Mai jos este versiunea care, potrivit Registrului, se aplică din 01.01.2027. La 17.11.2026, data preluării textelor din Registru, se aplica versiunea din 31.12.2025 — textul ei este la sursă. Stabilit automat după datele versiunilor din Registru, fără verificare juridică.
Lege nr. 229 din 10.07.2025pentru modificarea unor acte normative (eliminarea reglementărilor excesive în sectorul privat)
Lege nr. 144 din 19.06.2025pentru modificarea unor acte normative (susținerea economiei digitale și a serviciilor electronice)
Lege nr. 27 din 27.02.2025pentru modificarea unor acte normative (facilitarea activității mediului de afaceri VII)
Lege nr. 4 din 30.01.2025pentru modificarea unor acte normative (ajustarea cadrului normativ în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2022 privind emisiile industriale)
Lege nr. 214 din 31.07.2024pentru modificarea unor acte normative (ce vizează politica bugetar-fiscală și vamală)
Lege nr. 34 din 29.02.2024privind efectuarea decontărilor în numerar și pentru modificarea unor acte normative
Lege nr. 423 din 22.12.2023pentru modificarea unor acte normative (ajustarea legislației în domeniul transporturilor rutiere)
Lege nr. 229 din 31.07.2023pentru modificarea unor acte normative (reglementarea relațiilor dintre asociații/fondatorii societăților comerciale)
Lege nr. 181 din 22.07.2016pentru modificarea și completarea unor acte legislative în domeniul reglementării prin autorizare a activității de întreprinzător
Lege nr. 336 din 24.07.2003cu privire la modificarea şi completarea Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi a Legii nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor
Lege nr. 337 din 24.07.2003pentru completarea Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi a Legii nr. 1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor
Lege nr. 1500 din 05.12.2002pentru modificarea şi completarea Legii nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
Lege nr. 1307 din 25.07.2002cu privire la modificarea articolului 10 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi a articolului 21 din Legea nr. 110-XIII din 18 mai 1994 cu privire la arme
Lege nr. 1076 din 23.05.2002pentru modificarea articolului 10 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi a articolului 258 din Titlul V al Codului fiscal nr. 407-XV din 26 iulie 2001
Lege nr. 768 din 27.12.2001pentru modificarea şi completarea Legii nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, a Legii nr.998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine şi a Codului cu privire la contravenţiile administrative
Lege nr. 746 din 21.12.2001pentru modificarea şi completarea Codului cu privire la contravenţiile administrative şi a Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi.
Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care desfăşoară o altă activitate decât cea de antreprenoriat.
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
11. Antreprenoriatul social este o activitate de antreprenoriat al cărei scop principal este soluţionarea unor probleme sociale în interesul comunității. Prevederile capitolelor I–VI se aplică activităţii de antreprenoriat social în măsura în care nu contravin prevederilor capitolului VI1.
2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat.
3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată atât de prezenta Lege, cât şi de o legislaţie specială.
orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative;
orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sunt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.
2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a căror atribuţie intră hotărârea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.
1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
5. Întreprinderile și întreprinzătorii nu sunt obligați să dețină și să aplice ștampila proprie pe înscrisuri de orice natură. În cazul în care legislaţia prevede necesitatea aplicării ştampilei întreprinderii sau întreprinzătorului, cerinţa se consideră îndeplinită dacă înscrisul este semnat de persoana împuternicită de întreprindere sau de către întreprinzător.
1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere.
Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.
În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.
Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile respective cu întreg patrimoniul său, exceptându-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.
1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sunt reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.
2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.
3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;
să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
să deschidă conturi la bancă și/sau conturi de plăți în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare, încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;
să fie agent al relaţiilor economice externe;
să efectueze operaţiuni valutare;
să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămâne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale;
să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime;
să efectueze eliberări de mijloace bănești în numerar, astfel cum este prevăzut la art. 2 alin. (2) pct. 5) din Legea nr. 114/2012 cu privire la serviciile de plată și moneda electronică, în limita sumei existente în sertarul pentru bani al echipamentului de casă și control sau într-un alt loc special destinat, amenajat pentru primirea și păstrarea temporară a mijloacelor bănești, utilizatorului serviciului de plată, la cererea expresă a acestuia, imediat înainte de executarea unei operațiuni de plată printr-o plată efectuată în vederea achiziționării de bunuri și/sau servicii, indiferent de suma tranzacției, dar nu mai mult de 1000 de lei per tranzacție și în sumă ce nu depășește cumulativ 100 000 de lei lunar.
Întreprinderea în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:
să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate);
să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă;
să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;
să păstreze mijloacele băneşti în bănci, societăți de plată, societăți emitente de monedă electronică și/sau la furnizori de servicii poștale şi să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar și/sau sistemele de plăți, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;
să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;
să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;
să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi;
să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar în caz de încetare a activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic.
Articolul 71.Obligația privind acceptarea plăților fără numerar
1. Agenții economici (cu excepția asociațiilor de economii și împrumut și a organizațiilor de creditare nebancară) sunt obligați să asigure acceptarea plăților fără numerar în lei moldovenești prin prestatorii de servicii de plată licențiați de Banca Națională a Moldovei. Această obligație trebuie îndeplinită până la data de 1 iulie a anului următor, în cadrul subdiviziunilor fizice (cu excepția rețelelor de comerț ambulant) unde, în anul calendaristic precedent, veniturile din vânzări cu ridicata și/sau cu amănuntul și/sau din prestarea de servicii prin intermediul echipamentelor de casă și control au depășit suma de 500 000 de lei. Prezenta obligație se extinde și asupra furnizorilor de servicii ale societăților informaționale.
2. Prevederile punctului 1 nu se aplică în cazul în care:
– în subdiviziunile respective, achitarea plăților a fost efectuată exclusiv fără numerar, cu excepția celor efectuate de băncile licențiate;
– subdiviziunile respective sunt amplasate în sate (comune), cu excepţia celor aflate în componenţa municipiilor şi a oraşelor.
Articolul 72.Obligația privind aplicarea reducerilor echivalente pentru toate instrumentele și mijloacele de plată
La vânzarea produselor/prestarea serviciilor, agenții economici sunt obligați:
a) să aplice reduceri echivalente pentru toate instrumentele și mijloacele de plată, neavând dreptul să aplice reduceri adiționale în cazul efectuării plăților în numerar;
b) să afișeze și să informeze cumpărătorii despre toate instrumentele și mijloacele de plată care pot fi utilizate la locul de plată.
1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între aceștia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative neadmițând monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare.
2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de legislaţie.
Dacă, drept urmare a emiterii de către autorităţile administraţiei publice sau de către un alt organ a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei se încalcă drepturile întreprinderii, aceasta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul respectiv.
Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, urmează a fi reparate din buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele proprii, dacă acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu poate fi condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului de cheltuieli al acestei organizaţii.
Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa judecătorească competentă.
3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice locale.
(1) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decât cele înregistrate şi autorizate în modul prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să colecteze mijloace financiare rambursabile, indiferent cum se realizează această colectare.
(2) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decât cele înregistrate şi autorizate în modul prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să colecteze mijloace financiare sau să se înscrie pe liste cu promisiunea câștigurilor financiare rezultate din creşterea numărului de persoane recrutate sau înscrise, indifirent cum se realizează această colectare sau înscriere pe liste.
Articolul 10.Reglementarea activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.
2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut autorizarea pentru genul respectiv de activitate conform Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau, în cazul activităţii din domeniul financiar (bancar şi nebancar), conform legilor speciale care îl reglementează. Caracterul autorizat al activităţii de întreprinzător desfăşurate de întreprindere se atestă prin deţinerea actului permisiv corespunzător.
Lista actelor permisive, autorităţile emitente şi procedura de eliberare a lor sînt stabilite de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau, în cazul activităţii din domeniul financiar (bancar şi nebancar), de legile speciale care îl reglementează.
3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:
supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;
evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;
imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, imprimarea valorilor mobiliare de stat;
efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei;
efectuarea activității de pază la obiectivele prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 283/2003 privind activitatea particulară de detectiv și de pază.
4. - abrogat.
5. - abrogat.
51. Nerespectarea prevederilor art. 71 se sancționează cu amendă de la 4000 la 6000 de lei pentru fiecare caz. Controlul și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat.
6. Întreprinderile care au obținut venituri prin reflectarea necorespunzătoare a costului de producție, a prețului de vânzare al mărfii, al bunurilor, a volumului de lucrări efectuate în construcții și a tarifelor la serviciile prestate, nerespectându-se astfel actele normative care reglementează formarea și aplicarea prețurilor în relațiile economice cu autoritățile publice, se sancționează cu o amendă în mărime de la 10% la 20% din echivalentul acestor venituri. Veniturile respective și amenzile aplicate se percep la bugetul de stat în baza deciziei adoptate de Curtea de Conturi sau de Inspectoratul Control Financiar de Stat.
Întreprinderea care a fost sancționată beneficiază de о reducere de 50% din suma amenzii aplicate dacă, în termen de 3 zile lucrătoare de la data recepționării deciziei de sancționare, achită suma integrală а venitului respectiv și 50% din suma amenzii indicate în decizie.
7. - abrogat.
[Art.10 pct.8. abrogat prin LP247 din 22.10.26, MO543-544/31.10.26 art.588; în vigoare 01.01.27]
9. Limitarea sumei prevăzute la articolul 6 nu se aplică pentru depunerea de numerar în conturile deschise la bănci, organizații de creditare nebancară, asociații de economii și împrumut sau la prestatorii de servicii de plată care sunt autorizați de autoritatea competentă, inclusiv prin automatele de încasări în numerar.
Articolul 11.Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor străini şi a apatrizilor
Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în vigoare nu stabileşte altfel.
Articolul 12.Controlul asupra activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei.
3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor administrației publice, cu excepția organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea, cu respectarea prevederilor Legii nr. 384/2023 privind protecția secretelor comerciale.
4. Organele de control, Serviciul Fiscal de Stat, autoritățile de protecție a mediului, autoritatea de concurenţă şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribuie controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.
Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.
41. Contestarea controlului de stat al activității de antreprenoriat, precum și a rezultatelor acestuia, inclusiv a prescripțiilor dispuse în urma controlului, se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, cu excepția controalelor efectuate de Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal. Contestarea actelor emise în cadrul controlului efectuat de Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal, precum şi a acțiunilor sau inacţiunilor funcționarilor Serviciului Fiscal de Stat și ai Serviciului Vamal în cadrul procedurilor de control se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi, respectiv, ale Codului vamal al Republicii Moldova.
5. La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, organele de expertiză judiciară efectuează expertiza economico-financiară la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.
Capitolul IIIFORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT
Articolul 13.Formele activităţii de antreprenoriat
1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.
3. Întreprinderile cu investiţii străine se infiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.
4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1din prezentul articol (în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.
5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e) h) din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni.
7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită.
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier).
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptându-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier).
4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzând:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum şi numele cel puțin a unui posesor.
1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).
Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
Articolul 17.Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată
1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului.
Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică sau fizică.
În societăţile cu răspundere limitată numărul asociaţilor nu este limitat, cu excepțiile prevăzute de Legea privind serviciile de finanțare participativă.
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni - acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată - adeverinţa cotei de participaţie.
2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.
Articolul 18.Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător
1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ (inclusiv comercial).
Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci persoane juridice şi (sau) fizice care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de către membrii săi a profitului. Prin derogare de la această prevedere, membri ai cooperativei agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi persoanele care produc produse agricole în gospodăriile personale auxiliare.
2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei.
3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor, asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de legislaţia privind cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de statutele organizaţiilor menţionate.
1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului).
2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii.
3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare, precum şi de statutele întreprinderilor respective.
Articolul 20.Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală
1. Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.
Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de organul de autoadministrare locală.
2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul întreprinderii.
Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt determinate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei civile şi a statutului întreprinderii.
1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi apărarea intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune, întreprinderile au dreptul să înfiinţeze societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care vor fi organizaţii necomerciale.
Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o asemenea societate va fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze o societate economică, sau va participa la activitatea unei asemenea societăţi economice.
2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de contractul sau statutul ununii;
b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea trebuie să aibă firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare.
Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau "concern".
Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii.
Societatea ţine registrul asociaţilor săi în modul stabilit de legislaţie şi de regulamentul propriu.
4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică.
Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicând apartenenţa lor la aceasta.
5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de construire nu prevăd altfel.
6. Înregistratea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia antimonopol şi acte normative.
de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă ori de către persoanele juridice sau persoanele fizice împuternicite de acesta (aceştia);
în urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia antimonopol.
2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat - prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.
3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:
decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită;
contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);
statutul - pentru cooperativele de producţie;
contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statului - pentru întreprinderile de arendă.
statutul şi decizia fondatorului - pentru întreprinderile de stat;
statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale - pentru întreprinderile municipale
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.
În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei.
Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia.
1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită firmă (denumire).
Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii.
2. Firma trebuie să conţină:
a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte întreprinderi, iar pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al comanditului;
b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a întreprinderii;
c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.
În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare.
3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină informaţii prevăzute la literele "a" şi "b" din punctul 2 al prezentului articol.
4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată (abreviată), numai în acea formulă în care a fost înmatriculată în Registrul de stat al întreprinderilor.
5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de marcă, cu condiţia înregistrării acesteia conform Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor.
6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu personalitate juridică.
Articolul 25.Restricţiile privind folosirea unor firme
1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care:
a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei întreprinderi, care este deja înregistrată;
b) conține denumirea oficială sau istorică a statului ori abrevieri sau derivate ale denumirii oficiale sau istorice a statului, ori denumirea oficială sau istorică a unității administrativ-teritoriale, contrar condițiilor stabilite la art.9 alin.(11) –(112) din Legea nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;
Aceste restricţii nu se extind asupra întreprinderilor al căror gen principal de activitate este difuzarea informaţiei de masă, dacă fondatorii acestora sînt organele şi organizaţiile arătate la această literă;
c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege;
d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare.
2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se aseamănă, dreptul de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat.
3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză.
La cererea persoanelor arătate în alineatul întâi al acestui punct, organul înregistrării de stat este obligat să decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.
4. Întreprinderea este obligată să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz privind modificarea denumirii sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are dreptul de a o utiliza în conformitate cu legislaţia.
2. Persoana care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului de drept asupra firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate.
3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate în Registrul de stat al întreprinderilor este sancţionată, conform hotărârii instanţei judecătoreşti competente, cu o amendă de la 10 la 100 unităţi convenţionale, care se varsă la bugetul de stat. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.
Capitolul VÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR
1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite în continuare - întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, până la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali.
Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărâre judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.
2. Întreprinderea se înregistrează de structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice la locul unde se află sediul întreprinderii.
Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.
3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la Serviciul Fiscal de Stat pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.
1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului central de specialitate respectiv.
La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, taxa de timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.
3. Agenția Servicii Publice, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, Serviciului Fiscal de Stat, organului de statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială câte o copie de pe hotărârea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv.
Articolul 29.Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire
Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate cu articolul 18 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Informația privind lipsa/existența datoriei la bugetul public național se obține de către organul înregistrării de stat de la Serviciul Fiscal de Stat din sistemul informațional automatizat al Serviciului Fiscal de Stat „Contul curent al contribuabilului”, prin intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern, fără implicarea solicitantului.
2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de o lună de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii şi structurii teritoriale a Agenției Servicii Publice creanţele lor.
3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii fondatorului/adunării generale, la structura teritorială a Agenției Servicii Publice, cu înscrierea menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a Serviciului Fiscal de Stat de către structura teritorială a Agenției Servicii Publice.
Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:
1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare privind închiderea convenţională a conturilor;
2) predării ştampilelor spre păstrare structurii teritoriale a Agenției Servicii Publice, în cazul în care întreprinderea deține ștampilă;
3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.
4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind suspendarea/reluarea activităţii de întreprinzător, pe documentele de constituire ale întreprinderii se aplică menţiunea "Activitatea este suspendată de la______până la_______"/"Activitatea este reluată de la_______ ."
5. - abrogat.
6. Fondatorul/adunarea generală poate oricând anula decizia de suspendare a activităţii, solicitând organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea privind reluarea activităţii întreprinderii.
7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi de întreprinzător.
8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.
9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată vreun creditor, Agenția Servicii Publice va anula suspendarea.
Capitolul VIREORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
1. Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare.
La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din repturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de rganizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate.
2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărâre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărâre a instanţei de judecată.
În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.
Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire la încetarea activităţii întreprinderii asociate.
Articolul 33.Garantarea drepturilor creditorilor în cazul reorganizării întreprinderii
1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii reorganizate, întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii reorganizate în faţa creditorilor acesteia.
1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane. Lichidarea întreprinderii are loc în conformitate cu prevederile Codului civil nr.1107/2002 și ale Legii nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali.
2. Întreprinderea se lichidează prin hotărâre a:
a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;
b) instanţei de judecată în caz de:
1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia;
2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
4) - abrogat;
5) neprezentare conform informaţiei Serviciului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.
Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor.
1.Activitatea de antreprenoriat social, desfășurată de întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, este orientată spre îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități persoanelor din categoriile defavorizate ale populației prin consolidarea coeziunii economice şi sociale, inclusiv la nivelul colectivităţilor locale, prin ocuparea forţei de muncă, prin dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunității, prin creşterea incluziunii sociale.
2. Organizaţiile necomerciale (asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase şi instituţii private) desfășoară activitatea de antreprenoriat social după obținerea statutului de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserţie în condițiile articolelor 362 și 363.
3. Prin categorii defavorizate ale populației se subînțeleg persoanele și familiile defavorizate, astfel cum sînt definite în Legea asistenței sociale nr. 547/2003.
4. Constituie activităţi de antreprenoriat social activităţile din domeniile orientate spre:
a) crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei;
b) protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi ale familiilor lor în scopul incluziunii sociale a acestora;
c) promovarea posibilităţilor de încadrare a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei prin realizarea serviciilor de intermediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, de consultanţă şi asistenţă la iniţierea unei activităţi de întreprinzător;
d) realizarea activităţilor care să contribuie la implementarea politicilor publice de dezvoltare regională, inclusiv reducerea dezechilibrelor dintre nivelurile de dezvoltare social-economică în regiuni şi în interiorul lor, consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor, susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a colectivităţilor locale, orientată spre dezvoltarea social-economică a localităţilor şi coordonarea interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi regionale de dezvoltare;
e) prestarea şi dezvoltarea serviciilor sociale, precum şi spre asigurarea sustenabilităţii financiare în vederea dezvoltării şi extinderii serviciilor sociale;
f) promovarea activităţilor de protecţie a mediului;
g) gestionarea deşeurilor în scopul reducerii acestora şi reintroducerii lor maximale în circuitul economic, precum și în scopul prevenirii poluării mediului;
h) promovarea activităţilor de protecţie a patrimoniului naţional;
i) realizarea activităţilor de turism şi sport în scopul recreerii şi al socializării;
j) realizarea activităţilor extraşcolare;
k) realizarea activităţilor din domeniile educaţiei, culturii, ocrotirii sănătăţii, protecţiei şi asistenţei sociale, a celor ce țin de creşterea bunăstării și dezvoltarea comunitară, dacă aceste activităţi sînt îndreptate exclusiv spre consolidarea coeziunii economice şi sociale şi creşterea incluziunii sociale;
l) încadrarea în câmpul muncii a persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate sau a celor eliberate din locurile de detenție în primele 6 luni de la eliberare.
[Art.361 pct.4, lit.l) introdusă prin LP171 din 30.07.26, MO386-389/21.08.26 art.412; în vigoare 01.01.27]
5. Lista genurilor de activitate din domeniile prevăzute la punctul 4 se stabileşte de Guvern.
1. Întreprinderea socială este întreprinderea constituită de asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase, instituţii private şi/sau persoane fizice care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social în vederea soluționării unor probleme sociale de interes comunitar şi care îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul capitol.
2. Întreprinderile sociale de inserţie sînt întreprinderi sociale care au ca scop crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei.
Articolul 363.Condiţii pentru atribuirea statutului de întreprindere socială şi a statutului de întreprindere socială de inserţie
1. Pot obţine statut de întreprindere socială societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de producţie, constituite de entitățile specificate la articolul 362 punctul 1, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) desfăşoară activităţi în cel puţin unul dintre domeniile prevăzute la articolul 361 punctul 4;
b) asigură asociaţilor drept de vot egal, indiferent de participaţiunea la capitalul social;
c) reinvestesc cel puţin 90% din profit în realizarea obiectivelor din domeniile prevăzute la articolul 361 punctul 4 şi stipulate expres în actul de constituire;
d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 5;
e) nu au datorii la bugetul public naţional;
f) stipulează expres în actul de constituire domeniile în care desfăşoară activitatea, condiţiile menţionate la literele b) şi c) din prezentul punct, precum şi faptul că:
– nu distribuie proprietatea, dobândită din momentul obţinerii statutului de întreprindere socială din activităţi de antreprenoriat social, şi mai mult de 10% din profit între membrii şi fondatorii săi, inclusiv în caz de reorganizare sau lichidare;
– în caz de lichidare, transmite activele rămase după satisfacerea pretenţiilor creditorilor săi către una sau mai multe întreprinderi sociale, întreprinderi sociale de inserţie sau organizaţii necomerciale care au obţinut statut de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie.
2. Pot obţine statut de întreprindere socială de inserție societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de producţie, constituite de entitățile specificate la articolul 362 punctul 1, care, suplimentar la condiţiile menţionate la punctul 1 din prezentul articol, cu excepţia literei a), îndeplinesc cumulativ și următoarele condiţii:
a) au, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparținând categoriilor defavorizate ale populaţiei, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;
b) stipulează expres în actul de constituire, ca obiectiv, crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei.
3. Statutul de întreprindere socială sau statutul de întreprindere socială de inserţie se atribuie de Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social pe un termen de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii dacă se face dovada că sînt respectate condiţiile care au stat la baza atribuirii statutului respectiv, şi se obţine din momentul înscrierii sintagmei „Întreprindere socială” sau „Întreprindere socială de inserţie” în actele de constituire ale întreprinderii şi în registrul de stat în care se înregistrează persoana juridică respectivă.
Articolul 364.Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social
1. Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social (în continuare – Comisie) este un organ colegial care se instituie prin ordinul ministrului economiei şi exercită următoarele atribuţii principale:
a) elaborează studii şi rapoarte în domeniul antreprenoriatului social;
b) participă la elaborarea politicilor publice şi a actelor normative în domeniul antreprenoriatului social;
c) înaintează recomandări privind îmbunătăţirea mediului de dezvoltare a antreprenoriatului social;
d) atribuie şi retrage statutul de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserţie.
2. Comisia este alcătuită din 12 membri:
a) 2 reprezentanți din partea Ministerului Economiei, câte un reprezentant din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerului Mediului, Ministerului Finanţelor și Ministerului Justiţiei, la nivel de secretar de stat;
b) un reprezentant al Asociației Primarilor din Republica Moldova;
c) 4 membri din rândul reprezentanţilor organizaţiilor necomerciale (asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase și instituţii private) care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social şi al reprezentanţilor întreprinderilor sociale, inclusiv al întreprinderilor sociale de inserţie.
3. Membrii menţionaţi la punctul 2 litera c) sînt selectaţi pe bază de concurs, organizat de Ministerul Economiei. Modul de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte printr-un regulament aprobat de Guvern.
4. În vederea atribuirii statutului de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie, Comisia poate cere solicitanţilor de statut doar acte ce confirmă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 363 punctele 1 şi 2.
5. Ţinerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei este asigurată de către Ministerul Economiei.
6. Modul de organizare şi funcţionare a Comisiei, componenţa nominală a acesteia, modul de atribuire şi de retragere a statutului de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie, inclusiv procedura de examinare a solicitării privind atribuirea unui astfel de statut, precum şi controlul privind conformarea la statutul de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie se stabilesc de Guvern.
Articolul 365.Măsuri de sprijin şi încurajare a antreprenoriatului social
1. Statul acordă facilităţi fiscale pentru dezvoltarea antreprenoriatului social conform Codului fiscal.
2. Întreprinderile sociale de inserție beneficiază de:
a) consiliere gratuită din partea autorităților și instituțiilor publice la constituirea şi/sau la dezvoltarea afacerii;
b) dreptul de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice;
c) ajutor de stat prin intermediul programelor de stat aprobate cu respectarea legislației în domeniu.
3. Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale:
a) atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii nr.436/2006 privind administraţia publică locală, în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost atribuit statutul de întreprindere socială de inserție;
b) sprijin în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în cadrul comunității, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere pentru acestea;
c) sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia prin valorificarea patrimoniului istoric şi cultural local;
d) alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite, acordate de autorităţile administraţiei publice locale în condiţiile legii.
Capitolul VI2ÎNTREPRINDEREA CU STATUT DE MONOPOL FISCAL
Articolul 366.Întreprinderea cu statut de monopol fiscal
1. Statutul de monopol fiscal se atribuie unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi pentru a desfășura în exclusivitate o activitate economică aferentă unor bunuri, servicii, unui grup de bunuri sau grup de servicii în scopul obținerii veniturilor pentru stat.
2. Statutul de monopol fiscal se atribuie doar persoanei juridice cu capital integral sau majoritar de stat. Din momentul în care cota capitalului de stat devine minoritară, întreprinderea pierde statutul de monopol fiscal și toate drepturile exclusive atribuite prin statutul de monopol fiscal devin nule.
Articolul 367.Condiții pentru atribuirea statutului de monopol fiscal unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi
1. Pot obține statut de monopol fiscal entitățile specificate la articolul 366 punctul 2 dacă întrunesc următoarele condiții:
a) desfășoară o activitate economică pentru care este constatată necesitatea instituirii monopolului fiscal și această activitate nu este secundară sau auxiliară activității principale;
b) dispun de capacități tehnice, utilaje și aplică tehnologii performante pentru desfășurarea activității economice pentru care este constatată necesitatea instituirii monopolului fiscal.
2. În cadrul întreprinderii sau grupului de întreprinderi cu statut de monopol fiscal:
a) se implementează mecanisme și condiții de desfășurare a activității economice, stabilite de către Guvern, pentru asigurarea eficienței administrării și monitorizării interne și externe;
b) se asigură respectarea strictă a legislației fiscale;
c) se asigură atingerea scopului de bază de obținere a veniturilor pentru stat și a scopurilor complementare din domeniul social, de mediu sau din alt domeniu de interes public.
3. Statutul de monopol fiscal este atribuit întreprinderii sau grupului de întreprinderi de către Guvern, la propunerea Comisiei Naționale pentru Monopol Fiscal.
4. Statutul de monopol fiscal nu scutește întreprinderea de obligația de a deține actele permisive prevăzute de lege.
5. Întreprinderea sau grupul de întreprinderi cu statut de monopol fiscal sunt obligate să prezinte, la cererea Comisiei Naționale pentru Monopol Fiscal, acte juridice în formă autentică, informații și explicații în scris și verbale și orice alte date necesare pentru executarea atribuțiilor acesteia.
6. Întreprinderii sau grupului de întreprinderi pentru care a fost atribuit statutul de monopol fiscal le este interzisă desfășurarea unor acțiuni ce ar putea duce la degradarea calității activităților ce țin de monopolul fiscal sau la suspendarea acestora.
Articolul 368.Comisia Națională pentru Monopol Fiscal
1. Comisia Națională pentru Monopol Fiscal (în continuare – Comisie) este un organ colegial fără statut de persoană juridică, care se instituie de către Guvern și exercită următoarele atribuții:
a) constată necesitatea instituirii monopolului fiscal pentru anumite activități economice;
b) identifică întreprinderea sau grupul de întreprinderi care desfășoară activități economice pentru care a fost constatată necesitatea instituirii monopolului fiscal;
c) analizează și estimează impactul atribuirii statutului de monopol fiscal, inclusiv relevă avantajele și dezavantajele economice și de altă natură pe termen scurt, mediu și lung;
d) propune Guvernului spre examinare și aprobare, prin intermediul organului central de specialitate care asigură lucrările de secretariat ale Comisiei, proiectul actului normativ prin care se atribuie statutul de monopol fiscal unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi;
e) monitorizează și evaluează anual sectorul economic în care activează întreprinderea sau grupul de întreprinderi pentru care a fost atribuit statutul de monopol fiscal și prezintă un raport Guvernului;
f) propune Guvernului retragerea statutului de monopol fiscal întreprinderii sau grupului de întreprinderi în cazul în care se constată abateri de la normele specifice de reglementare a activității economice, stabilite de actul normativ prin care a fost atribuit statutul de monopol fiscal, sau în cazul suprimării circumstanțelor care au determinat constatarea necesității instituirii monopolului fiscal.
2. Comisia este alcătuită din 5 membri: un reprezentant al Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării (președintele Comisiei), un reprezentant al Ministerului Finanțelor, un reprezentant al Consiliului Concurenței și doi reprezentanți ai societății civile din domeniul economic, desemnați de organul central de specialitate care asigură lucrările de secretariat ale Comisiei. Ținerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei este asigurată de către Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării.
3. Modul de constituire, organizare și de funcționare a Comisiei se stabilește de către Guvern.
Articolul 37.Răspunderea pentru încălcarea legilor ce reglementează activitatea de antreprenoriat
Antreprenorii şi persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, persoanele cu funcţii de răspundere din autorităţile administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale sînt sancţionate pe cale juridică pentru încălcarea prezentei Legi sau a altor legi ce reglementează antreprenorului, înfiinţarea de întreprinderi sau activitatea acestora, în modul prevăzut de prezenta Lege şi de alte acte legislative.