Textul legii Caută

Lege nr. 193 din 10.07.2025

pentru modificarea unor acte normative (reglementarea raporturilor conexe prestării muncii prin agent de muncă temporară, securității și sănătății în muncă a unor categorii de lucrători, a unor aspecte legate de raporturile de muncă, a răspunderii contravenționale etc.)

Adoptat
10.07.2025
Publicat
21.08.2025 în Monitorul Oficial Nr. 441-444 art. 602
În vigoare din
31.12.2025
Statut
Modificat
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON

Ordinea versiunilor la sursă nu este clară: nu se poate stabili aici ce versiune se aplica la 17.11.2026, data preluării textelor din Registru — verifică la sursă. Stabilit automat după datele versiunilor din Registru, fără verificare juridică.

2 versiuni ale textului
  1. la sursă
  2. textul afișat aici

Textele celorlalte versiuni nu sunt în acest cititor.

Modificat prin 1 act
  1. LP311 din 18.12.25, MO659-661/31.12.25 art.790; în vigoare 31.12.25
Citat în 6 acte

La sursă, textul nu este împărțit pe articole; articolele sunt deduse după numerotare.

UE

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege:

– transpune parțial (art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, art. 4 alin. (1), (2) și (4), art. 5 alin. (1), (2) și (5), art. 6, art. 9 alin. (2) și art. 10) Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327/9 din 5 decembrie 2008, CELEX: 32008L0104;

- transpune parțial (art. 1–8) Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 206/19 din 29 iulie 1991, CELEX: 31991L0383, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007;

– transpune parțial (art. 3 lit. (e) și (f), art. 6, art. 8 alin. (1) și (4), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 12) Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 216/12 din 20 august 1994, CELEX: 31994L0033, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019;

– transpune parțial (art. 2 pct. 1, 2, 4 și 9, art. 3, 5, 8, art. 16 lit. (b) și (c), art. 17 alin. (5) și art. 19) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/9 din 18 noiembrie 2003, CELEX: 32003L0088;

– transpune parțial (art. 1 alin. (2), art. 2 lit. (a), art. 4 alin. (2) lit. (f)–(h) și (j)–(l), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1) lit. (d), art. 12, 13, 17 și art. 18 alin. (1)) Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 186/105 din 11 iulie 2019, CELEX: 32019L1152;

- transpune parțial (pct. 1–6) Recomandarea 2003/134/CE a Consiliului din 18 februarie 2003 privind îmbunătățirea protecției sănătății și securității la locul de muncă pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 53 din 28 februarie 2003, CELEX: 32003H0134.

I

Art.I.

Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 159–162, art. 648), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. După clauza de adoptare se introduce clauza de armonizare cu următorul cuprins:

„Prezenta lege:

– transpune parțial (art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, art. 4 alin. (1), (2) și (4), art. 5 alin. (1), (2) și (5), art. 6, art. 9 alin. (2) și art. 10) Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327/9 din 5 decembrie 2008, CELEX: 32008L0104;

– transpune parțial (art. 3 lit. (e) și (f), art. 8 alin. (1) și (4), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 12) Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 216/12 din 20 august 1994, CELEX: 31994L0033, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019;

– transpune parțial (art. 2 pct. 1, 2, 4 și 9, art. 3, 5, 8, art. 16 lit. (b) și (c), art. 17 alin. (5) și art. 19) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/9 din 18 noiembrie 2003, CELEX: 32003L0088;

– transpune parțial (art. 1 alin. (2), art. 2 lit. (a), art. 4 alin. (2) lit. (f)–(h) și (j)–(l), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1) lit. (d), art. 12, 13, 17 și art. 18 alin. (1)) Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 186/105 din 11 iulie 2019, CELEX: 32019L1152.”

2. Articolul 1:

noțiunea „salariat” va avea următorul cuprins:

„salariat – persoana fizică care prestează o muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, conform unei anumite specialități, calificări sau într-o anumită funcție, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă;”

articolul se completează cu zece noțiuni noi cu următorul cuprins:

„perioadă de repaus – perioada care nu este timp de muncă;

program de muncă – programul care stabilește orele și zilele când începe și când se încheie prestarea muncii, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare și nelucrătoare;

repaus suficient – perioadele de repaus regulate de care dispun salariații, a căror durată se exprimă în unități de timp și care sunt suficient de lungi și de continue pentru a se evita ca aceștia să se rănească ori să producă vătămarea colegilor lor sau a altor persoane, ori să dăuneze propriei sănătăți pe termen lung sau scurt ca urmare a oboselii sau a ritmurilor de lucru neregulate;

salariat de noapte – orice salariat care, pe timpul nopții, muncește cel puțin 3 ore din timpul de lucru zilnic normal sau care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30 la sută din timpul său lunar de muncă;

muncă prin agent de muncă temporară – munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract individual de muncă pe o perioadă determinată sau nedeterminată cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziția unui utilizator de muncă temporară pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia;

agent de muncă temporară – persoana fizică care desfășoară o activitate de întreprinzător sau întreprinderea, instituția ori organizația cu statut de persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare și de subordonarea departamentală sau apartenența ramurală, care a notificat Inspectoratul de Stat al Muncii privind inițierea activității sale și care încheie cu salariați temporari contracte individuale de muncă pe o perioadă determinată sau nedeterminată pentru a-i pune la dispoziția unor utilizatori de muncă temporară pentru a lucra cu titlu temporar sub supravegherea și conducerea acestora;

salariat temporar – salariatul cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid, care a încheiat un contract individual de muncă cu un agent de muncă temporară în vederea punerii sale la dispoziția unui utilizator de muncă temporară pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia;

utilizator de muncă temporară (denumit în continuare și utilizator) – persoana fizică ce desfășoară o activitate de întreprinzător sau întreprinderea, instituția sau organizația cu statut de persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare și de subordonarea departamentală sau apartenența ramurală, pentru care și sub supravegherea și conducerea căreia muncește temporar un salariat temporar pus la dispoziție de un agent de muncă temporară;

misiune de muncă temporară – perioada în care salariatul temporar este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia;

condiții de bază de muncă și de angajare – ansamblul condițiilor de muncă și de angajare stabilite prin prezentul cod (art. 49 și 51), prin alte acte normative, prin convenții colective, printr-un contract colectiv de muncă și/sau prin alte reglementări obligatorii aplicabile la utilizator.”

3. Articolul 3 se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

„f) agenților de muncă temporară, salariaților temporari și utilizatorilor de muncă temporară, astfel cum aceștia sunt definiți de prezentul cod.”

4. La articolul 9 alineatul (1):

litera b) se completează cu textul „ , precum și la îmbunătățirea condițiilor de muncă prin promovarea unor forme de muncă mai transparente și mai previzibile”.

la litera e), cuvintele „acordarea zilelor de repaus și de sărbătoare” se substituie cu cuvintele „acordarea repausului suficient și a zilelor de sărbătoare”.

5. La articolul 10, alineatul (1) se completează cu litera c2) cu următorul cuprins:

„c2) să ofere spații prietenoase pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani;”.

6. La articolul 45, după cuvintele „să presteze o muncă” se introduce textul „pentru și sub autoritatea unui angajator,”.

7. Articolul 48:

la alineatul (3), litera d) se completează cu textul „ , inclusiv de repatriere a lucrătorului, dacă aceasta este prevăzută”;

articolul se completează cu alineatele (5) și (6) cu următorul cuprins:

„(5) Este interzisă concedierea salariaților sau luarea unor măsuri care duc la încetarea raporturilor de muncă, precum și orice acțiune pregătitoare pentru concedierea salariaților pe motiv că aceștia și-au exercitat dreptul la informare privind condițiile de muncă și/sau îmbunătățirea condițiilor de muncă prin promovarea unor forme de muncă mai transparente și mai previzibile.

(6) Este interzisă aplicarea oricăror tratamente sau acțiuni cu consecințe nefavorabile de către angajator asupra salariaților și/sau a reprezentanților acestora ca urmare a unei solicitări înaintate angajatorului sau a oricărei proceduri inițiate în condițiile legii cu scopul de a asigura respectarea dreptului lor la informare privind condițiile de muncă și/sau îmbunătățirea condițiilor de muncă prin promovarea unor forme de muncă mai transparente și mai previzibile.”

8. La articolul 49 alineatul (1):

literele b), i), l) și m) vor avea următorul cuprins:

„b) datele de identificare ale angajatorului sau, după caz, ale utilizatorului, în cazul salariatului temporar;”

„i) condițiile de retribuire a muncii, inclusiv salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar (adaosurile și sporurile la salariul de bază) și alte plăti de stimulare și compensare – elemente constitutive ale veniturilor salariale, evidențiate separat, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul și metoda de plată;”

„l) regimul de muncă și de odihnă, programul de muncă, inclusiv durata zilei și a săptămânii de muncă a salariatului, condițiile de prestare și de compensare sau de remunerare a orelor de muncă suplimentară, precum și, după caz, programul muncii în schimburi aplicat de la angajare;

m) după caz, perioada de probă, cu specificarea concretă a duratei și condițiilor de desfășurare a acesteia conform prevederilor art. 60–63;”

alineatul se completează cu literele m1) și n1) cu următorul cuprins:

„m1) dreptul și condițiile de formare profesională, de reciclare și de perfecționare, oferite de angajator în conformitate cu prezentul cod și cu alte acte normative, după caz;”

„n1) informația privind perioadele de preaviz ce urmează a fi respectate de angajator și salariat în cazul încetării activității în condițiile prezentului cod;”.

9. În tot cuprinsul codului, cuvintele „semnătură electronică avansată calificată”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „semnătură electronică avansată sau calificată” la forma gramaticală corespunzătoare.

10. Articolul 74:

se completează cu alineatele (23) și (24) cu următorul cuprins:

„(23) Salariatul care a finalizat perioada de probă, dacă aceasta a fost stabilită, și a acumulat o vechime în muncă de cel puțin 6 luni la același angajator poate solicita să i se acorde o altă muncă cu condiții mai previzibile și mai sigure, în cazul în care aceasta este disponibilă.

(24) În termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării prevăzute la alin. (23), angajatorul va oferi un răspuns motivat în formă scrisă. Angajatorul persoană fizică, întreprinderile micro, mici și mijlocii pot să prezinte răspunsul în termen de până la 3 luni, iar răspunsul la o cerere similară ulterioară, depusă de același salariat, dacă justificarea răspunsului referitor la situația salariatului rămâne neschimbată, poate fi comunicat verbal. În caz de refuz, salariatul poate depune o nouă solicitare după cel puțin 6 luni de la data solicitării anterioare.”

la alineatul (3), textul „alin. (1), (2) și (21)” se substituie cu textul „alin. (1), (2), (21) și (23)”.

11. Articolul 82 se completează cu litera j2) cu următorul cuprins:

„j2) retragerea acordului părinților sau al reprezentanților legali, în cazul salariaților cu vârsta cuprinsă între 15 și 16 ani;”.

12. La articolul 95, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Timpul de muncă reprezintă perioada în care salariatul se află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită activitatea, funcțiile și obligațiile de muncă în conformitate cu legislația, cu regulamentul intern al unității, dacă acesta a fost elaborat și aprobat de angajator, și cu contractul individual și cu cel colectiv de muncă.”

13. La articolul 96 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

„a) 24 de ore în perioada vacanțelor și, respectiv, 12 ore în perioada anului școlar pentru salariații în vârstă de la 15 la 16 ani;”.

14. La articolul 100, alineatul (2) se completează cu textul „în perioada vacanțelor și, respectiv, 2 ore în perioada anului școlar”.

15. La articolul 101, alineatul (6) se completează cu textul „ , dar nu mai puțin de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore”.

16. Articolul 103:

se completează cu alineatele (11) și (12) cu următorul cuprins:

„(11) Durata normală a timpului de muncă a salariaților de noapte nu va depăși în medie 8 ore în decursul unei perioade de 24 de ore, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal.

(12) Salariații de noapte a căror muncă implică riscuri specifice sau un efort fizic ori intelectual și psiho-emoțional sporit nu vor munci mai mult de 8 ore în decursul unei perioade de 24 de ore în care efectuează muncă de noapte.”

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru salariații de noapte durata muncii (schimbului) de noapte se reduce cu o oră.”

la alineatul (3), textul „precum și salariaților angajați special pentru munca de noapte,” se exclude;

alineatul (5) se completează cu următorul enunț: „Salariații cu vârsta cuprinsă între 15 și 16 ani nu pot fi atrași la muncă în intervalul orelor 20.00–06.00.”

17. Articolul 104:

se completează cu alineatele (52)–(54) cu următorul cuprins:

„(52) Prin contractul colectiv de muncă pot fi negociate anumite activități sau profesii pentru care perioada de referință stabilită la alin. (51) poate fi mai mare de 4 luni calendaristice, dar care nu va depăși 6 luni calendaristice.

(53) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și a securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la perioada de referință stabilită la alin. (51) și (52), dar care în niciun caz nu vor depăși 12 luni calendaristice.

(54) La stabilirea perioadelor de referință conform alin. (52) și (53) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.”

18. La articolul 107:

alineatul (1) se completează cu următorul enunț: „Pentru salariații în vârstă de până la 18 ani, care au durata zilnică a timpului de muncă mai mare de 4 ore și jumătate, se va acorda o pauză de masă de cel puțin 30 de minute.”

articolul se completează cu alineatele (5) și (6) cu următorul cuprins:

„(5) Pentru salariații în vârstă de la 15 la 16 ani, durata repausului zilnic, cuprinsă între sfârșitul programului de muncă într-o zi și începutul programului de muncă în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică de 14 ore consecutive.

(6) Pentru salariații în vârstă de la 16 la 18 ani, durata repausului zilnic, cuprinsă între sfârșitul programului de muncă într-o zi și începutul programului de muncă în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică de 12 ore consecutive.”

19. La articolul 109, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Durata repausului săptămânal neîntrerupt, în orice caz, nu trebuie să fie mai mică de 42 de ore, dintre care 11 ore consecutive de repaus zilnic, cu excepția cazurilor în care săptămâna de muncă este de 6 zile.”

20. La articolul 119 alineatul (1), textul „art. 77 lit. d) și e)” se substituie cu textul „art. 77 lit. d)”.

21. La articolul 184 alineatul (1) litera с), textul „și art. 301 alin. (1) lit. c)” se exclude.

22. Articolul 195 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) În cazul în care normele legale îl obligă pe un angajator să ofere formare profesională unui salariat pentru ca acesta să presteze munca pentru care este angajat, formarea respectivă este oferită salariatului gratuit, este considerată timp de muncă și se desfășoară, atunci când este posibil, în cadrul programului de lucru.”

23. Codul se completează cu articolul 2523 cu următorul cuprins:

„Articolul 2523. Spații prietenoase pentru copii

În scopul facilitării echilibrului dintre viața profesională și cea familială, angajatorul poate amenaja spații prietenoase pentru copii în incinta unității, cu acces liber și gratuit, destinate copiilor salariaților cu vârsta de peste 3 ani, pentru frecventare ocazională. Activitățile desfășurate în aceste spații nu constituie servicii educaționale ori sociale autorizate, nu presupun în mod obligatoriu încadrarea de personal specializat și se derulează în conformitate cu recomandările metodologice aprobate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.”

24. Articolul 254 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Durata cumulată a timpului de muncă pentru salariații în vârstă de până la 18 ani, angajați la unul sau la mai mulți angajatori, nu va depăși numărul de ore și de zile de muncă stabilite prin prezentul cod. Angajatorul solicită de la salariat o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că acesta nu mai prestează o altă muncă sau, dacă prestează o altă muncă la un alt angajator, durata cumulată a timpului de muncă nu depășește numărul de ore și de zile de muncă stabilite prin prezentul cod.”

25. Articolul 268 se completează cu textul „ , fără a restricționa dreptul salariaților de a cumula două sau mai multe contracte de muncă, decât în cazul stabilirii unor motive obiective cum ar fi securitatea și sănătatea în muncă, protecția secretului comercial, integritatea în sectorul public, evitarea conflictelor de interese”.

26. Titlul X se completează cu capitolul XVI1 cu următorul cuprins:

„Capitolul XVI1

MUNCA PRIN AGENT DE MUNCĂ TEMPORARĂ

Articolul 3261. Dispoziții generale

(1) Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract individual de muncă cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia.

(2) Atunci când un salariat temporar este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia, raportul de muncă dintre salariatul temporar și agentul de muncă temporară nu încetează, iar între salariatul temporar și utilizator raportul de muncă nu apare.

(3) Agentul de muncă temporară reține și achită impozitul pe venit, primele de asigurare obligatorie de asistență medicală datorate de salariatul temporar și plătește contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii în condițiile legii.

(4) Pe durata misiunii de muncă temporară, salariații temporari beneficiază de aceleași condiții de bază de muncă și de angajare care s-ar aplica dacă ar fi fost angajați direct de utilizator în același loc de muncă. Aceste condiții includ, în special, durata timpului de muncă, munca suplimentară, repausul zilnic și cel săptămânal, munca de noapte, concediile, sărbătorile legale, salariul și alte plăți de stimulare și compensare.

(5) În afara duratei misiunii de muncă temporară, salariații temporari se supun condițiilor de bază de muncă și de angajare aplicabile de agentul de muncă temporară potrivit legislației, potrivit regulamentului intern, dacă acesta a fost elaborat și aprobat de angajator, potrivit contractului colectiv sau contractului individual de muncă.

(6) Pe durata misiunii de muncă temporară, salariații temporari se supun condițiilor de bază de muncă și de angajare aplicabile la utilizator potrivit legislației, potrivit regulamentului intern, dacă acesta a fost elaborat și aprobat de utilizator, și potrivit contractului colectiv de muncă.

(7) Agentul de muncă temporară nu are dreptul să perceapă de la salariatul temporar niciun fel de plată, comision sau taxă pentru recrutare, angajare sau pentru desfășurarea unei misiuni de muncă temporară la utilizator.

Articolul 3262. Notificarea privind desfășurarea activității de agent de muncă temporară

(1) Persoana fizică ce desfășoară o activitate de întreprinzător (în continuare – persoană fizică) sau persoana juridică care deține calitatea de agent de muncă temporară și desfășoară activități de contractare, pe baze temporare, a personalului (codul 78.20 conform Clasificatorului activităților din economia Moldovei rev. 2) și a serviciilor oferite de agențiile de plasare temporară a forței de muncă (codul 78.20 conform Clasificatorului statistic al produselor (bunurilor și serviciilor) al Republicii Moldova rev. 2.1) este obligată să notifice în acest sens Inspectoratul de Stat al Muncii, în prealabil, în termen de 30 de zile de la data înregistrării de stat a activității.

(2) După recepționarea notificării prevăzute la alin. (1), Inspectoratul de Stat al Muncii are dreptul să verifice documentele anexate conform alin. (5) și/sau să efectueze un control la fața locului, precum și să solicite completări sau corectări motivate în cazul în care informațiile sunt incomplete sau neconforme.

(3) În cazul în care, după inițierea activității de agent de muncă temporară în baza notificării, în cadrul controlului efectuat de către organul de control se constată încălcări în ceea ce privește respectarea actelor normative din domeniul securității și sănătății în muncă, inspectorul emite prescripții și/sau recomandări, aplică sancțiuni și/sau măsuri restrictive în modul și în limitele stabilite de Legea nr. 140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

[Art.3262 al.(3) modificat prin LP311 din 18.12.25, MO659-661/31.12.25 art.790; în vigoare 31.12.25]

(4) Notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează conform modelului aprobat de Inspectoratul de Stat al Muncii și conține cel puțin următoarele informații:

a) numele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice, forma juridică de organizare și numărul de identificare de stat;

b) adresa sediului juridic și adresa efectivă de desfășurare a activității, dacă aceasta este diferită;

c) data estimativă de începere a activității de agent de muncă temporară;

d) datele de contact ale persoanei fizice sau ale persoanei responsabile din cadrul persoanei juridice.

(5) Persoana fizică sau persoana juridică anexează la notificarea prevăzută la alin. (1) actele de constituire.

(6) În ziua recepționării notificării, Inspectoratul de Stat al Muncii transmite confirmarea de primire a acesteia prin mijloacele de comunicare utilizate la depunerea notificării sau prin mijloacele indicate de notificator. Lipsa confirmării nu afectează valabilitatea notificării și dreptul de inițiere a activității de agent de muncă temporară.

(7) Notificarea prevăzută la alin. (1) este considerată incompletă dacă aceasta:

a) nu conține datele minime necesare pentru identificarea persoanei fizice sau a persoanei juridice și a activității declarate;

b) conține date false cu privire la identitatea agentului de muncă temporară sau cu privire la natura activității.

(8) În cazul în care notificarea se declară ca fiind incompletă, persoana fizica sau persoana juridică are dreptul să depună o nouă notificare în orice moment.

(9) Persoanele vinovate de încălcarea regimului de notificare poartă răspundere în conformitate cu legislația.

Articolul 3263. Misiunea de muncă temporară

(1) Utilizatorul poate recurge la salariați temporari, puși la dispoziție de un agent de muncă temporară, pentru executarea unei sarcini determinate și cu caracter temporar în cadrul unei misiuni de muncă temporară.

(2) Misiunea de muncă temporară se stabilește pe un termen ce nu poate fi mai mare de 12 luni.

(3) Misiunea de muncă temporară poate fi prelungită prin perioade succesive, cu condiția ca durata totală, inclusiv prelungirile, să nu depășească 24 de luni.

(4) Condițiile de prelungire a unei misiuni de muncă temporară se stabilesc prin contractul individual de muncă sau printr-un acord adițional la acesta, precum și în corelare cu prevederile art. 3266.

(5) Utilizatorul nu poate recurge la mai mult de 3 misiuni succesive, realizate de același salariat temporar, pentru executarea aceleiași sarcini. În toate cazurile, durata totală a misiunilor de muncă temporară nu poate depăși termenul maxim prevăzut la alin. (3).

(6) Agentul de muncă temporară are dreptul să verifice dacă sarcinile efectiv îndeplinite de salariații temporari corespund condițiilor de muncă prevăzute în contractele individuale de muncă ale acestora.

Articolul 3264. Restricții de utilizare a muncii printr-un agent de muncă temporară

(1) În cazul în care exercitarea unei munci necesită cunoștințe speciale sau un document justificativ, agentul de muncă temporară poate pune la dispoziția utilizatorului un salariat temporar doar după ce a verificat deținerea de către acesta a diplomei necesare ori documentului necesar.

(2) Se interzice utilizarea muncii printr-un agent de muncă temporară:

a) în scopul înlocuirii unui salariat al utilizatorului care participă la grevă;

b) în scopul înlocuirii unui salariat al utilizatorului care și-a suspendat contractul individual de muncă fie din cauza neachitării integrale a drepturilor salariale timp de cel puțin două luni consecutive, fie din cauza unor condiții de muncă nesatisfăcătoare privind securitatea și sănătatea în muncă;

c) pe durata șomajului tehnic instituit de utilizator, dacă salariații temporari ar urma să exercite activități similare celor prestate de salariații proprii, aflați în șomaj tehnic;

d) în scopul înlocuirii funcțiilor prevăzute în statele de personal ale utilizatorului, a căror ocupare este necesară pentru eliberarea unui act permisiv ori pentru dobândirea calității de membru într-o organizație profesională sau într-o autoritate de reglementare.

Articolul 3265. Drepturi specifice ale salariatului temporar

(1) Salariatul temporar are acces la structurile și facilitățile puse la dispoziție de utilizator în aceleași condiții ca și salariații proprii ai utilizatorului, în conformitate cu regulamentul intern, dacă acesta a fost elaborat și aprobat de utilizator.

(2) Utilizatorul asigură salariatul temporar cu echipamente individuale de protecție și de lucru, cu excepția situației în care, prin contractul de punere la dispoziție a salariatului temporar, dotarea este în sarcina agentului de muncă temporară.

(3) Salariatul temporar este informat de utilizator cu privire la existența locurilor de muncă vacante, pentru a putea candida la ocuparea unui loc de muncă permanent, conform prevederilor art. 421.

(4) Salarizarea salariatului temporar se efectuează de către agentul de muncă temporară.

(5) Salariul salariatului temporar se stabilește prin negociere cu agentul de muncă temporară, pentru fiecare misiune în parte. Pe durata misiunii de muncă temporară, acesta beneficiază de un salariu cel puțin egal cu cel acordat pentru o muncă identică sau echivalentă unui salariat al utilizatorului. În acest scop, utilizatorul este obligat să-i furnizeze salariatului temporar în scris și înainte de începerea misiunii informații relevante privind condițiile de muncă și de salarizare, fără a divulga date cu caracter personal sau informații confidențiale.

(6) Pe perioada aflării salariatului temporar la dispoziția agentului de muncă temporară, fără a fi implicat într-o misiune de muncă temporară, cuantumul salariului acestuia este stabilit conform contractului individual de muncă, în condițiile legislației în vigoare.

(7) Salariatul temporar are dreptul la formare profesională în vederea dezvoltării carierei și a mobilității profesionale. Agentul de muncă temporară sau, după caz, utilizatorul facilitează accesul salariatului temporar la oportunități adecvate de formare profesională, în conformitate cu prevederile prezentului cod.

(8) Prejudiciul produs de salariatul temporar utilizatorului este recuperat de către agentul de muncă temporară, fără a aduce atingere dreptului acestuia din urmă de a exercita o acțiune în regres împotriva salariatului, conform prevederilor legislației muncii și ale legislației civile.

(9) Utilizatorul este obligat să furnizeze reprezentanților salariaților sau, după caz, organizației sindicale din unitate informații complete și actualizate privind utilizarea muncii prin agent de muncă temporară, inclusiv cu privire la:

a) numărul salariaților temporari ce activează în unitate și durata misiunilor acestora;

b) funcțiile exercitate de salariații temporari și locul desfășurării activității acestora.

Articolul 3266. Condiții suplimentare pentru contractul individual de muncă

(1) Contractul individual de muncă încheiat între salariatul temporar și agentul de muncă temporară pentru fiecare misiune de muncă temporară se suplimentează cu un acord ce prevede:

a) condițiile în care urmează să se desfășoare misiunea de muncă temporară;

b) riscurile pentru sănătatea și securitatea salariatului temporar, la care acesta poate fi expus la locul de muncă;

c) echipamentele de protecție și de lucru cu care salariatul temporar va fi asigurat;

d) durata misiunii de muncă temporară;

e) identitatea și sediul utilizatorului;

f) data-limită de achitare a salariului;

g) obligația salariatului temporar de a respecta prevederile actelor interne ale utilizatorului, care îi vor fi aduse la cunoștință.

(2) Contractul individual de muncă între salariatul temporar și agentul de muncă temporară poate fi încheiat pentru o perioadă nedeterminată, fie pentru una sau mai multe misiuni de muncă temporară.

(3) Contractul individual de muncă între salariatul temporar și agentul de muncă temporară se încheie, se modifică, se suspendă și încetează în condițiile generale stabilite de prezentul cod.

(4) După finalizarea misiunii de muncă temporară, dacă contractul individual de muncă nu a încetat până la punerea la dispoziție pentru o nouă misiune de muncă temporară, salariatul temporar se află la dispoziția agentului de muncă temporară.

Articolul 3267. Contractul de punere la dispoziție a salariatului temporar

(1) Agentul de muncă temporară pune la dispoziția utilizatorului un salariat temporar, angajat printr-un contract individual de muncă, pentru executarea unei sarcini cu caracter temporar sub supravegherea și conducerea utilizatorului, în baza unui contract de punere la dispoziție a salariatului temporar, încheiat în formă scrisă.

(2) Contractul de punere la dispoziție a salariatului temporar trebuie să cuprindă:

a) durata misiunii de muncă temporară;

b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, informații legate de capacitățile și abilitățile profesionale pe care trebuie să le posede salariatul temporar, locul executării misiunii de muncă temporară și programul de muncă;

c) condițiile concrete de muncă;

d) riscurile pentru sănătatea și securitatea salariatului temporar, la care acesta poate fi expus la locul de muncă;

e) măsurile de protecție și prevenire aplicate la unitate și echipamentele individuale de protecție și de lucru cu care salariatul temporar va fi asigurat și le va utiliza;

f) obligația utilizatorului de a asigura condițiile de securitate și sănătate în muncă stabilite de legislație;

g) alte servicii, avantaje și înlesniri în favoarea salariatului temporar;

h) valoarea comisionului perceput de agentul de muncă temporară;

i) condițiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziție de un agent de muncă temporară;

j) condițiile de reparare a prejudiciului material de către părțile contractului de punere la dispoziție a salariatului temporar;

k) alte clauze contractuale stabilite de prezentul cod.

(3) Raporturile dintre agentul de muncă temporară și utilizator se reglementează în conformitate cu Codul civil.

Articolul 3268. Angajarea salariatului temporar de către utilizator

(1) Până la finalizarea misiunii de muncă temporară, utilizatorul poate încheia un contract individual de muncă cu salariatul temporar. În acest caz, utilizatorul va achita agentului de muncă temporară o sumă negociată, stabilită prin contractul de punere la dispoziție a salariatului temporar, cu titlu de compensație pentru serviciile prestate.

(2) La încetarea misiunii de muncă temporară, salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract individual de muncă în condiții generale. Orice clauză care interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după finalizarea misiunii de muncă temporară este nulă, cu excepția cazului în care părțile negociază o clauză de neconcurență conform art. 531, respectând condițiile și limitele stabilite.

(3) În cazul în care utilizatorul angajează salariatul temporar, în aceeași funcție sau într-o funcție echivalentă, în termen de 30 de zile de la încetarea ultimei misiuni, activitatea desfășurată de salariat în cadrul misiunii temporare va fi luată în considerare ca vechime în muncă în cadrul unității, în scopul determinării drepturilor sale salariale, concediului de odihnă și a altor beneficii prevăzute de legislația muncii.

Articolul 3269. Soluționarea litigiilor individuale de muncă

Litigiile individuale de muncă care nu au fost soluționate între salariatul temporar și agentul de muncă temporară pe cale amiabilă se soluționează de către instanța de judecată în condițiile prezentului cod (titlul XII).”

II

Art.II.

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143–144, art. 587), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Clauza de armonizare va avea următorul cuprins:

„Prezenta lege:

- transpune parțial (art. 1–15) Directiva Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (89/391/CEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 183 din 29 iunie 1989, CELEX: 01989L0391-20081211, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat în ceea ce privește procedura de reglementare cu control;

- transpune parțial (art. 1–8) Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 206/19 din 29 iulie 1991, CELEX: 31991L0383, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007;

- transpune parțial (art. 6 și art. 7 alin. (1)) Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 216/12 din 20 august 1994, CELEX: 31994L0033, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019;

- transpune parțial (pct. 1–6) Recomandarea 2003/134/CE a Consiliului din 18 februarie 2003 privind îmbunătățirea protecției sănătății și securității la locul de muncă pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 53 din 28 februarie 2003, CELEX: 32003H0134.”

2. La articolul 1

noțiunile „angajator” și „lucrător” vor avea următorul cuprins:

„angajator – orice persoană fizică sau juridică care poartă răspundere pentru unitatea respectivă și care este titularul raporturilor de muncă cu unul sau cu mai mulți lucrători;”

„lucrător – orice persoană fizică care exercită, pentru sau sub autoritatea unui angajator, activități reale și efective în schimbul unei remunerații, indiferent de natura juridică, de durata sau de forma raportului dintre părți.

Sunt considerați lucrători, în sensul prezentei legi, inclusiv:

a) salariații și salariații temporari, astfel cum aceștia sunt definiți la art. 1 din Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003;

b) stagiarii și ucenicii, în măsura în care aceștia desfășoară activități cu valoare economică, chiar dacă au un caracter predominant formativ;

c) persoanele care prestează muncă sau servicii sub autoritatea unei alte persoane și în schimbul unei contraprestații, chiar dacă raporturile nu sunt formalizate printr-un contract individual de muncă, atunci când sunt întrunite elementele esențiale ale unei relații de muncă: subordonare, prestație personală și contraprestație economică;”

noțiunea „loc de muncă” se completează cu textul „ , precum și pentru prestarea muncii de către un lucrător independent”;

după noțiunea „lucrător desemnat” se introduce o noțiune nouă cu următorul cuprins:

„lucrător independent – persoana fizică rezidentă care desfășoară activități independente conform cap. 102 din titlul II al Codului fiscal nr. 1163/1997 sau antreprenorul independent care desfășoară o activitate economică independentă conform cap. 10⁴ din titlul II al Codului fiscal nr. 1163/1997;”

articolul se completează cu următorul enunț:

„În cuprinsul legii, noțiunile de „utilizator”, „salariat temporar”, „agent de muncă temporară” și „contract de punere la dispoziție a salariatului temporar” au semnificația stabilită prin Codul muncii nr. 154/2003.”

3. Articolul 2:

la alineatul (1), în primul enunț, cuvântul „lucrătorilor” se substituie cu cuvintele „lucrătorilor și a lucrătorilor independenți”;

la alineatul (2), cuvintele „protecția lucrătorilor” se substituie cu cuvintele „protecția lucrătorilor și a lucrătorilor independenți”, iar cuvintele „instruirea lucrătorilor și a reprezentanților acestora” – cu textul „instruirea lucrătorilor, a lucrătorilor independenți și a reprezentanților acestora”.

4. La articolul 3, alineatul (2) se completează cu literele a1) și b2) cu următorul cuprins:

„a1) agenților de muncă temporară, astfel cum aceștia sunt definiți la art. 1 din Codul muncii nr. 145/2003 și lucrătorilor aflați în raporturi de muncă temporară, atunci când ultimii sunt desemnați să lucreze pentru un utilizator de muncă temporară sau pentru o persoană fizică care desfășoară o activitate de întreprinzător sau pentru o persoană juridică care recurge la serviciile lor și/sau care exercită un control asupra acestor lucrători;”

„b2) lucrătorilor independenți;”.

5. Articolul 5:

în partea introductivă, textul „lucrătorilor,” se substituie cu textul „lucrătorilor, inclusiv a lucrătorilor independenți, precum și”;

litera b) se completează cu textul „ , inclusiv ale lucrătorilor independenți”.

6. Articolul 9 se completează cu alineatele (4) și (5) cu următorul cuprins:

„(4) Utilizatorul de muncă temporară, prestată de unul sau mai mulți salariați temporari, și agentul de muncă temporară sunt obligați să asigure și să mențină condițiile de executare a muncii, inclusiv condițiile legate de securitatea și sănătatea în muncă, pe durata misiunii de muncă temporară, stabilite în contractul de punere la dispoziție a salariatului temporar, reglementat de art. 3267 din Codul muncii nr. 154/2003.

(5) Lucrătorul independent este responsabil de securitatea și sănătatea sa și este obligat să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea sa profesională, astfel încât să nu expună pericolului de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană, nici alte persoane care ar putea fi afectate de acțiunile, erorile sau de omisiunile sale în timpul lucrului.”

7. La articolul 10 alineatul (4), litera e) va avea următorul cuprins:

„e) să întreprindă măsurile corespunzătoare pentru ca în zonele de risc grav și specific să poată avea acces numai lucrătorii/lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în cadrul unității, care au o pregătire profesională, o calificare și o experiență conform cerințelor zonei respective, care sunt dotați cu echipamentele de lucru și de protecție necesare și au primit instrucțiuni adecvate privind securitatea și sănătatea în muncă.”

8. Articolul 11:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la art. 9 și 10, angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători, angajați în baza unui contract individual de muncă, care să se ocupe de activitățile de protecție și prevenire a riscurilor profesionale în unitate. Protecția și prevenirea riscurilor profesionale, care fac obiectul prezentului articol, sunt asigurate de unul sau de mai mulți lucrători desemnați, de unul sau de mai multe servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau din exteriorul unității.”

articolul se completează cu alineatele (11), (12) și (51) cu următorul cuprins:

„(11) Utilizatorul de muncă temporară, prestată de unul sau mai mulți salariați temporari, va informa lucrătorul desemnat/lucrătorii desemnați prevăzuți la alin. (1) despre salariatul temporar sau salariații temporari în vederea asigurării pentru aceștia a unor condiții de securitate și sănătate în muncă similare cu ale celorlalți lucrători din unitate.

(12) Angajatorul, clientul, contractantul sau cocontractantul beneficiar de munca prestată de unul sau mai mulți lucrători independenți care își desfășoară activitatea în cadrul unității va informa lucrătorul desemnat/lucrătorii desemnați despre lucrătorul independent/lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în această unitate în vederea asigurării unor condiții de securitate și sănătate în muncă similare cu ale celorlalți lucrători din această unitate.”

„(51) Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul desemnat/lucrătorii desemnați și/sau serviciul/serviciile de protecție și prevenire despre persoanele cu vârsta de până la 18 ani, angajate la unitate, în vederea planificării, aplicării și controlului condițiilor de securitate și de sănătate aplicabile muncii persoanelor cu vârsta de până la 18 ani.”

la alineatul (7), litera c) va avea următorul cuprins:

„c) lucrătorii desemnați, serviciile interne și serviciile externe de protecție și prevenire consultate trebuie să fie într-un număr suficient pentru a putea asigura organizarea și realizarea măsurilor de protecție și prevenire, ținând cont de mărimea și structura unității, de repartizarea teritorială a subdiviziunilor unității și/sau de riscurile la care sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția lucrătorilor în cadrul unității, inclusiv a lucrătorilor independenți care își desfășoară activitatea în cadrul acestei unități.”

alineatul (8) se abrogă;

alineatul (9) se completează cu următorul enunț: „Colaborarea va include și planificarea, aplicarea și controlul condițiilor de securitate și sănătate aplicabile muncii persoanelor cu vârsta de până la 18 ani.”

articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:

„(11) Lucrătorii independenți pot beneficia de suport în domeniul securității și sănătății în muncă, solicitat de la serviciile externe de protecție și prevenire contra cost sau asigurat de unitatea în care se prestează serviciul de protecție și prevenire.”

9. La articolul 13, litera f) va avea următorul cuprins:

„f) să întocmească, în cazul în care natura și gradul de risc profesional o impune, un plan de protecție și prevenire care să includă măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor profesionale, și care să fie aplicat corespunzător condițiilor de lucru specifice unității. Planul va fi ajustat ori de câte ori condițiile de lucru specifice unității vor prezenta riscuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;”.

10. Articolul 14:

alineatul (1):

în partea introductivă, după textul „lucrătorii și/sau reprezentanții acestora din unitate” se introduce textul „ , precum și lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în cadrul acestei unități”;

litera a) se completează cu cuvintele „și al lucrătorilor independenți care își desfășoară activitatea în cadrul unității”;

la alineatul (2), după cuvintele „încadrați în muncă în unitatea sa” se introduce textul „ , inclusiv agenții de muncă temporară,”.

11. Legea se completează cu articolul 141 cu următorul cuprins:

„Articolul 141. Informarea salariaților temporari

(1) Utilizatorul de muncă temporară, prestată de unul sau mai mulți salariați temporari, va furniza agentului de muncă temporară informații privind calificarea necesară pentru îndeplinirea de către salariatul temporar a atribuțiilor de serviciu, orice informații legate de capacitățile și abilitățile profesionale pe care trebuie să le posede salariatul temporar, informații despre riscurile pentru securitatea și sănătatea salariatului temporar, precum și măsurile de protecție și prevenire aplicate la unitate. Informațiile menționate sunt parte componentă a contractului de punere la dispoziție a salariatului temporar, reglementat de art. 3267 din Codul muncii nr. 154/2003.

(2) Agentul de muncă temporară va informa în scris salariatul temporar cu privire la condițiile de muncă, calificarea necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, capacitățile și abilitățile profesionale pe care trebuie să le posede, riscurile la care poate fi expus și cu privire la măsurile de securitate și sănătate în muncă aplicate la utilizatorul de muncă temporară.”

12. Articolul 17:

la alineatul (1) în partea introductivă, textul „inclusiv cel care prestează munca la distanță,” se substituie cu textul „inclusiv cei care prestează munca la distanță, lucrătorii temporari, precum și fiecare lucrător independent care își desfășoară activitatea în unitatea respectivă”;

alineatul (2):

la litera a), după cuvintele „adaptată în funcție de” se introduc cuvintele „caracteristicile specifice locului de muncă și de”;

alineatul se completează cu litera a1) cu următorul cuprins:

„a1) corespunzătoare calificării și experienței lucrătorului;”

la alineatul (3), cuvântul „muncitorilor” se substituie cu cuvântul „lucrătorilor”;

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Angajatorul se va asigura că lucrătorii unităților din exterior, care desfășoară activități în unitatea sa, precum și lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în unitatea sa sunt instruiți adecvat în ceea ce privește riscurile profesionale pe durata desfășurării activităților în această unitate.”

articolul se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins:

„(9) În procesul de instruire, printr-un act intern la nivel de unitate, pot fi utilizate sisteme de instruire bazate pe mijloace din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor.”

13. Articolul 21:

la alineatul (1), sintagma „Ministerul Sănătății” se substituie cu cuvântul „Guvern”;

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi formulate astfel încât fiecare lucrător, în raport cu riscurile profesionale la care este expus, să beneficieze cu regularitate de un examen medical.”

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) În cazul salariaților temporari care au încheiat un contract individual de muncă cu un agent de muncă temporară în vederea punerii la dispoziția unui utilizator de muncă temporară pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia, agentul de muncă temporară este obligat să asigure efectuarea examenelor medicale la angajare și periodice. Examenele medicale se efectuează în cadrul prestatorilor publici sau privați de servicii medicale.”

14. Legea se completează cu articolele 221, 222 și 231 cu următorul cuprins:

„Articolul 221. Protecția persoanelor cu vârsta

de până la 18 ani

(1) Angajatorul ia măsurile necesare privind protecția securității și sănătății persoanelor cu vârsta de până la 18 ani, ținând cont în special de următoarele riscuri specifice:

a) lipsa de experiență;

b) absența unei conștientizări a riscurilor existente sau potențiale;

c) dezvoltarea fizică sau psiho-emoțională insuficientă.

(2) Angajatorul pune în practică măsurile prevăzute la alin. (1) pe baza evaluării riscurilor existente pentru persoanele cu vârsta de până la 18 ani și legate de munca acestora.

(3) Evaluarea riscurilor se efectuează înainte ca persoanele cu vârsta de până la 18 ani să înceapă munca, precum și cu ocazia oricărei modificări importante a condițiilor de muncă, și trebuie să se refere în principal la următoarele elemente:

a) echipamentul și organizarea locului de muncă și a postului de lucru;

b) natura, gradul și durata expunerii la agenți fizici, biologici și chimici;

c) organizarea, alegerea și utilizarea echipamentelor de lucru, a agenților fizici, biologici, chimici, a mașinilor, a aparatelor și dispozitivelor, precum și manipularea acestora;

d) organizarea procedeelor de lucru, desfășurarea muncii și interacțiunea salariaților (organizarea muncii);

e) stadiul formării profesionale și nivelul de informare a persoanelor cu vârsta de până la 18 ani.

(4) În cazul în care evaluarea riscurilor demonstrează existența unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mintală sau dezvoltarea persoanelor cu vârsta de până la 18 ani, angajatorul asigură evaluarea și supravegherea sănătății acestor persoane în conformitate cu cadrul normativ.

(5) Angajatorul informează persoanele cu vârsta de până la 18 ani cu privire la eventualele riscuri și cu privire la toate măsurile adoptate în ceea ce privește securitatea și sănătatea acestora.

(6) Angajatorul informează reprezentanții legali ai persoanelor cu vârsta de până la 18 ani cu privire la eventualele riscuri și cu privire la măsurile adoptate în ceea ce privește securitatea și sănătatea acestor persoane.

Articolul 222. Securitatea și sănătatea lucrătorilor independenți care își desfășoară activitatea la locul de muncă al clientului, contractantului sau al cocontractantului

(1) Clientul, contractantul sau cocontractantul care beneficiază de munca prestată de unul sau mai mulți lucrători independenți la locul său de muncă este obligat:

a) să asigure fiecărui lucrător independent aceleași condiții de securitate și sănătate în muncă ca cele ale angajaților unității sale;

b) să ofere fiecărui lucrător independent acces la instruire și informații privind securitatea și sănătatea în muncă în cadrul unității, atât în vederea îmbunătățirii sănătății și securității proprii, cât și ale persoanelor care lucrează la același loc de muncă;

c) să asigure fiecărui lucrător independent accesul la supravegherea sănătății corespunzător cu riscurile la care acesta este expus.

(2) Lucrătorul independent care își desfășoară activitatea la locul de muncă al clientului, al contractantului sau al cocontractantului care beneficiază de munca sa este obligat:

a) să respecte instrucțiunile clientului, ale contractantului sau ale cocontractantului referitoare la securitatea și sănătatea în muncă;

b) să informeze clientul, contractantul sau cocontractantul cu privire la natura specifică a activității sale, cu privire la metodele și echipamentele utilizate, dacă acestea pot afecta securitatea și sănătatea altor persoane aflate la locul de muncă al clientului, al contractantului sau al cocontractantului.”

„Articolul 231. Evidența documentelor

Documentele și actele interne ale unității care, în mod obligatoriu, rezultă din aplicarea prezentei legi sau din aplicarea altor acte normative din domeniul securității și sănătății în muncă se vor întocmi, se vor emite și se vor păstra pe hârtie și/sau în format electronic. Documentele și actele interne ale unității întocmite, emise și păstrate în format electronic vor corespunde rigorilor normative referitoare la documentul electronic.”

III

Art.III.

Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 78–84, art. 100), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 553 alineatul (1) litera j), cuvintele „de efectuare a examenului medical periodic” se substituie cu cuvintele „de efectuare a examenelor medicale profilactice obligatorii”.

2. Codul se completează cu articolul 555 cu următorul cuprins:

„Articolul 555. Încălcarea legislației privind activitatea

de agent de muncă temporară

Încălcarea legislației privind activitatea de agent de muncă temporară se sancționează cu amendă de la 200 la 300 de unități convenționale, aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 300 la 450 de unități convenționale, aplicată persoanei juridice.”

IV

Art.IV.

La articolul 14 alineatul (3) din Legea asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale nr. 756/1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 31–33, art. 192), cu modificările ulterioare, textul „din mijloacele proprii, iar din” se substituie cu textul „din mijloacele proprii, iar în cazul muncii prin agent de muncă temporară – de către agentul de muncă temporară, iar începând cu”.

[Art.V abrogat prin LP311 din 18.12.25, MO659-661/31.12.25 art.790; în vigoare 31.12.25]

Art. VI. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2026.

(2) Persoanele fizice sau persoanele juridice care deja desfășoară activități de contractare, pe baze temporare, a personalului (codul 78.20 conform Clasificatorului activităților din economia Moldovei rev.2) și a serviciilor oferite de agențiile de plasare temporară a forței de muncă (codul 78.20 conform Clasificatorului statistic al produselor (bunurilor și serviciilor) al Republicii Moldova rev. 2.1) sunt obligate să notifice în acest sens Inspectoratul de Stat al Muncii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Inspectoratul de Stat al Muncii va introduce datele cu privire la agenții de muncă temporară într-un registru ținut în format electronic, pus la dispoziția publicului gratuit pe site-ul web oficial al Inspectoratului de Stat al Muncii.

(4) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul:

a) va înainta Parlamentului spre adoptare propuneri de modificare a unor acte normative;

b) va aduce actele sale normative în concordanță cu dispozițiile acesteia.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU

Nr. 193. Chișinău, 10 iulie 2025.