Textul legii Caută

Lege nr. 756 din 24.12.1999

asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Adoptat
24.12.1999
Publicat
23.03.2000 în Monitorul Oficial Nr. 31-33 art. 192
În vigoare din
23.03.2000
Statut
Modificat
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON
11 versiuni ale textului
  1. textul afișat aici
  2. la sursă
  3. la sursă
  4. la sursă
  5. la sursă
  6. la sursă
  7. la sursă
  8. la sursă
  9. la sursă
  10. la sursă
  11. la sursă

Textele celorlalte versiuni nu sunt în acest cititor.

Modificat prin 11 acte
  1. LP201 din 03.09.26, MO494-497/02.10.26 art.519; în vigoare 02.10.26
  2. LP200 din 10.07.25, MO490-493/18.09.25 art.639; în vigoare 18.03.26
  3. LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26
  4. LP257 din 16.12.20, MO353-357/22.12.20 art.288; în vigoare 01.01.21
  5. LP60 din 23.04.20, MO108-109/25.04.20 art.186; în vigoare 01.01.21
  6. LP149 din 16.07.20, MO199-204/07.08.20 art.426; în vigoare 07.08.20
  7. LP37 din 28.02.20, MO84/14.03.20 art.86; în vigoare 14.03.20
  8. LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16
  9. LP311-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.79
  10. LP330-XV din 07.10.04, MO193-198/29.10.04 art.880
  11. LP645-XV din 16.11.01, MO155/20.12.01 art.1236
Citat în 11 acte
  • Lege nr. 201 din 03.09.2026 cu privire la modificarea unor acte normative (aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale)
  • Lege nr. 193 din 10.07.2025 pentru modificarea unor acte normative (reglementarea raporturilor conexe prestării muncii prin agent de muncă temporară, securității și sănătății în muncă a unor categorii de lucrători, a unor aspecte legate de raporturile de muncă, a răspunderii contravenționale etc.)
  • Lege nr. 200 din 10.07.2025 privind libera circulație și șederea pe teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora
  • Lege nr. 257 din 16.12.2020 cu privire la modificarea unor acte normative
  • Lege nr. 149 din 16.07.2020 pentru modificarea articolului 14 din Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756/1999
  • Lege nr. 60 din 23.04.2020 privind instituirea unor măsuri de susținere a activității de întreprinzător și modificarea unor acte normative
  • Lege nr. 37 din 28.02.2020 pentru modificarea unor acte legislative
  • Lege nr. 201 din 28.07.2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
  • Lege nr. 311 din 25.12.2008 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
  • Lege nr. 330 din 07.10.2004 cu privire la modificarea şi completarea Legii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756-XIV din 24 decembrie 1999
  • Lege nr. 645 din 16.11.2001 pentru modificarea Legii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756-XIV din 24 decembrie 1999

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune art. 4 din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 6 din 10 ianuarie 1979, CELEX: 31979L0007.

[Clauza de armonizare introdusă prin LP201 din 03.09.26, MO494-497/02.10.26 art.519; în vigoare 02.10.26]

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

1

Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat.

2

Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

(2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.

(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru:

a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

(4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate, pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii.

(5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia.

3

Articolul 3. Persoanele asigurate

(1) În conformitate cu prezenta lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi:

a) cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova, cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetățenii statelor semnatare ale Acordului Schengen, în bază de contract individual de muncă, încheiat cu un angajator din Republica Moldova;

b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate, în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova;

c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit.a).

(2) La stabilirea, acordarea și plata prestațiilor și indemnizațiilor de asigurare prevăzute de prezenta lege este garantat principiul egalității între bărbați și femei. Se interzic discriminarea directă și discriminarea indirectă după criteriul de sex, în sensul definit de Legea nr. 5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați.

[Art.3 al.(2) introdus prin LP201 din 03.09.26, MO494-497/02.10.26 art.519, aliniatul unic devine al.(1); în vigoare 02.10.26]

4

Articolul 4. Raporturi de asigurare

(1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată.

(2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.

5

Articolul 5. Încheierea asigurării

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale.

6

Articolul 6. Calitatea de asigurat

(1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.

(2) În cazul bolii profesionale, calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte, cu acte medicale eliberate în mod legal, că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă.

7

Articolul 7. Cazul asigurat

Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.

8

Articolul 8. Obiectivele asigurării

(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:

a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;

c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani, în condiţiile prezentei legi.

(2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informațiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.

Capitolul II PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE

9

Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare

(1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:

a) prestaţii pentru reabilitare medicală;

b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;

c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;

d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;

f) indemnizaţie de dizabilitate;

g) indemnizaţie de deces.

(2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii.

10

Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală

(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează :

a) tratament ambulatoriu;

b) analize medicale şi medicamente;

c) asistenţă medicală de urgenţă;

d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;

e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;

f) servicii de fizioterapie .

(2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la:

a) îngrijire specială;

b) tratament sanatorial;

c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului;

d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;

e) mijloace ajutătoare tehnice (orice produs, instrument, echipament sau sistem tehnic utilizat de către o persoană cu dizabilităţi, de uz special sau general, care previne, compensează, monitorizează, diminuează sau neutralizează deficienţa persoanelor cu dizabilităţi). Acest drept se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor.

(4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

11

Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă

(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de recuperare.

(2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.

(3) Programele individuale de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun acord cu asiguratul.

(4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.

(5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.

(6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestațiile acordate pentru prevenirea diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesității de îngrijire permanentă.

(7) În cadrul programului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.

(8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, în primul rând, posibilitatea reintegrării profesionale, iar dacă acest lucru nu este posibil - creşterea gradului de autoservire.

12

Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă

Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le stabileşte asigurătorul.

13

Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională

(1) Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.

(2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:

a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;

b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.

(3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi constituie 70 % din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.

(4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de dizabilitate, acordate potrivit legislaţiei.

(5) Indemnizaţia se acordă doar cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:

a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;

b) programul de instruire.

14

Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

(1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.

(2) Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat constituie 100% din baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale, stabilită conform art. 7 din Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

(21) Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului constituie 100% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern. Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiției se stabilește în proporție de 100% din salariul mediu lunar prognozat pe economie, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.

(22) Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale se acordă persoanelor asigurate indiferent de durata stagiului de cotizare.

(3) Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se plătește pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacității de muncă, de către angajatorul la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar în cazul muncii prin agent de muncă temporară – de către agentul de muncă temporară, iar începând cu a 21-a zi calendaristică ­– de către Casa Națională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(31) Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se plătește pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacității de muncă, de către liber-profesionistul ce practică activitate în sectorul justiției la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică ­– de către Casa Națională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de până la 180 de zile calendaristice, în intervalul de un an calendaristic, şi se calculează din prima zi de concediu medical.

(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant din instituţia medicală poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile calendaristice, dar nu mai mult decât cu 30 de zile calendaristice.

(6) Medicul curant decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de dizabilitate.

(7) Dreptul la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de un accident de muncă sau de o boală profesională se confirmă prin certificatul de concediu medical, întocmit în modul stabilit de Guvern, și documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autoritățile competente.

(8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de dizabilitate până la expirarea termenului de 180 de zile calendaristice, indemnizaţia se va acorda până la data la care i s-a stabilit gradul de dizabilitate.

15

Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă

(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferența dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.

(3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.

16

Articolul 16. Îndemnizația de dizabilitate

(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 35%, capacitatea de muncă au dreptul la o îndemnizație de dizabilitate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de dizabilitate din sistemul public de asigurări sociale.

(2) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate diferă în funcţie de gradul de dizabilitate al asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.

(3) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi severe sau accentuate se determină ca diferența dintre 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi cuantumul pensiei de dizabilitate a acestuia stabilit prin sistemul public de asigurări sociale

(4) Salariul mediu lunar asigurat realizat până la 1 ianuarie 1999 se determină prin înmulțirea coeficientului individual al asiguratului la salariul mediu pe ţară pentru anul precedent anului stabilirii indemnizaţiei de dizabilitate. Coeficientul individual al asiguratului reprezintă raportul dintre salariul mediu lunar pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul mediu pe ţară pentru aceiași perioadă.

(5) Cuantumul îndemnizației de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi medii se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă.

(6) Încadrarea în alt grad de dizabilitate condiționează modificarea cuantumului indemnizaţiei de dizabilitate în corespundere cu gradul actual de dizabilitate, iar reluarea gradului de dizabilitate condiționează revenirea la cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate stabilit anterior pentru gradul respectiv.

(7) Indemnizația de dizabilitate se indexează în condițiile art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii.

(8) Gradul de reducere a capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului încadrat în gradul III de dizabilitate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.

(9) Beneficiarul indemnizaţiei de dizabilitate la care se presupune că există potențial recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurătorului.

(10) Nerespectarea programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage suspendarea plăţii indemnizaţiei de dizabilitate.

(11) Pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii, medicul expert al . asigurătorului, în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei, propunerea privitor la:

a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă;sau

b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă .

(12) Atunci când se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea gradului de dizabilitate.

(13) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestațiile respective.

17

Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate

(1) Indemnizaţia de dizabilitate se acordă la cererea persoanei îndreptățite.

(2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de dizabilitate şi decizia de pensionare, emise conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.

(3) În termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate, care trebuie să cuprindă:

a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;

b) decizia de încadrare în gradul de dizabilitate;

c) decizia de pensionare;

d) declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;

e) propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de muncă, pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii;

f) cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate la care are dreptul asiguratul.

(4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate.

(5) Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de până la 45 de zile de la data depunerii cererii.

(6) Decizia de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate e sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se comunică în scris solicitantului în termen de până la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.

18

Articolul 18. Îndemnizația de deces

(1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:

a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:

- au vârsta de până la 18 ani sau au împlinit această vârstă, dar fără a depăşi vârsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învățământ secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi;

- sînt încadraţi într-un grad de dizabilitate, indiferent de vârstă;

b) soțul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:

- este încadrat într-un grad de dizabilitate;

- a atins vârsta de pensionare;

c) soțul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vârsta de 3 ani.

(2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreținerea asiguratului după cum urmează:

a) pentru copiii în vârstă de până la 18 ani sau peste această vârstă, fără a depăşi vârsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învățământ secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii cu dizabilităţi, indiferent de vârstă:

- echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;

- echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;

- echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii in care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru. Anul premergător anului in care s-a produs· cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;

b) pentru soțul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de dizabilitate sau a atins vârsta de pensionare - echivalentul a 3. salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;

c) pentru soțul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vârsta de 3 ani - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.

(3) Persoana care se regăsește în mai multe din situațiile prevăzute la alin.(2) al prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.

(4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie.

(5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decât limita prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional.

(6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.

19

Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces

(1) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se anexează:

a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale, întocmite de autorităţile competente;

b) adeverința de deces a asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;

c) alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.

(2) Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de până la 45 de zile de la data depunerii cererii.

(3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se comunică în scris solicitantului în termen de până la 5 zile de la data emiterii ei.

20

Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestațiile de asigurări

(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor îndrept şi suportarea cheltuielilor pentru prestațiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Plata indemnizației de deces se face în termen de până la 15 zile din momentul comunicării deciziei de acordare a indemnizaţiei.

(3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de dizabilitate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru prestațiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Capitolul III PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE

21

Articolul 21. Responsabilitățile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaților

(1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei.

(2) Angajatorii au obligaţia:

a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;

b) să asigure informarea angajaților, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

c) să furnizeze orice informație solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă.

(3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

(4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.

(5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire, fără ca acest lucru să atragă consecințe asupra lor.

22

Articolul 22. abrogat.

23

Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale

Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Capitolul IV- abrogat.

Capitolul V - abrogat.

Capitolul VI DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

32

Articolul 32. Răspunderea juridică Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie

33

Articolul 33. Contestarea deciziilor asigurătorului

Deciziile asigurătorului pot fi contestate în instanțele de judecată. Până la luarea deciziei instanţei de judecată, executarea deciziei asigurătorului nu poate fi suspendată.

34

Articolul 34. Despăgubirile stabilite până la intrarea în vigoare a prezentei legi

Despăgubirile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, stabilite până la intrarea În vigoare a prezentei legi, se păstrează în cuantumurile stabilite şi se plătesc de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, vinovate de producerea accidentului de muncă ori de survenirea bolii profesionale, sau de succesorii acestora, iar în lipsa lor de către organele teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului de stat în conformitate cu prevederile Legii nr. 625-XII din 2 iulie 1991 cu privire la protecţia muncii şi Legii nr. 278-IV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaților în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii . în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu.

35

Articolul 35.

(1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

c) va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV

Nr. 756-XIV. Chişinău, 24 decembrie 1999.