UE
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 257 din 28 august 2014, CELEX: 32014R0909, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2025/2075 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 octombrie 2025.
TITLUL I DISPOZIȚII GENERALE
1Articolul 1. Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabilește cerințe uniforme pentru decontarea instrumentelor financiare, precum și norme referitoare la organizarea și activitatea depozitarilor centrali de instrumente financiare în vederea promovării siguranței, eficienței și bunei executări a decontărilor.
(2) Prezenta lege se aplică decontării instrumentelor financiare și activității depozitarilor centrali pe teritoriul Republicii Moldova, dacă nu prevede altfel.
(3) Prevederile art. 11–20, 22–26 și 29, ale art. 33 alin. (8) și (9), ale art. 35 alin. (4) și ale art. 51 și 52, dispozițiile titlului IV și cerințele referitoare la prezentarea unor rapoarte autorităților competente sau autorităților relevante sau la respectarea ordinelor lor în temeiul prezentei legi nu se aplică Băncii Naționale a Moldovei (în continuare – Banca Națională) în legătură cu orice depozitar central care este gestionat în mod direct de către aceasta, sub responsabilitatea organului său de conducere, care are acces la fondurile Băncii Naționale și care nu este o entitate separată.
(1) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. acțiuni – valori mobiliare, astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 82 lit. a) din Legea nr. 181/2026 privind piețele instrumentelor financiare și activitățile de investiții (în continuare – Legea nr. 181/2026);
2. agent de decontare – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 183/2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a instrumentelor financiare (în continuare – Legea nr. 183/2016);
3. autoritate competentă – autoritatea stabilită la art. 11;
4. autoritate relevantă – autoritatea stabilită la art. 12;
5. caz de neexecutare a decontării – nerealizare a decontării sau decontare parțială a unei tranzacții cu instrumente financiare la data preconizată pentru decontare în urma lipsei de instrumente financiare sau de fonduri bănești, indiferent de cauza acesteia;
6. certificat de emisii – astfel cum este prevăzut la art. 5 lit. k) din Legea nr. 181/2026, cu excepția derivativelor pe certificatele de emisii;
7. conducere superioară – persoane fizice care exercită funcții executive în cadrul depozitarului central și care poartă răspundere în fața organului de conducere pentru gestionarea zilnică a acestuia;
8. conexiune indirectă – acord între un depozitar central și o terță parte, alta decât un depozitar central, care este participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central. O astfel de conexiune este stabilită de un depozitar central pentru a facilita transferul de instrumente financiare către participanții săi de la participanții unui alt depozitar central;
9. conexiune interoperabilă – conexiune între depozitari centrali prin care aceștia convin să aplice soluții tehnice reciproce pentru decontarea în cadrul sistemelor de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează;
10. conexiune între depozitari centrali – acord între depozitari centrali prin care un depozitar central devine participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central pentru a facilita transferul de instrumente financiare de la participanții acestuia către participanții primului depozitar central sau un acord prin care un depozitar central obține acces la un alt depozitar central în mod indirect cu ajutorul unui intermediar. Conexiunile între depozitari centrali pot fi conexiuni standard, conexiuni personalizate, conexiuni indirecte și conexiuni interoperabile;
11. conexiune personalizată – conexiune între depozitari centrali prin care un depozitar central care devine participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central beneficiază de servicii specifice suplimentare față de serviciile furnizate în mod obișnuit de depozitarul central respectiv participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare;
12. conexiune standard – conexiune între depozitari centrali prin care un depozitar central devine participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central, pe baza acelorași termeni și condiții care se aplică oricărui alt participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de către acesta din urmă;
13. cont de instrumente financiare – cont în care instrumentele financiare pot fi creditate sau debitate;
14. contraparte centrală – astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) pct. 4) din Legea nr. 183/2016;
15. control – relație care există între două entități, astfel cum este prevăzută în Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017 (în continuare – Legea nr. 287/2017);
16. dată preconizată pentru decontare – dată care este înregistrată în sistemul de decontare a instrumentelor financiare ca dată a decontării și la care părțile la o tranzacție cu instrumente financiare convin că va avea loc decontarea;
17. decontare – finalizare a unei tranzacții cu instrumente financiare, indiferent de locul în care este încheiată, în scopul stingerii obligațiilor părților la tranzacția respectivă prin transferul de fonduri bănești sau instrumente financiare ori ambele;
18. decontare pe bază netă amânată – mecanism de decontare prin care ordinele de transfer de fonduri bănești sau de instrumente financiare legate de tranzacțiile cu instrumente financiare ale participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare fac obiectul compensării și în care decontarea creanțelor și obligațiilor nete ale participanților are loc la sfârșitul ciclurilor de decontare predefinite în cursul sau la sfârșitul zilei lucrătoare;
19. depozitar central de instrumente financiare (în continuare – depozitar central) – persoană juridică, organizată sub formă de societate pe acțiuni, care gestionează un sistem de decontare a instrumentelor financiare prevăzut în secțiunea A pct. 3 din anexă și care furnizează cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut în secțiunea A din anexă;
20. depozitar central dintr-un stat membru al Uniunii Europene – orice entitate juridică stabilită într-un stat membru al Uniunii Europene, care furnizează un serviciu similar serviciului de bază prevăzut în secțiunea A pct. 3 din anexă și cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut în secțiunea A din anexă;
21. depozitar central dintr-o țară terță – orice entitate juridică stabilită într-o țară care nu aparține Uniunii Europene, care furnizează un serviciu similar serviciului de bază prevăzut în secțiunea A pct. 3 din anexă și cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut în secțiunea A din anexă;
22. depozitar central care primește cererea – depozitar central care primește solicitarea transmisă de un alt depozitar central privind acordarea accesului la serviciile sale prin intermediul unei conexiuni între depozitari centrali;
23. depozitar central solicitant – depozitar central care solicită accesul la serviciile unui alt depozitar central prin intermediul unei conexiuni între depozitari centrali;
24. filială – entitate-fiică, astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 287/2017;
25. formă dematerializată – situație în care instrumentele financiare există numai sub formă de înscrieri în cont;
26. grup – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 287/2017;
27. imobilizare – act de comasare a instrumentelor financiare materializate în cadrul unui depozitar central într-un mod care permite realizarea transferurilor ulterioare prin înscriere în cont;
28. instrumente ale pieței monetare – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 181/2026;
29. instrumente financiare – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Legea nr. 181/2026;
30. legături strânse – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 44 din Legea nr. 181/2026;
31. livrare contra plată (în continuare – DVP) – mecanism de decontare a instrumentelor financiare care leagă un transfer de instrumente financiare de un transfer de fonduri bănești, în așa fel încât livrarea instrumentelor financiare are loc doar dacă se realizează și transferul de fonduri bănești aferent și viceversa;
32. loc de tranzacționare – astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 46 din Legea nr. 181/2026;
33. membru independent al organului de conducere – membru al organului de conducere care nu are relații de afaceri, de rudenie sau de altă natură care să creeze un conflict de interese în legătură cu depozitarul central în cauză sau cu acționarii săi majoritari, cu conducerea sa sau cu participanții săi și care nu a avut astfel de relații în cei 5 ani care precedă numirea sa în organul de conducere;
34. metodă cost-plus – metodă de determinare a comisioanelor prin aplicarea unei marje rezonabile de profit asupra costurilor directe și indirecte relevante suportate în legătură cu prestarea serviciului în cauză;
35. neîndeplinire a obligațiilor pecuniare – în cazul unui participant, situație în care împotriva acestuia este deschisă procedura de insolvabilitate, astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) pct. 15) din Legea nr. 183/2016, sau un eveniment definit în normele interne ale depozitarului central ca reprezentând o situație de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare;
36. operator de decontare – orice instituție, inclusiv cele autorizate în conformitate cu Legea nr. 181/2026 sau cu Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare – Legea nr. 202/2017), care execută ordine de transfer în numele clienților sau în nume propriu altfel decât prin intermediul unui sistem de decontare a instrumentelor financiare;
37. ordin de transfer – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 11) din Legea nr. 183/2016;
38. organ de conducere – organ sau organe ale depozitarului central, desemnate în conformitate cu Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, care sunt abilitate să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală ale depozitarului central și care supraveghează și monitorizează procesul decizional și cuprind persoane care conduc efectiv activitatea depozitarului central. În cazul în care organul de conducere cuprinde diferite organisme cu funcții specifice, cerințele prezentei legi se aplică numai membrilor organului de conducere cărora le este atribuită responsabilitatea respectivă în temeiul legislației;
39. participant – participant, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 13) din Legea nr. 183/2016, la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
40. participație – interes de participare, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 287/2017, sau deținere, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei societăți comerciale;
41. participație calificată – deținere, directă sau indirectă, într-un depozitar central a unei participații care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot ori care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării depozitarului central;
42. perioadă de decontare – perioadă între data încheierii tranzacției și data preconizată pentru decontare;
43. piață de creștere pentru IMM-uri – astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 181/2026;
44. piață reglementată – astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 57 din Legea nr. 181/2026;
45. proceduri și standarde de comunicare internaționale deschise – standarde acceptate la nivel internațional referitoare la procedurile de comunicații, cum ar fi formatele standardizate de mesagerie și reprezentarea standardizată a datelor, care sunt disponibile pe o bază echitabilă, deschisă și nediscriminatorie pentru orice parte interesată;
46. sistem de decontare a instrumentelor financiare – sistem, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 17) din Legea nr. 183/2016, care nu este administrat de o contraparte centrală și a cărui activitate constă în executarea ordinelor de transfer;
47. sistem multilateral de tranzacționare (în continuare – MTF) – astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 68 din Legea nr. 181/2026;
48. sucursală – punct de lucru, altul decât sediul central, fără personalitate juridică, care constituie o parte a depozitarului central și prestează serviciile de depozitar central pentru care a fost autorizat;
49. unități emise de organisme de plasament colectiv – astfel cum se precizează la art. 5 din Legea nr. 181/2026;
50. valori mobiliare – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 82 din Legea nr. 181/2026;
51. zi lucrătoare – astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) pct. 19) din Legea nr. 183/2016.
(2) Comisia Națională a Pieței Financiare (în continuare – Comisia Națională) adoptă actele sale normative prin care se detaliază serviciile auxiliare de tip nebancar prevăzute în secțiunea B pct. 1–4 din anexă și serviciile auxiliare de tip bancar prevăzute în secțiunea C din anexă.
(3) Emiterea actelor normative menționate la alin. (2) se realizează cu luarea în considerare a prevederilor actelor delegate emise de Comisia Europeană conform art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (în continuare – Regulamentul (UE) nr. 909/2014).
TITLUL II DECONTAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE
Capitolul I ÎNSCRIEREA ÎN CONT
3Articolul 3. Înscrierea în cont
(1) Fără a aduce atingere alin. (2), orice emitent care emite sau a emis valori mobiliare care sunt admise la tranzacționare ori sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare ia măsuri ca aceste valori mobiliare să fie reprezentate prin înscriere în cont ca imobilizare sau după o emisiune directă în formă dematerializată.
(2) În cazul în care o tranzacție cu valori mobiliare este realizată într-un loc de tranzacționare, valorile mobiliare în cauză se înregistrează prin înscriere în cont la un depozitar central la data preconizată pentru decontare sau înainte de această dată, dacă nu au fost deja înregistrate în acest mod.
(3) În cazul în care valorile mobiliare sunt transferate ca urmare a unui contract de garanție financiară, astfel cum este definit la art. 4 pct. 4) din Legea nr. 184/2016 cu privire la contractele de garanție financiară, aceste valori mobiliare se înregistrează prin înscriere în cont la un depozitar central la data preconizată pentru decontare sau înainte de această dată, cu excepția cazului în care au fost deja înregistrate în acest mod.
4Articolul 4. Asigurarea punerii în practică
(1) Comisia Națională asigură punerea în aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) de către emitenții de valori mobiliare.
(2) Comisia Națională asigură punerea în aplicare a prevederilor din art. 3 alin. (2) atunci când valorile mobiliare prevăzute la art. 3 alin. (1) sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare.
(3) Comisia Națională asigură că art. 3 alin. (3) se aplică atunci când valorile mobiliare prevăzute la art. 3 alin. (1) sunt transferate în urma unui contract de garanție financiară.
Capitolul II PERIOADA DE DECONTARE ȘI DISCIPLINA ÎN MATERIE DE DECONTARE
5Articolul 5. Data preconizată pentru decontare
(1) Orice participant la un sistem de decontare a instrumentelor financiare care decontează în sistemul respectiv, pe cont propriu sau în numele unui terț, tranzacții cu valori mobiliare, instrumente ale pieței monetare, unități emise de organisme de plasament colectiv și certificate de emisii decontează aceste tranzacții la data preconizată a decontării.
(2) În cazul în care tranzacțiile cu valori mobiliare prevăzute la alin. (1) sunt executate în locuri de tranzacționare, data preconizată a decontării nu depășește prima zi lucrătoare după data încheierii tranzacției.
(3) Cerința prevăzută la alin. (2) nu se aplică:
1) tranzacțiilor care sunt negociate în particular, dar care sunt executate în locurile de tranzacționare;
2) tranzacțiilor care sunt executate bilateral, dar care sunt raportate într-un loc de tranzacționare;
3) primei tranzacții în care valorile mobiliare în cauză fac obiectul unei înscrieri inițiale în cont în conformitate cu art. 3 alin. (2);
4) următoarelor tranzacții de finanțare prin valori mobiliare, cu condiția ca acestea să fie înregistrate oficial ca tranzacții unice compuse din două tranzacții conexe:
a) operațiunilor de dare cu împrumut de valori mobiliare sau operațiunilor de luare cu împrumut a valorilor mobiliare, astfel cum sunt definite la art. 128 alin. (5) pct. 8 din Legea nr. 181/2026;
b) tranzacțiilor de cumpărare-revânzare (buy-sell back) sau tranzacțiilor de vânzare-recumpărare (sell-buy back), astfel cum sunt definite la art. 128 alin. (5) pct. 13 din Legea nr. 181/2026;
c) tranzacțiilor de răscumpărare, astfel cum sunt definite la art. 128 alin. (5) pct. 14 din Legea nr. 181/2026.
(4) Comisia Națională supraveghează respectarea prevederilor alin. (1) și (2).
6Articolul 6. Măsurile de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării
(1) Locurile de tranzacționare stabilesc proceduri care să permită confirmarea detaliilor relevante ale tranzacțiilor cu instrumentele financiare prevăzute la art. 5 alin. (1) la data la care tranzacția a fost încheiată.
(2) Fără a aduce atingere cerinței prevăzute la alin. (1), firmele de investiții stabilesc și aplică măsuri de limitare a numărului de cazuri de neexecutare a decontării.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) cuprind cel puțin acorduri între firma de investiții și clienții profesioniști pentru a asigura:
a) comunicarea rapidă a unei alocări de instrumente financiare la tranzacție;
b) confirmarea alocării respective;
c) confirmarea acceptării sau a respingerii condițiilor în timp util înainte de data preconizată a decontării.
(4) Comisia Națională stabilește, prin actele sale normative, cerințe privind procedurile standardizate și protocoalele de mesagerie care se utilizează pentru respectarea prevederilor alin. (3), în conformitate cu ghidurile Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
(5) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarii centrali stabilesc proceduri care să faciliteze decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare prevăzute la art. 5 alin. (1) la data preconizată a decontării, cu o expunere minimă a participanților lor la riscul de contraparte și la riscul de lichiditate și o rată mică de cazuri de neexecutare a decontării. Depozitarii centrali promovează decontarea rapidă la data preconizată a decontării prin intermediul unor mecanisme adecvate.
(6) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarii centrali instituie măsuri de încurajare și de stimulare a decontării în timp util a tranzacțiilor de către participanții lor. Depozitarii centrali stabilesc reguli și proceduri prin care obligă participanții să asigure decontarea tranzacțiilor lor la data preconizată a decontării.
(7) Comisia Națională stabilește, prin actele sale normative, măsurile de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării menite să sporească eficiența decontărilor, inclusiv:
a) măsurile aplicate de firmele de investiții în conformitate cu alin. (2);
b) detaliile procedurilor de facilitare a decontărilor, prevăzute la alin. (5), care ar putea cuprinde definirea dimensiunilor tranzacțiilor, decontarea parțială a tranzacțiilor neexecutate și utilizarea programelor de împrumut automat sau de creditare automată puse la dispoziție de anumiți depozitari centrali;
c) detaliile măsurilor de încurajare și stimulare a decontării în timp util a tranzacțiilor prevăzute la alin. (6).
7Articolul 7. Măsuri de soluționare a cazurilor de neexecutare a decontării
(1) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarii centrali stabilesc un sistem care monitorizează cazurile de neexecutare a decontării tranzacțiilor cu instrumentele financiare prevăzute la art. 5 alin. (1). În privința cazurilor de neexecutare a decontării, depozitarii centrali sunt obligați:
a) să transmită Comisiei Naționale și Băncii Naționale rapoarte periodice, care includ numărul de cazuri de neexecutare a decontării și informații legate de acestea, precum și orice altă informație relevantă, inclusiv măsurile aplicate de depozitarii centrali și de participanții acestora în scopul îmbunătățirii eficienței decontării;
b) să publice anual, sub formă agregată și anonimizată, rapoartele prevăzute la lit. a).
(2) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarii centrali stabilesc proceduri de facilitare a decontării tranzacțiilor cu instrumente financiare prevăzute la art. 5 alin. (1) care nu au fost decontate la data preconizată a decontării în următoarele condiții:
a) procedurile prevăd un mecanism de sancționare care să acționeze ca un factor de descurajare eficace pentru participanții care cauzează neexecutarea decontării;
b) înainte de stabilirea procedurilor, depozitarii centrali consultă locurile de tranzacționare și contrapărțile centrale pentru care oferă servicii de decontare;
c) mecanismul de sancționare prevăzut la lit. a) include penalități sub formă de fonduri bănești pentru participanții care cauzează situații de neexecutare a decontării (în continuare – participanți care cauzează neexecutarea decontării);
d) penalitățile sub formă de fonduri bănești, aplicate ca mecanism de sancționare potrivit lit. a), se calculează zilnic pentru fiecare zi lucrătoare în care o tranzacție nu este decontată după data preconizată a decontării, până la decontarea sau anularea bilaterală a tranzacției;
e) penalitățile sub formă de fonduri bănești nu se configurează drept sursă de venit pentru depozitarii centrali.
(3) Mecanismul de sancționare stabilit în conformitate cu alin. (2) nu se aplică:
a) cazurilor de neexecutare a decontării care sunt considerate ca nefiind imputabile participanților la tranzacție;
b) operațiunilor care nu sunt considerate tranzacții;
c) tranzacțiilor în care participantul care cauzează neexecutarea decontării este o contraparte centrală, cu excepția cazurilor în care contrapartea centrală nu se interpune între contrapărți;
d) tranzacțiilor care duc la deschiderea procedurii de insolvabilitate împotriva participantului care cauzează neexecutarea decontării.
(4) Contrapartea centrală poate stabili prin normele sale un mecanism de acoperire a pierderilor pe care le-ar putea suporta ca urmare a aplicării penalităților în formă de fonduri bănești de către depozitarul central conform alin. (2) lit. c) și d).
(5) Comisia Națională adoptă acte normative privind parametrii pentru calcularea unui nivel descurajant și proporțional al penalităților sub formă de fonduri bănești, stabilite în conformitate cu alin. (2) lit. c) și d), în funcție de:
a) tipul instrumentului financiar;
b) lichiditatea instrumentului financiar;
c) tipul tranzacției;
d) durata cazului de neexecutare a decontării.
(6) La stabilirea parametrilor prevăzuți la alin. (5), Comisia Națională respectă următoarele cerințe:
a) ia în considerare nivelul cazurilor de neexecutare a decontării pentru fiecare clasă de instrumente financiare și efectul pe care l-ar putea avea ratele scăzute sau negative ale dobânzii asupra stimulării contrapărților și asupra cazurilor de neexecutare a decontării;
b) parametrii utilizați pentru calcularea penalităților sub formă de fonduri bănești asigură un grad ridicat de disciplină în materie de decontare și de funcționare stabilă și ordonată a piețelor financiare.
(7) Comisia Națională revizuiește parametrii pentru calcularea nivelului penalităților sub formă de fonduri bănești cel puțin o dată la 4 ani, pentru a reevalua caracterul adecvat și eficacitatea acestora, precum și pentru atingerea unui nivel considerat acceptabil al cazurilor de neexecutare a decontării, având în vedere impactul asupra stabilității financiare.
(8) Depozitarii centrali, contrapărțile centrale și locurile de tranzacționare stabilesc proceduri care să le permită să suspende participantul care nu își îndeplinește constant și în mod repetat obligațiile de a livra instrumentele financiare prevăzute la art. 5 alin. (1) la data preconizată pentru decontare și să facă publică identitatea participantului respectiv, cu respectarea următoarelor cerințe:
a) depozitarii centrali, contrapărțile centrale și locurile de tranzacționare au consultat Comisia Națională până la aplicarea măsurilor;
b) depozitarii centrali, contrapărțile centrale și locurile de tranzacționare au informat Comisia Națională și participantul respectiv despre măsurile aplicate, la data aplicării măsurii;
c) participantului respectiv i-a fost acordată posibilitatea să își prezinte observațiile până la aplicarea măsurilor;
d) informațiile publicate cu privire la suspendarea participantului nu conțin date cu caracter personal.
(9) Comisia Națională informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile relevante cu privire la suspendarea unui participant.
(10) Prevederile alin. (8) nu se aplică dacă participantul care cauzează neexecutarea decontării este o contraparte centrală sau dacă împotriva lui se deschide o procedură de insolvabilitate.
(11) Prezentul articol nu se aplică în cazul în care locul principal de tranzacționare a acțiunilor se află în afara Republicii Moldova.
(12) Comisia Națională adoptă acte normative în vederea stabilirii:
a) cauzelor care stau la baza cazurilor de neexecutare a decontării care sunt considerate neimputabile participanților la tranzacție în temeiul alin. (3) lit. a);
b) circumstanțelor în care operațiunile nu sunt considerate tranzacții în temeiul alin. (3) lit. b).
(13) Comisia Națională adoptă acte normative privind:
a) detaliile sistemului de monitorizare a cazurilor de neexecutare a decontării și ale rapoartelor privind cazurile de neexecutare a decontării stabilite în conformitate cu alin. (1);
b) procesele pentru colectarea și redistribuirea penalităților în fonduri bănești și a altor eventuale încasări rezultate din astfel de sancțiuni, în conformitate cu alin. (2);
c) condițiile în care se consideră că un participant nu își îndeplinește constant și în mod repetat obligațiile de a livra instrumentele financiare astfel cum este prevăzut la alin. (8).
8Articolul 8. Procedura obligatorie de cumpărare impusă
(1) Fără a aduce atingere mecanismului de sancționare prevăzut la art. 7 alin. (2) și dreptului de a anula bilateral tranzacția, Comisia Națională aprobă, prin act normativ, instrumentele financiare, din cele prevăzute la art. 5 alin. (1), sau categoriile de tranzacții cu respectivele instrumente financiare față de care urmează să se aplice procedura obligatorie de cumpărare impusă (în continuare – procedura buy-in), prevăzută la alin. (7)–(14), în cazul în care consideră că aceasta constituie un mijloc necesar, adecvat și proporțional de abordare a nivelului cazurilor de neexecutare a decontărilor.
(2) Actul normativ prevăzut la alin. (1) se adoptă de către Comisia Națională doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) aplicarea mecanismului de sancționare prevăzut la art. 7 alin. (2) nu a condus la o reducere durabilă pe termen lung a cazurilor de neexecutare a decontării sau la menținerea lor la un nivel redus, chiar și după revizuirea nivelului de penalități în fonduri bănești în conformitate cu art. 7 alin. (6);
b) nivelul cazurilor de neexecutare a decontării are sau este susceptibil să aibă un efect negativ asupra stabilității financiare a Republicii Moldova.
(3) La stabilirea faptului dacă procedura buy-in constituie un mijloc necesar, adecvat și proporțional de abordare a nivelului cazurilor de neexecutare a decontărilor, Comisia Națională ia în considerare cumulativ următoarele elemente:
a) impactul potențial al procedurii buy-in asupra piețelor financiare din Republica Moldova;
b) numărul, volumul și durata cazurilor de neexecutare a decontării, inclusiv numărul și volumul cazurilor de neexecutare a decontării care sunt încă nesoluționate la sfârșitul perioadei de prelungire prevăzute la alin. (7);
c) dacă un anumit instrument financiar sau o anumită categorie de tranzacții cu respectivul instrument financiar face deja obiectul unor dispoziții contractuale adecvate care prevăd dreptul participanților destinatari de a declanșa o procedură buy-in.
(4) Actul normativ prevăzut la alin. (1) stabilește o dată de aplicare, care nu poate fi mai devreme de un an de la intrarea în vigoare a acestuia.
(5) Comisia Națională publică și actualizează pe site-ul său web oficial lista instrumentelor financiare stabilite de actul normativ prevăzut la alin. (1) care pot fi obiectul unei proceduri buy-in.
(6) La adoptarea actului normativ prevăzut la alin. (1), Comisia Națională:
a) evaluează eficacitatea și proporționalitatea mecanismului de sancționare prevăzut la art. 7 alin. (2) și, după caz, modifică structura sau gravitatea mecanismului de sancționare pentru a spori eficiența decontării;
b) analizează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2), în pofida aplicării prealabile a mecanismului de sancționare prevăzut la art. 7 alin. (2) și a justificării și implicațiilor potențiale în materie de costuri pe care le implică supunerea anumitor instrumente financiare și categorii de tranzacții procedurii buy-in.
(7) Fără a aduce atingere dreptului de a anula bilateral tranzacția, în cazul în care Comisia Națională a adoptat un act normativ în temeiul alin. (1) și participantul care cauzează neexecutarea decontării nu a livrat către participantul destinatar instrumentele financiare care fac obiectul respectivului act normativ într-o perioadă ulterioară datei preconizate a decontării (în continuare – perioadă de prelungire) egală cu 5 zile lucrătoare, se inițiază o procedură buy-in.
(8) Prin derogare de la prevederile alin. (7):
a) perioada de prelungire se majorează la maximum 7 zile lucrătoare în cazul în care o perioadă de prelungire mai scurtă ar afecta funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare;
b) în cazul în care tranzacția vizează un instrument financiar tranzacționat pe o piață de creștere pentru IMM-uri, perioada de prelungire este de 15 zile lucrătoare, cu excepția cazului în care piața de creștere pentru IMM-uri decide să aplice o perioadă mai scurtă.
(9) Instrumentele care fac obiectul procedurii buy-in sunt disponibile pentru decontare și sunt livrate participantului destinatar într-un interval de timp adecvat.
(10) În cazul în care, într-un lanț de tranzacții, are loc o neexecutare a decontării, care are ca rezultat cazuri de neexecutare a decontării în cadrul tranzacțiilor ulterioare din lanț, fiecare participant are dreptul să transfere obligația de a iniția procedura buy-in către următorul participant din lanț. În acest caz:
a) se consideră că participantul destinatar intermediar respectă obligația de a executa procedura buy-in împotriva participantului care cauzează neexecutarea decontării atunci când își transferă obligația în conformitate cu primul enunț;
b) participantul destinatar intermediar poate, de asemenea, să transfere participantului care cauzează neexecutarea decontării obligațiile sale față de participantul destinatar final, în temeiul alin. (12)–(14);
c) depozitarul central relevant este informat cu privire la modul în care tranzacția eșuată a fost soluționată de-a lungul întregului lanț de tranzacții.
(11) Procedura buy-in prevăzută la alin. (7) nu se aplică:
a) cazurilor de neexecutare a decontării, operațiunilor și tranzacțiilor enumerate la art. 7 alin. (3);
b) tranzacțiilor de finanțare prin valori mobiliare;
c) tranzacțiilor care fac inutilă procedura buy-in;
d) tranzacțiilor care intră în domeniul de aplicare al art. 137 din Legea nr. 181/2026.
(12) Fără a aduce atingere mecanismului de sancționare prevăzut la art. 7 alin. (2), în cazul în care prețul instrumentelor financiare asupra căruia s-a convenit în momentul tranzacționării este diferit de prețul plătit pentru executarea procedurii buy-in, diferența este plătită de către participantul care beneficiază de diferența de preț celuilalt participant cel târziu în a doua zi lucrătoare de la data furnizării instrumentelor financiare în urma procedurii buy-in.
(13) În cazul în care procedura buy-in eșuează sau nu este posibilă, participantul destinatar alege fie să primească o compensație în fonduri bănești, fie să amâne executarea procedurii buy-in pentru o dată ulterioară adecvată (în continuare – perioadă de amânare), cu respectarea următoarelor cerințe:
a) în cazul în care instrumentele financiare nu sunt livrate participantului destinatar până la încheierea perioadei de amânare, acestuia i se plătește o compensație în fonduri bănești;
b) compensația în fonduri bănești se plătește cel târziu în a doua zi lucrătoare după încheierea procedurii buy-in prevăzute la alin. (7) sau, în cazul în care participantul destinatar optează pentru amânarea executării procedurii buy-in, după încheierea perioadei de amânare.
(14) Participantul care cauzează neexecutarea decontării rambursează entității care execută procedura buy-in toate sumele plătite în legătură cu procedura buy-in inițiată în temeiul alin. (7), inclusiv orice comisioane de executare care rezultă din procedura buy-in. În vederea rambursării plăților, entitatea care execută procedura buy-in comunică în mod clar participanților comisioanele de executare care rezultă din procedura buy-in.
(15) Prevederile alin. (7)–(14) se aplică tuturor tranzacțiilor cu instrumente financiare prevăzute la art. 5 alin. (1) care sunt admise la tranzacționare sau sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare ori sunt compensate de o contraparte centrală, după cum urmează:
a) pentru tranzacțiile compensate de o contraparte centrală, contrapartea centrală este entitatea care execută procedura buy-in în conformitate cu alin. (7)–(14);
b) pentru tranzacțiile care nu sunt compensate de o contraparte centrală, dar sunt executate într-un loc de tranzacționare, acesta din urmă include în normele sale interne o obligație pentru membrii și participanții săi de a aplica măsurile prevăzute la alin. (7)–(14);
c) pentru alte tranzacții decât cele prevăzute la lit. a) și b), depozitarii centrali includ în normele lor interne o obligație pentru participanții lor de a aplica măsurile prevăzute la alin. (7)–(14).
(16) Depozitarii centrali furnizează contrapărților centrale și locurilor de tranzacționare informațiile necesare cu privire la decontare, pentru a le permite acestora să își îndeplinească obligațiile în temeiul alin. (15).
(17) Fără a aduce atingere alin. (15), depozitarii centrali pot monitoriza executarea procedurilor buy-in în ceea ce privește instrucțiunile privind decontările multiple, care vizează aceleași instrumente financiare și care au aceeași dată a expirării aferentă perioadei de executare, în scopul reducerii la minimum a numărului de proceduri buy-in care trebuie executate și, prin urmare, a impactului asupra prețurilor instrumentelor financiare relevante.
(18) Prezentul articol nu se aplică în cazul în care locul principal de tranzacționare a acțiunilor se află în afara Republicii Moldova.
(19) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) detaliile funcționării procedurii buy-in adecvate prevăzute la alin. (7)–(14), inclusiv intervalele de timp adecvate pentru furnizarea instrumentului financiar în urma procedurii buy-in, ajustate în funcție de tipul de active și de lichiditatea instrumentelor financiare;
b) circumstanțele în care perioada de prelungire ar putea fi extinsă în funcție de tipul de active și de lichiditatea instrumentelor financiare, în conformitate cu condițiile prevăzute la alin. (8) lit. a), ținând seama de criteriile de evaluare a lichidității prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 56 din Legea nr. 181/2026;
c) detaliile mecanismului de transfer prevăzut la alin. (10);
d) alte tipuri de tranzacții care fac inutilă procedura buy-in, astfel cum se menționează la alin. (11) lit. c), cum ar fi contractele de garanție financiară sau tranzacțiile care includ clauze de compensare cu exigibilitate imediată;
e) metodologia pentru calcularea compensației în fonduri bănești prevăzute la alin. (13);
f) informațiile necesare cu privire la decontare prevăzute la alin. (16);
g) modul în care participanții la depozitari centrali și contrapărțile centrale, precum și membrii locului de tranzacționare urmează să aplice cerințele aplicabile investitorilor retail atunci când execută procedura buy-in în conformitate cu alin. (15).
9Articolul 9. Asigurarea punerii în aplicare
(1) Comisia Națională și Banca Națională asigură respectarea prevederilor art. 6 și 8, conform atribuțiilor și competențelor acestora.
(2) Încălcarea normelor prezentului titlu nu aduce atingere valabilității unui contract privat cu instrumente financiare sau posibilității părților de a aplica dispozițiile unui contract privat cu instrumente financiare.
Capitolul III DECONTAREA INTERNALIZATĂ
10Articolul 10. Operatorii de decontare
(1) Operatorii de decontare raportează trimestrial Comisiei Naționale cu privire la volumul total și valoarea tuturor tranzacțiilor cu instrumente financiare pe care le decontează în afara sistemelor de decontare a instrumentelor financiare.
(2) Comisia Națională adoptă acte normative privind conținutul, formularele standard, modelele și procedurile pentru raportarea și transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1).
TITLUL III DEPOZITARII CENTRALI DE INSTRUMENTE FINANCIARE
Capitolul I AUTORIZAREA ȘI SUPRAVEGHEREA DEPOZITARILOR CENTRALI
Secțiunea 1 Autoritățile responsabile pentru autorizarea și supravegherea depozitarilor centrali
11Articolul 11. Autoritatea competentă
(1) Depozitarii centrali sunt autorizați, reglementați și supravegheați de Comisia Națională, care este autoritate competentă conform prevederilor prezentei legi.
(2) În calitate de autoritate competentă, Comisia Națională are următoarele atribuții:
a) emite autorizările și recepționează notificările prevăzute de prezenta lege;
b) reglementează și supraveghează depozitarii centrali;
c) îndeplinește alte atribuții conform prezentei legi.
(3) În vederea exercitării atribuțiilor de autoritate competentă, Comisia Națională:
a) emite acte normative;
b) efectuează controale privind respectarea prezentei legi și a actelor sale normative, conform procedurii stabilite prin actele sale normative;
c) emite recomandări și prescripții;
d) aplică sancțiuni;
e) întreprinde alte măsuri conform prezentei legi.
12Articolul 12. Autoritățile relevante
(1) Următoarele autorități sunt implicate în procesul de autorizare a depozitarilor centrali, în limitele stabilite de prezenta lege, și efectuează monitorizarea acestora:
a) Banca Națională, care acționează conform prevederilor prezentei legi și ale Legii nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei;
b) băncile centrale din Uniunea Europeană care emit cele mai relevante monede în care are loc sau va avea loc decontarea;
c) după caz, banca centrală din Uniunea Europeană în ale cărei registre se decontează sau se vor deconta plățile în fonduri bănești pentru sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central.
(2) În calitate de autoritate relevantă, Banca Națională are următoarele atribuții:
a) emite avizele prevăzute la art. 17 alin. (4), art. 22 alin. (6) și art. 61 alin. (5);
b) monitorizează sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central;
c) îndeplinește alte atribuții conform prezentei legi.
(3) În vederea exercitării atribuțiilor de autoritate relevantă, Banca Națională:
a) emite acte normative privind funcționarea și monitorizarea sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central;
b) efectuează controale privind respectarea prezentei legi și a actelor sale normative referitoare la funcționarea și monitorizarea sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central, conform procedurii stabilite prin actele sale normative;
c) emite recomandări și prescripții;
d) aplică sancțiuni conform Legii nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei;
e) întreprinde alte măsuri conform prezentei legi și conform Legii nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei.
13Articolul 13. Schimbul de informații
(1) În baza acordurilor bilaterale sau multilaterale, Comisia Națională și autoritățile relevante își comunică reciproc și prezintă autorităților competente și relevante din statele membre ale Uniunii Europene, la cerere, fără întârziere, informațiile necesare pentru a îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentei legi.
(2) Comisia Națională, autoritățile relevante și alte instituții sau persoane fizice și juridice care primesc informații confidențiale în exercitarea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei legi asigură același regim de circulație a informației ca cel stabilit de autoritatea furnizoare a informației.
14Articolul 14. Cooperarea între autorități
(1) Comisia Națională și autoritățile relevante cooperează strâns, inclusiv prin comunicarea tuturor informațiilor relevante în aplicarea prezentei legi. În cazul în care acest lucru este oportun și relevant, în vederea aplicării prezentei legi, Comisia Națională și autoritățile relevante cooperează cu alte autorități publice, cu autoritățile competente și relevante din statele membre ale Uniunii Europene, cu instituții și organizații internaționale specializate și cu autorități din alte state, în baza acordurilor bilaterale sau multilaterale.
(2) În exercitarea atribuțiilor care le revin conform art. 11 și art. 12, Comisia Națională și Banca Națională acordă importanța cuvenită efectului potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din Republica Moldova, în special în situațiile de urgență prevăzute la art. 15, pe baza informațiilor disponibile.
15Articolul 15. Situații de urgență
Comisia Națională și Banca Națională se informează reciproc, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice situație de urgență privind depozitarii centrali, activitatea participanților sau operațiunile cu instrumente financiare, inclusiv cu privire la eventualele evoluții apărute pe piețele financiare, care ar putea avea un efect negativ asupra lichidității pieței, asupra stabilității monedei în care se realizează decontarea, asupra integrității politicii monetare sau asupra stabilității sistemului financiar din Republica Moldova.
Secțiunea a 2-a Condiții și proceduri pentru autorizarea depozitarilor centrali
16Articolul 16. Autorizarea depozitarilor centrali
(1) Persoana juridică care se încadrează în definiția de depozitar central trebuie să obțină autorizare de la Comisia Națională înainte de începerea activității.
(2) Autorizarea stabilește serviciile de bază enumerate în secțiunea A din anexă și serviciile auxiliare de tip nebancar permise în temeiul secțiunii B din anexă pe care depozitarul central este autorizat să le presteze.
(3) Depozitarii centrali respectă condițiile necesare pentru acordarea autorizării pe întreaga perioadă de desfășurare a activității.
(4) Depozitarii centrali și auditorii independenți ai acestora aduc neîntârziat la cunoștința Comisiei Naționale toate modificările de fond care afectează respectarea condițiilor de autorizare.
17Articolul 17. Procedura de autorizare
(1) În vederea autorizării, depozitarul central aplicant depune o cerere de autorizare la Comisia Națională.
(2) Cererea de autorizare este însoțită de informațiile necesare care permit să se constate că depozitarul central aplicant a luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligațiile prevăzute de prezenta lege. Cererea de autorizare include informațiile stabilite de actele normative ale Comisiei Naționale, inclusiv un program de operațiuni care să specifice tipurile de activități preconizate și organizarea structurală a depozitarului central.
(3) În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea cererii, Comisia Națională analizează dacă aceasta este completă. Dacă cererea este incompletă, Comisia Națională notifică depozitarul central aplicant cu privire la deficiențele constatate și stabilește un termen până la care acesta trebuie să furnizeze informații suplimentare. Comisia Națională informează depozitarul central aplicant atunci când cererea este considerată completă. În cazul în care depozitarul central aplicant nu prezintă în termenul stabilit documentele și informațiile solicitate, Comisia Națională îl informează despre constatarea renunțării tacite la cerere. În cazul prezentării de către depozitarul central aplicant a informațiilor solicitate de Comisia Națională, aceasta examinează repetat plenitudinea cererii în termenul prevăzut de prezentul alineat.
(4) Din momentul în care cererea este considerată completă, Comisia Națională transmite toate informațiile incluse în cerere Băncii Naționale și consultă autoritatea în cauză cu privire la caracteristicile sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central. În acest caz:
a) Banca Națională emite un aviz motivat, în domeniile de competență prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. b), și îl transmite Comisiei Naționale în termen de 3 luni de la primirea informațiilor de la aceasta. În cazul în care Banca Națională nu furnizează un aviz în termenul menționat, se consideră că aceasta a emis un aviz pozitiv;
b) dacă Banca Națională emite în termenul indicat la lit. a) un aviz motivat negativ, iar Comisia Națională intenționează totuși să acorde autorizarea, Comisia Națională furnizează Băncii Naționale, în termen de o lună de la primirea avizului negativ, motivele pentru care intenționează să acorde autorizarea în pofida avizului negativ;
c) avizul negativ prevăzut la lit. b) conține o expunere exhaustivă a motivelor de respingere, precizând elementele de neconformitate a caracteristicilor sistemului de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central în raport cu cerințele cadrului normativ aplicabil.
(5) În cazul în care depozitarul central aplicant intenționează să presteze, pe lângă serviciile auxiliare de tip nebancar prevăzute în secțiunea B din anexă, și servicii și activități de investiții stabilite la art. 4 alin. (1) pct. 65 din Legea nr. 181/2026, Comisia Națională analizează capacitatea depozitarului central aplicant de a se conforma cerințelor Legii nr. 181/2026.
(6) Înainte de autorizarea depozitarului central aplicant, Comisia Națională consultă autoritățile competente din statul membru al Uniunii Europene în următoarele cazuri:
a) depozitarul central este o filială a unui depozitar central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene;
b) depozitarul central este o filială a întreprinderii-mamă a unui depozitar central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene;
c) depozitarul central este controlat de aceleași persoane fizice sau juridice care controlează un alt depozitar central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene.
(7) Consultarea prevăzută la alin. (6) se referă la următoarele:
a) evaluarea calității acționarilor și a persoanelor menționate la art. 29 alin. (6) și a reputației și experienței persoanelor menționate la art. 29 alin. (1) și (4) care conduc efectiv activitatea depozitarului central, în cazul în care respectivii acționari și persoane acționează în cadrul depozitarului central și al unui depozitar central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene;
b) dacă relațiile prevăzute la alin. (6), între depozitarul central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene și depozitarul central aplicant, nu afectează capacitatea acestuia din urmă de a respecta cerințele prezentei legi.
(8) Pe lângă consultarea autorităților competente prevăzute la alin. (6), Comisia Națională consultă, după caz, alte autorități, inclusiv autorități ce supraveghează o entitate care deține o participație calificată în depozitarul central aplicant, cu privire la aspectele prevăzute la alin. (7). În cazul în care autoritățile consultate potrivit alin. (6), (7) și prezentului alineat nu furnizează un răspuns în termen de 3 luni, se prezumă lipsa deținerii informațiilor relevante la caz.
(9) Prin derogare de la art. 60 alin. (1) din Codul administrativ nr. 116/2018, în termen de 6 luni de la depunerea unei cereri complete, Comisia Națională adoptă o decizie de autorizare sau o decizie de refuz al autorizării, motivată temeinic.
(10) Comisia Națională informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile consultate în temeiul alin. (4)–(8) cu privire la rezultatele procesului de autorizare, inclusiv cu privire la eventualele măsuri de remediere.
(11) Comisia Națională aprobă, prin actele sale normative:
a) informațiile pe care depozitarul central aplicant urmează să le prezinte Comisiei Naționale în cadrul cererii de autorizare;
b) formularele tip, modelele și procedurile pentru cererea de autorizare.
18Articolul 18. Efectele autorizării
(1) Activitățile depozitarului central autorizat se limitează la prestarea serviciilor indicate în autorizare sau care au fost notificate în conformitate cu art. 19 alin. (9).
(2) Sistemele de decontare a instrumentelor financiare pot fi gestionate numai de depozitari centrali autorizați sau de Banca Națională, în cazul în care aceasta acționează în calitate de depozitar central.
(3) Depozitarii centrali autorizați pot deține participații doar în cadrul unei persoane juridice a cărei activitate se limitează la prestarea serviciilor enumerate în secțiunile A și B din anexă, cu excepția cazului în care participațiile respective sunt aprobate de Comisia Națională în baza faptului că nu sporesc în mod semnificativ profilul de risc al acestora.
(4) Comisia Națională adoptă acte normative prin care stabilește criteriile pentru aprobarea participațiilor unui depozitar central la alte persoane juridice decât cele care prestează serviciile enumerate în secțiunile A și B din anexă. Aceste criterii includ:
a) complementaritatea serviciilor prestate de persoana juridică respectivă în raport cu serviciile prestate de depozitarul central;
b) nivelul de expunere a depozitarului central la datoriile care rezultă din participația respectivă;
c) alte criterii stabilite de Comisia Națională.
19Articolul 19. Extinderea și externalizarea unor activități și servicii
(1) Depozitarii centrali autorizați prezintă o cerere de autorizare Comisiei Naționale înainte de externalizarea unui serviciu de bază către o persoană terță în temeiul art. 35 sau înainte de extinderea activității prin adăugarea uneia sau mai multora dintre următoarele activități:
a) serviciile de bază stabilite în secțiunea A din anexă care nu sunt prevăzute de autorizarea inițială;
b) serviciile auxiliare, fără a fi explicit enumerate, în temeiul secțiunii B din anexă, care nu sunt prevăzute de autorizarea inițială;
c) gestionarea unui alt sistem de decontare a instrumentelor financiare;
d) decontarea integrală sau parțială a operațiunii aferente fondurilor bănești pentru sistemul de decontare a instrumentelor financiare în conturile altui agent de decontare;
e) stabilirea unei conexiuni interoperabile, inclusiv a conexiunilor interoperabile cu un depozitar central dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau cu un depozitar central dintr-o țară terță.
(2) Acordarea unei autorizări în cazurile prevăzute la alin. (1) se efectuează cu respectarea următoarelor cerințe:
a) autorizarea de externalizare a unui serviciu de bază către o persoană terță sau de extindere a activităților conform alin. (1) lit. a), c) și d) se emite conform procedurilor prevăzute la art. 17;
b) autorizarea de extindere a activităților conform alin. (1) lit. b) se emite conform procedurilor prevăzute la art. 17 alin. (1)–(3), (5) și (10);
c) autorizarea de extindere a activităților conform alin. (1) lit. e) se emite conform procedurilor prevăzute la art. 17 alin. (1)–(3);
d) Comisia Națională informează depozitarul central solicitant dacă autorizarea a fost acordată sau refuzată, în termen de 3 luni de la data depunerii unei cereri complete.
(3) Conexiunea interoperabilă poate fi instituită doar în temeiul autorizării emise de Comisia Națională în baza cererii, astfel cum se prevede la alin. (1) lit. e). La autorizarea conexiunii interoperabile cu un depozitar central dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau cu un depozitar central dintr-o țară terță, Comisia Națională consultă autoritatea competentă de supraveghere a depozitarului central din statul respectiv.
(4) Comisia Națională refuză să autorizeze o conexiune interoperabilă doar dacă această conexiune ar pune în pericol funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare sau ar crea un risc sistemic.
(5) Nu necesită obținerea unei autorizări, dar se notifică Comisiei Naționale și Băncii Naționale înainte de instituirea acestora, următoarele conexiuni între depozitarul central și un depozitar central dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau un depozitar central dintr-o țară terță:
a) conexiunile interoperabile între depozitarii centrali care își externalizează o parte din serviciile legate de conexiunile interoperabile către o autoritate publică, în conformitate cu art. 35 alin. (5);
b) conexiunea standard;
c) conexiunea personalizată;
d) conexiunea indirectă.
(6) La notificarea conform alin. (5), depozitarii centrali prezintă Comisiei Naționale și Băncii Naționale informațiile relevante care să le permită autorităților să evalueze conformitatea cu cerințele prevăzute la art. 54. Lista informațiilor relevante se stabilește de Comisia Națională în actele sale normative.
(7) Depozitarul central poate stabili și menține conexiuni cu un depozitar central dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau cu un depozitar central dintr-o țară terță conform condițiilor și procedurilor prevăzute de prezentul articol. La stabilirea conexiunilor cu un depozitar central dintr-o țară terță, informațiile furnizate de depozitarul central solicitant trebuie să permită Comisiei Naționale să evalueze dacă conexiunile în cauză îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 54 sau cerințele echivalente acestora.
(8) Comisia Națională solicită depozitarului central să întrerupă o conexiune între depozitari centrali care a fost notificată conform alin. (5) dacă conexiunea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 54 și, prin urmare, ar pune în pericol funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare sau ar crea un risc sistemic. Adresarea unei solicitări de întrerupere a conexiunii între depozitari centrali se efectuează conform art. 20 alin. (2) și (3).
(9) Serviciile auxiliare suplimentare enumerate în secțiunea B din anexă nu fac obiectul autorizării, dar se notifică Comisiei Naționale de către depozitarul central înainte de furnizarea lor.
20Articolul 20. Retragerea autorizării
(1) Fără a aduce atingere eventualelor acțiuni sau măsuri de remediere prevăzute în titlul V, Comisia Națională retrage autorizarea în oricare dintre următoarele situații, în cazul în care depozitarul central:
a) nu a folosit autorizarea timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizare sau nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate în ultimele 6 luni;
b) a obținut autorizarea prin declarații false sau alte mijloace ilicite;
c) nu îndeplinește condițiile în care i-a fost acordată autorizarea și nu a luat măsurile de remediere solicitate de Comisia Națională într-un termen prestabilit;
d) a încălcat grav sau în mod repetat cerințele stabilite de prezenta lege sau de Legea nr. 181/2026.
(2) La identificarea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1), Comisia Națională consultă Banca Națională cu privire la necesitatea retragerii autorizării.
(3) Banca Națională este în drept în orice moment să solicite Comisiei Naționale să analizeze dacă depozitarul central respectă în continuare condițiile în care i-a fost acordată autorizarea.
(4) Comisia Națională este în drept să limiteze retragerea autorizării la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar.
(5) Depozitarii centrali stabilesc și aplică proceduri adecvate, care asigură decontarea și transferul rapid și ordonat al activelor clienților și participanților către un alt depozitar central, în cazul retragerii autorizării prevăzute la alin. (1). Astfel de proceduri includ transferul conturilor de emisiune sau al evidențelor similare care atestă emisiunile de instrumente financiare și al evidențelor legate de furnizarea serviciilor de bază prevăzute la pct. 1 și 2 din secțiunea A din anexă.
21Articolul 21. Registrul depozitarilor centrali
(1) Denumirea fiecărui depozitar central care funcționează în conformitate cu prezenta lege și căruia i s-a acordat autorizarea sau recunoașterea în conformitate cu art. 17, 19, 24 sau 27 este înscrisă de Comisia Națională într-un registru, care indică serviciile și, după caz, categoriile de instrumente financiare pentru care a fost autorizat depozitarul central.
(2) Registrul prevăzut la alin. (1) include suplimentar sucursalele gestionate de depozitarul central din statele membre ale Uniunii Europene sau din țările terțe și conexiunile între depozitari centrali.
(3) Comisia Națională publică registrul depozitarilor centrali pe site-ul său web oficial și asigură actualizarea acestuia.
Secțiunea a 3-a Supravegherea depozitarilor centrali
22Articolul 22. Examinarea și evaluarea
(1) Comisia Națională examinează acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de depozitarul central, inclusiv planurile prevăzute la art. 23, pentru a verifica corespunderea cu prezenta lege, precum și evaluează riscurile la care depozitarul central este sau ar putea fi expus ori riscurile generate de acesta în privința funcționării armonioase și stabilității piețelor financiare din Republica Moldova.
(2) Comisia Națională stabilește frecvența și amploarea examinării și a evaluării prevăzute la alin. (1), luând în considerare dimensiunea, importanța sistemică, profilul de risc, natura, amploarea și complexitatea activităților depozitarului central în cauză.
(3) Examinarea și evaluarea au loc cel puțin o dată la 3 ani.
(4) Comisia Națională desfășoară controale având ca obiect depozitarul central.
(5) La etapa de examinare și evaluare conform alin. (1), Comisia Națională transmite Băncii Naționale informațiile necesare și o consultă pentru a stabili dacă depozitarul central îndeplinește cerințele prezentei legi sau alte cerințe ale legislației în ceea ce privește funcționarea sistemelor de decontare a instrumentelor financiare gestionate de depozitarul central.
(6) În cazul prevăzut la alin. (5), Banca Națională poate emite un aviz motivat în domeniile sale de competență în termen de 3 luni de la primirea informațiilor de la Comisia Națională.
(7) În cazul în care Banca Națională nu furnizează un aviz în termenul menționat, se consideră că aceasta a emis un aviz pozitiv.
(8) În cazul în care Banca Națională emite un aviz negativ motivat, iar Comisia Națională nu este de acord cu acesta, Comisia Națională furnizează Băncii Naționale, în termen de o lună de la primirea avizului negativ, o motivare care oferă referințele de rigoare la avizul negativ.
(9) Avizul negativ prevăzut la alin. (8) conține motivele complete și detaliate pentru care Banca Națională consideră că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de prezenta lege sau alte cerințe ale legislației.
(10) Comisia Națională informează Banca Națională cu privire la rezultatele examinării și evaluării prevăzute la alin. (1), inclusiv cu privire la eventualele măsuri de remediere sau sancțiuni.
(11) Comisia Națională solicită unui depozitar central care nu îndeplinește cerințele prezentei legi să întreprindă cât mai curând posibil acțiunile sau măsurile necesare pentru a remedia situația.
(12) Comisia Națională elaborează și aprobă reglementări care stabilesc:
a) informațiile pe care depozitarii centrali le furnizează Comisiei Naționale în scopul examinării și evaluării prevăzute la alin. (1);
b) informațiile pe care Comisia Națională le furnizează în conformitate cu alin. (10).
(13) Comisia Națională elaborează și aprobă formularele tip, modelele și procedurile pentru furnizarea de către depozitarii centrali a informațiilor prevăzute la alin. (12) lit. a).
23Articolul 23. Planurile de redresare și de lichidare ordonată
(1) Depozitarul central identifică scenarii care l-ar putea împiedica să furnizeze operațiunile și serviciile sale critice în condiții de continuitate ale activității și evaluează eficacitatea unei game complete de opțiuni de redresare sau de lichidare ordonată, luând în considerare diferitele riscuri independente și conexe la care este expus.
(2) În baza scenariilor identificate, depozitarul central elaborează și prezintă Comisiei Naționale planuri adecvate pentru redresarea sau lichidarea sa ordonată.
(3) Planurile prevăzute la alin. (2) iau în considerare dimensiunea, importanța sistemică, natura, amploarea și complexitatea activităților depozitarului central și conțin cel puțin următoarele elemente:
a) un rezumat al principalelor strategii de redresare și de lichidare ordonată a depozitarului central;
b) operațiunile și serviciile critice ale depozitarului central;
c) proceduri adecvate care asigură atragerea de capitaluri suplimentare, în cazul în care capitalul depozitarului central se apropie de nivelul prevăzut la art. 52 alin. (1) sau scade sub acest nivel;
d) proceduri adecvate pentru asigurarea unei lichidări sau restructurări ordonate a operațiunilor și a serviciilor depozitarului central, în cazul în care depozitarul central este în imposibilitatea de a atrage capitaluri noi;
e) proceduri adecvate care să asigure decontarea și transferul la timp și ordonat al activelor clienților și participanților către un alt depozitar central, în cazul în care depozitarul central se regăsește în situația în care se află permanent în imposibilitatea de a-și restabili operațiunile și serviciile critice;
f) o descriere a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a principalelor strategii de redresare și de lichidare.
(4) Depozitarul central deține capacitățile necesare de a identifica și a furniza entităților implicate informațiile relevante pentru aplicarea planurilor în timp util în cadrul scenariilor de stres.
(5) Planurile prevăzute la alin. (2) se aprobă de către organul de conducere sau de comitetul responsabil al depozitarului central.
(6) Depozitarul central revizuiește și actualizează planurile în mod regulat, cel puțin o dată la doi ani. Planurile actualizate se prezintă Comisiei Naționale.
(7) Comisia Națională solicită depozitarului central să elaboreze măsuri suplimentare sau măsuri alternative în cazul în care consideră că planurile depozitarului central sunt insuficiente.
(8) Dacă un depozitar central intră sub incidența Legii nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor (în continuare – Legea nr. 232/2016), sunt respectate următoarele cerințe:
a) în cazul în care a fost elaborat un plan de redresare în temeiul Legii nr. 232/2016, depozitarul central transmite Comisiei Naționale planul de redresare;
b) în cazul în care planul de redresare sau planul de rezoluție întocmit în temeiul Legii nr. 232/2016 conține toate elementele enumerate la alin. (3), depozitarul central nu este obligat să elaboreze planurile prevăzute la alin. (2).
Secțiunea a 4-a Prestarea de servicii de către depozitarii centrali din statele membre ale Uniunii Europene
24Articolul 24. Libertatea de prestare a serviciilor de către depozitarii centrali din statele membre ale Uniunii Europene
Un depozitar central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene poate furniza serviciile prevăzute în anexă pe teritoriul Republicii Moldova prin înființarea unei sucursale, cu respectarea următoarelor condiții:
a) aceste servicii sunt prevăzute de autorizarea pe care o deține;
b) prezintă notificarea privind desfășurarea serviciilor în Republica Moldova către autoritatea competentă din statul membru al Uniunii Europene.
25Articolul 25. Cooperarea Comisiei Naționale cu autoritățile din statul membru al Uniunii Europene
(1) În cazul în care un depozitar central autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene a înființat o sucursală în Republica Moldova sau un depozitar central a înființat o sucursală pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Comisia Națională cooperează cu autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene în exercitarea atribuțiilor sale, în special atunci când efectuează controale în cadrul sucursalei deschise de depozitarul central pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene.
(2) Comisia Națională poate efectua, în exercitarea atribuțiilor, controale la sucursala deschisă de depozitarul central pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene, după informarea autorității competente a statului respectiv.
(3) Comisia Națională poate invita reprezentanții autorității competente a statului membru al Uniunii Europene și ai ESMA să participe la controalele la fața locului. Comisia Națională transmite, de asemenea, ESMA și colegiului supraveghetorilor prevăzut la art. 26 constatările inspecțiilor la fața locului și informații privind orice măsuri de remediere sau sancțiuni decise de autoritatea competentă respectivă.
(4) Comisia Națională comunică fără întârziere, la cererea autorității competente a statului membru al Uniunii Europene, identitatea emitenților stabiliți în statul membru al Uniunii Europene și a participanților care dețin instrumente financiare constituite în temeiul legislației statului membru al Uniunii Europene în sistemele de decontare a instrumentelor financiare operate de depozitarul central care furnizează servicii de bază, astfel cum sunt menționate la secțiunea A pct. 1 și 2 din anexă, în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației statului membru al Uniunii Europene, precum și orice alte informații relevante referitoare la activitățile unui depozitar central care furnizează servicii de bază în statul membru al Uniunii Europene prin intermediul unei sucursale.
(5) În cazul în care Comisia Națională are motive clare și demonstrabile să considere că depozitarul central din statul membru al Uniunii Europene care furnizează servicii pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu art. 24 încalcă obligațiile care decurg din prevederile prezentei legi, aceasta informează autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene și, după caz, colegiul supraveghetorilor prevăzut la art. 26 cu privire la aceste constatări.
(6) În cazul în care, după măsurile aplicate de autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene, depozitarul central din statul membru al Uniunii Europene continuă să încalce obligațiile care decurg din prevederile prezentei legi, Comisia Națională, după informarea autorității competente a statului membru al Uniunii Europene, ia măsurile adecvate necesare pentru a asigura respectarea prevederilor prezentei legi pe teritoriul Republicii Moldova. Comisia Națională informează, după caz, fără întârziere nejustificată colegiul supraveghetorilor prevăzut la art. 26 cu privire la aceste măsuri.
26Articolul 26. Colegiul supraveghetorilor
(1) Comisia Națională înființează un colegiu de supraveghetori care să îndeplinească sarcinile prevăzute la alin. (8) (în continuare – colegiu) în legătură cu un depozitar central ale cărui activități sunt considerate a fi de o importanță semnificativă pentru funcționarea piețelor instrumentelor financiare și pentru protecția investitorilor în cel puțin două state membre ale Uniunii Europene.
(2) Comisia Națională înființează colegiul în termen de o lună de la data la care:
a) stabilește că activitățile desfășurate de depozitarul central în cel puțin două state membre ale Uniunii Europene au o importanță semnificativă; sau
b) este notificată de una dintre entitățile enumerate la alin. (4) că activitățile desfășurate de depozitarul central în cel puțin două state membre ale Uniunii Europene au o importanță semnificativă.
(3) Comisia Națională gestionează și prezidează colegiul.
(4) Comisia Națională adresează propuneri de participare în cadrul colegiului către următoarele autorități:
a) ESMA;
b) Banca Națională;
c) autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în care activitățile depozitarului central au o importanță semnificativă;
d) Autoritatea Bancară Europeană (ABE), în cazul în care depozitarul central a fost autorizat în temeiul art. 60 alin. (3).
(5) În cazul în care activitățile unui depozitar central pentru care s-a înființat un colegiu nu au o importanță semnificativă într-un stat membru al Uniunii Europene în care este stabilită o filială care aparține aceluiași grup de întreprinderi ca și depozitarul central sau întreprinderea-mamă a acestuia ori în cazul în care depozitarul central pentru care s-a înființat un colegiu are dreptul să presteze servicii în alt stat membru al Uniunii Europene, autoritatea competentă și autoritățile relevante din statul membru al Uniunii Europene respectiv pot participa, la cererea lor, la colegiu.
(6) Comisia Națională notifică ESMA componența colegiului în termen de o lună de la înființarea lui, precum și orice modificare a componenței acestuia în termen de o lună de la modificarea respectivă. Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial, fără întârzieri nejustificate, lista membrilor colegiului și actualizează această listă.
(7) O autoritate competentă care nu este membră a colegiului poate solicita acestuia orice informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere.
(8) Fără a aduce atingere responsabilităților care le revin autorităților competente în temeiul prezentei legi, colegiul asigură:
a) schimbul de informații, inclusiv cererile de informații în temeiul art. 13–15 și informațiile privind procesul de examinare și evaluare în temeiul art. 22;
b) supravegherea eficientă prin evitarea acțiunilor de supraveghere redundante inutile;
c) aprobarea delegării voluntare de sarcini către membrii săi;
d) schimbul de informații privind externalizarea sau extinderea autorizată a activităților și serviciilor în temeiul art. 19;
e) cooperarea dintre autoritățile competente din Republica Moldova și din statul membru al Uniunii Europene în temeiul art. 25 în ceea ce privește eventualele probleme întâmpinate în furnizarea de servicii în alte state membre ale Uniunii Europene;
f) schimbul de informații privind structura grupului, conducerea superioară, organul de conducere și acționarii, în conformitate cu art. 29;
g) schimbul de informații privind procesele sau mecanismele care au un impact semnificativ asupra guvernanței sau a gestionării riscurilor pentru depozitarii centrali care fac parte din grup.
(9) Președintele convoacă o reuniune a colegiului cel puțin o dată pe an sau la cererea unui membru al colegiului. Pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor atribuite colegiului în temeiul alin. (8), membrii colegiului pot adăuga puncte pe ordinea de zi a unei reuniuni. Președintele poate invita, la necesitate, și alți participanți la discuțiile colegiului pe teme specifice. Membrii colegiului, cu excepția președintelui, pot decide să nu participe la oricare dintre ședințele colegiului.
(10) La cererea oricăruia dintre membrii săi, colegiul adoptă, în conformitate cu alin. (11), avize fără caracter obligatoriu cu privire la:
a) chestiunile identificate în cursul proceselor de examinare și evaluare în temeiul art. 22 sau art. 66;
b) chestiuni legate de orice externalizare sau extindere a activităților și serviciilor în temeiul art. 19;
c) chestiuni legate de orice posibilă încălcare a prezentei legi care rezultă din prestarea de servicii într-un stat membru al Uniunii Europene, astfel cum se menționează la art. 25 alin. (6).
(11) Colegiul adoptă avize neobligatorii pe baza unei majorități simple a membrilor săi. Comisia Națională și membrii menționați la alin. (4) lit. b) și c) dispun de drept de vot. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. Membrii cu drept de vot care exercită mai multe funcții, inclusiv cea de autoritate competentă și de autoritate relevantă, dispun de un vot pentru fiecare funcție pe care o exercită.
(12) Funcționarea colegiului se bazează pe un acord scris între toți membrii acestuia. Acordul definește modalitățile practice de funcționare a colegiului, inclusiv modalitățile de comunicare între membrii colegiului, și poate defini sarcinile care urmează să fie încredințate membrilor colegiului.
Secțiunea a 5-a Relațiile cu depozitarii centrali din țări terțe
27Articolul 27. Depozitarii centrali din țări terțe
(1) Depozitarul central dintr-o țară terță poate presta pe teritoriul Republicii Moldova serviciile prevăzute în anexă în cazul în care:
a) există o decizie de echivalență adoptată de Comisia Europeană privind cadrul juridic al țării terțe respective, depozitarul central din țara terță este recunoscut de către ESMA pentru operarea într-un stat membru al Uniunii Europene și respectă prevederile art. 24; sau
b) a obținut autorizarea Comisiei Naționale conform art. 17.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), depozitarul central dintr-o țară terță care intenționează să presteze serviciile de bază stabilite la pct. 1 și 2 din secțiunea A din anexă în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației Republicii Moldova sau să înființeze o sucursală în Republica Moldova este supus procedurii prevăzute la alin. (5)–(14).
(3) Depozitarul central dintr-o țară terță este în drept să presteze serviciul de bază menționat la pct. 3 din secțiunea A din anexă în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației Republicii Moldova, prevăzute la art. 55 alin. (2), cu condiția că acesta adresează Comisiei Naționale o solicitare în acest sens.
(4) Depozitarul central stabilit și autorizat în Republica Moldova poate institui sau menține conexiuni cu depozitarii centrali din țări terțe în conformitate cu art. 54. Depozitarul central care intenționează să presteze servicii într-o țară terță respectă prevederile art. 24 dacă legislația țării terțe respective permite acest fapt.
(5) Comisia Națională recunoaște un depozitar central dintr-o țară terță care a solicitat recunoașterea în vederea prestării serviciilor prevăzute la alin. (2), după consultarea entităților prevăzute la alin. (6), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) autoritatea competentă a aprobat actele prevăzute la alin. (16);
b) depozitarul central dintr-o țară terță face obiectul unei obligații efective de autorizare, supraveghere și monitorizare sau, dacă sistemul de decontare a instrumentelor financiare este gestionat de o bancă centrală, al monitorizării, prin care se asigură conformitatea deplină cu cerințele prudențiale aplicabile în țara terță respectivă;
c) au fost încheiate acorduri de cooperare, în conformitate cu alin. (17), între Comisia Națională și autoritățile responsabile din țara terță respectivă;
d) în cazurile necesare, depozitarul central dintr-o țară terță întreprinde măsurile necesare care asigură respectarea de către utilizatorii săi a legislației aplicabile a Republicii Moldova, iar caracterul adecvat al măsurilor respective a fost confirmat de Comisia Națională;
e) depozitarul central dintr-o țară terță este stabilit sau autorizat într-un stat care nu este identificat ca stat cu grad înalt de risc, conform actelor Comisiei Naționale;
f) depozitarul central dintr-o țară terță întrunește cerințele prevăzute la alin. (3).
(6) La evaluarea respectării cerințelor prevăzute la alin. (5), autoritatea competentă se consultă cu:
a) Banca Națională și celelalte autorități relevante;
b) autoritățile din țara terță responsabile de autorizarea, supravegherea și monitorizarea depozitarilor centrali.
(7) Depozitarii centrali din țări terțe prevăzuți la alin. (2) depun la Comisia Națională cererea de recunoaștere și toate informațiile necesare pentru recunoașterea lor, conform actelor normative emise de Comisia Națională.
(8) În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea cererii prevăzute la alin. (7), Comisia Națională evaluează dacă aceasta este completă.
(9) Dacă cererea este incompletă, Comisia Națională notifică depozitarul central aplicant cu privire la deficiențele constatate și stabilește un termen până la care acesta urmează să furnizeze informații suplimentare. Comisia Națională informează depozitarul central aplicant atunci când cererea este considerată completă. În cazul în care depozitarul central aplicant nu prezintă documentele și informațiile solicitate în termenul stabilit, Comisia Națională îl informează despre constatarea renunțării tacite la cerere. În cazul prezentării de către depozitarul central aplicant a informațiilor solicitate de Comisia Națională, aceasta examinează repetat plenitudinea cererii în termenul prevăzut la alin. (8).
(10) În situația în care depozitarul central aplicant nu prezintă documentele și/sau informațiile solicitate și/sau nu înlătură neajunsurile în termenul stabilit, Comisia Națională constată renunțarea tacită la cererea de recunoaștere, precum și notifică neîntârziat depozitarul central aplicant despre aceasta, fapt ce duce la încetarea procedurii administrative și la restituirea documentelor și informațiilor anexate la cererea de recunoaștere, fără examinarea acestora.
(11) Comisia Națională consultă entitățile prevăzute la alin. (6) în termen de 3 luni de la primirea setului complet de documente de la depozitarul central aplicant.
(12) Prin derogare de la art. 60 alin. (1) din Codul administrativ nr. 116/2018, în termen de 6 luni de la notificarea caracterului complet al setului de documente, Comisia Națională evaluează conformitatea acestuia cu legislația aplicabilă a Republicii Moldova și emite o decizie motivată temeinic privind acordarea recunoașterii sau de refuz al acesteia, precum și informează depozitarul central aplicant în acest sens. Decizia de recunoaștere se ia de Comisia Națională în cazul îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute la alin. (5).
(13) Comisia Națională este în drept să solicite autorităților responsabile de supravegherea depozitarului central din țara terță, recunoscut conform alin. (5):
a) să prezinte periodic informații privind activitățile desfășurate în Republica Moldova de depozitarul central din țara terță, inclusiv în scopul colectării de date statistice;
b) să comunice, într-un termen adecvat, identitatea emitenților și a participanților la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de depozitarul central din țara terță, precum și orice altă informație relevantă referitoare la activitățile desfășurate în Republica Moldova de depozitarul central din țara terță.
(14) Comisia Națională reexaminează recunoașterea depozitarului central din țara terță și, după consultarea autorităților prevăzute la alin. (6), emite o nouă decizie de recunoaștere, conform cerințelor prevăzute la alin. (5)–(7), în cazul în care depozitarul central din țara terță solicită să își extindă serviciile prestate în Republica Moldova.
(15) Comisia Națională retrage recunoașterea depozitarului central din țara terță:
a) dacă acesta nu mai întrunește cerințele pentru recunoaștere prevăzute la alin. (5); sau
b) la identificarea uneia dintre situațiile prevăzute la art. 20 alin. (1).
(16) Comisia Națională aprobă, prin actele sale normative, criterii pentru a stabili dacă:
a) mecanismele juridice și de supraveghere din țara terță asigură că depozitarii centrali autorizați în țara terță respectă cerințele juridice obligatorii care sunt în fapt echivalente cu cerințele din prezenta lege;
b) depozitarii centrali din țara terță fac obiectul supravegherii, monitorizării și aplicării efective în țara respectivă în mod permanent;
c) cadrul juridic al țării terțe în cauză prevede un sistem echivalent de recunoaștere a depozitarilor centrali autorizați în temeiul legislației țărilor terțe.
În procesul de stabilire a criteriilor prevăzute de prezentul alineat, Comisia Națională analizează, la necesitate, dacă mecanismele juridice și de supraveghere din țara terță respectă standardele CPSS-IOSCO convenite la nivel internațional, în măsura în care acestea din urmă nu contravin cerințelor stabilite de prezenta lege.
(17) Comisia Națională încheie acorduri de cooperare cu autoritățile responsabile din țara terță în care cadrul juridic și cadrul de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente de către Comisia Europeană în conformitate cu alin. (1). Acordurile în cauză stabilesc cel puțin:
a) mecanismul utilizat pentru schimbul de informații dintre Comisia Națională și autoritățile responsabile din țara terță respectivă, inclusiv accesul la informațiile solicitate de autoritatea competentă privind depozitarii centrali autorizați în țara terță, în special accesul la informațiile prevăzute la alin. (13);
b) mecanismul de notificare imediată a Comisiei Naționale în cazul în care autoritatea responsabilă din țara terță constată încălcarea de către depozitarul central pe care îl supraveghează a condițiilor de autorizare sau a actelor normative aplicabile;
c) procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv, după caz, inspecțiile la fața locului.
În cazul în care un acord de cooperare prevede transferul de date cu caracter personal de către Comisia Națională, sunt respectate cerințele legislației privind datele cu caracter personal.
(18) În cazul în care un depozitar central dintr-o țară terță a fost recunoscut în conformitate cu alin. (5)–(15), acesta este în drept să presteze pe teritoriul Republicii Moldova serviciile prevăzute în anexă, inclusiv prin înființarea unei sucursale.
(19) Comisia Națională adoptă acte care conțin reglementări privind informațiile pe care depozitarii centrali aplicanți le prezintă Comisiei Naționale în vederea recunoașterii conform alin. (7).
(20) Suplimentar cerinței menționate la alin. (14), Comisia Națională stabilește în actele sale normative informațiile pe care depozitarii centrali dintr-o țară terță le prezintă Comisiei Naționale. Informațiile respective se limitează la strictul necesar și includ:
a) numărul de participanți din Republica Moldova pentru care depozitarul central dintr-o țară terță prestează sau intenționează să presteze serviciile prevăzute la alin. (3);
b) numărul și volumul de tranzacții cu instrumente financiare decontate în cursul anului precedent;
c) numărul și volumul de tranzacții decontate de participanții săi în cursul anului precedent.
Capitolul II CERINȚELE APLICABILE DEPOZITARILOR CENTRALI
Secțiunea 1 Cerințe organizatorice
28Articolul 28. Dispoziții generale privind cerințele organizatorice
(1) Depozitarul central dispune de un sistem robust de guvernanță, care include o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente, procese eficiente de identificare, gestionare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau poate fi expus, precum și politici adecvate de remunerare și mecanisme de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase.
(2) Depozitarul central aprobă politici și proceduri eficiente pentru a asigura respectarea prevederilor prezentei legi, inclusiv de către membrii conducerii superioare și angajații acestuia.
(3) În cazul în care un depozitar central intenționează să presteze servicii auxiliare de tip bancar altor depozitari centrali în temeiul art. 60 alin. (3) lit. b), depozitarul central respectiv dispune de norme și proceduri clare care gestionează potențialele conflicte de interese și atenuează riscul de tratament discriminatoriu față de alți depozitari centrali și față de participanții acestora.
(4) Depozitarul central stabilește și aplică mecanisme organizatorice și administrative scrise eficace pentru identificarea și gestionarea conflictelor de interese potențiale dintre participanții săi sau clienții acestora și depozitarul central, inclusiv cu:
a) membrii conducerii superioare a depozitarului central;
b) angajații depozitarului central;
c) membrii organelor de conducere ale depozitarului central;
d) orice persoane care dețin controlul direct sau indirect asupra depozitarului central;
e) persoana care are legături strânse cu oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a)–c);
f) persoana care are legături strânse cu depozitarul central.
(5) Depozitarul central instituie proceduri de soluționare adecvate în cazul apariției unui potențial conflict de interese.
(6) Depozitarul central dezvăluie public cerințele de guvernanță și regulile aplicabile activității sale.
(7) Depozitarul central dispune de proceduri adecvate în baza cărora angajații raportează la nivel intern, prin intermediul unui canal specific instituit de depozitarul în cauză, încălcările potențiale ale prezentei legi.
(8) Depozitarul central este supus unor audituri periodice și independente. Rezultatele auditului se transmit organului de conducere și se prezintă Comisiei Naționale și, după caz, luând în considerare eventualele conflicte de interese dintre membrii comitetului de utilizatori și depozitarul central în cauză, se prezintă comitetului de utilizatori.
(9) În cazul în care depozitarul central face parte dintr-un grup de întreprinderi care include alți depozitari centrali sau instituțiile de credit prevăzute în titlul IV, acesta aprobă politici și proceduri detaliate care precizează modul în care cerințele prevăzute de prezentul articol se aplică grupului și diferitelor entități ale grupului.
(10) Comisia Națională elaborează și adoptă acte normative care stabilesc, atât la nivelul depozitarului central, cât și la nivelul grupului, în conformitate cu alin. (9):
a) instrumentele de monitorizare a riscurilor prevăzute la alin. (1);
b) atribuțiile personalului-cheie privind riscurile prevăzute la alin. (1);
c) potențialele conflicte de interese prevăzute la alin. (4);
d) metodele de audit prevăzute la alin. (8);
e) circumstanțele în care este oportun, luând în considerare potențialele conflicte de interese dintre membrii comitetului de utilizatori și depozitarul central, ca rezultatele auditului să fie prezentate comitetului de utilizatori conform alin. (8).
(11) Suplimentar celor prevăzute la alin. (10), Comisia Națională elaborează și adoptă acte normative care stabilesc reglementări privind normele și procedurile prevăzute la alin. (3).
29Articolul 29. Conducerea superioară, organul de conducere și acționarii
(1) Conducerea superioară a depozitarului central are o bună reputație și experiență suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a depozitarului central.
(2) Depozitarul central are un organ de conducere în care cel puțin o treime dintre membri, dar nu mai puțin de doi, sunt independenți.
(3) Remunerarea membrilor independenți și a celorlalți membri fără funcție executivă ai organului de conducere nu este legată de performanța comercială a depozitarului central.
(4) Organul de conducere este compus din membri adecvați, cu o reputație suficient de bună, care dețin o combinație adecvată de competențe, experiență și cunoștințe privind entitatea și piața. Membrii fără funcție executivă ai organului de conducere stabilesc un obiectiv privind reprezentarea sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere și elaborează o politică privind modalitățile de creștere a numărului de persoane aparținând sexului subreprezentat, pentru atingerea obiectivului respectiv. Obiectivul, politica și punerea în aplicare a acesteia se dezvăluie public.
(5) Depozitarul central stabilește rolul și atribuțiile organului de conducere. Procesele-verbale ale ședințelor organului de conducere se prezintă Comisiei Naționale și, la cerere, auditorului.
(6) Comisia Națională autorizează depozitarul central doar după recepționarea informațiilor privind identitatea acționarilor sau asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate în capitalul depozitarului central și mărimea acestor participații.
(7) Comisia Națională refuză autorizarea unui depozitar central în cazul în care nu are certitudinea că acționarii sau asociații care dețin participații calificate în depozitarul central au caracterul adecvat pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a depozitarului central.
(8) În cazul în care există legături strânse între depozitarul central și alte persoane fizice sau juridice, Comisia Națională acordă autorizarea doar dacă legăturile în cauză nu împiedică exercitarea eficientă a atribuțiilor de supraveghere de către Comisia Națională.
(9) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (6) exercită o influență care poate prejudicia administrarea sănătoasă și prudentă a depozitarului central, Comisia Națională ia măsurile necesare pentru a înlătura această situație, care pot include retragerea autorizării depozitarului central.
(10) Comisia Națională refuză autorizarea depozitarului central în cazul în care actele normative ale unui alt stat, aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care depozitarul central are legături strânse, sau dificultățile legate de aplicarea actelor în cauză împiedică Comisia Națională să își exercite în mod eficient atribuțiile de supraveghere.
(11) Depozitarul central este obligat:
1) să prezinte Comisiei Naționale informații privind acționarii săi care dețin participații calificate în capital, în special privind identitatea și valoarea intereselor oricărei persoane care deține o participație calificată în depozitarul central;
2) să dezvăluie public:
a) informațiile prezentate Comisiei Naționale conform pct. 1);
b) informațiile privind transferul drepturilor de proprietate care duce la modificarea controlului asupra depozitarului central.
30Articolul 30. Informații prezentate autorităților competente
(1) Depozitarul central notifică Comisia Națională privind orice modificări în conducerea superioară și organul de conducere, în termen de 10 zile de la data luării deciziei de aprobare în funcție, precum și prezintă Comisiei Naționale informațiile necesare care permit evaluarea corespunderii cu art. 29 alin. (1)–(5).
(2) În cazul în care activitățile întreprinse de membrul organului de conducere prejudiciază sau pot prejudicia administrarea sănătoasă și prudentă a depozitarului central, Comisia Națională ia măsurile necesare, care pot include retragerea membrului respectiv din organul de conducere.
(3) Comisia Națională este notificată în prealabil, în scris, cu privire la:
a) decizia oricărei persoane fizice sau juridice care acționează individual sau concertat (în continuare – achizitor potențial) de a achiziționa, direct sau indirect, o participație calificată într-un depozitar central sau de a majora, direct sau indirect, o astfel de participație, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să atingă ori să depășească 10 %, 20 %, 30 % sau 50 % ori să transforme depozitarul central în filială a sa (în continuare – achiziție propusă). Notificarea indică mărimea participației și informațiile relevante prevăzute la art. 31 alin. (6);
b) decizia oricărei persoane fizice sau juridice de a înstrăina, direct sau indirect, o participație calificată într-un depozitar central (în continuare – vânzător potențial). Notificarea indică mărimea participației;
c) decizia vânzătorului potențial de a-și reduce participația calificată, dacă proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut va scădea sub 10 %, 20 %, 30 % sau 50 % ori dacă, în urma reducerii participării, depozitarul central va înceta să fie filiala acestuia.
(4) Comisia Națională prezintă achizitorului potențial sau vânzătorului potențial, în mod prompt, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la alin. (3) și a informațiilor prevăzute la alin. (5), o confirmare scrisă de recepționare a acestora. În momentul prezentării confirmării de recepționare, Comisia Națională comunică achizitorului potențial sau vânzătorului potențial data la care expiră perioada de evaluare.
(5) Comisia Națională efectuează evaluarea menționată la art. 31 alin. (1) (în continuare – evaluare) în termen de 60 de zile lucrătoare de la data prezentării confirmării scrise de recepționare a notificării și a informațiilor anexate la notificare conform listei prevăzute la art. 31 alin. (6) (în continuare – perioadă de evaluare).
(6) Comisia Națională este în drept să solicite informații suplimentare necesare pentru efectuarea evaluării, cu respectarea următoarelor cerințe:
a) informațiile suplimentare se solicită nu mai târziu de a cincizecea zi lucrătoare a perioadei de evaluare;
b) solicitarea de prezentare a informațiilor suplimentare se face în scris, cu indicarea informațiilor suplimentare care urmează a fi prezentate de achizitorul potențial sau vânzătorul potențial.
(7) Perioada de evaluare se suspendă de drept, fără adoptarea unei decizii în acest sens, de la data solicitării de către Comisia Națională a informațiilor suplimentare și până la data primirii răspunsului achizitorului potențial la această solicitare.
(8) Durata suspendării perioadei de evaluare nu depășește 20 de zile lucrătoare, cu excepția cazului prevăzut la alin. (10).
(9) Orice solicitare suplimentară în vederea completării sau clarificării informațiilor nu duce la suspendarea perioadei de evaluare.
(10) Comisia Națională poate prelungi suspendarea menționată la alin. (8) până la cel mult 30 de zile lucrătoare în cazul în care achizitorul potențial este situat sau este reglementat în afara Republicii Moldova ori este o persoană fizică sau juridică care nu este supusă supravegherii în temeiul prezentei legi, al Legii nr. 181/2026, al Legii nr. 202/2017, al legislației privind fondurile de investiții sau al Legii nr. 92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare.
(11) Dacă, ca urmare a evaluării, decide să refuze efectuarea achiziției propuse, Comisia Națională informează în scris achizitorul potențial în termen de două zile lucrătoare de la luarea deciziei, dar fără a depăși perioada de evaluare, indicând motivele care au stat la baza deciziei. La cererea achizitorului potențial, Comisia Națională dezvăluie public motivarea deciziei.
(12) Dacă Comisia Națională nu refuză efectuarea achiziției în perioada de evaluare, achiziția se consideră aprobată.
(13) Comisia Națională poate stabili un termen maxim pentru finalizarea achiziției propuse și îl poate prelungi, dacă este necesar.
31Articolul 31. Evaluarea
(1) La examinarea notificării prevăzute la art. 30 alin. (3) și a informațiilor prevăzute la art. 30 alin. (6)–(9), pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a depozitarului central vizat de achiziția propusă și ținând seama de influența probabilă a achizitorului potențial asupra depozitarului central, Comisia Națională evaluează caracterul adecvat al achizitorului potențial, precum și soliditatea financiară a achiziției propuse, pe baza următoarelor elemente cumulative:
a) reputația și soliditatea financiară a achizitorului potențial;
b) reputația, cunoștințele, aptitudinile și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea depozitarului central în urma achiziției propuse;
c) capacitatea sau incapacitatea depozitarului central de a respecta în permanență prevederile prezentei legi;
d) existența unor motive rezonabile de a suspecta că, în legătură cu achiziția propusă, este în curs sau a avut loc o faptă ori o tentativă de spălare a banilor sau de finanțare a unor acte de terorism, în înțelesul legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, sau că achiziția propusă ar putea face să crească un astfel de risc.
(2) La evaluarea solidității financiare a achizitorului potențial, Comisia Națională acordă o atenție specială tipului de activități desfășurate și preconizate în cadrul depozitarului central vizat de achiziția propusă.
(3) La evaluarea capacității depozitarului central de a respecta prevederile prezentei legi, Comisia Națională verifică în special dacă grupul din care depozitarul central va face parte are o structură care permite exercitarea unei supravegheri eficace și schimbul eficient de informații între Comisia Națională și autoritățile responsabile din alte state.
(4) Comisia Națională refuză achiziția propusă doar dacă există motive rezonabile în acest sens pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1)–(3) sau dacă informațiile furnizate de achizitorul potențial sunt incomplete.
(5) Comisia Națională nu impune condiții prealabile în ceea ce privește nivelul participației care urmează să fie achiziționată și nu examinează achiziția propusă din punctul de vedere al nevoilor economice ale pieței.
(6) Comisia Națională aprobă lista informațiilor care urmează a fi prezentate în scopul evaluării, la depunerea notificării conform art. 30 alin. (3), respectând următoarele cerințe:
a) informațiile solicitate sunt proporționale și adaptate la natura achizitorului potențial și a achiziției propuse;
b) sunt solicitate doar informații care prezintă relevanță pentru o evaluare prudențială;
c) lista informațiilor se publică pe site-ul web oficial al autorității competente.
(7) Fără a aduce atingere prevederilor din art. 30 alin. (3)–(10), în cazul în care Comisiei Naționale i-au fost notificate pentru același depozitar central două sau mai multe achiziții sau majorări propuse de participații calificate, Comisia Națională tratează achizitorii potențiali în mod nediscriminatoriu.
(8) Comisia Națională aprobă criterii privind evaluarea caracterului adecvat al persoanelor care conduc activitatea depozitarului central, precum și privind normele procedurale și criteriile de evaluare pentru evaluarea prudențială a achizițiilor directe sau indirecte și a majorărilor de participații în depozitarul central, în conformitate cu ghidurile ESMA.
32Articolul 32. Derogare pentru depozitarii centrali care prestează servicii auxiliare de tip bancar
Prevederile art. 30 și 31 nu se aplică depozitarului central care a fost autorizat în temeiul art. 60 alin. (6) și care cade sub incidența Legii nr. 202/2017.
33Articolul 33. Comitetul de utilizatori
(1) Depozitarii centrali înființează un comitet de utilizatori pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, care este compus din reprezentanți ai emitenților și ai participanților la respectivele sisteme de decontare a instrumentelor financiare și ale cărui recomandări nu sunt supuse unei influențe necorespunzătoare din partea conducerii depozitarului central.
(2) Depozitarul central stabilește, într-un mod nediscriminatoriu, mandatul fiecărui comitet de utilizatori înființat, un sistem de guvernanță al acestuia care îi asigură independența, procedurile operaționale, criteriile de admitere și mecanismul de alegere a membrilor comitetului.
(3) Depozitarul central stabilește un sistem de guvernanță care asigură că comitetul de utilizatori raportează direct organului de conducere și se reunește în ședințe periodice. Depozitarul central dezvăluie public sistemul de guvernanță aplicat comitetului de utilizatori.
(4) Comitetul de utilizatori prezintă recomandări organului de conducere cu privire la principalele aspecte care îi afectează pe membrii acestuia, inclusiv:
a) criteriile privind acceptarea emitenților și participanților în sistemul de decontare a instrumentelor financiare;
b) nivelul serviciilor oferite de depozitarul central, care include alegerea mecanismelor de compensare și decontare, structura operațională a depozitarului central, gama de produse decontate sau înregistrate, utilizarea tehnologiilor pentru operațiunile depozitarului central și procedurile relevante.
(5) Comitetul de utilizatori poate prezenta organului de conducere al depozitarului central un aviz consultativ care cuprinde argumente detaliate cu privire la structura prețurilor și a comisioanelor depozitarului central.
(6) Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a fi corect informate, membrii comitetelor de utilizatori sunt supuși obligației de confidențialitate.
(7) Membrul comitetului de utilizatori nu are dreptul de vot în privința unei chestiuni dacă președintele comitetului de utilizatori constată că membrul în cauză se află într-o situație de conflict de interese efectiv sau potențial în raport cu chestiunea respectivă.
(8) Depozitarul central informează prompt Comisia Națională și comitetul de utilizatori dacă nu acceptă recomandările făcute de comitetul de utilizatori.
(9) Comitetul de utilizatori informează Comisia Națională cu privire la orice aspecte, dacă consideră că recomandările comitetului de utilizatori nu au fost acceptate de către depozitarul central.
34Articolul 34. Păstrarea datelor
(1) Depozitarul central păstrează pentru o perioadă de cel puțin 10 ani datele referitoare la serviciile prestate și la activitățile desfășurate, inclusiv cu privire la serviciile auxiliare menționate în secțiunile B și C din anexă, pentru a permite Comisiei Naționale să monitorizeze respectarea cerințelor prezentei legi.
(2) Depozitarul central solicită emitenților ale căror valori mobiliare urmează a fi plasate sau admise spre tranzacționare în afara Republicii Moldova să obțină și să îi transmită un identificator al entității juridice (LEI) valabil.
(3) La cerere, datele prevăzute la alin. (1) sunt prezentate de către depozitarii centrali Comisiei Naționale și autorităților relevante, precum și oricărei alte autorități publice care, în temeiul legii, are competența de a solicita acces la astfel de date în scopul îndeplinirii atribuțiilor sale.
(4) Comisia Națională aprobă reglementări privind datele păstrate de depozitarii centrali conform alin. (1), precum și formatul acestora, în scopul monitorizării respectării de către aceștia a dispozițiilor prezentei legi.
35Articolul 35. Externalizarea
(1) La externalizarea serviciilor și activităților către o parte terță, depozitarul central rămâne pe deplin responsabil de îndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei legi. În cazul externalizării, depozitarul central este responsabil de respectarea următoarelor condiții:
a) externalizarea nu atrage după sine delegarea responsabilităților care îi revin depozitarului central;
b) relația depozitarului central cu participanții sau emitenții săi și obligațiile față de aceștia rămân neschimbate;
c) condițiile care au permis autorizarea depozitarului central nu se modifică în mod efectiv;
d) externalizarea nu împiedică exercitarea funcțiilor de supraveghere și control, inclusiv accesul la fața locului în scopul obținerii oricăror informații relevante necesare pentru îndeplinirea acestor funcții;
e) externalizarea nu are ca efect privarea depozitarului central de sistemele și mijloacele de monitorizare necesare pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă;
f) depozitarul central păstrează cunoștințele de specialitate și resursele necesare pentru a evalua calitatea serviciilor prestate, adecvarea capitalului și a structurii organizatorice a prestatorului de servicii, pentru a supraveghea cu eficacitate serviciile externalizate și pentru a gestiona în permanență riscurile aferente externalizării;
g) depozitarul central are acces direct la informațiile relevante ale serviciilor externalizate;
h) prestatorul de servicii cooperează cu Comisia Națională, Banca Națională și cu celelalte autorități relevante în privința activităților externalizate;
i) depozitarul central se asigură că prestatorul de servicii respectă cerințele stabilite de legislația relevantă privind protecția datelor cu caracter personal care s-ar aplica în cazul în care prestatorii de servicii ar fi stabiliți în Republica Moldova și că aceste cerințe sunt prevăzute într-un contract încheiat între părți și sunt respectate.
(2) Depozitarul central prevede într-un acord scris drepturile și obligațiile sale și pe cele ale prestatorului de servicii. Acordul de externalizare permite depozitarului central să dispună încetarea acordului.
(3) Depozitarul central și prestatorii de servicii pun la dispoziția Comisiei Naționale și Băncii Naționale, la cererea acestora, toate informațiile de care acestea au nevoie pentru a evalua conformitatea activităților externalizate cu cerințele prezentei legi.
(4) Externalizarea unui serviciu de bază este supusă autorizării de către Comisia Națională conform cerințelor prevăzute la art. 19.
(5) Prevederile alin. (1)–(4) nu se aplică în cazul în care depozitarul central externalizează o parte dintre serviciile sau activitățile sale unei autorități publice, iar externalizarea respectivă este guvernată de un cadru juridic, de reglementare și operațional specific care a fost convenit și formalizat de autoritatea publică și depozitarul central relevant și agreat de Comisia Națională în baza cerințelor stabilite de prezenta lege.
36Articolul 36. Serviciile prestate de alte persoane decât depozitarii centrali
Serviciile de bază stabilite în secțiunea A din anexă nu pot fi prestate decât de depozitarii centrali.
Secțiunea a 2-a Regulile de conduită
37Articolul 37. Dispoziții generale
(1) Depozitarii centrali stabilesc scopuri și obiective clar definite și realizabile, inclusiv privind nivelurile minime ale serviciului, așteptările legate de gestionarea riscurilor și prioritățile de afaceri.
(2) Depozitarii centrali dispun de reguli transparente pentru soluționarea reclamațiilor.
38Articolul 38. Cerințele pentru participare
(1) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarul central dispune de criterii privind calitatea de participant care corespund următoarelor cerințe:
a) asigură accesul echitabil și deschis pentru toate persoanele juridice care intenționează să devină participanți;
b) sunt disponibile public, transparente, obiective și nediscriminatorii, astfel încât să asigure un acces echitabil și deschis la depozitarul central, ținând seama în mod adecvat de riscurile pentru stabilitatea financiară și de buna funcționare a piețelor;
c) criteriile care restricționează accesul sunt permise numai în măsura în care au ca obiectiv controlul justificat al riscului specificat la care este expus depozitarul central.
(2) Depozitarul central examinează cererile de obținere a calității de participant fără întârziere, oferind un răspuns în termen de maximum o lună. Depozitarul central dezvăluie public procedurile aplicate la examinarea cererilor de obținere a calității de participant.
(3) Depozitarul central refuză acordarea calității de participant persoanei care îndeplinește criteriile stabilite de depozitarul central conform alin. (1) doar dacă argumentează decizia de refuz în formă scrisă, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor.
(4) Solicitantul are dreptul să depună o petiție, conform Codului administrativ nr. 116/2018, la Comisia Națională în cazul în care depozitarul central a refuzat acordarea calității de participant. În cadrul examinării petiției sunt respectate următoarele cerințe:
a) Comisia Națională examinează petiția evaluând motivele refuzului și prezintă solicitantului un răspuns motivat;
b) în procesul de evaluare a petiției, Comisia Națională consultă autoritatea competentă din locul de stabilire al solicitantului, în cazul participanților din alte state.
(5) În cazul în care consideră că refuzul depozitarului central este nejustificat, Comisia Națională emite decizia prin care obligă depozitarul central să acorde solicitantului calitatea de participant.
(6) Depozitarul central dispune de proceduri obiective și transparente pentru suspendarea și retragerea ordonată a participanților care nu îndeplinesc criteriile privind calitatea de participant prevăzute la alin. (1).
(7) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) riscurile luate în considerare de către depozitarii centrali la evaluarea cuprinzătoare a riscurilor conform alin. (3);
b) riscurile luate în considerare de către Comisia Națională la evaluarea motivelor de refuz în conformitate cu alin. (4), precum și procedura aplicată conform alin. (4);
c) formularele standard și modelele pentru procedura aplicată conform alin. (4).
39Articolul 39. Transparența
(1) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, precum și pentru fiecare dintre celelalte servicii de bază pe care le prestează, depozitarul central dezvăluie public prețurile și comisioanele aferente serviciilor de bază enumerate în secțiunea A din anexă pe care le prestează, cu respectarea următoarelor cerințe:
a) depozitarul central indică separat prețurile și comisioanele pentru fiecare serviciu și funcție, inclusiv reducerile și rabaturile, precum și condițiile în care se acordă acestea;
b) depozitarul central permite clienților să acceseze în mod separat serviciile specifice prestate.
(2) Depozitarul central publică listele de prețuri, astfel încât să faciliteze compararea ofertelor și să permită clienților să anticipeze prețul pe care aceștia trebuie să îl plătească dacă beneficiază de servicii.
(3) Depozitarul central este obligat să respecte propria politică publicată de stabilire a prețurilor pentru serviciile de bază.
(4) Depozitarul central furnizează clienților săi informații care le permit acestora să verifice dacă facturile corespund prețurilor și comisioanelor publicate.
(5) Depozitarul central prezintă tuturor clienților informații care le permit acestora să evalueze riscurile asociate serviciilor prestate de depozitar.
(6) Depozitarul central ține o evidență separată a costurilor și a veniturilor pentru serviciile de bază prestate și comunică informațiile respective Comisiei Naționale.
(7) Depozitarul central ține o evidență cumulativă a costurilor și a veniturilor pentru serviciile auxiliare prestate și comunică informațiile respective Comisiei Naționale.
(8) Depozitarul central ține o evidență analitică a activităților sale, care include cel puțin separarea costurilor și a veniturilor pentru fiecare dintre serviciile de bază de costurile și veniturile pentru serviciile auxiliare.
40Articolul 40. Procedurile de comunicare cu participanții și alte infrastructuri ale piețelor
Depozitarii centrali utilizează în procedurile lor de comunicare cu participanții la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, precum și cu infrastructurile de piață cu care interacționează, proceduri și standarde de comunicare internaționale deschise pentru transmiterea de mesaje și pentru datele de referință, pentru a facilita înregistrarea, plata și decontarea eficientă.
Secțiunea a 3-a Cerințele aplicabile serviciilor de depozitar central
41Articolul 41. Dispoziții generale
Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarul central dispune de norme și proceduri adecvate, inclusiv de metode contabile și mecanisme robuste de control, pentru a asigura integritatea emisiunilor de instrumente financiare, a reduce la minimum riscurile de custodie și decontare a instrumentelor financiare, precum și a gestiona eficient astfel de riscuri.
42Articolul 42. Integritatea emisiunii
(1) Depozitarul central aprobă măsuri de reconciliere adecvate pentru a verifica dacă numărul de instrumente financiare care formează o emisiune sau o parte a unei emisiuni de instrumente financiare în cadrul depozitarului central este egal cu suma instrumentelor financiare înregistrate în conturile de instrumente financiare ale participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de depozitarul central, precum și, dacă este cazul, în conturile deținătorilor administrate de depozitarul central. Măsurile de reconciliere se aplică cel puțin zilnic.
(2) Dacă este cazul și dacă în procesul de reconciliere pentru o anumită emisiune de instrumente financiare sunt implicate și alte entități, cum ar fi emitentul, societățile de registru, agenții de emisiune, agenții de transfer, depozitarii comuni, alți depozitari centrali sau alte entități, depozitarul central și entitățile respective aprobă în comun măsuri adecvate de cooperare și schimb de informații, astfel încât integritatea emisiunii să fie menținută.
(3) Într-un sistem de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un depozitar central nu sunt permise operațiunile de tip „descoperit de cont” (overdraft) pentru instrumente financiare, soldurile debitoare sau crearea de instrumente financiare.
(4) Comisia Națională aprobă reglementări privind măsurile de reconciliere pe care trebuie să le aprobe depozitarul central în temeiul alin. (1)–(3).
43Articolul 43. Protecția instrumentelor financiare ale participanților și ale clienților acestora
(1) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl operează, depozitarul central ține o evidență și conturi care să îi permită, în orice moment și fără întârziere, să separe, în conturile deschise la depozitarul central, instrumentele financiare ale unui participant de cele ale oricărui alt participant și, dacă este cazul, de activele proprii ale depozitarului central.
(2) Depozitarul central ține o evidență și conturi care să permită oricărui participant să separe instrumentele financiare proprii de instrumentele financiare ale clienților săi.
(3) Depozitarul central ține o evidență și conturi care să permită oricărui participant să dețină, într-un singur cont de instrumente financiare, instrumentele financiare care aparțin diferiților clienți ai participantului respectiv (în continuare – segregare omnibus a clienților).
(4) Depozitarul central ține o evidență și conturi care să permită unui participant să separe instrumentele financiare ale oricărui client al său, dacă și în măsura în care acest fapt este solicitat de participant (în continuare – segregare individuală a clienților).
(5) Un participant oferă clienților săi cel puțin alegerea între segregarea omnibus a clienților și segregarea individuală a clienților și îi informează cu privire la costurile și riscurile asociate fiecărei opțiuni. Depozitarii centrali și participanții la aceștia oferă segregarea individuală a clienților pentru cetățenii și rezidenții unui stat membru al Uniunii Europene și pentru persoanele juridice stabilite în statul membru respectiv în cazul în care acest lucru este impus de dreptul intern al statului membru în care au fost constituite instrumentele financiare în versiunea în vigoare la 17 septembrie 2014. Obligația respectivă se aplică atât timp cât dreptul intern nu este modificat sau abrogat, iar obiectivele acestuia sunt încă valabile.
(6) Depozitarul central și participanții dezvăluie public nivelurile de protecție și costurile pentru diferite modele de segregare a clienților pe care le oferă și prestează aceste servicii în condiții comerciale rezonabile. Informațiile privind modelele diferite de segregare a clienților includ o descriere a principalelor aspecte juridice ale acestor modele, inclusiv informații despre legislația aplicabilă în domeniul insolvabilității.
(7) Depozitarul central nu este în drept să dispună de instrumentele financiare care nu-i aparțin fără consimțământul expres prealabil al participantului respectiv, care prezintă dovada existenței acordului prealabil scris al clientului său.
44Articolul 44. Caracterul definitiv al decontării
(1) Depozitarul central se asigură că sistemul de decontare a instrumentelor financiare pe care îl operează oferă o protecție adecvată participanților. Banca Națională desemnează și notifică sistemele de decontare a instrumentelor financiare operate de depozitarul central, în conformitate cu prevederile Legii nr. 183/2016.
(2) Depozitarul central se asigură că sistemul de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează stabilește momentul introducerii și irevocabilității ordinelor de transfer în acest sistem de decontare, în conformitate cu art. 6 și 8 din Legea nr. 183/2016.
(3) Depozitarul central dezvăluie regulile care guvernează caracterul definitiv al transferurilor de instrumente financiare și fonduri bănești în sistemul de decontare a instrumentelor financiare.
(4) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică fără a aduce atingere prevederilor aplicabile conexiunilor între depozitari centrali și fără a aduce atingere prevederilor art. 54 alin. (9).
(5) Depozitarul central ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că, în conformitate cu prevederile alin. (3), finalitatea transferului de instrumente financiare și fonduri bănești prevăzută la alin. (3) este realizată fie în timp real, fie pe parcursul zilei, dar nu mai târziu de sfârșitul zilei lucrătoare în care are loc decontarea efectivă.
(6) În cazul în care oferă serviciile prevăzute la art. 45 alin. (2), depozitarul central se asigură că fondurile bănești rezultate din decontarea instrumentelor financiare sunt disponibile pentru utilizare de către beneficiari nu mai târziu de data preconizată a decontării, până la sfârșitul programului de lucru.
(7) Tranzacțiile cu instrumente financiare contra fonduri bănești între participanți direcți la sistemul de decontare a instrumentelor financiare operat de depozitarul central și decontate în acest sistem de decontare se decontează prin DVP.
45Articolul 45. Decontarea fondurilor bănești
(1) În cazul tranzacțiilor decontate în lei moldovenești, depozitarul central decontează plățile de fonduri bănești din sistemul său de decontare a instrumentelor financiare prin conturi deschise la Banca Națională, dacă acest fapt este practic și disponibil.
(2) În cazul în care decontarea prin conturile deschise la Banca Națională, conform alin. (1), nu este practică și disponibilă, depozitarul central poate deconta plățile sub formă de fonduri bănești pentru sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare ori pentru o parte din acestea prin conturi deschise la o instituție de credit, prin intermediul unui depozitar central autorizat să presteze serviciile prevăzute în secțiunea C din anexă, indiferent dacă face parte sau nu din același grup de întreprinderi controlate în ultimă instanță de aceeași întreprindere-mamă, ori prin propriile sale conturi. Dacă depozitarul central decontează plățile sub formă de fonduri bănești prin conturi deschise la o instituție de credit, prin conturile sale proprii sau prin conturile altui depozitar central, acesta este obligat să respecte dispozițiile titlului IV.
(3) Depozitarul central se asigură că orice informație oferită participanților și altor persoane în legătură cu riscurile și costurile pentru efectuarea decontărilor prin conturile instituțiilor de credit sau prin propriile conturi este clară și corectă și nu este eronată.
(4) Depozitarul central pune la dispoziția clienților sau potențialilor clienți informații suficiente pentru a le permite acestora să identifice și să evalueze riscurile și costurile asociate decontărilor prin conturile instituțiilor de credit sau prin propriile conturi și oferă aceste informații la cerere.
46Articolul 46. Reguli și proceduri în cazul neîndeplinirii obligațiilor pecuniare de un participant
(1) Pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl gestionează, depozitarul central dispune de reguli și proceduri eficiente și clar definite pentru a gestiona cazurile de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare de către unul sau mai mulți dintre participanții săi, asigurându-se că poate lua măsuri în timp util pentru a limita pierderile și presiunile asupra lichidității și a continua să își îndeplinească obligațiile.
(2) Depozitarul central dezvăluie public regulile și procedurile relevante pentru situațiile de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare, prin publicare pe site-ul său web oficial, și asigură notificarea promptă a Comisiei Naționale, a autorităților relevante, precum și a participanților săi cu privire la orice modificare a acestor proceduri.
(3) Depozitarul central efectuează în comun cu participanții și alte entități relevante testări și evaluări periodice ale procedurilor aplicate de depozitarul central pentru situațiile de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare, pentru a se asigura că acestea sunt practice și eficiente.
(4) Comisia Națională aprobă reglementări privind procedurile în caz de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare, pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol de către depozitarul central, în conformitate cu ghidurile ESMA.
Secțiunea a 4-a Cerințele prudențiale
47Articolul 47. Cerințe generale
Depozitarul central aprobă un cadru eficient de gestionare a riscurilor care permite administrarea în mod cuprinzător a riscurilor juridice, comerciale, operaționale și a altor riscuri directe sau indirecte, inclusiv măsuri pentru evitarea fraudelor și a omisiunilor săvârșite din neglijență.
48Articolul 48. Riscurile juridice
(1) În vederea autorizării și supravegherii depozitarului central, precum și pentru informarea clienților lui, depozitarul central dispune de reguli, proceduri și contracte clare și ușor de înțeles pentru sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le operează și pentru serviciile pe care le prestează.
(2) Depozitarul central elaborează regulile, procedurile și contractele sale astfel încât acestea să fie aplicabile în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în caz de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare de un participant.
(3) Depozitarul central autorizat în Republica Moldova, dar care își desfășoară activitatea în alte jurisdicții ia toate măsurile rezonabile pentru a identifica și a reduce riscurile care decurg din eventualele conflicte legislative între jurisdicții.
49Articolul 49. Riscul comercial general
Depozitarul central dispune de sisteme de gestionare și control eficiente, precum și de instrumente informatice adecvate pentru a identifica, a monitoriza și a gestiona riscurile comerciale generale, inclusiv pierderile rezultate din executarea ineficientă a strategiei de activitate, fluxul de fonduri bănești și cheltuielile operaționale.
50Articolul 50. Riscurile operaționale
(1) Depozitarul central identifică sursele de riscuri operaționale, interne și externe, și reduce la minimum impactul acestora, având în vedere cerințele prevăzute la alin. (2).
(2) Depozitarul central implementează instrumente, procese și politici adecvate în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (în continuare – TIC), instituite și gestionate în conformitate cu legislația privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar, precum și orice alte instrumente, mecanisme de control și proceduri relevante pentru riscurile operaționale, inclusiv pentru toate sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le exploatează.
(3) Pentru serviciile pe care le prestează, precum și pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare pe care îl operează, depozitarul central stabilește, implementează și menține o politică adecvată de continuitate a activității și un plan adecvat de recuperare în caz de dezastru, inclusiv politici de continuitate a activității în domeniul TIC și planuri de răspuns și de recuperare în domeniul TIC, instituite în conformitate cu legislația privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar, cu scopul de a asigura continuitatea serviciilor sale, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor depozitarului central în cazul unor evenimente care prezintă risc semnificativ de perturbare a operațiunilor.
(4) Planul de recuperare menționat la alin. (3) prevede reluarea tuturor tranzacțiilor și pozițiilor participanților în momentul perturbării, pentru a permite participanților la un depozitar central să continue să funcționeze în condiții de siguranță și să efectueze decontarea la data stabilită, inclusiv prin garantarea faptului că sistemele TIC esențiale pot relua operațiunile în derulare la momentul perturbării, conform cerințelor stabilite de legislația privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar.
(5) Depozitarul central planifică și desfășoară un program de testare a cerințelor prevăzute la alin. (1)–(4).
(6) Depozitarul central identifică, monitorizează și gestionează riscurile pe care le pot prezenta pentru activitatea sa participanții principali la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le operează, precum și furnizorii de servicii și utilități, alți depozitari centrali sau alte infrastructuri de piață. În privința riscurilor menționate, depozitarul central este obligat:
a) să prezinte Comisiei Naționale și autorităților relevante, la cererea acestora, informații cu privire la orice astfel de riscuri identificate;
b) să informeze Comisia Națională și autoritățile relevante, fără întârziere, cu privire la orice incidente operaționale, cu excepția celor legate de riscurile TIC, care rezultă din astfel de riscuri.
(7) Comisia Națională adoptă acte normative privind riscurile operaționale prevăzute la alin. (1) și (6), altele decât riscurile TIC, precum și metodele de testare, gestionare și reducere a acestor riscuri, inclusiv politicile de continuitate a activității și planurile de recuperare în caz de dezastru conform celor prevăzute la alin. (3) și (4), precum și metodele de evaluare a acestora.
51Articolul 51. Politica de investiții
(1) Depozitarul central își păstrează activele financiare la Banca Națională, la instituții de credit sau la alți depozitari centrali autorizați.
(2) Depozitarul central are acces prompt la activele sale, în caz de necesitate.
(3) Depozitarul central își investește resursele financiare numai în fonduri bănești sau în instrumente financiare cu lichiditate înaltă, cu un risc de piață și de credit minim. Investițiile respective trebuie să poată fi valorificate sau înstrăinate rapid, cu un efect negativ minim asupra prețului.
(4) Capitalul depozitarului central, inclusiv rezultatul reportat și rezervele sale, care nu este investit în conformitate cu alin. (3) nu se ia în calcul în sensul art. 52 alin. (1).
(5) Depozitarul central se asigură că expunerea sa globală la risc față de o instituție de credit sau un depozitar central autorizat în care își păstrează activele financiare se încadrează în limite acceptabile de concentrare.
(6) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) instrumentele financiare care pot fi considerate cu lichiditate înaltă, cu risc de piață și de credit minim, conform cerințelor alin. (3);
b) perioada adecvată în care activele financiare pot fi accesate, conform cerințelor alin. (2);
c) limitele de concentrare prevăzute la alin. (5).
52Articolul 52. Cerințele de capital
(1) Capitalul depozitarului central, împreună cu rezultatul reportat și rezervele, este proporțional cu riscurile care decurg din activitatea depozitarului central.
(2) Capitalul depozitarului central este, în orice moment, suficient pentru a asigura:
a) protecția adecvată a depozitarului central împotriva riscurilor operaționale, juridice, de custodie, de investiții și comerciale, astfel încât să îi permită acestuia să continue prestarea serviciilor în condiții normale de desfășurare a activității;
b) încetarea sau restructurarea ordonată a activității depozitarului central pe o perioadă de timp de cel puțin 6 luni în diverse scenarii de stres.
(3) Comisia Națională aprobă, în cadrul actelor sale normative, reglementări privind capitalul, rezultatul reportat și rezervele depozitarului central, conform celor prevăzute la alin. (1), în conformitate cu ghidurile ESMA și ale ABE.
53Articolul 53. Decontarea pe bază netă amânată
(1) Depozitarul central care aplică decontarea pe bază netă amânată definește normele și procedurile aplicabile mecanismului respectiv și decontării creanțelor și obligațiilor nete ale participanților.
(2) Depozitarul central care aplică decontarea pe bază netă amânată măsoară, monitorizează, gestionează și raportează Comisiei Naționale riscurile de credit și de lichiditate care decurg din mecanismul respectiv.
(3) Comisia Națională adoptă acte normative privind evaluarea, monitorizarea, gestionarea și raportarea riscurilor de credit și de lichiditate de către depozitarul central în privința decontării pe bază netă amânată.
Secțiunea a 5-a Cerințele aplicabile conexiunilor între depozitarii centrali
54Articolul 54. Conexiunile între depozitarii centrali
(1) Înainte de a stabili o conexiune între depozitarii centrali, precum și în mod permanent după stabilirea conexiunii, depozitarii centrali interconectați identifică, evaluează, monitorizează și gestionează sursele potențiale de riscuri care decurg din conexiunea respectivă pentru depozitarii respectivi și pentru participanți și iau măsuri adecvate pentru reducerea acestor riscuri.
(2) Depozitarul central care intenționează să stabilească conexiuni între depozitarii centrali prezintă o cerere de autorizare Comisiei Naționale, conform cerințelor art. 19 alin. (1) lit. e), sau notifică Comisia Națională și autoritățile relevante, conform cerințelor art. 19 alin. (5).
(3) Conexiunea între depozitarii centrali asigură o protecție adecvată a depozitarilor interconectați și a participanților acestora, în special în ceea ce privește eventualele credite luate de depozitarii centrali și riscurile de concentrare și lichiditate care decurg din aranjamentul conexiunii.
(4) Conexiunea se instituie în baza unui contract care stabilește drepturile și obligațiile depozitarilor conectați și, dacă este cazul, ale participanților. Un contract cu implicații în mai multe jurisdicții stabilește în mod clar legislația aplicabilă fiecărui aspect al operațiunilor în cadrul conexiunii.
(5) În cazul unui transfer provizoriu de instrumente financiare între depozitari centrali interconectați, se interzice transferul ulterior de instrumente financiare înainte ca primul transfer să aibă un caracter definitiv.
(6) Depozitarul central care utilizează o conexiune indirectă sau serviciile unui intermediar pentru a utiliza o conexiune cu un alt depozitar central evaluează, monitorizează și gestionează riscurile suplimentare care decurg din utilizarea conexiunii indirecte respective sau a serviciilor intermediarului respectiv și ia măsuri adecvate pentru reducerea acestor riscuri.
(7) Depozitarii centrali interconectați dispun de proceduri de reconciliere robuste pentru a se asigura că înregistrările pe care le efectuează sunt corecte.
(8) Conexiunile între depozitari centrali permit decontarea prin DVP a tranzacțiilor între participanții la depozitarii centrali interconectați, atunci când acest lucru este practic și fezabil. Motivele detaliate ale eventualelor conexiuni între depozitari centrali care nu permit decontarea prin DVP sunt notificate Comisiei Naționale și autorităților relevante.
(9) Sistemele de decontare a instrumentelor financiare interoperabile și depozitarii centrali care utilizează o infrastructură de decontare comună stabilesc momente identice pentru:
a) înregistrarea ordinelor de transfer în sistem;
b) irevocabilitatea ordinelor de transfer.
(10) Sistemele de decontare a instrumentelor financiare și depozitarii centrali stabiliți la alin. (9) aplică reguli similare privind momentul finalizării transferului de instrumente financiare și de fonduri bănești.
(11) Conexiunile interoperabile sunt, după caz, legături care permit decontarea prin DVP.
(12) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) condițiile în care fiecare tip de conexiune oferă o protecție adecvată pentru depozitarii centrali interconectați și pentru participanții lor, conform alin. (3) și (4), în special în cazul în care depozitarul central intenționează să participe la sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de un alt depozitar central;
b) monitorizarea și gestionarea riscurilor suplimentare, prevăzute la alin. (6), care rezultă din utilizarea serviciilor unor intermediari;
c) metodele de reconciliere prevăzute la alin. (7);
d) cazurile în care decontarea prin DVP prin conexiuni între depozitari centrali este practică și fezabilă, conform alin. (8), și metodele de evaluare a cazurilor respective.
Capitolul III ACCESUL LA DEPOZITARII CENTRALI
Secțiunea 1 Accesul emitenților la depozitarii centrali
55Articolul 55. Libertatea de a emite într-un depozitar central
(1) Emitentul de valori mobiliare admise sau care urmează să fie admise spre tranzacționare pe piețe reglementate sau pe MTF-uri ori tranzacționate în locuri de tranzacționare, înregistrat într-un stat membru al Uniunii Europene, este în drept să înregistreze valorile sale mobiliare în orice depozitar central autorizat în Republica Moldova sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu art. 24.
(2) Fără a aduce atingere dreptului emitentului prevăzut la alin. (1), în cazul emitentului înregistrat într-un stat membru al Uniunii Europene, continuă să se aplice dreptul societăților comerciale sau altă legislație similară a statului membru al Uniunii Europene în temeiul cărora sunt constituite valorile mobiliare. Dreptul societăților comerciale sau altă legislație similară a statului membru al Uniunii Europene în temeiul cărora sunt constituite valorile mobiliare semnifică:
a) dreptul societăților comerciale sau altă legislație similară a statului membru în care este constituit emitentul;
b) dreptul societăților comerciale aplicabil sau altă legislație similară a statului membru în temeiul cărora valorile mobiliare sunt emise.
(3) Comisia Națională întocmește o listă a principalelor prevederi din legislația privind societățile comerciale sau altă legislație similară, astfel cum sunt definite la alin. (2). Comisia Națională publică lista respectivă pe site-ul său web oficial și o actualizează în mod regulat, cel puțin o dată la doi ani.
(4) Depozitarul central este în drept să perceapă pentru prestarea serviciilor sale către emitent un comision comercial rezonabil, calculat conform metodei cost-plus, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
(5) În cazul în care un emitent depune o cerere privind înregistrarea valorilor mobiliare într-un depozitar central, acesta din urmă examinează cu promptitudine și într-un mod nediscriminatoriu cererea și oferă emitentului un răspuns în termen de cel mult 3 luni de la data primirii cererii.
(6) Depozitarul central este în drept să refuze prestarea de servicii unui emitent dacă:
a) refuzul este întemeiat pe o evaluare cuprinzătoare a riscurilor; sau
b) depozitarul central nu prestează serviciile prevăzute în secțiunea A pct. 1 din anexă pentru tipul de instrumente financiare emise de emitentul în cauză.
(7) Fără a aduce atingere cerințelor stabilite de legislația în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, în cazul în care refuză să presteze servicii emitentului, depozitarul central prezintă acestuia motivele complete ale refuzului, în formă scrisă.
(8) În caz de refuz, emitentul este în drept să depună o petiție la Comisia Națională, conform Codului administrativ nr. 116/2018.
(9) Comisia Națională examinează petiția evaluând motivul refuzului prezentat emitentului de către depozitarul central și oferă emitentului un răspuns argumentat. În procesul de evaluare a petiției, Comisia Națională consultă, după caz, autoritatea competentă din locul de stabilire al emitentului.
(10) Comisia Națională emite un act administrativ individual prin care obligă depozitarul central să presteze servicii emitentului solicitant în cazul în care consideră că refuzul depozitarului central de a presta servicii emitentului este nejustificat.
(11) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) riscurile care trebuie luate în considerare de către depozitarul central la efectuarea evaluării cuprinzătoare a riscurilor, conform alin. (6);
b) riscurile care trebuie luate în considerare de către Comisia Națională la evaluarea motivelor de refuz, conform alin. (6)–(10), precum și procedurile aplicate;
c) formularele și modelele standardizate pentru procedurile prevăzute la alin. (6)–(10).
Secțiunea a 2-a Accesul reciproc între depozitarii centrali
56Articolul 56. Accesul prin conexiune standard
Un depozitar central autorizat în temeiul art. 17 este în drept să devină participant la un alt depozitar central și să stabilească o conexiune standard cu depozitarul central respectiv, conform cerințelor art. 38, cu condiția prezentării unei notificări prealabile conform cerințelor art. 19 alin. (5).
57Articolul 57. Accesul prin conexiune personalizată
(1) Un depozitar central autorizat în temeiul art. 17 este în drept să solicite unui alt depozitar central să stabilească o conexiune personalizată pentru a avea acces la acesta.
(2) În cazul în care depozitarul central prevăzut la alin. (1) primește o solicitare de la un alt depozitar central de stabilire a unei conexiuni personalizate, acesta este în drept:
a) să refuze solicitarea pe baza unor considerente de risc, cu excepția scăderii cotei de piață;
b) să perceapă de la depozitarul central solicitant un comision comercial rezonabil, calculat conform metodei cost-plus, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
58Articolul 58. Procedura aplicabilă conexiunilor între depozitarii centrali
(1) În cazul în care depozitarul central primește o solicitare de acces de la un alt depozitar central în temeiul prevederilor art. 56 și 57, acesta examinează solicitarea și oferă un răspuns depozitarului central solicitant în termen de cel mult 3 luni de la data primirii solicitării.
(2) În cazul în care depozitarul central acceptă solicitarea, conexiunea între depozitari este instituită într-un timp rezonabil, dar care nu poate depăși 12 luni de la data acceptării solicitării.
(3) Depozitarul central este în drept să refuze accesul depozitarului central solicitant doar dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) accesul poate pune în pericol funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare sau poate duce la apariția unui risc sistemic;
b) refuzul se bazează pe o evaluare cuprinzătoare a riscurilor.
(4) În cazul în care un depozitar central refuză accesul, acesta prezintă depozitarului central solicitant motivele complete ale refuzului, în formă scrisă.
(5) În caz de refuz, depozitarul central solicitant este în drept să depună o petiție la Comisia Națională, conform Codului administrativ nr. 116/2018.
(6) Comisia Națională examinează petiția evaluând motivele refuzului și oferă depozitarului central solicitant un răspuns motivat.
(7) În procesul de evaluare a petiției, Comisia Națională consultă autoritatea competentă a depozitarului central solicitant și autoritatea relevantă a depozitarului central solicitant.
(8) În cazul în care consideră că refuzul depozitarului central care primește solicitarea este nejustificat, Comisia Națională emite o decizie prin care îl obligă să acorde acces depozitarului central solicitant.
(9) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) riscurile care trebuie luate în considerare de către depozitarul central la efectuarea evaluării cuprinzătoare a riscurilor, conform alin. (3) lit. b);
b) riscurile care trebuie luate în considerare de către Comisia Națională la evaluarea motivelor de refuz, conform alin. (3)–(8), precum și procedurile aplicate;
c) formularele și modelele standardizate pentru procedurile prevăzute la alin. (1)–(8).
Secțiunea a 3-a Accesul reciproc între un depozitar central și o altă infrastructură de piață
59Articolul 59. Accesul reciproc între un depozitar central și o altă infrastructură de piață
(1) Contrapărțile centrale și locurile de tranzacționare furnizează depozitarului central, la cererea acestuia, în mod nediscriminatoriu și transparent, fluxuri de tranzacții. Pentru acest serviciu, contrapărțile centrale și locurile de tranzacționare pot percepe de la depozitarul central un comision comercial rezonabil, calculat conform metodei cost-plus, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
(2) Depozitarul central oferă contrapărților centrale și locurilor de tranzacționare, la cererea acestora, în mod nediscriminatoriu și transparent, acces la sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare. Pentru acest serviciu, depozitarul central poate percepe un comision comercial rezonabil, calculat conform metodei cost-plus, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
(3) În cazul în care o parte transmite unei alte părți o solicitare de acces în conformitate cu alin. (1) și (2), partea care primește solicitarea oferă un răspuns părții solicitante în termen de cel mult 3 luni de la data primirii solicitării.
(4) Partea care a primit solicitarea este în drept să refuze accesul doar dacă accesul respectiv poate afecta funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare sau poate duce la apariția unui risc sistemic. Solicitarea nu poate fi refuzată din motivul scăderii cotei de piață.
(5) Partea care refuză accesul prezintă părții solicitante, în formă scrisă, motivele complete ale refuzului, bazându-se pe o evaluare cuprinzătoare a riscurilor.
(6) În caz de refuz, partea solicitantă este în drept să depună o petiție la Comisia Națională.
(7) Comisia Națională examinează petiția evaluând motivele refuzului și oferă părții solicitante un răspuns motivat.
(8) În procesul de evaluare a petiției, Comisia Națională consultă autoritățile relevante și, după caz, autoritatea competentă a părții solicitante.
(9) În cazul în care constată că refuzul unei părți de a acorda acces este nejustificat, Comisia Națională emite o decizie prin care obligă partea respectivă să acorde părții solicitante, în termen de 3 luni, acces la serviciile sale.
(10) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) riscurile care trebuie luate în considerare de către depozitarul central la efectuarea evaluării cuprinzătoare a riscurilor, conform alin. (4) și (5);
b) riscurile care trebuie luate în considerare de către autoritățile competente la evaluarea motivelor de refuz, conform alin. (4)–(9), precum și procedurile aplicate;
c) formularele și modelele standardizate pentru procedurile prevăzute la alin. (3)–(9).
TITLUL IV FURNIZAREA DE SERVICII AUXILIARE DE TIP BANCAR PENTRU PARTICIPANȚII DEPOZITARULUI CENTRAL
60Articolul 60. Autorizarea și desemnarea pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar
(1) Depozitarii centrali sunt în drept să presteze servicii auxiliare de tip bancar prevăzute în secțiunea C din anexă doar în cazul în care obțin o autorizare suplimentară pentru furnizarea acestor servicii în conformitate cu prezentul articol.
(2) Depozitarul central care intenționează să deconteze plățile în fonduri bănești pentru toate sau o parte dintre sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare prin propriile conturi, în conformitate cu art. 45 alin. (2), sau care intenționează să furnizeze în alt mod orice servicii auxiliare de tip bancar prevăzute la alin. (1) este autorizat în condițiile prevăzute la alin. (6), (7) și (12)–(14).
(3) Depozitarul central care intenționează să deconteze plățile în fonduri bănești pentru toate sau o parte dintre sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare prin conturi deschise la o instituție de credit sau la un depozitar central, în conformitate cu art. 45 alin. (2), este autorizat, conform cerințelor prevăzute la alin. (6)–(14), să desemneze în acest scop:
a) una sau mai multe instituții de credit autorizate conform Legii nr. 202/2017; sau
b) unul sau mai mulți depozitari centrali autorizați să presteze servicii auxiliare de tip bancar în temeiul alin. (6).
(4) Autorizarea de a desemna instituțiile de credit sau depozitarii centrali în conformitate cu alin. (3) se utilizează doar în privința serviciilor auxiliare de tip bancar prevăzute în secțiunea C din anexă pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele de decontare a instrumentelor financiare ale depozitarului central care dorește să utilizeze serviciile auxiliare de tip bancar și nu se utilizează pentru desfășurarea altor activități.
(5) Instituțiile de credit și depozitarii centrali autorizați să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar desemnați în conformitate cu alin. (3) sunt considerați agenți de decontare.
(6) În cazul în care un depozitar central dorește să presteze oricare dintre serviciile auxiliare de tip bancar în cadrul aceleiași entități juridice care administrează sistemul de decontare a instrumentelor financiare, autorizarea prevăzută la alin. (2) se acordă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) depozitarul central este autorizat ca instituție de credit, conform Legii nr. 202/2017;
b) depozitarul central îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute la art. 65 alin. (1), (3) și (4) și cerințele de supraveghere prevăzute la art. 66;
c) autorizarea prevăzută la lit. a) este folosită numai pentru furnizarea serviciilor auxiliare de tip bancar stabilite în secțiunea C din anexă și nu este folosită pentru desfășurarea altor activități;
d) depozitarul central îndeplinește cerințe suplimentare de capital care reflectă riscurile, inclusiv riscurile de credit și de lichiditate, care rezultă din creditele intraday acordate participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare sau altor beneficiari ai serviciilor oferite de depozitarul central;
e) depozitarul central raportează cel puțin lunar Băncii Naționale și informează anual publicul, în cadrul publicării de informații în conformitate cu cerințele cap. 6 din Legea nr. 202/2017, cu privire la amploarea riscului de lichiditate constatat pe parcursul unei zile și cu privire la gestionarea acestuia, conform cerințelor art. 65 alin. (4) lit. k);
f) depozitarul central a prezentat Băncii Naționale un plan de redresare adecvat care asigură continuitatea operațiunilor sale critice, inclusiv în situațiile în care riscul de lichiditate sau riscul de credit rezultă din prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar.
(7) În cazul unor dispoziții contradictorii între prezenta lege și Legea nr. 202/2017, depozitarul central prevăzut la alin. (6) lit. a) respectă cerințele mai stricte care țin de supravegherea prudențială. Reglementările prevăzute la art. 52 și art. 65 clarifică cazurile privind dispozițiile contradictorii.
(8) Depozitarul central poate fi autorizat să desemneze o instituție de credit care prestează servicii auxiliare de tip bancar pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare, în conformitate cu alin. (3) lit. a), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe:
a) instituția de credit îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute la art. 65 alin. (1), (3) și (4) și cerințele de supraveghere prevăzute la art. 66;
b) instituția de credit nu prestează ea însăși niciunul dintre serviciile de bază prevăzute în secțiunea A din anexă;
c) autorizația acordată în temeiul Legii nr. 202/2017 este folosită numai pentru a furniza serviciile auxiliare de tip bancar menționate în secțiunea C din anexă pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele de decontare a instrumentelor financiare ale depozitarului central care dorește să utilizeze aceste servicii auxiliare de tip bancar și nu este folosită pentru desfășurarea altor activități;
d) instituției de credit îi sunt aplicate cerințe suplimentare de capital care reflectă riscurile, inclusiv riscurile de credit și de lichiditate, care rezultă din creditele intraday acordate participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare sau altor beneficiari ai serviciilor oferite de depozitarul central;
e) instituția de credit raportează cel puțin lunar Băncii Naționale și informează publicul anual, ca parte a publicării de informații în conformitate cu prevederile cap. 6 din Legea nr. 202/2017, cu privire la amploarea riscului de lichiditate constatat pe parcursul unei zile și cu privire la gestionarea acestuia, conform cerințelor din art. 65 alin. (4) lit. k);
f) instituția de credit a prezentat Băncii Naționale un plan de redresare adecvat care asigură continuitatea operațiunilor sale critice, inclusiv în situațiile în care riscul de lichiditate sau riscul de credit rezultă din prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar în cadrul unei entități juridice separate.
(9) În cazul în care depozitarul central intenționează să desemneze o instituție de credit sau alt depozitar central, conform alin. (3) pentru decontarea plăților de fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare, astfel de plăți de fonduri bănești nu pot fi efectuate în lei moldovenești.
(10) Prevederile alin. (8) nu se aplică instituțiilor de credit menționate la alin. (3) lit. a), iar prevederile alin. (9) nu se aplică instituțiilor de credit și depozitarilor centrali menționați la alin. (3), care oferă decontarea plăților de fonduri bănești pentru toate sau o parte dintre sistemele de decontare a instrumentelor financiare, în cazul în care valoarea totală a unei astfel de decontări de fonduri bănești prin conturile deschise la respectivele instituții de credit și depozitari centrali, după caz, calculată pe o perioadă de un an, nu depășește pragul stabilit în actele normative aprobate conform alin. (15).
(11) Comisia Națională verifică cel puțin o dată pe an dacă pragul prevăzut la alin. (10) este respectat. Fără a aduce atingere art. 45 alin. (1), în cazul în care constată că pragul a fost depășit, Comisia Națională obligă depozitarul central în cauză să solicite autorizarea în conformitate cu prevederile alin. (8). În acest caz, depozitarul central în cauză transmite cererea sa de autorizare în termen de 6 luni.
(12) Comisia Națională este în drept să solicite depozitarului central să desemneze mai mult de o instituție de credit sau un depozitar central prevăzut la alin. (3) ori să desemneze o instituție de credit sau un depozitar central prevăzut la alin. (3), alături de prestarea propriilor servicii conform alin. (2), în cazul în care consideră că expunerea unei instituții de credit la concentrarea riscurilor conform art. 65 alin. (3) și (4) nu este gestionată în mod corespunzător.
(13) Depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar și instituția de credit desemnată conform alin. (3) lit. a) sunt obligați să respecte în orice moment condițiile de autorizare prevăzute de prezenta lege și să informeze, fără întârzieri nejustificate, Comisia Națională referitor la orice modificare importantă care afectează condițiile de autorizare.
(14) Banca Națională aprobă reglementări pentru a stabili cerințe suplimentare de capital pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (6) lit. d) și alin. (8) lit. d).
(15) Banca Națională aprobă reglementări pentru a stabili pragul menționat la alin. (10), cerințe de gestionare a riscurilor și cerințe suplimentare prudențiale pentru atenuarea riscurilor legate de desemnarea instituțiilor de credit conform alin. (3), luând în considerare următoarele:
a) implicațiile pentru stabilitatea pieței care ar putea decurge dintr-o modificare a profilului de risc al depozitarilor centrali și al participanților, inclusiv importanța sistemică a depozitarilor centrali pentru funcționarea piețelor valorilor mobiliare;
b) implicațiile pentru riscurile de credit și de lichiditate pentru depozitarii centrali, pentru instituțiile de credit desemnate implicate și pentru participanți care rezultă din decontarea plăților în fonduri bănești prin conturi deschise la instituțiile de credit care nu fac obiectul alin. (8);
c) posibilitatea ca depozitarii centrali să deconteze plățile în fonduri bănești în mai multe monede;
d) necesitatea de a evita trecerea neîntemeiată de la decontarea în moneda băncii centrale la decontarea în moneda băncii comerciale, precum și necesitatea de a evita descurajarea eforturilor depozitarilor centrali de a deconta în moneda băncii centrale;
e) necesitatea de a asigura condiții de concurență echitabile între depozitarii centrali.
61Articolul 61. Procedura de acordare și de refuzare a autorizării pentru prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar
(1) Depozitarul central prezintă Comisiei Naționale cererea de autorizare pentru desemnarea unei instituții de credit sau a unui depozitar central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar ori pentru prestarea de către el însuși a oricăror servicii auxiliare de tip bancar conform art. 60.
(2) Cererea de autorizare conține toate informațiile de care Comisia Națională are nevoie pentru a se asigura că depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată sau depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar desemnat au luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de prezenta lege. La cerere se anexează următoarele informații:
a) programul de operațiuni care specifică serviciile auxiliare de tip bancar vizate;
b) organizarea structurală a relațiilor dintre depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată sau depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar desemnat;
c) modul în care depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată sau depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar desemnat intenționează să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute la art. 65 alin. (1), (3)–(5) și cerințele prevăzute la art. 60.
(3) La autorizarea prevăzută de prezentul articol, Comisia Națională aplică procedura prevăzută la art. 17 alin. (3) și (9).
(4) Comisia Națională transmite cererea de autorizare și informațiile anexate către următoarele autorități:
a) Banca Națională;
b) autoritățile competente ale depozitarului central din alt stat cu care depozitarul central din Republica Moldova a creat conexiuni interoperabile, cu excepția cazului în care au fost create conexiunile prevăzute la art. 19 alin. (5).
(5) În termen de două luni de la primirea informațiilor, autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) emit un aviz motivat privind autorizarea. Avizul motivat al Băncii Naționale se emite din perspectiva domeniilor sale de competență stabilite de prezenta lege și de Legea nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei. În cazul în care autoritățile în cauză nu emit un aviz în termenul menționat, se consideră că acestea au emis un aviz pozitiv.
(6) Dacă una dintre autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) emite un aviz negativ motivat, iar Comisia Națională intenționează să acorde autorizarea, aceasta din urmă prezintă autorităților care au emis avizul negativ, în termen de o lună de la primirea avizului, raționamentele care justifică emiterea autorizării și combat motivele expuse în avizul negativ.
(7) Avizele negative emise de autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) stabilesc în formă scrisă motivele complete și detaliate pentru care nu sunt întrunite cerințele prevăzute de prezenta lege.
(8) Comisia Națională informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) cu privire la rezultatele procesului de autorizare, inclusiv despre eventualele măsuri pentru înlăturarea deficiențelor constatate.
(9) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) informațiile pe care depozitarul central trebuie să le prezinte Comisiei Naționale în scopul obținerii autorizărilor pentru prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar;
b) formularele standard, modelele și procedurile pentru consultarea entităților prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) înainte de acordarea autorizării.
62Articolul 62. Extinderea serviciilor auxiliare de tip bancar
(1) În cazul în care un depozitar central intenționează să extindă serviciile auxiliare de tip bancar pentru care a desemnat o instituție de credit sau pe care acesta însuși le prestează în conformitate cu art. 60, acesta prezintă Comisiei Naționale o cerere de extindere a serviciilor auxiliare de tip bancar.
(2) Cererea de extindere se prezintă și se examinează conform procedurilor prevăzute la art. 61.
63Articolul 63. Retragerea autorizării
(1) Fără a aduce atingere eventualelor măsuri de remediere aplicate conform prevederilor stabilite în titlul V, Comisia Națională retrage autorizările prevăzute la art. 60 în oricare dintre următoarele situații:
a) depozitarul central nu folosește autorizarea timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizare sau instituția de credit desemnată nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate pentru depozitarul central în cauză în ultimele 6 luni;
b) depozitarul central a obținut autorizarea prin declarații false sau alte mijloace ilicite;
c) depozitarul central sau instituția de credit desemnată nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora autorizarea a fost acordată și nici nu a luat măsurile de remediere impuse de Comisia Națională în intervalul de timp stabilit de aceasta;
d) depozitarul central sau instituția de credit desemnată încalcă grav și în mod repetat cerințele prevăzute de prezenta lege.
(2) La identificarea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1), Comisia Națională consultă, fără întârzieri nejustificate, autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) cu privire la necesitatea retragerii autorizării.
(3) Autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) sunt în drept să solicite în orice moment Comisiei Naționale să examineze dacă depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată îndeplinesc în continuare condițiile în baza cărora a fost acordată autorizarea.
(4) În cadrul autorizării acordate, Comisia Națională este în drept să restricționeze utilizarea unui anumit serviciu, desfășurarea unei anumite activități sau utilizarea unui anumit instrument financiar.
(5) Depozitarul central și instituția de credit desemnată stabilesc, aplică și mențin o procedură adecvată care asigură decontarea și transferarea rapidă și ordonată a activelor clienților și participanților către un alt agent de decontare în cazul retragerii autorizării conform alin. (1).
64Articolul 64. Completarea registrului depozitarilor centrali
(1) Comisia Națională introduce în registrul depozitarilor centrali următoarele informații:
a) denumirea fiecărui depozitar central care a făcut obiectul unei decizii aprobate în conformitate cu art. 60, 62 și 63;
b) denumirea fiecărei instituții de credit desemnate;
c) lista serviciilor auxiliare de tip bancar pe care o instituție de credit desemnată sau un depozitar central autorizat în conformitate cu art. 60 este autorizată/autorizat să le furnizeze participanților.
(2) Registrul cu informațiile prevăzute la alin. (1) se publică pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale, în conformitate cu art. 21 alin. (3).
65Articolul 65. Cerințele prudențiale aplicabile instituțiilor de credit sau depozitarilor centrali autorizați să presteze servicii auxiliare de tip bancar
(1) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar sunt în drept să presteze doar serviciile care fac obiectul autorizării, prevăzute în secțiunea C din anexă.
(2) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar respectă cerințele legislației aplicabile instituțiilor de credit.
(3) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar îndeplinesc următoarele cerințe prudențiale specifice riscurilor de credit care țin de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare:
a) să stabilească un cadru robust pentru gestionarea riscurilor de credit corespunzătoare;
b) să identifice sursele acestor riscuri de credit, să evalueze și să monitorizeze frecvent și cu regularitate expunerile corespunzătoare la riscul de credit și să utilizeze instrumente adecvate de gestionare pentru a controla aceste riscuri;
c) să acopere pe deplin expunerile la riscul de credit corespunzător față de participanții debitori individuali, utilizând garanții și alte resurse financiare echivalente;
d) în cazul în care, pentru gestionarea riscului de credit corespunzător, se utilizează garanții, să accepte garanții foarte lichide cu un risc de credit și de piață minim. În situații specifice, pot fi utilizate și alte tipuri de garanții, dacă se aplică o marjă de ajustare (haircut) corespunzătoare;
e) să stabilească și să aplice marje de ajustare și limite de concentrare corespunzător de prudente asupra valorilor garanțiilor constituite pentru acoperirea expunerilor la riscul de credit prevăzute la lit. c), luând în considerare obiectivul de a asigura posibilitatea lichidării rapide a garanțiilor fără efecte adverse semnificative asupra prețului;
f) să stabilească limite pentru expunerile la riscul de credit corespunzătoare;
g) să analizeze și să planifice modul în care gestionează eventualele expuneri reziduale la riscul de credit, precum și să aprobe reguli și proceduri pentru implementarea acestor planificări;
h) să ofere credite doar participanților care au conturi de fonduri bănești deschise la entitatea în cauză;
i) să ofere proceduri eficiente de rambursare a creditului pe parcursul zilei (intraday) și să descurajeze creditul overnight prin aplicarea unor dobânzi penalizatoare care acționează ca un mecanism disuasiv eficace.
(4) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar îndeplinesc următoarele cerințe prudențiale specifice riscurilor de lichiditate legate de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare:
a) să dispună de un cadru robust și de instrumente de evaluare, monitorizare și gestionare a riscurilor de lichiditate, inclusiv a riscurilor de lichiditate pe parcursul zilei (intraday), pentru fiecare monedă a sistemului de decontare a instrumentelor financiare pentru care dețin rolul de agent de decontare;
b) să evalueze și să monitorizeze în mod continuu și în timp util, însă cel puțin zilnic, necesitățile lor de lichiditate și nivelul activelor lichide pe care le dețin; în acest sens, să stabilească valoarea activelor lichide disponibile, luând în considerare marjele de ajustare (haircut) corespunzătoare ale acestor active;
c) să mențină resurse lichide suficiente în toate monedele relevante, în vederea furnizării rapide a serviciilor de decontare într-o gamă largă de potențiale scenarii de simulare de criză, incluzând riscul de lichiditate generat de neîndeplinirea obligațiilor pecuniare de către cel puțin doi dintre participanți, inclusiv întreprinderile-mamă și filialele acestora, față de care au cele mai mari expuneri;
d) să reducă riscurile de lichiditate corespunzătoare prin dispunerea de resurse lichide calificate în fiecare monedă, cum ar fi fonduri bănești deținute la banca centrală de emisiune a monedei respective și la alte instituții financiare solvabile, linii de credit angajate sau alte mecanisme similare, precum și garanții sau investiții cu lichiditate înaltă care sunt imediat disponibile și convertibile în fonduri bănești cu mecanisme de finanțare convenite în prealabil și cu un grad înalt de fiabilitate, chiar și în condiții de piață extreme, dar realiste;
e) să identifice, să evalueze și să monitorizeze riscul de lichiditate pe care îl generează diferite instituții financiare utilizate pentru gestionarea riscurilor lor de lichiditate;
f) în cazul utilizării unor mecanisme de finanțare prealabile, să selecteze ca furnizori de lichidități numai instituții financiare solvabile; să stabilească și să aplice limite de concentrare adecvate pentru fiecare dintre furnizorii de lichidități corespunzători, inclusiv întreprinderea-mamă și filialele;
g) să stabilească și să testeze dacă resursele implicate sunt suficiente, prin aplicarea cu regularitate a unor teste de stres riguroase;
h) să analizeze și să planifice modul în care gestionează eventualele lipse de lichidități neprevăzute și potențial neacoperite, precum și să aprobe reguli și proceduri pentru implementarea acestor planificări;
i) dacă o astfel de opțiune este practică și disponibilă și fără a aduce atingere normelor de eligibilitate stabilite de Banca Națională, să aibă acces la conturile deschise la Banca Națională și la alte servicii ale acesteia pentru a-și îmbunătăți gestionarea riscurilor de lichiditate;
j) să dispună de mecanisme stabilite în prealabil și de o fiabilitate înaltă care asigură că entitatea poate lichida, într-un termen oportun, garanția constituită în favoarea entității de către un client aflat în situația de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare și, în cazul în care sunt utilizate mecanisme neangajate, să stabilească că au fost identificate și atenuate orice riscuri potențiale asociate;
k) să prezinte rapoarte periodice Băncii Naționale și să publice informații cu privire la modul în care evaluează, monitorizează și gestionează riscurile lor de lichiditate, inclusiv riscurile de lichiditate pe parcursul zilei (intraday).
(5) Dacă un depozitar central intenționează să presteze servicii auxiliare de tip bancar altor depozitari centrali în temeiul art. 60 alin. (3) lit. b), depozitarul central respectiv dispune de norme și proceduri clare de gestionare a potențialelor riscuri de credit, de lichiditate și de concentrare care rezultă din prestarea serviciilor respective.
(6) Banca Națională aprobă reglementări privind:
a) cadrul și instrumentele de monitorizare, evaluare, gestionare, raportare și publicare a informațiilor privind riscurile de credit și de lichiditate, inclusiv cele care sunt generate pe parcursul unei zile (intraday), prevăzute la alin. (3) și (4);
b) normele și procedurile prevăzute la alin. (5).
66Articolul 66. Supravegherea instituțiilor de credit desemnate și a depozitarilor centrali autorizați să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 17 și 22, Banca Națională este responsabilă de autorizarea ca instituții de credit a instituțiilor de credit desemnate și a depozitarului central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, precum și de supravegherea acestora din perspectiva calității lor de instituție de credit, în limitele și condițiile prevăzute de Legea nr. 202/2017.
(2) Suplimentar prevederilor alin. (1), Banca Națională este responsabilă de supravegherea instituției de credit desemnate și a depozitarului central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în ceea ce privește respectarea de către entitățile în cauză a cerințelor prudențiale prevăzute la art. 65.
(3) Banca Națională examinează periodic, cel puțin o dată la doi ani, dacă instituția de credit desemnată și depozitarul central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar respectă prevederile art. 65, precum și informează Comisia Națională, care, la rândul ei, informează autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) și, după caz, colegiul supraveghetorilor prevăzut la art. 26 cu privire la rezultatele supravegherii Băncii Naționale în temeiul prezentului articol, inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancțiuni.
(4) După consultarea Băncii Naționale, Comisia Națională examinează și evaluează, cel puțin o dată la fiecare doi ani, următoarele:
a) în cazul prevăzut la art. 60 alin. (3) lit. a), dacă acordurile încheiate între instituția de credit desemnată și depozitarul central le permit acestora să își îndeplinească obligațiile prevăzute de prezenta lege;
b) în cazul prevăzut la art. 60 alin. (2), dacă cerințele care permit autorizarea depozitarului central să presteze servicii auxiliare de tip bancar îi permit acestuia să îndeplinească obligațiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Comisia Națională informează periodic, cel puțin o dată la fiecare doi ani, autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) și, după caz, colegiul supraveghetorilor prevăzut la art. 26 cu privire la rezultatele examinării și evaluării efectuate conform alin. (4), inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancțiuni.
(6) În vederea protejării participanților la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, în cazul în care depozitarul central desemnează o instituție de credit în conformitate cu art. 60, depozitarul central se asigură că instituția de credit desemnată îi oferă acces la toate informațiile necesare în sensul prezentei legi și raportează Comisiei Naționale și Băncii Naționale orice încălcare a acesteia.
TITLUL V SANCȚIUNI
67Articolul 67. Sancțiuni și alte măsuri administrative
(1) Comisia Națională aplică sancțiuni și alte măsuri administrative în cazurile prevăzute la art. 69 în privința persoanelor responsabile de încălcarea cerințelor prezentei legi și ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste sancțiuni și măsuri sunt puse în aplicare.
(2) Sancțiunile și măsurile administrative aplicate de Comisia Națională în temeiul alin. (1) sunt eficiente, proporționale și disuasive.
(3) Comisia Națională aplică sancțiuni și alte măsuri administrative în privința depozitarilor centrali, instituțiilor de credit desemnate, membrilor organelor de conducere ale acestora, precum și în privința oricăror persoane juridice sau fizice care controlează efectiv activitatea depozitarilor centrali și instituțiilor de credit desemnate.
(4) În cazul în care faptele prevăzute la art. 69 alin. (1) constituie o infracțiune, Comisia Națională și organele de urmărire penală asigură cooperarea și schimbul reciproc de informații specifice în legătură cu urmărirea penală inițiată, precum și acțiunile procesuale desfășurate în privința unor posibile încălcări ale prezentei legi.
(5) Comisia Națională este în drept să coopereze și să facă schimb de informații cu autoritățile competente ale altor state în vederea examinării unor posibile încălcări ale prezentei legi.
68Articolul 68. Publicarea deciziilor
(1) Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial informații privind deciziile de aplicare a unei sancțiuni sau a altei măsuri administrative pentru încălcarea prezentei legi și a actelor normative emise în vederea executării prezentei legi, în termenul prevăzut de lege, după informarea persoanei sancționate cu privire la decizia respectivă. Publicarea include cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanei fizice sau juridice sancționate.
(2) În cazul în care decizia de a aplica o sancțiune sau altă măsură este pasibilă de o cale de atac în instanța de judecată, Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial, suplimentar celor prevăzute la alin. (1), informații privind:
a) statutul căii de atac și rezultatul examinării acesteia;
b) orice hotărâri de anulare a unei decizii anterioare a autorității publice de aplicare a unei sancțiuni.
(3) Dacă publicarea identității persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către Comisia Națională ca fiind disproporțională, în urma unei evaluări privind proporționalitatea publicării informațiilor efectuate pentru fiecare caz separat, sau dacă publicarea informațiilor pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă în derulare, Comisia Națională:
1) amână publicarea informației privind aplicarea sancțiunii sau a altei măsuri până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile;
2) publică informația privind aplicarea sancțiunii sau a altei măsuri administrative cu titlu anonim, pentru a asigura protecția eficientă a datelor cu caracter personal;
3) nu publică informația privind aplicarea sancțiunii sau a altei măsuri administrative, în cazul în care consideră că opțiunile prevăzute la pct. 1) și 2) nu sunt suficiente să asigure:
a) că stabilitatea piețelor financiare nu ar fi pusă în pericol;
b) proporționalitatea publicării unor astfel de informații, în cazurile în care măsurile sunt considerate ca având un caracter minor.
(4) În cazul în care se intenționează publicarea informației de aplicare a sancțiunii sau a altei măsuri în mod anonim, publicarea acestor informații poate fi amânată pe o perioadă rezonabilă dacă se anticipează că, pe durata perioadei respective, motivele care au stat la baza publicării în mod anonim vor înceta să fie valabile.
(5) Comisia Națională menține informațiile publicate în temeiul prezentului articol pe site-ul său web oficial pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în informațiile publicate sunt menținute pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale pe perioada stabilită conform legislației privind protecția datelor cu caracter personal.
69Articolul 69. Sancționarea încălcărilor
(1) Comisia Națională are competența aplicării sancțiunilor în privința următoarelor fapte:
a) prestarea serviciilor prevăzute în secțiunile A, B și C din anexă cu încălcarea prevederilor art. 16, art. 27 și art. 60;
b) obținerea autorizărilor prevăzute la art. 16 și art. 60 prin declarații false sau prin orice alt mijloc ilicit, astfel cum este prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b) și art. 63 alin. (1) lit. b);
c) neîntrunirea de către depozitarul central a cerinței de capital necesar, astfel încălcând prevederile art. 52;
d) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor organizatorice, astfel încălcând prevederile art. 28–35;
e) nerespectarea de către depozitarul central a regulilor de conduită, astfel încălcând prevederile art. 37–40;
f) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor aplicabile serviciilor specifice depozitarilor centrali, astfel încălcând prevederile art. 42–46;
g) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor prudențiale, astfel încălcând prevederile art. 48–52;
h) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor aplicabile conexiunilor între depozitarii centrali, astfel încălcând prevederile art. 54;
i) refuzul abuziv al depozitarului central de a acorda diverse tipuri de acces, astfel încălcând prevederile art. 55–59;
j) nerespectarea de către instituțiile de credit desemnate a cerințelor prudențiale specifice legate de riscurile de credit, astfel încălcând prevederile art. 65 alin. (3);
k) nerespectarea de către instituțiile de credit desemnate a cerințelor prudențiale specifice legate de riscurile de lichiditate, astfel încălcând prevederile art. 65 alin. (4).
(2) Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale Comisiei Naționale și competențelor Băncii Naționale de a aplica măsuri de supraveghere, sancțiuni și măsuri sancționatoare instituției de credit desemnate și depozitarului central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu Legea nr. 202/2017, în cazul admiterii unei încălcări prevăzute de prezentul articol și de actele normative emise în vederea executării prezentei legi, Comisia Națională aplică următoarele sancțiuni:
a) emiterea unei declarații publice în care se indică persoana responsabilă de încălcare și natura încălcării, în conformitate cu art. 68;
b) emiterea unei prescripții prin care se solicită persoanei responsabile de comiterea încălcării să înceteze faptele respective și să se abțină de la comiterea repetată a acestora;
c) retragerea autorizărilor acordate în temeiul art. 16 sau al art. 60, în conformitate cu art. 20 sau art. 63;
d) sancționarea membrului organului de conducere al entității sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile prin aplicarea măsurii de interzicere temporară sau, în cazul unor încălcări grave repetate, interzicere permanentă a exercitării unor funcții de conducere în cadrul instituției;
e) în cazul în care poate fi stabilit cuantumul profitului obținut ca rezultat al unei încălcări, sancțiuni pecuniare administrative maxime în cuantum de cel puțin două ori cuantumul respectiv;
f) în cazul persoanei fizice, amendă administrativă de până la 94 282 500 de lei moldovenești;
g) în cazul persoanei juridice, sancțiuni pecuniare administrative în cuantum de până la 377 130 000 lei moldovenești sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice, conform ultimelor situații financiare aprobate de organul de conducere. În cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care are obligația de a întocmi situații financiare consolidate în conformitate cu Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform reglementărilor contabile relevante, pe baza ultimelor situații financiare consolidate, aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de la nivelul cel mai înalt.
70Articolul 70. Aplicarea efectivă a sancțiunilor
La stabilirea tipului și nivelului sancțiunilor sau a altor măsuri administrative, Comisia Națională ia în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:
a) gravitatea și durata încălcării;
b) gradul de responsabilitate al persoanei responsabile de încălcare;
c) capacitatea financiară a persoanei responsabile de încălcare, reprezentată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual al persoanei fizice responsabile;
d) valoarea profiturilor acumulate, a pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau a pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;
e) măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu Comisia Națională, fără a aduce atingere necesității de a reține profitul obținut sau valoarea pierderilor evitate de persoana respectivă;
f) încălcările comise anterior de persoana responsabilă de încălcare.
71Articolul 71. Raportarea încălcărilor
(1) Comisia Națională instituie mecanisme eficiente prin care se încurajează raportarea încălcărilor potențiale sau reale ale prezentei legi către Comisia Națională.
(2) Mecanismele prevăzute la alin. (1) includ cel puțin:
a) proceduri specifice de recepționare și investigare a rapoartelor privind încălcările potențiale sau reale și măsurile luate ca răspuns la acestea, inclusiv stabilirea unor canale sigure de comunicare a rapoartelor respective;
b) protecție adecvată pentru angajații instituțiilor care raportează încălcări potențiale sau reale comise în cadrul instituției, cel puțin împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil;
c) protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcările potențiale sau reale, precum și ale persoanei fizice suspectate de o încălcare, conform cerințelor legislației privind protecția datelor cu caracter personal;
d) protecția identității atât a persoanei care raportează încălcările, cât și a persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, la toate etapele procedurilor, cu excepția cazului în care o astfel de dezvăluire este impusă de dreptul intern în contextul unor investigații suplimentare sau al unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
(3) Depozitarii centrali și instituțiile de credit desemnate dispun de proceduri adecvate care permit angajaților să raporteze, pe cale internă, încălcările efective sau potențiale, printr-un canal specific, independent și autonom. Un astfel de canal poate fi oferit și prin aranjamente prevăzute de partenerii sociali.
(4) La utilizarea canalelor de raportare prevăzute la alin. (3) sunt respectate măsurile de protecție prevăzute la alin. (2) lit. b)–d).
72Articolul 72. Dreptul la o cale de atac
(1) Deciziile și măsurile aprobate în temeiul prezentei legi pot fi contestate în instanța de judecată conform Codului administrativ nr. 116/2018.
(2) Dacă solicitantul nu obține un răspuns în termen de 6 luni de la prezentarea unei cereri de autorizare care conține toate informațiile necesare potrivit dispozițiilor în vigoare, acesta se poate adresa instanței competente cu o acțiune în contencios administrativ, în condițiile Codului administrativ nr. 116/2018.
TITLUL VI DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
73Articolul 73. Dispoziții finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul, în comun cu Comisia Națională, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în concordanță cu prezenta lege.
(3) Comisia Națională și Banca Națională, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor adopta actele normative necesare conform prevederilor acesteia.
(4) Depozitarul central unic al valorilor mobiliare solicită autorizarea prevăzută la art. 16 în termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Depozitarul central unic al valorilor mobiliare este în drept să solicite autorizarea prevăzută la art. 19 alin. (1) lit. e) și/sau să depună notificarea prevăzută la art. 19 alin. (5) de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(6) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 234/2016 cu privire la Depozitarul central unic al valorilor mobiliare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 343–346, art. 711), cu modificările ulterioare, se abrogă.
(7) Procedurile referitoare la examinarea pretențiilor financiare înaintate în temeiul art. 47 din Legea nr. 234/2016 cu privire la Depozitarul central unic al valorilor mobiliare care nu au fost finalizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor finaliza conform prevederilor Legii nr. 234/2016 cu privire la Depozitarul central unic al valorilor mobiliare.
74Articolul 74. Dispoziții tranzitorii
(1) Până la data obținerii autorizării conform art. 73 alin. (4), depozitarul central unic al valorilor mobiliare își desfășoară activitatea în temeiul regimului instituit de Legea nr. 234/2016 cu privire la Depozitarul central unic al valorilor mobiliare.
(2) Actele normative emise în vederea executării Legii nr. 234/2016 cu privire la Depozitarul central unic al valorilor mobiliare se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi și până la modificarea sau abrogarea acestora.
(3) Până la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, capitalul propriu al depozitarului central unic al valorilor mobiliare nu poate constitui o valoare mai mică decât echivalentul în lei moldovenești al sumei de 1 000 000 de euro, calculat la cursul oficial al leului moldovenesc, stabilit în prima zi a fiecărei perioade de gestiune.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (2) și alin. (3) pct. 4), până la data de 10 octombrie 2027 inclusiv:
a) data preconizată a decontării tranzacțiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) nu depășește a doua zi lucrătoare după data încheierii tranzacției;
b) excepția prevăzută la art. 5 alin. (3) pct. 4) nu se aplică.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 239. Chișinău, 8 octombrie 2026.
Anexă
Lista serviciilor
Secțiunea A
Servicii de bază
1. Înregistrarea inițială a instrumentelor financiare într-un sistem de înscriere în cont (în continuare – serviciu notarial).
2. Oferirea și menținerea conturilor de instrumente financiare la nivelul cel mai înalt (în continuare – serviciu de administrare centralizată).
3. Gestionarea unui sistem de decontare a instrumentelor financiare (în continuare – serviciu de decontare).
Secțiunea B
Servicii auxiliare de tip nebancar
care nu implică risc de credit sau de lichiditate
Servicii furnizate de depozitari centrali care contribuie la creșterea siguranței, a eficienței și a transparenței piețelor de valori mobiliare și care pot include, fără a se limita la acestea, următoarele servicii:
1. servicii legate de serviciul de decontare, cum ar fi:
a) organizarea, în calitate de agent, a unui mecanism de împrumut de instrumente financiare între participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
b) punerea la dispoziție, în calitate de agent, a unui sistem de gestionare a garanțiilor pentru participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
c) punerea în corespondență a decontărilor, transmiterea instrucțiunilor, confirmarea tranzacțiilor, verificarea tranzacțiilor;
2. servicii legate de serviciul notarial și serviciul de administrare centralizată, cum ar fi:
a) servicii legate de registrele de acționari;
b) sprijinirea procesării operațiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului social (corporate actions), inclusiv în ceea ce privește impozitele, adunările generale și serviciile de informare;
c) servicii legate de o emisiune nouă, inclusiv alocarea și gestionarea codurilor ISIN (International Securities Identification Number) și a altor coduri similare;
d) urmărirea și procesarea instrucțiunilor, colectarea și procesarea comisioanelor și raportările conexe;
3. stabilirea de conexiuni între depozitari centrali, deschiderea, administrarea sau gestionarea conturilor de instrumente financiare în cadrul unui serviciu de decontare, al unui serviciu de gestionare a garanțiilor și al altor servicii auxiliare;
4. orice alte servicii, cum ar fi:
a) furnizarea, în calitate de agent, a serviciilor generale de gestionare a garanțiilor;
b) furnizarea de raportări conform reglementărilor;
c) furnizarea de informații, date și statistici pieței și serviciilor de statistică sau altor entități guvernamentale ori interguvernamentale;
d) furnizarea serviciilor de tehnologii informaționale.
Secțiunea C
Servicii auxiliare de tip bancar
Servicii de tip bancar legate în mod direct de serviciile de bază sau de alte servicii auxiliare enumerate în secțiunile A și B, cum ar fi:
a) deschiderea de conturi de fonduri bănești pentru participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare și pentru deținătorii de conturi de instrumente financiare, precum și acceptarea de depozite de la aceștia, în sensul art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 202/2017;
b) deschiderea de linii de credit de fonduri bănești care trebuie rambursate cel târziu în următoarea zi lucrătoare, acordarea de împrumuturi de fonduri bănești pentru prefinanțarea operațiunilor corporative care implică modificarea nivelului capitalului și acordarea de împrumuturi de instrumente financiare deținătorilor de conturi de instrumente financiare, în sensul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2017;
c) servicii de plată care includ procesarea tranzacțiilor cu fonduri bănești și a tranzacțiilor valutare, în sensul art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 202/2017;
d) garanții și angajamente legate de acordarea și luarea de împrumuturi de instrumente financiare, în sensul art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 202/2017;
e) activități de trezorerie care implică valută străină și instrumente financiare care țin de gestionarea soldurilor aferente pozițiilor de cumpărare (long balances) ale participanților, în sensul art. 14 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 202/2017.