cadrul controlului la locurile de muncă sau al controlului efectuat asupra persoanei inspectate.
(7) Controlul inopinat se efectuează din inițiativa inspectorilor de muncă ca urmare a autosesizării, la sesizarea autorităților și instituțiilor publice, a patronatelor, a sindicatelor sau în baza unei petiții prin care se invocă încălcarea legislației în domeniul muncii sau al securității și sănătății în muncă, în vederea soluționării operative a unor cazuri evidente de nerespectare a legislației în domeniul muncii sau al securității și sănătății în muncă, precum și la cercetarea accidentelor de muncă.”
8. Capitolul IV1 se completează cu articolele 116–118 cu următorul cuprins:
„Articolul 116. Procesul-verbal al controlului
de stat al muncii
(1) Procedura controlului de stat al muncii se finalizează cu întocmirea de către inspectorii de muncă a unui proces-verbal de control, care se completează și se semnează de toți inspectorii de muncă indicați în delegația de control, la locul efectuării controlului.
(2) Procesul-verbal de control este documentul prin care se confirmă realizarea controlului de stat al muncii și care conține toate informațiile privind procedura aplicată, constatările efectuate, prescripțiile și recomandările formulate și, după caz, măsurile restrictive dispuse și sancțiunile aplicate. Procesul-verbal de control este compus din partea constatatoare, partea prescriptivă și partea sancționatorie, după caz, și conține, în mod obligatoriu:
a) denumirea subdiviziunii Inspectoratului de Stat al Muncii, numele complet și funcția persoanelor care au efectuat controlul;
b) date cu privire la delegația de control și temeiul efectuării controlului;
c) denumirea completă sau numele subiectului supus controlului și identificarea obiectului supus controlului;
d) tipul controlului de stat al muncii;
e) lista de verificare utilizată, după caz;
f) date privind toate aspectele, documentele, bunurile, încăperile, produsele, utilajele și obiectele de altă natură care au fost verificate;
g) constatările și rezultatele controlului;
h) referințele exprese la prevederile actelor normative încălcate;
i) copiile de pe documentele examinate care confirmă încălcarea actelor normative și alte documente întocmite în cadrul controlului;
j) durata controlului;
k) explicațiile scrise ale subiectului supus controlului și/sau ale angajaților acesteia;
l) recomandările și prescripțiile pentru înlăturarea încălcărilor indicate în partea prescriptivă, după caz;
m) prescripția de aplicare a măsurilor restrictive, după caz;
n) constatarea contravențiilor sau a altor tipuri de încălcări prevăzute de lege, cu indicarea sancțiunii, după caz;
o) descrierea semnelor componenței de infracțiune constatate în cadrul controlului și indicarea normelor de drept penal aplicabile, după caz;
p) informația privind calea de atac a procesului-verbal de control.
(3) Procesul-verbal de control se întocmește în formă electronică și se semnează cu semnătură electronică calificată de către toți inspectorii de muncă și de către subiectul supus controlului sau persoana împuternicită cu funcție de răspundere. În cazul imposibilității întocmirii procesului-verbal de control în formă electronică, acesta se întocmește pe suport de hârtie, în două exemplare, iar în cazul constatării semnelor componenței de infracțiune – în trei exemplare, numerotate și semnate pe fiecare pagină de către toți inspectorii de muncă și de către subiectul supus controlului sau persoana împuternicită cu funcție de răspundere.
(4) Un exemplar al procesului-verbal de control se înmânează subiectului supus controlului, cu înscrierea unei mențiuni în acest sens pe al doilea exemplar, confirmată prin semnătura subiectului supus controlului sau a persoanei împuternicite cu funcție de răspundere a subiectului supus controlului. În cazul refuzului de a semna, mențiunea corespunzătoare este înscrisă sub semnătura inspectorilor de muncă. Procesul-verbal electronic de control nesemnat de subiectul supus controlului se transmite acestuia prin orice modalitate care confirmă recepționarea. Transmiterea la adresa de poștă electronică indicată de subiectul supus controlului se consideră notificare la sediul acestuia.
(5) Cel de-al doilea exemplar al procesului-verbal de control se prezintă directorului Inspectoratului de Stat al Muncii spre informare, după caz.
(6) Procesul-verbal de control intră în vigoare la data înmânării/transmiterii acestuia persoanei vizate, dacă nu a fost contestat conform prevederilor prezentei legi.
(7) Se interzice să se facă publice constatările cuprinse în procesul-verbal de control până la intrarea în vigoare a acestuia.
(8) În cazul stabilirii unor încălcări ce conțin semne ale componenței de infracțiune, fără cauzarea de prejudicii vieții sau sănătății persoanei, Inspectoratul de Stat al Muncii sesizează procurorul sau organul de urmărire penală competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data constatării, anexând procesul-verbal de control, după caz, și materialele aferente.
(9) În situația în care încălcările constatate conțin semne ale componenței de infracțiune care s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții sau sănătății persoanei, Inspectoratul de Stat al Muncii, în termen de o zi lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de control, expediază о sesizare către procuror sau organul de urmărire penală competent, la care, în mod obligatoriu, anexează procesul-verbal de control și materialele ce țin de controlul în cauză.
(10) Informațiile stabilite și faptele constatate și documentate în cadrul controlului de stat al muncii pot fi utilizate ca probe în procesul contravențional.
(11) În cazul în care, în cadrul controlului de stat al muncii, inspectorul de muncă constată încălcări ale legislației în domeniul muncii și/sau al securității și sănătății în muncă, acesta include în procesul-verbal de control prescripția privind înlăturarea încălcărilor constatate, cu stabilirea termenului de înlăturare a acestora.
(12) Termenul indicat la alin. (11) se stabilește ținându-se cont de complexitatea acțiunilor, gravitatea încălcărilor și riscurile aferente, posibilitățile subiectului supus controlului și istoricul privind conformarea acestuia. Termenul în cauză este între 30 și 90 de zile lucrătoare și se calculează de la data înmânării/transmiterii procesului-verbal de control.
(13) Subiectul supus controlului este obligat să execute măsurile prescrise în termenul stabilit și să prezinte inspectorului de muncă confirmări privind executarea măsurilor prescrise, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice de comunicație.
(14) Dacă subiectul supus controlului nu prezintă în termen confirmările privind executarea măsurilor prescrise sau cele prezentate sunt insuficiente pentru a stabili conformarea subiectului respectiv, inspectorul de muncă verifică executarea măsurilor prescrise. Verificarea în cauză este conexă controlului de stat al muncii în cadrul căruia a fost emisă prescripția și nu necesită emiterea altei delegații de control.
(15) Dacă, în urma verificării indicate la alin. (14), se constată neexecutarea măsurilor prescrise sau executarea parțială a acestora, inspectorul de muncă consemnează acest fapt într-un proces-verbal suplimentar și aplică sancțiunea contravențională corespunzătoare în condițiile Codului contravențional.
(16) Dacă, în urma verificării indicate la alin. (14), se constată executarea integrală a măsurilor prescrise, inspectorul de muncă consemnează acest fapt în actele de control.
(17) Modelul și conținutul-cadru ale prescripției indicate la alin. (11) se aprobă prin ordinul directorului Inspectoratului de Stat al Muncii.
Articolul 117. Contestarea controlului de stat al muncii și/sau a constatărilor și rezultatelor acestuia
(1) Persoana supusă controlului în cadrul controlului de stat al muncii care consideră că i-a fost vătămat un drept prin delegația de control, prin decizia de prelungire a duratei controlului sau prin procesul-verbal de control ori prin acțiunile sau inacțiunile inspectorului de muncă este în drept să le conteste, în tot sau în parte, prin depunerea către Inspectoratul de Stat al Muncii a unei cereri prealabile de contestare, în formă scrisă sau în formă electronică. Procesul-verbal de control se contestă la Inspectoratul de Stat al Muncii dacă acesta nu conține constatarea contravenției sau semne ale componenței de infracțiune în condițiile art. 116 alin. (9).
(2) Cererea prealabilă de contestare a delegației de control, a deciziei de prelungire a duratei controlului sau a procesului-verbal de control se depune în termen de 30 de zile de la data la care persoanei supuse controlului i-a fost adusă la cunoștință delegația de control, decizia de prelungire a duratei controlului sau, respectiv, procesul-verbal de control. Cererea prealabilă de contestare se depune în formă scrisă la sediul Inspectoratului de Stat al Muncii sau se expediază în formă electronică.
(3) Examinarea și emiterea deciziei pe marginea cererii prealabile de contestare prevăzute de prezentul articol se realizează în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
(4) Contestarea prescripției sau a părții sancționatorii din procesul-verbal de control suspendă efectul acestora doar în termenul și în limitele dispuse de Inspectoratul de Stat al Muncii, după depunerea cererii prealabile de contestare și doar la solicitarea persoanei supuse controlului în cadrul controlului de stat al muncii.
(5) Acțiunile și inacțiunile inspectorilor de muncă pot fi contestate prin depunerea în acest sens a unei cereri în formă scrisă la directorul Inspectoratului de Stat al Muncii.
(6) Decizia privind rezultatele examinării cererii prealabile de contestare prevăzută de prezentul articol poate fi contestată în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
Articolul 118. Consiliul consultativ tripartit pe lângă Inspectoratul de Stat al Muncii
(1) În vederea asigurării participării celor mai reprezentative organizații sindicale și patronale la exercitarea funcțiilor sistemului de control privind respectarea actelor normative în domeniul muncii și al securității și sănătății în muncă se instituie Consiliul consultativ tripartit pe lângă Inspectoratul de Stat al Muncii (în continuare – Consiliu), organism care are rolul de a asigura dialogul social și orientarea strategică.
(2) Consiliul este format din reprezentanți ai Inspectoratului de Stat al Muncii, ai Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ai celor mai reprezentative organizații sindicale și patronale. Reprezentantul Ministerului Muncii și Protecției Sociale asigură prezidarea ședințelor în perioada inițială de funcționare.
(3) Consiliul are rolul de a oferi asistență/consultanță la nivel de strategie și activitate operațională, inclusiv în ceea ce privește elaborarea priorităților și metodologiilor bazate pe risc, a măsurilor preventive de securitate și sănătate în muncă, a standardelor de integritate și transparență, precum și a propunerilor de perfecționare a procedurilor și a ghidurilor de aplicare. Recomandările Consiliului sunt implementate de Inspectoratul de Stat al Muncii prin instrucțiuni și acte interne aprobate prin ordinele directorului, în măsura în care recomandările respective nu contravin legii și se încadrează în bugetul aprobat.
(4) Consiliul se întrunește trimestrial și se poate convoca în ședințe extraordinare potrivit regulamentului propriu. Consiliul nu intervine în controalele în desfășurare. Deliberările în cadrul ședințelor au loc pe date agregate, fiind interzisă divulgarea identității petenților sau a informațiilor care ar permite identificarea acestora. Prevederile prezentului articol nu aduc atingere independenței inspectorilor de muncă și nu substituie căile legale de atac.
(5) Organizarea și funcționarea Consiliului, cvorumul ședințelor, procedura de adoptare a recomandărilor, secretariatul, regimul documentelor și regulile de etică și confidențialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului, aprobat prin ordinul ministrului Muncii și Protecției Sociale.”