Textul legii Caută

Lege nr. 181 din 24.08.2026

​privind piețele instrumentelor financiare și activitățile de investiții

Adoptat
24.08.2026
Publicat
29.09.2026 în Monitorul Oficial Nr. 486-489 art. 503
În vigoare din
29.03.2027
Statut
În vigoare
Emitent
Parlamentul
Sursa
pagina actului în registru, PDF
Date pentru agenți
JSON

Mai jos este versiunea care, potrivit Registrului, se aplică din 29.03.2027. La 17.11.2026, data preluării textelor din Registru, actul încă nu se aplica; statutul de mai sus este cel dat de Registru. Stabilit automat după datele versiunilor din Registru, fără verificare juridică.

Citat în 3 acte

UE

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune:

– Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 173 din 12 iunie 2014, CELEX: 32014L0065, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2024/2811 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2024;

– articolele 2, 7 și 8 din Directiva delegată (UE) 2017/593 a Comisiei din 7 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește protejarea instrumentelor financiare și a fondurilor care aparțin clienților, obligațiile de guvernanță a produsului și normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 87 din 31 martie 2017, CELEX: 32017L0593, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva delegată (UE) 2021/1269 a Comisiei din 21 aprilie 2021;

– articolele 1–10, 12–21, 23–25, 32–34 și 38–41 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 86 din 24 martie 2012, CELEX: 32012R0236, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2023/2845 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023;

– articolele 1–4, 6–8, 8a, 8b, 9, 10, 11a, 12–15, 17, 17a, 20, 21, 21a, 22–26, 27a–27f, 28–31, 35, 36, 39, 39a, 42, 46 și 54b din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 173 din 12 iunie 2014, CELEX: 32014R0600, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2025/1156 al Comisiei din 12 iunie 2025;

– articolele 1–4, 15–17, 22, 23, 26 și 27 din Regulamentul (UE) nr. 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 337 din 23 decembrie 2015, CELEX: 32015R2365, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2023/2869 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023;

– articolele 2, 4, 21–26, 29, 34, 36, 37, 45, 66 și 71 din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice și condițiile de funcționare aplicabile firmelor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 87 din 31 martie 2017, CELEX: 32017R0565, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1254 al Comisiei din 21 aprilie 2021.

TITLUL I DISPOZIȚII GENERALE

Capitolul I OBIECTUL, SCOPUL, DEFINIȚII, DOMENIUL DE APLICARE ȘI ALTE PREVEDERI GENERALE

1

Articolul 1. Obiectul și scopul legii

(1) Prezenta lege stabilește cadrul juridic aplicabil piețelor instrumentelor financiare și serviciilor și activităților de investiții desfășurate în Republica Moldova, în vederea asigurării integrității, funcționării ordonate și stabilității piețelor instrumentelor financiare, precum și a protecției investitorilor.

(2) În scopurile prevăzute la alin. (1), prezenta lege reglementează:

a) condițiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor și de desfășurare a activităților de investiții, inclusiv de către firme de investiții și instituții de credit din statele membre sau de către societăți din țări terțe care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova;

b) condițiile de autorizare, organizare, funcționare și supraveghere a firmelor de investiții și a instituțiilor de credit din Republica Moldova, în legătură cu prestarea de către acestea a serviciilor de investiții sau a activităților de investiții și a serviciilor auxiliare;

c) condițiile de autorizare, organizare, funcționare și supraveghere a locurilor de tranzacționare și a operatorilor acestora;

d) măsurile privind administrarea specială, lichidarea și încetarea activității participanților la piețele instrumentelor financiare;

e) supravegherea, cooperarea și punerea în aplicare a prezentei legi de către autoritățile competente, inclusiv supravegherea activității firmelor de investiții desfășurate în afara Republicii Moldova;

f) condițiile de autorizare, organizare, funcționare și supraveghere a furnizorilor de servicii de raportare a datelor;

g) cerințele de transparență aplicabile operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și a reutilizării;

h) regimul juridic aplicabil vânzărilor în lipsă și swapurilor pe riscul de credit.

2

Articolul 2. Domeniul de aplicare și alte prevederi generale

(1) Prezenta lege se aplică:

a) firmelor de investiții;

b) consultanților de investiții și agenților delegați;

c) operatorilor de piață;

d) locurilor de tranzacționare și operatorilor acestora;

e) furnizorilor de servicii de raportare a datelor, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege;

f) firmelor de investiții din state membre care operează pe teritoriul Republicii Moldova în temeiul libertății de a presta servicii sau prin înființarea unei sucursale, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege;

g) societăților din țări terțe care prestează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții în Republica Moldova prin înființarea unei sucursale, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, următoarele dispoziții ale acesteia se aplică în mod corespunzător instituțiilor de credit din Republica Moldova, în cazul în care acestea prestează unul sau mai multe servicii de investiții și/sau desfășoară una sau mai multe activități de investiții:

a) art. 3 alin. (4);

b) condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3)–(5) din prezenta lege, fără a aduce atingere prevederilor art. 41 din Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, precum și la art. 33, art. 35–44 din prezenta lege;

c) condițiile de funcționare și normele de conduită profesională prevăzute în titlul II cap. III, precum și la art. 12;

d) condițiile de organizare și funcționare a sistemului multilateral de tranzacționare (în continuare – MTF) și a sistemului organizat de tranzacționare (în continuare – OTF) prevăzute în titlul III cap. II, în cazul în care instituțiile de credit exploatează un MTF sau OTF;

e) dispozițiile titlului II cap. V, cu excepția art. 67 alin. (2)–(5) și a art. 68 alin. (2)–(7) și (14);

f) dispozițiile titlului I cap. II, precum și ale art. 143–153, 160 și 165–166.

(3) Următoarele dispoziții se aplică, de asemenea, firmelor de investiții și instituțiilor de credit din Republica Moldova, atunci când vând clienților depozite structurate sau le prestează consultanță cu privire la acestea:

a) condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3)–(5), precum și la art. 33, 35–44;

b) condițiile de funcționare și normele de conduită profesională prevăzute la art. 12, 46, 47, art. 50 alin. (5), art. 51–57, art. 59, 60 și 62;

c) dispozițiile titlului I cap. II, precum și ale art. 143–153.

(4) Dispozițiile art. 43–44 se aplică persoanelor exceptate în temeiul art. 3 alin. (1) pct. 1), 5), 9) și 10), în cazul în care acestea sunt membri sau participanți la piețe reglementate și/sau MTF-uri.

(5) Dispozițiile art. 122–124 se aplică și persoanelor exceptate în temeiul art. 3.

(6) Dispozițiile art. 6, ale titlului II cap. IV, ale titlului III cap. III, ale titlului VI cap. II și ale art. 143 alin. (1) lit. b) se aplică, în mod corespunzător, persoanelor prevăzute la alin. (1), precum și instituțiilor de credit, atunci când prestează servicii de investiții și/sau desfășoară activități de investiții.

(7) Prevederile prezentului articol și ale art. 3 se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor speciale prevăzute în titlul VI.

(8) În procesele de autorizare, notificare, înregistrare și aprobare prevăzute de prezenta lege, prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător nu se aplică.

3

Articolul 3. Excepții de la aplicarea prezentei legi

(1) Prezenta lege nu se aplică:

1) societăților de asigurare sau reasigurare/asigurătorilor sau reasigurătorilor, în sensul definit în Legea nr. 92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare, atunci când desfășoară activități prevăzute de respectiva lege;

2) persoanelor care prestează servicii de investiții exclusiv societăților lor mamă, filialelor lor sau altor filiale ale societății lor mamă;

3) persoanelor care prestează servicii de investiții cu titlu ocazional în exercitarea unei activități profesionale, în cazul în care aceasta este reglementată de acte normative sau de un cod deontologic care nu exclude prestarea acestor servicii;

4) persoanelor care tranzacționează pe cont propriu instrumente financiare, altele decât instrumente financiare derivate pe mărfuri ori certificate de emisii sau instrumente derivate pe acestea, și care nu prestează niciun alt serviciu de investiții sau nu desfășoară nicio altă activitate de investiții cu instrumente financiare, altele decât instrumentele financiare derivate pe mărfuri, certificatele de emisii sau instrumentele financiare derivate pe acestea, cu excepția situației în care acestea:

a) sunt formatori de piață;

b) sunt participanți sau membri ai unei piețe reglementate sau ai unui MTF ori au acces electronic direct la un loc de tranzacționare, cu excepția entităților nefinanciare care execută, într-un loc de tranzacționare, tranzacții care pot fi măsurate în mod obiectiv ca reducând riscurile direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanțare a trezoreriei acestor entități nefinanciare sau a grupurilor lor;

c) aplică o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență; sau

d) tranzacționează pe cont propriu în executarea ordinelor clienților;

5) operatorilor care au obligații de conformitate în temeiul Legii nr. 74/2024 privind acțiunile climatice care, atunci când tranzacționează certificate de emisii, nu execută ordine ale clienților și care nu prestează niciun alt serviciu de investiții și nu desfășoară nicio altă activitate de investiții decât tranzacționarea pe cont propriu, cu condiția ca persoanele respective să nu utilizeze o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență;

6) persoanelor care prestează servicii de investiții ce constau exclusiv în gestionarea unui sistem de participare a angajaților;

7) persoanelor care prestează servicii de investiții care constau numai în gestionarea unui sistem de participare a angajaților și în prestarea de servicii de investiții exclusiv societății lor mamă, filialelor lor sau altor filiale ale societății lor mamă;

8) membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale (în continuare – SEBC), ai Băncii Naționale a Moldovei și membrilor organismelor naționale cu funcții similare din Uniunea Europeană (în continuare – UE), Ministerului Finanțelor, altor organisme publice din UE cu atribuții de gestionare a datoriei publice sau care intervin în această gestionare și instituțiilor financiare internaționale înființate de două sau mai multe state membre cu scopul de a mobiliza fonduri și de a oferi asistență financiară în beneficiul membrilor lor care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare;

9) organismelor de plasament colectiv și fondurilor de pensii, indiferent dacă sunt sau nu administrate la nivelul UE, și depozitarilor și administratorilor acestor organisme;

10) persoanelor:

a) care tranzacționează pe cont propriu instrumente financiare derivate pe mărfuri ori certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, inclusiv formatorii de piață, cu excepția persoanelor care tranzacționează pe cont propriu în executarea ordinelor clienților; sau

b) care prestează servicii de investiții, altele decât tranzacționarea pe cont propriu, privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri ori certificatele de emisii sau instrumentele financiare derivate pe acestea, clienților sau furnizorilor activității lor principale, cu condiția ca:

(i) pentru fiecare dintre cazurile de mai sus, considerate în mod individual și agregat, aceste activități să fie auxiliare în raport cu activitatea lor principală la nivel de grup;

(ii) persoanele respective să nu facă parte dintr-un grup a cărui activitate principală constă în furnizarea de servicii de investiții în înțelesul prezentei legi, în desfășurarea unei activități enumerate la art. 14 din Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor sau în activități de formator de piață pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri;

(iii) persoanele respective să nu utilizeze o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență; și

(iv) persoanele respective să raporteze, la cerere, Comisiei Naționale a Pieței Financiare, elementele pe baza cărora consideră că activitățile prevăzute la lit. a) și b) sunt auxiliare în raport cu activitatea lor principală;

11) persoanelor care prestează servicii de consultanță de investiții în cadrul exercitării unei alte activități profesionale care nu este prevăzută în prezenta lege, cu condiția ca prestarea acestor servicii de consultanță să nu fie remunerată în mod specific;

12) operatorilor de transport și de sistem, în sensul definit în Legea nr. 164/2025 cu privire la energia electrică sau în Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, atunci când aceștia își îndeplinesc sarcinile stabilite de legislația respectivă sau conexă ori de codurile de rețea sau orientările adoptate în temeiul acestei legislații, precum și oricăror persoane care acționează ca furnizori de servicii în numele acestora pentru a îndeplini sarcina care le revine în aceleași temeiuri și oricărui operator sau administrator al unui sistem de echilibrare a energiei, al unei rețele de conducte sau al unui sistem menit să echilibreze oferta și cererea de energie în momentul îndeplinirii acestor sarcini;

13) depozitarilor centrali de instrumente financiare, cu excepția cazului în care aceștia prestează unul sau mai multe servicii de investiții sau desfășoară una sau mai multe activități de investiții prevăzute la art. 9, pe lângă activitățile desfășurate în calitate de depozitar central;

14) furnizorilor de servicii de finanțare participativă, în sensul definit în Legea nr. 181/2023 privind serviciile de finanțare participativă.

(2) Excepția prevăzută la alin. (1) pct. 12) se aplică persoanelor care desfășoară activitățile prevăzute la acest punct numai atunci când acestea desfășoară activități de investiții sau prestează servicii de investiții legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri în vederea desfășurării activităților respective. Această excepție nu se aplică exploatării unei piețe secundare, inclusiv a unei platforme de tranzacționare secundară cu drepturi financiare de transport.

(3) Persoanele exceptate în temeiul alin. (1) pct. 1), 9) sau 10) nu trebuie să întrunească condițiile prevăzute la alin. (1) pct. 4) pentru a fi exceptate.

(4) Drepturile conferite de prezenta lege nu se aplică furnizării de servicii în calitate de contraparte în tranzacțiile efectuate de autorități sau instituții publice împuternicite să gestioneze datoria publică sau cele efectuate de către Banca Națională a Moldovei (în continuare – Banca Națională), membrii SEBC, în exercitarea atribuțiilor acestora de bancă centrală prevăzute de legislația aplicabilă.

(5) În sensul derogării prevăzute la alin. (1) pct. 3), un serviciu de investiții se consideră prestat ocazional în cadrul unei activități profesionale dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) există o legătură strânsă și concretă între activitatea profesională și prestarea serviciului de investiții către același client, astfel încât serviciul de investiții poate fi considerat auxiliar activității profesionale principale;

b) prestarea serviciilor de investiții clienților activității profesionale principale nu are drept scop constituirea unei surse sistematice de venit pentru persoana care desfășoară activitatea profesională respectivă;

c) persoana care desfășoară activitatea profesională respectivă nu comercializează și nici nu își promovează în alt mod capacitatea de a presta servicii de investiții, cu excepția cazului în care clienții sunt informați că aceste servicii sunt auxiliare activității profesionale principale.

4

Articolul 4. Noțiuni

(1) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:

1. acces electronic direct – procedură prin care un participant, un membru sau un client al unui loc de tranzacționare permite unei persoane să utilizeze codul său de tranzacționare pentru a putea transmite, în mod electronic, ordine referitoare la un instrument financiar direct către locul de tranzacționare și include acordurile care implică utilizarea de către persoana în cauză a infrastructurii participantului, membrului sau clientului respectiv sau a unui alt sistem de conectare pus la dispoziție de participant, membru sau client, pentru a transmite ordine, reprezentând accesul direct pe piață, precum și acordurile prin care respectiva infrastructură nu este folosită de o persoană, reprezentând accesul sponsorizat;

2. achizitor potențial – persoană fizică sau juridică ori grup de astfel de persoane care acționează concertat, care intenționează să dobândească, prin orice modalitate, direct sau indirect, inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, acțiuni în capitalul unei firme de investiții;

3. achiziție propusă – decizie luată de un achizitor potențial cu scopul de a dobândi, direct sau indirect, prin orice modalitate, o participație calificată într-o firmă de investiții ori de a-și majora participația calificată, astfel încât proporția drepturilor sale de vot sau a deținerii în capitalul social să atingă ori să depășească nivelul de 20 %, 33 % sau 50 %, ori astfel încât firma de investiții să devină o filială a sa;

4. activ-suport – instrument financiar, indice bursier sau curs valutar, rată a dobânzii, marfă, coșuri ori combinații formate din aceste instrumente sau valori, precum și orice alt activ, unitate de măsură sau indicator al cărui randament, valoare sau mărime stă la baza valorii unui instrument financiar derivat;

5. administrare de portofolii – administrare discreționară și individualizată a portofoliilor care includ unul sau mai multe instrumente financiare, în conformitate cu mandatul acordat de client;

6. administrator de fond de investiții alternative (în continuare – AFIA) – persoană juridică a cărei activitate curentă este administrarea unuia sau mai multor fonduri de investiții alternative;

7. analist financiar – persoană relevantă care întocmește partea esențială a cercetării pentru investiții;

8. autoritate competentă – autoritate desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu legislația statului respectiv, responsabilă pentru atribuțiile prevăzute de actele specificate la art. 8 alin. (1) lit. a), dacă prezenta lege nu prevede altfel;

9. beneficiar efectiv – astfel cum este definit la art. 52 din Legea nr. 308/2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;

10. certificate – titluri de valoare negociabile pe piața de capital care, în caz de rambursare a investiției de către emitent, sunt clasate deasupra acțiunilor, dar sub instrumentele de obligațiuni negarantate sau alte instrumente similare;

11. certificate de depozit – titluri de valoare negociabile pe piața de capital care reprezintă proprietatea asupra titlurilor unui emitent străin și care pot fi admise la tranzacționare pe o piață reglementată și tranzacționate independent de titlurile de valoare ale emitentului străin;

12. clauză de tip make-whole (cu plată integrală) – clauză care urmărește să protejeze investitorul prin garantarea faptului că, în cazul răscumpărării anticipate a unei obligațiuni, emitentul este obligat să plătească investitorului care deține obligațiunea un cuantum egal cu suma dintre valoarea actualizată netă a plăților de cupoane rămase până la scadență și valoarea principală a obligațiunii care urmează să fie răscumpărată;

13. client – persoană fizică sau juridică căreia o firmă de investiții îi furnizează servicii de investiții sau servicii auxiliare;

14. client profesionist – client care întrunește criteriile prevăzute la art. 48 sau 49;

15. client de retail – client care nu este client profesionist;

16. conducere superioară – persoane fizice care exercită funcții de membri ai organului executiv în cadrul unei firme de investiții, al unui operator de piață sau al unui furnizor de servicii de raportare a datelor și care răspund în fața organului de conducere pentru managementul activităților curente ale entității, inclusiv pentru implementarea politicilor privind distribuția de servicii și produse clienților de către entitate și personalul acesteia;

17. consultanță de investiții – furnizare de recomandări personale unui client, la cererea acestuia sau la inițiativa firmei de investiții, în ceea ce privește una sau mai multe tranzacții cu instrumente financiare;

18. contraparte centrală (în continuare și – CPC) – astfel cum este definită la art. 3 din Legea nr. 183/2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a instrumentelor financiare;

19. cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu – tranzacție în cadrul căreia însăși persoana care facilitează tranzacția se interpune în tranzacție între cumpărător și vânzător, în așa fel încât nu este în niciun moment expusă riscului de piață pe tot parcursul executării tranzacției, ambele laturi ale tranzacției fiind executate simultan, iar tranzacția este încheiată la un preț la care persoana care facilitează tranzacția nici nu realizează profit, nici nu suferă pierderi, cu excepția unui comision, a unei taxe sau a unei rețineri percepute pentru tranzacție și comunicate în prealabil;

20. datorie suverană – titlu de creanță emis de un emitent suveran;

21. deținător indirect – persoană care deține/dobândește o participație în capitalul social al firmei de investiții prin intermediul unei alte persoane asupra căreia aceasta exercită controlul;

22. depozit structurat – depozit, astfel cum este definit în Legea nr. 160/2023 cu privire la garantarea depozitelor în bănci, care este rambursabil integral la scadență în baza unor condiții potrivit cărora o dobândă sau o primă va fi plătită ori este supusă riscului, conform unei formule care implică factori precum:

a) un indice sau o combinație de indici, excluzând depozitele cu rată variabilă a căror rentabilitate este direct legată de un indice al ratei dobânzii, precum Euribor;

b) un instrument financiar sau o combinație de instrumente financiare;

c) o marfă sau o combinație de marfă ori alte active corporale sau incorporale nefungibile; sau

d) un curs de schimb valutar sau o combinație de cursuri de schimb valutar;

23. depozitar central de instrumente financiare (în continuare și – depozitar central) – astfel cum este definit în legislația privind depozitarii centrali de instrumente financiare;

24. derivate – instrumente financiare prevăzute la pct. 82 lit. c) din prezentul articol și la art. 5 lit. d)–j);

25. emitent suveran – oricare dintre următoarele entități care emit titluri de creanță:

a) Uniunea Europeană;

b) Republica Moldova, un stat membru, inclusiv un serviciu guvernamental, o agenție sau un vehicul investițional special al statului membru;

c) unul dintre membrii federației, în cazul unui stat membru federal;

d) vehicul investițional special pentru mai multe state membre;

e) instituție financiară internațională instituită de două sau mai multe state membre, al cărei obiectiv este să mobilizeze fondurile necesare și să ofere asistență financiară membrilor săi care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare;

f) Banca Europeană de Investiții;

26. entitate financiară – oricare dintre următoarele:

a) firmă de investiții;

b) instituție de credit;

c) societate de asigurare sau reasigurare;

d) organism de plasament colectiv în valori mobiliare (în continuare – OPCVM) și, după caz, societatea sa de administrare;

e) fond de investiții alternativ (în continuare – FIA), astfel cum este definit în legislația cu privire la fondurile de investiții, administrat de AFIA;

f) fond de pensii facultative sau instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale;

g) contraparte centrală;

h) depozitar central de instrumente financiare;

i) entitate dintr-o țară terță care, dacă ar avea sediu în Republica Moldova sau UE și ar face obiectul legislației Republicii Moldova sau UE, ar necesita autorizare, licențiere sau înregistrare pentru a desfășura activități echivalente cu cele ale entităților prevăzute la lit. a)–h);

27. entitate-mamă – astfel cum este definită în Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017;

28. entitate nefinanciară – persoană fizică sau juridică, alta decât o entitate financiară;

29. executarea ordinelor în numele clienților – acțiune în vederea încheierii de acorduri de cumpărare sau de vânzare a unuia sau mai multor instrumente financiare în numele clienților, precum și încheierea de acorduri pentru vânzarea unor instrumente financiare emise de o firmă de investiții sau de o instituție de credit la momentul emiterii acestora;

30. externalizare – acord de orice tip încheiat între o firmă de investiții și un prestator de servicii, în temeiul căruia prestatorul de servicii desfășoară un proces, prestează un serviciu sau efectuează o activitate care, în alte circumstanțe, ar fi realizate de firmă de investiții;

31. filială – entitate-fiică, astfel cum este definită în Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017, inclusiv orice filială a unei entități-fiică a entității-mamă care le conduce;

32. firmă de investiții – persoană juridică a cărei ocupație sau activitate obișnuită constă în furnizarea unuia sau mai multor servicii de investiții pentru terți și/sau în desfășurarea uneia sau mai multor activități de investiții cu titlu profesional;

33. fond tranzacționat la bursă – fond care are cel puțin o clasă de unități sau de acțiuni tranzacționate pe toată durata zilei cel puțin într-un loc de tranzacționare și cu cel puțin un formator de piață care ia măsuri pentru a se asigura că prețul unităților sau al acțiunilor sale la locul de tranzacționare nu variază în mod semnificativ față de valoarea activului său net și, după caz, față de valoarea orientativă a activului net;

34. format electronic – orice suport durabil, altul decât hârtia;

35. formator de piață – persoană care este disponibilă în mod continuu pentru a tranzacționa pe cont propriu pe piețele financiare, vânzând și cumpărând instrumente financiare prin angajarea capitalurilor proprii, la prețuri fixate de ea;

36. grup – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017;

37. grup predominant comercial – grup a cărui activitate principală nu constă în:

a) prestarea de servicii de investiții în înțelesul prezentei legi;

b) desfășurarea oricăreia dintre activitățile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor; sau

c) activități de formator de piață pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri;

38. instituție de credit – oricare dintre următoarele:

a) bancă supravegheată în temeiul Legii nr. 202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare – instituție de credit din Republica Moldova);

b) entitate autorizată într-un stat membru ca instituție de credit, potrivit legislației aplicabile în statul membru respectiv;

39. instrumente ale pieței monetare – categorii de instrumente tranzacționate în mod obișnuit pe piața monetară, precum certificatele de trezorerie, certificatele de depozit și efectele de comerț, cu excepția instrumentelor de plată;

40. instrumente financiare – instrumentele prevăzute la art. 5, inclusiv când sunt emise prin intermediul tehnologiei registrelor distribuite;

41. instrumente financiare derivate – instrumentele financiare prevăzute la pct. 82 lit. c) din prezentul articol care privesc o marfă sau un suport menționat la art. 5 lit. j) sau cele prevăzute la art. 5 lit. e), f), g) și j);

42. instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole – contracte derivate referitoare la produsele agricole prevăzute de legislația națională privind organizarea piețelor produselor agricole, precum și la produsele pescărești și de acvacultură prevăzute în anexa la Legea nr. 288/2024 privind politica în sectorul acvaculturii și organizarea pieței produselor pescărești și de acvacultură.

43. întreprinderi mici și mijlocii (în continuare – IMM-uri) – societăți a căror capitalizare bursieră, pe baza cotațiilor de sfârșit de an din ultimii 3 ani, a fost mai mică decât echivalentul în lei moldovenești a 200 de milioane de euro. Cursul de schimb avut în vedere la stabilirea echivalentului în lei moldovenești al sumei de 200 de milioane de euro este cel valabil pentru data de 31 decembrie a fiecărui an din ultimii 3 ani;

44. legături strânse – situație în care cel puțin două persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalități:

a) printr-o participație sub forma deținerii, direct sau prin intermediul controlului, a cel puțin 20 % din capitalul sau drepturile de vot ale unei societăți;

b) prin control, în sensul relației dintre o entitate-mamă și o filială, în toate cazurile prevăzute de Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017, sau al relației similare dintre orice persoană fizică sau juridică și o entitate, orice filială a unei entități filiale fiind considerată, de asemenea, ca filială a entității-mamă care le conduce;

c) printr-o legătură permanentă între ambele sau toate aceste persoane și aceeași persoană terță printr-o relație de control;

45. loc de executare – piață reglementată, MTF, OTF, operator independent, formator de piață sau alt furnizor de lichiditate (inclusiv entități din țări terțe cu funcții analoge) care este identificat în politica de executare a unei firme de investiții ca fiind o destinație spre care firma de investiții direcționează ordinele clienților săi în scopul obținerii celui mai bun rezultat posibil;

46. loc de tranzacționare – piață reglementată, MTF sau OTF;

47. membri sau participanți – persoane care au acces la piețele reglementate sau la MTF-uri, cu excepția utilizatorilor care accesează locurile de tranzacționare exclusiv prin intermediul accesului electronic direct;

48. operator de piață – una sau mai multe persoane juridice care administrează și/sau exploatează activitatea unei piețe reglementate;

49. ordin-limită – ordin de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar la limita de preț specificată sau mai avantajos și într-o cantitate precizată;

50. organ de conducere – organe ale unei firme de investiții, ale unui operator de piață sau ale unui furnizor de servicii de raportare a datelor, care sunt numite în conformitate cu legislația aplicabilă și sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a entității și care supraveghează și monitorizează procesul decizional și persoanele fizice care conduc în mod efectiv activitatea entității;

51. participație calificată – deținere, directă sau indirectă, într-o firmă de investiții, a unei participații care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot, astfel cum este prevăzut la art. 125 din Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, având în vedere condițiile de agregare a acestor participații, sau care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării firmei de investiții sau a operatorului de piață în care este deținută participația respectivă;

52. persoană relevantă, cu referire la o firmă de investiții, are una dintre următoarele semnificații:

a) un administrator, un partener sau echivalentul acestuia, un director sau un agent delegat al firmei;

b) un administrator, un partener sau echivalentul acestuia ori un director al unui agent delegat al firmei;

c) un angajat al firmei de investiții sau al unui agent delegat al firmei de investiții, precum și orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția și sub controlul firmei sau a unui agent delegat al acesteia și care este implicată în prestarea de servicii și activități de investiții de către firma de investiții;

d) persoană fizică care, pe baza unui acord de externalizare, este direct implicată în prestarea de servicii către firma de investiții sau agentul delegat al acesteia în scopul prestării de servicii și activități de investiții de către firma de investiții;

53. persoane care acționează în mod concertat – astfel cum sunt definite în Legea nr. 171/2012 privind piața de capital;

54. persoane care dețin funcții-cheie – membri ai personalului ale căror atribuții le conferă o influență semnificativă asupra realizării obiectivelor strategice ale firmei de investiții sau ale operatorului de piață, care nu fac parte din organul de conducere, îndeplinind în cadrul entității respective, după caz, atribuțiile de:

a) gestionare a riscurilor;

b) conformitate;

c) audit intern;

55. piață de creștere pentru IMM-uri – MTF sau segment dintr-un MTF înregistrat ca piață de creștere pentru IMM-uri în conformitate cu prevederile prezentei legi;

56. piață lichidă – piață a unui instrument financiar sau a unei clase de instrumente financiare pe care există în regim continuu persoane pregătite și dispuse să vândă și să cumpere, evaluată conform următoarelor criterii, ținând cont de structurile de piață specifice ale instrumentului financiar respectiv sau ale clasei de instrumente financiare respective:

a) frecvența medie și mărimea medie a tranzacțiilor în diverse condiții de piață, având în vedere natura și ciclul de viață al produselor în cadrul clasei respective de instrumente financiare;

b) numărul și tipul participanților pe piață, inclusiv raportul dintre participanții pe piață și instrumentele financiare tranzacționate pe piața unui anumit produs;

c) mărimea medie a spreadurilor, în cazul în care este disponibilă;

57. piață reglementată – sistem multilateral, exploatat și/sau administrat de un operator de piață, care asigură sau facilitează reunirea, în cadrul sistemului și în conformitate cu regulile sale cu caracter nediscreționar, a unor interese multiple de vânzare și cumpărare de instrumente financiare ale unor părți terțe, într-un mod care conduce la încheierea de contracte cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe baza regulilor și/sau a sistemelor sale și care este autorizat și funcționează în mod regulat și în conformitate cu prezenta lege;

58. practici de vânzare încrucișată – oferire a unui serviciu de investiții împreună cu un alt serviciu sau produs ca parte a unui pachet sau pentru a condiționa o înțelegere sau un pachet;

59. produs de investiții individuale structurat și bazat pe asigurări (în continuare – PRIIP) – produs care constituie un produs de investiții individual structurat sau un produs de investiții bazat pe asigurări ori un produs care reprezintă ambele caracteristici concomitent;

60. produs de investiții individuale structurat – investiție, inclusiv instrumentele emise de vehiculele investiționale sau de entitățile cu scop special de securitizare, atunci când, indiferent de forma juridică a investiției, cuantumul plătibil investitorului individual este expus fluctuațiilor ca urmare a expunerii la valori de referință sau la performanța unuia sau mai multor active care nu sunt cumpărate direct de investitorul individual;

61. produs energetic angro – astfel cum este definit la art. 2 pct. 109 din Legea nr. 164/2025 cu privire la energia electrică;

62. produse financiare structurate – titluri create în vederea securitizării și transferului riscului de credit asociat unui grup de active financiare care îl îndreptățesc pe titularul titlurilor să primească plăți regulate care depind de fluxurile de mijloace bănești provenind de la activele suport;

63. realocare a instrumentelor financiare – vânzare a unui instrument financiar și cumpărare a unui alt instrument financiar sau exercitare a unui drept de a face o modificare cu privire la un instrument financiar existent;

64. remunerație – toate formele de plăți sau beneficii financiare sau nefinanciare furnizate direct sau indirect de firmele de investiții persoanelor relevante atunci când furnizează servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților;

65. servicii și activități de investiții – oricare dintre serviciile și activitățile prevăzute la art. 9 alin. (1) referitoare la instrumentele financiare prevăzute la art. 5;

66. serviciu auxiliar – orice serviciu prevăzut la art. 9 alin. (2);

67. sistem multilateral – sistem sau mecanism în cadrul căruia pot interacționa multiple interese de tranzacționare ale terțelor părți privind cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare;

68. sistem multilateral de tranzacționare sau MTF – sistem multilateral operat de o firmă de investiții sau de un operator de piață care reunește, în cadrul sistemului și în conformitate cu regulile cu caracter nediscreționar ale sistemului, interese multiple de vânzare și cumpărare de instrumente financiare ale unor terțe părți, într-un mod care conduce la încheierea de contracte în conformitate cu prezenta lege;

69. sistem organizat de tranzacționare sau OTF – sistem multilateral care nu este o piață reglementată sau un MTF și în cadrul căruia pot interacționa multiple interese ale unor terțe părți de vânzare și cumpărare de obligațiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii și instrumente financiare derivate, într-un mod care conduce la încheierea de contracte în conformitate cu prezenta lege;

70. societate dintr-o țară terță – societate care ar fi o instituție de credit ce oferă servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții ori o firmă de investiții dacă sediul său s-ar afla pe teritoriul UE;

71. societate de administrare a OPCVM – societate a cărei activitate curentă o reprezintă administrarea OPCVM sub formă de fonduri deschise de investiții sau companii investiționale, în sensul definit în legislația cu privire la fondurile de investiții;

72. spread – diferența dintre cotațiile de vânzare și cele de cumpărare;

73. stat membru – orice stat membru al UE sau al Spațiului Economic European (în continuare – SEE);

74. stat membru de origine:

a) pentru o firmă de investiții:

(i) statul membru în care este situat sediul principal, în cazul în care firma de investiții este persoană fizică;

(ii) statul membru în care este situat sediul social (înregistrat), în cazul în care firma de investiții este o persoană juridică;

(iii) statul membru în care este situat sediul principal, în cazul în care, în conformitate cu dreptul său intern, aceasta nu are sediu social;

b) pentru o piață reglementată – statul membru în care este înregistrată piața reglementată sau dacă, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv, aceasta nu are sediu social, statul membru în care este situat sediul său principal;

75. stat membru gazdă – stat membru, altul decât statul membru de origine, în care o firmă de investiții deține o sucursală sau furnizează servicii de investiții și/sau desfășoară activități de investiții ori stat membru în care o piață reglementată pune la dispoziție mecanisme adecvate pentru a permite membrilor sau participanților stabiliți în acest stat membru să participe la tranzacționare de la distanță în cadrul sistemului său;

76. sucursală – loc de desfășurare a activității, altul decât sediul principal sau social, care face parte dintr-o firmă de investiții, nu are personalitate juridică și prestează servicii de investiții și/sau desfășoară activități de investiții și care poate, de asemenea, presta servicii auxiliare pentru care firma de investiții a obținut o autorizație. Toate locurile de desfășurare a activității stabilite în același stat membru de o firmă de investiții al cărei sediu se află într-un alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală;

77. suport durabil – orice instrument care:

a) permite unui client să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod care să permită ca informațiile respective să poată fi consultate ulterior pe o perioadă de timp adaptată scopului acestor informații; și

b) permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;

78. tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență – tehnică de tranzacționare algoritmică caracterizată prin:

a) infrastructură menită să minimizeze perioadele de latență ale rețelei sau de alte tipuri, care dispune de cel puțin una dintre următoarele dotări aferente introducerii algoritmice a ordinelor: colocare, hosting de proximitate sau acces electronic direct de mare viteză;

b) determinare prin sistem a inițierii, generării, direcționării sau executării ordinelor fără intervenție umană pentru tranzacțiile sau ordinele individuale; și

c) rate intrazilnice ridicate de mesaje constituind ordine, cotații sau anulări;

79. tranzacționare algoritmică – tranzacționare de instrumente financiare pe baza unui algoritm computerizat care stabilește în mod automat, cu intervenție umană minimă sau fără intervenție umană, unii parametri individuali ai ordinelor, precum inițierea ordinului, momentul inițierii, prețul sau cantitatea ordinului ori modul în care ordinul să fie gestionat după trimiterea lui, și nu include sistemele utilizate exclusiv în scopul direcționării ordinelor către unul sau mai multe locuri de tranzacționare, al procesării ordinelor care nu implică stabilirea unor parametri de tranzacționare, al confirmării ordinelor sau al procesării posttranzacționare a tranzacțiilor executate;

80. tranzacționare pe cont propriu – încheiere de tranzacții privind unul sau mai multe instrumente financiare prin angajarea capitalurilor proprii;

81. țară terță – orice stat care nu aparține UE sau SEE;

82. valori mobiliare – clase de titluri de valoare care pot fi negociate pe piața de capital, cu excepția instrumentelor de plată, precum:

a) acțiunile deținute la societăți și alte titluri de valoare echivalente acțiunilor deținute la societăți, la societăți de tip parteneriat sau la alte entități, precum și certificatele de depozit pentru acțiuni;

b) obligațiunile și alte titluri de creanță securitizate, inclusiv certificatele de depozit pentru astfel de titluri;

c) orice alte titluri de valoare care conferă dreptul de a cumpăra sau de a vinde asemenea valori mobiliare sau care conduc la o decontare în mijloace bănești, stabilită în raport cu valori mobiliare, monede, rate ale dobânzii sau rentabilității, mărfuri sau alți indici ori unități de măsură.

(2) În măsura în care nu sunt prevăzuți de alin. (1), termenii și expresiile utilizate în prezenta lege au sensul prevăzut de Legea nr. 171/2012 privind piața de capital.

5

Articolul 5. Categorii de instrumente financiare

Serviciile și activitățile financiare reglementate de prezenta lege vizează următoarele instrumente financiare:

a) valorile mobiliare;

b) unitățile (titlurile) emise de organismele de plasament colectiv;

c) instrumentele pieței monetare;

d) contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rate și orice alte contracte derivate referitoare la titluri de valoare, valute, rate ale dobânzii sau ale rentabilității, certificate de emisii sau alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari care pot fi decontate prin livrare fizică sau în mijloace bănești;

e) contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward și orice alte contracte derivate referitoare la mărfuri care trebuie decontate în mijloace bănești sau pot fi decontate în mijloace bănești la cererea uneia dintre părți, altfel decât în caz de încălcare a obligațiilor sau de alt incident care conduce la reziliere;

f) contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward și orice alt contract derivat referitor la mărfuri care poate fi decontat prin livrare fizică, cu condiția să fie tranzacționat pe o piață reglementată, pe un MTF sau un OTF, cu excepția produselor energetice angro tranzacționate pe un OTF care trebuie decontate prin livrare fizică;

g) contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward și orice alte contracte derivate referitoare la mărfuri care pot fi decontate prin livrare fizică, care nu au fost specificate la lit. f) și nu au scopuri comerciale, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate;

h) instrumentele derivate care servesc la transferul riscului de credit;

i) contractele financiare pentru diferențe;

j) contractele options, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rate și orice alte contracte derivate referitoare la variabile climatice, la taxe de navlu sau la rate ale inflației ori alte statistici economice oficiale care trebuie decontate în mijloace bănești sau pot fi decontate în mijloace bănești la cererea uneia dintre părți, altfel decât în caz de încălcare a obligațiilor sau de alt incident care conduce la reziliere, precum și orice alte contracte derivate privind active, drepturi, obligații, indici și indicatori care nu au fost specificați în alt mod în prezentul alineat, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate ținând seama dacă, în special, sunt tranzacționate pe o piață reglementată, un OTF sau un MTF;

k) certificatele de emisii care constau în orice unități recunoscute ca fiind conforme cu cerințele Legii nr. 74/2024 privind acțiunile climatice.

6

Articolul 6. Interdicții cu privire la unele instrumente financiare, depozite structurate și activități sau practici financiare

(1) În Republica Moldova sunt interzise marketingul, vânzarea și/sau distribuirea instrumentelor financiare derivate de tipul opțiunilor binare, care reprezintă un instrument financiar derivat decontat în mijloace bănești în care plata unei sume monetare fixe depinde de apariția unuia sau mai multor evenimente specificate în raport cu prețul, nivelul sau valoarea activului suport la data de scadență a instrumentului financiar derivat. Utilizarea instruirilor ca mijloc de marketing, de vânzare sau de distribuire a instrumentelor financiare derivate de tipul opțiunilor binare constituie încălcare a prevederilor prezentului alineat.

(2) În Republica Moldova sunt interzise marketingul, vânzarea și/sau distribuirea către unul sau mai mulți clienți de retail a instrumentelor financiare derivate tranzacționate prin intermediul unei platforme electronice de tranzacționare, care implică, direct sau indirect, efectul de levier, stabilit în funcție de activul suport, prin oricare din următoarele modalități:

a) acordarea de recompense de orice fel pentru clienții existenți dacă aceștia aduc noi clienți sau potențiali clienți ori recomandă altor persoane instrumentele financiare derivate oferite sau serviciile prestate în legătură cu instrumentele respective;

b) acordarea de cadouri sau bonusuri unui client ori acordarea oricărui alt avantaj, în cazul în care acordarea respectivă depinde de executarea tranzacțiilor cu instrumentele financiare derivate care au fost distribuite;

c) folosirea furnizorilor externi de servicii de intermediere telefonică de tip call center în vederea contactării clienților sau potențialilor clienți;

d) folosirea oricărui software proiectat, dezvoltat sau vândut de către furnizori de software în scopul obținerii, directe sau indirecte, în totalitate sau parțial, a câștigurilor din pierderile suferite de clienți în cadrul distribuirii produselor în cauză sau al prestării serviciilor în legătură cu acestea;

e) acordarea către oricare parte terță, implicată, direct sau indirect, în distribuirea produselor în cauză sau în prestarea serviciilor în legătură cu acestea, a câștigurilor stabilite, direct sau indirect, în totalitate sau parțial, din pierderile suferite de clienți în cadrul distribuirii produselor în cauză sau al prestării serviciilor în legătură cu acestea;

f) asigurarea fondurilor necesare executării tranzacțiilor prin debitarea automată a unui card de plată, fără acordul clientului.

(3) Efectul de levier indicat la alin. (2) reprezintă orice procedură care permite creșterea expunerii la piață a clientului care nu este client profesionist peste suma pe care acesta a alocat-o pentru tranzacția respectivă.

(4) Marketingul, vânzarea sau distribuirea în Republica Moldova către clienții de retail a instrumentelor financiare derivate de tipul contractelor financiare pentru diferență (în continuare – CFD) se limitează la circumstanțele în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) distribuitorul/vânzătorul CFD:

a) solicită clientului de retail sau consumatorului să plătească cel puțin marja inițială pentru protecție;

b) acordă clientului de retail sau consumatorului posibilitatea de închidere în marja de protecție;

c) acordă clientului de retail sau consumatorului clauza privind balanța negativă pentru protecție;

2) distribuitorul/vânzătorul CFD și orice altă persoană implicată în marketingul, vânzarea sau distribuirea CFD:

a) nu acordă clientului de retail sau consumatorului o plată, un beneficiu monetar sau un beneficiu nemonetar în relația cu marketingul, vânzarea sau distribuirea unui CFD, altul decât profitul obținut de orice CFD oferit;

b) nu transmite o comunicare sau nu publică informații accesibile unui client de retail sau unui consumator legate de marketingul, vânzarea sau distribuirea unui CFD decât dacă acestea includ un avertisment de risc având conținutul și forma conform actelor normative ale Comisiei Naționale.

(5) În sensul alin. (4), următorii termeni și expresii semnifică:

1. CFD – un instrument financiar derivat, altul decât o opțiune, future, swap sau contract forward pe rate, indiferent dacă este sau nu tranzacționat pe un loc de tranzacționare, care îndeplinește următoarele condiții:

a) oferă deținătorului o poziție sau expunere lungă sau scurtă pe diferența dintre valoarea prețului, nivelului sau valorii unui activ-suport la începutul și la sfârșitul contractului; și

b) trebuie decontat în fonduri bănești sau poate fi decontat în fonduri bănești la cererea uneia dintre părți, altfel decât în caz de încălcare a obligațiilor sau de alt incident care conduce la reziliere;

2. beneficiu nemonetar – orice beneficiu nemonetar, altul decât, în măsura în care au legătură cu CFD, informațiile și instrumentele de cercetare;

3. marjă inițială – orice plată necesară pentru a iniția un CFD, excluzând comisioanele și onorariile de tranzacționare;

4. marjă inițială pentru protecție – marja inițială determinată în funcție de activul-suport în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naționale;

5. balanță negativă pentru protecție – suma maximă totală pe care o poate pierde un client de retail sau consumator pentru toate CFD-urile asociate unui cont de tranzacționare CFD deschis la un distribuitor/vânzător de CFD până la:

a) în ceea ce privește toate respectivele CFD-uri, sumele disponibile rămase în respectivul cont de tranzacționare din marja inițială și marja variabilă; și

b) în ceea ce privește toate respectivele CFD-uri care sunt deschise, profiturile, iar în ceea ce privește toate respectivele CFD-uri care sunt închise, sumele disponibile rămase în respectivul cont de tranzacționare din profiturile realizate;

6. marjă variabilă – orice plată necesară pentru a tranzacționa un CFD, excluzând comisioanele și onorariile de tranzacționare.

(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul instrumentelor financiare derivate admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul unui MTF sau OTF.

(7) Încălcarea prevederilor alin. (1)–(3) constituie infracțiune și se pedepsește conform prevederilor Codului penal nr. 985/2002.

(8) Publicitatea difuzată în sensul prezentului articol se prezumă publicitate înșelătoare, astfel cum este definită la art.3 din Legea nr. 62/2022 cu privire la publicitate, până la proba contrarie, rezultată din investigațiile desfășurate în acest sens de către organele competente.

(9) În scopul constatării și/sau prevenirii de către Comisia Națională a Pieței Financiare (în continuare – Comisia Națională) a încălcării prevederilor prezentului articol, prevederile art. 143, 148 și 149 se aplică în mod corespunzător.

(10) În scopul exercitării atribuțiilor de intervenție asupra produselor, Comisia Națională poate stabili, prin acte normative, restricții sau interdicții cu privire la:

a) comercializarea, distribuirea ori vânzarea anumitor instrumente financiare sau, prin coordonare cu Banca Națională, a depozitelor structurate sau a unor instrumente financiare ori depozite structurate cu anumite caracteristici specificate; sau

b) desfășurarea/utilizarea unui tip de activitate sau practică financiară.

Capitolul II AUTORITĂȚI COMPETENTE

7

Articolul 7. Competențe

(1) Comisia Națională este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi și ale actelor normative aprobate pentru executarea acesteia. În acest sens, Comisia Națională exercită competențele de reglementare, supraveghere și control potrivit prevederilor prezentei legi și ale Legii nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare.

(2) În vederea aplicării prezentei legi, Comisia Națională:

a) aprobă, în condițiile legii, acte administrative normative;

b) emite acte administrative individuale; și

c) emite, din oficiu sau la cererea unei părți interesate, scrisori cu caracter explicativ și de recomandare.

(3) Comisia Națională exercită competențele de reglementare, supraveghere și control prevăzute de prezenta lege, prin coordonare cu Banca Națională, în legătură cu următoarele:

a) prestarea de către instituțiile de credit din Republica Moldova a serviciilor și activităților prevăzute la art. 9 alin. (1) și (2), realizate cu instrumentele financiare prevăzute la alin. (4);

b) locurile de tranzacționare organizate de instituțiile de credit din Republica Moldova sub forma MTF-urilor și OTF-urilor în cadrul cărora se tranzacționează exclusiv instrumentele prevăzute la alin. (4);

c) vânzarea de către instituțiile de credit din Republica Moldova a depozitelor structurate în legătură cu instrumentele prevăzute la alin. (4) și prestarea serviciilor de consultanță în legătură cu acestea conform prevederilor art. 2 alin. (3);

d) monitorizarea pieței depozitelor structurate comercializate, distribuite sau vândute în/din Republica Moldova.

(4) Sub incidența prevederilor alin. (3) intră:

a) instrumentele pieței monetare;

b) valorile mobiliare de stat;

c) instrumentele financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d), h) și i) care se referă la instrumente ale pieței monetare, monede, rate ale dobânzii sau ale randamentului și cursuri/indici publicați de Banca Națională și Banca Centrală Europeană.

(5) Pentru a facilita supravegherea eficientă a aplicării prezentei legi, Banca Națională și Comisia Națională încheie acorduri scrise de cooperare.

(6) Acordurile de cooperare prevăzute la alin. (5) trebuie să cuprindă mecanismul de cooperare dintre Comisia Națională și Banca Națională cu privire la cel puțin următoarele aspecte:

a) verificarea îndeplinirii condițiilor necesare prevăzute de prezenta lege, de actele normative emise sau aprobate pentru executarea prezentei legi, incidente prestării serviciilor și activităților de investiții și asistență în procedura de autorizare a instituțiilor de credit din Republica Moldova;

b) măsurile necesare pentru realizarea schimbului reciproc de orice informații esențiale sau pertinente pentru exercitarea funcțiilor și sarcinilor prevăzute de prezenta lege.

(7) În exercitarea competențelor prevăzute de Legea nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare și de prezenta lege, Comisia Națională poate fi prestator de servicii de formare, pregătire și perfecționare profesională și, respectiv, evaluator de competențe profesionale în domeniul pieței financiare.

(8) În scopul executării prezentei legi și a altor acte normative care reglementează serviciile și activitățile de investiții, Comisia Națională ține, în format electronic, Registrul public al Comisiei Naționale (în continuare – Registrul CNPF), care se plasează pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale și se actualizează periodic. Structura, conținutul, modalitatea de administrare și publicare a Registrului CNPF se stabilesc prin actele normative ale Comisiei Naționale.

(9) Comisia Națională notifică Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (în continuare – ESMA), Comisia Europeană și autoritățile competente din state membre cu privire la autoritățile competente din Republica Moldova și repartizarea atribuțiilor stabilită prin prezentul articol.

8

Articolul 8. Competențe suplimentare

(1) Comisia Națională este:

a) autoritatea competentă, în sensul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (în continuare – Regulamentul (UE) nr. 600/2014), responsabilă pentru supravegherea aplicării prevederilor acestuia și ale reglementărilor UE emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (în continuare – Directiva 2014/65/UE) și a Regulamentului (UE) nr. 600/2014, prin exercitarea competențelor prevăzute de prezenta lege și Legea nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare;

b) autoritatea competentă unică cu rol de punct de contact în conformitate cu art. 166 și cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

c) autoritatea competentă, în sensul Regulamentului (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (în continuare – Regulamentul (UE) nr. 236/2012), responsabilă pentru supravegherea aplicării prevederilor acestuia și ale reglementărilor UE emise în aplicarea lui;

d) autoritatea competentă, în sensul prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (în continuare – Regulamentul (UE) nr. 1286/2014), responsabilă pentru supravegherea respectării cerințelor impuse de acesta creatorilor de PRIIP și persoanelor care oferă consultanță cu privire la PRIIP sau vând PRIIP.

(2) În exercitarea prerogativelor care îi revin potrivit alin. (1), Comisia Națională adoptă acte normative în limitele competențelor sale, pentru a asigura punerea în executare a actelor specificate la alin. (1), a standardelor tehnice de reglementare sau de aplicare adoptate de Comisia Europeană în baza competențelor conferite acesteia, precum și a orientărilor emise de ESMA.

(3) Comisia Națională are toate competențele de supraveghere stabilite prin prezenta lege și prin actele specificate la alin. (1), inclusiv:

a) competența de a cerceta orice încălcări ale actelor specificate la alin. (1), precum și ale actelor normative emise sau aprobate pentru executarea acestora;

b) competența de a impune măsuri de supraveghere, inclusiv cele prevăzute de art. 144; și

c) competența de a aplica sancțiuni și măsuri sancționatoare, potrivit prevederilor prezentei legi, în cazul încălcării prevederilor actelor specificate la alin. (1).

(4) În cazul în care încălcarea oricăror prevederi ale actelor specificate la alin. (1) sau ale actelor normative emise ori aprobate pentru executarea acestora cauzează un prejudiciu patrimonial și/sau moral, persoana prejudiciată este în drept să se adreseze instanței de judecată competente cu o acțiune în răspundere civilă, cu excepția situațiilor în care actele specificate la alin. (1) prevăd altfel.

(5) Comisia Națională notifică, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană și ESMA cu privire la dispozițiile care stabilesc regimul sancțiunilor și al măsurilor de supraveghere care se aplică în cazul încălcării actelor specificate la alin. (1), precum și cu privire la orice modificare a acestor dispoziții.

TITLUL II FIRMELE DE INVESTIȚII

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND SERVICIILE ȘI ACTIVITĂȚILE DE INVESTIȚII

9

Articolul 9. Tipuri de servicii și activități de investiții

(1) Serviciile și activitățile de investiții reglementate prin prezenta lege includ:

a) primirea și transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;

b) executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienților;

c) tranzacționarea pe cont propriu;

d) administrarea de portofolii;

e) consultanța de investiții;

f) subscrierea de instrumente financiare și/sau plasarea de instrumente financiare cu angajament ferm;

g) plasarea de instrumente financiare fără angajament ferm;

h) exploatarea unui MTF;

i) exploatarea unui OTF.

(2) În sensul prezentei legi, serviciile auxiliare serviciilor și activităților de investiții reglementate prin prezenta lege (în continuare – servicii auxiliare) includ:

a) păstrarea și administrarea instrumentelor financiare în contul clienților, inclusiv custodia și serviciile auxiliare, precum gestionarea fondurilor bănești/garanțiilor, dar excluzând serviciul de deschidere și administrare a conturilor de valori mobiliare la nivelul cel mai înalt („serviciu de administrare centralizată”) menționat în legislația privind depozitarii centrali de instrumente financiare;

b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor pentru a-i permite efectuarea unei tranzacții cu unul sau mai multe instrumente financiare, tranzacție în care este implicată firma de investiții care acordă creditul sau împrumutul;

c) serviciile de consultanță prestate societăților în ceea ce privește structura capitalului, strategia industrială și aspectele conexe; consultanța și serviciile în materie de fuziuni și achiziții de societăți;

d) serviciile de schimb valutar, în cazul în care acestea sunt legate de prestarea serviciilor de investiții;

e) cercetarea în domeniul investițiilor și analiza financiară sau orice altă formă de recomandare generală privind tranzacțiile cu instrumente financiare;

f) serviciile legate de subscrierea de instrumente financiare;

g) serviciile și activitățile de investiții menționate la alin. (1), precum și serviciile auxiliare menționate în prezentul alineat, privind activele suport ale instrumentelor derivate menționate la art. 5 lit. e), f), g) și j), în cazul în care acestea sunt legate de prestarea serviciilor de investiții sau a serviciilor auxiliare.

10

Articolul 10. Accesul la activitatea de prestare a serviciilor și de desfășurare a activităților de investiții

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, serviciile de investiții și/sau activitățile de investiții prevăzute la art. 9 alin. (1), precum și serviciile auxiliare prevăzute la art. 9 alin. (2) pot fi prestate și/sau desfășurate, cu titlu profesional, de firmele de investiții și instituțiile de credit din Republica Moldova autorizate de către Comisia Națională în condițiile prezentei legi.

(2) Prin derogare de la alin. (1), serviciile de investiții și/sau activitățile de investiții pot fi prestate și/sau desfășurate și de:

a) consultanții de investiții, în temeiul aprobării acordate de Comisia Națională, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege;

b) agenții delegați, în temeiul aprobării acordate de Comisia Națională, în numele persoanelor specificate la alin. (1) sau lit. d) din prezentul alineat, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege;

c) operatorii de piață autorizați în conformitate cu prezenta lege, în limitele și în condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2);

d) firmele de investiții și instituțiile de credit autorizate de autoritățile competente din statele membre să furnizeze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții, în condițiile prezentei legi;

e) sucursalele societăților din țări terțe, în temeiul autorizației acordate de Comisia Națională, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege;

f) societățile din țări terțe, în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege;

g) alte persoane, în limitele și în condițiile prevăzute de legislația care reglementează statutul și activitatea acestora.

(3) Firmele de investiții sunt în drept să presteze servicii de investiții și să desfășoare activități de investiții, să presteze servicii auxiliare, în mod direct sau prin intermediul sucursalelor, pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(4) Deschiderea unei sucursale pe teritoriul Republicii Moldova se notifică Comisiei Naționale cu cel puțin 30 de zile înainte de data preconizată pentru începerea activității acesteia, în conformitate cu cerințele stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(5) Firmele de investiții sunt în drept să presteze servicii de investiții și să desfășoare activități de investiții, să presteze servicii auxiliare pe teritoriul altui stat, în mod direct sau prin intermediul sucursalelor, în condițiile prevăzute de cap. V din prezentul titlu.

(6) Operațiunile de schimb valutar specificate la art. 9 alin. (2) lit. d) se efectuează de către firma de investiții, cu respectarea prevederilor Legii nr. 62/2008 privind reglementarea valutară.

(7) Prestarea serviciilor și activităților de investiții clienților care cad sub incidența Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului privind îndeplinirea obligațiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA) este permisă doar în cazul în care firmele de investiții sunt înregistrate în sistemul Internal Revenue Service al Statelor Unite ale Americii, au obținut numărul global intermediar de identificare în conformitate cu prevederile Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului privind îndeplinirea obligațiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA) și respectă cerințele stabilite în acest acord.

(8) Comisia Națională stabilește, prin acte normative emise pentru executarea prezentei legi, condițiile și modul de prestare a serviciilor și de desfășurare a activităților de investiții prevăzute la art. 9.

(9) Se interzice oricărei persoane, alta decât o persoană autorizată sau înregistrată în conformitate cu prezenta lege, să utilizeze sintagmele „servicii de investiții” „activități de investiții”, „firmă de investiții”, „sistem multilateral de tranzacționare”, „MTF”, „sistem organizat de tranzacționare”, „OTF” și derivatele acestora cu referire la instrumentele financiare în denumirile proprii, în sistemele multilaterale create, în mărcile și materialele sale promoționale, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități specifice unei firme de investiții sau unui loc de tranzacționare.

11

Articolul 11. Consultantul de investiții

(1) Se consideră consultant de investiții și nu necesită autorizație de firmă de investiții persoana fizică sau juridică aprobată de către Comisia Națională care desfășoară, cu titlu profesional, următoarele servicii și activități de investiții:

a) primirea și transmiterea ordinelor privind valori mobiliare și unități de fond (acțiuni) ale organismelor de plasament colectiv; și/sau

b) consultanță de investiții în privința instrumentelor financiare specificate la lit. a).

(2) Consultantul de investiții nu poate deține fonduri sau valori mobiliare ale clienților și nu poate presta sau desfășura alte servicii ori activități de investiții decât cele specificate la alin. (1).

(3) În cadrul desfășurării serviciilor și activităților de investiții prevăzute la alin. (1) lit. a), consultantul de investiții poate transmite ordine exclusiv către:

a) firmele de investiții autorizate în conformitate cu prezenta lege;

b) instituțiile de credit din Republica Moldova care prestează servicii, activități de investiții și/sau servicii auxiliare;

c) organismele de plasament colectiv autorizate conform legislației Republicii Moldova să vândă publicului unități de fond (acțiuni), precum și către administratorii acestora, în sensul art. 4 alin. (1) pct. 6 și 71;

d) firmele de investiții autorizate în temeiul dreptului unui stat membru, supuse unui regim echivalent celui aplicabil firmelor de investiții;

e) instituțiile de credit autorizate în temeiul dreptului unui stat membru;

f) organismele de plasament colectiv autorizate în temeiul dreptului unui stat membru să vândă publicului unități de fond, precum și către administratorii acestor organisme, în sensul echivalent noțiunilor prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 6 și 71;

g) sucursalele persoanelor specificate la lit. a)–e) autorizate într-o țară terță cărora li se aplică și care respectă un regim prudențial considerat de Comisia Națională cel puțin echivalent celui prevăzut de legislația Republicii Moldova;

h) societățile de investiții cu capital fix, menționate la art. 56 alin. (7) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale, ale căror titluri sunt listate sau tranzacționate pe o piață reglementată a unui stat membru.

(4) Persoanele specificate la alin. (1) sunt aprobate de Comisia Națională în conformitate cu actele normative emise pentru executarea prezentei legi. Fără a aduce atingere aplicării proporționale prevăzute la alin. (15), consultanților de investiții li se aplică, după caz, cerințe echivalente celor prevăzute la următoarele dispoziții:

a) condițiile și procedurile de autorizare și supraveghere continuă prevăzute la art. 13 alin. (1), (11), (12), (14), (16) și (17), art. 15, 16, 18–21, 45 și 46, precum și cele prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi;

b) normele de conduită profesională prevăzute la art. 50 alin. (5), art. 51 alin. (1), (4)–(9), (11) și (12), art. 55 alin. (1)–(3), art. 57 alin. (1)–(4), precum și cele prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi;

c) cerințele organizatorice prevăzute la art. 35 alin. (11) și (12), art. 38, art. 41 alin. (1)–(9), precum și cele prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(5) Comisia Națională acordă calitatea de consultant de investiții sau respinge cererea depusă în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și informațiile care asigură constatarea corespunderii cu cerințele alin. (4). Prin derogare de la art. 60 alin. (2) lit. c) din Codul administrativ nr. 116/2018, în termen de 15 zile lucrătoare, Comisia Națională informează solicitantul despre caracterul complet al cererii sau necesitatea completării acesteia, stabilind un termen în acest sens. Decizia de acordare a calității de consultant de investiții va include mențiunea privind interdicția prevăzută la alin. (13).

(6) Comisia Națională respinge cererea de acordare a calității de consultant de investiții dacă:

a) documentația prezentată nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale ori este incompletă și/sau informațiile furnizate sunt insuficiente pentru evaluarea respectării cerințelor prevăzute la alin. (4) și în actele normative ale Comisiei Naționale;

b) solicitantul nu corespunde cerințelor prevăzute la alin. (4) și în actele normative ale Comisiei Naționale;

c) reputația, cunoștințele, competențele sau experiența profesională a solicitantului persoană fizică ori, în cazul persoanei juridice, a membrilor organului de conducere nu sunt adecvate în raport cu serviciile și activitățile preconizate;

d) din evaluarea programului de activitate prezentat rezultă că solicitantul nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor cuprinse în prezenta lege și în actele normative emise pentru executarea acesteia;

e) solicitantului i-a fost retrasă anterior o autorizație, aprobare sau licență pe piața financiară ca urmare a încălcării legislației;

f) solicitantul persoană juridică se află în proces de insolvabilitate sau de reorganizare;

g) nu sunt respectate alte condiții prevăzute de prezenta lege sau de actele normative emise pentru executarea acesteia.

(7) Consultantul de investiții:

a) aderă la Fondul de compensare a investitorilor în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data aprobării deciziei de acordare a calității de consultant de investiții; sau

b) deține o asigurare de răspundere civilă profesională care asigură clienților un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut la lit. a).

(8) La acordarea calității de consultant de investiții, Comisia Națională include informația privind persoana respectivă în Registrul CNPF.

(9) Taxa de înregistrare a consultanților de investiții în Registrul CNPF se stabilește prin actele normative ale Comisiei Naționale și se achită de consultantul de investiții în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării deciziei privind acordarea calității de consultant de investiții.

(10) Calitatea de consultant de investiții se acordă pentru o perioadă nelimitată.

(11) Comisia Națională retrage calitatea de consultant de investiții în cazul în care:

a) retragerea este solicitată de consultantul de investiții;

b) aprobarea a fost obținută în temeiul unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

c) consultantul de investiții nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza aprobării sale, prevăzute la alin. (4) și de actele normative ale Comisiei Naționale;

d) consultantul de investiții a încălcat în mod grav și sistematic dispozițiile prezentei legi sau ale actelor normative emise pentru executarea acesteia;

e) consultantul de investiții nu a executat, în mod corespunzător, două prescripții consecutive sau două dispoziții consecutive emise de Comisia Națională în temeiul art. 144;

f) consultantul de investiții persoană juridică își încetează existența în urma reorganizării, se află în proces de lichidare ori în privința sa a fost intentat procesul de insolvabilitate;

g) consultantul de investiții persoană fizică a decedat ori a fost declarat decedat, în condițiile legii.

(12) Deciziile Comisiei Naționale emise în temeiul prezentului articol pot fi contestate în condițiile art. 152.

(13) Consultantul de investiții nu beneficiază de dreptul de a presta, în mod liber, servicii în statele membre sau de a înființa sucursale în aceste state în conformitate cu dispozițiile legislației care transpun prevederile art. 34 și, respectiv, art. 35 din Directiva 2014/65/UE.

(14) Comisia Națională notifică Comisia Europeană și informează ESMA cu privire la exercitarea opțiunii de a excepta persoanele prevăzute de prezentul articol de la regimul aplicabil firmelor de investiții, precum și cu privire la conținutul dispozițiilor acestuia.

(15) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de aprobare în calitate de consultant de investiții, precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol. Prevederile alin. (4) se aplică în mod proporțional, Comisia Națională stabilind, prin acte normative, cerințele aplicabile consultanților de investiții persoane fizice și, respectiv, persoane juridice.

(16) Prezentul articol nu afectează dreptul consultantului de investiții de a desfășura alte activități nereglementate prin prezenta lege, în măsura în care:

a) acestea sunt permise de legislația aplicabilă;

b) după caz, sunt obținute autorizațiile, notificările sau înregistrările necesare potrivit legislației aplicabile; și

c) desfășurarea activităților nu afectează respectarea obligațiilor prevăzute de prezentul articol, inclusiv a interdicțiilor prevăzute la alin. (2).

12

Articolul 12. Agentul delegat

(1) Agent delegat este persoana fizică sau juridică care activează în numele și/sau în interesul unei singure firme de investiții și, sub responsabilitatea deplină și necondiționată a acesteia, promovează clienților sau clienților potențiali serviciile prestate de firma de investiții, primește și transmite instrucțiuni sau ordine de la clienți referitoare la instrumentele financiare sau la serviciile de investiții, plasează instrumentele financiare ori oferă clienților sau clienților potențiali servicii de consultanță privind aceste instrumente ori servicii.

(2) Pentru a obține calitatea de agent delegat, solicitantul prezintă Comisiei Naționale o cerere în acest sens și o recomandare din partea firmei de investiții în al cărei nume și/sau interes va activa.

(3) Comisia Națională aprobă calitatea de agent delegat al persoanei sau respinge cererea depusă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii. Prin derogare de la art. 60 alin. (2) lit. c) din Codul administrativ nr. 116/2018, în termen de 10 zile lucrătoare, Comisia Națională informează solicitantul despre caracterul complet al cererii sau necesitatea completării acesteia, stabilind un termen în acest sens. Aprobarea calității de agent delegat se realizează, cu condiția constatării îndeplinirii cerințelor de bună reputație, precum și a cunoștințelor și competențelor generale, comerciale și profesionale necesare pentru a presta serviciul de investiții sau serviciul auxiliar și pentru a comunica precis oricărui client sau oricărui potențial client toate informațiile adecvate privind serviciul propus.

(4) La aprobarea calității de agent delegat, Comisia Națională include informația privind persoana în cauză în Registrul CNPF.

(5) Comisia Națională refuză acordarea calității de agent delegat în cazul în care există cel puțin una dintre următoarele circumstanțe:

a) în ultimii 5 ani acestei persoane i-a fost retrasă calitatea de agent delegat ca urmare a nerespectării prevederilor legislației și a actelor normative ale Comisiei Naționale;

b) recomandarea prezentată de solicitant este emisă de o firmă de investiții care în ultimii 5 ani a emis 3 recomandări similare pentru persoane cărora ulterior le-a fost retrasă calitatea de agent delegat pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi și a actelor normative ale Comisiei Naționale;

c) persoana nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (3).

(6) Calitatea de agent delegat se aprobă pentru o perioadă nelimitată. Taxa de înregistrare a agenților delegați în Registrul CNPF se stabilește prin actele normative ale Comisiei Naționale și se achită de agentul delegat în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării deciziei privind acordarea calității de agent delegat.

(7) Calitatea de agent delegat se retrage prin decizia Comisiei Naționale în următoarele cazuri:

a) agentul delegat sau firma de investiții încalcă prevederile prezentei legi sau ale actelor normative ale Comisiei Naționale;

b) agentul delegat nu întrunește condițiile prevăzute la alin. (3).

c) persoana nu a activat în calitate de agent delegat pe parcursul a 12 luni consecutive;

d) la cererea agentului delegat sau a firmei de investiții care a contractat agentul delegat.

(8) Firmele de investiții pot contracta agenți delegați pentru a-și promova serviciile, pentru a atrage clienți sau potențiali clienți, pentru a primi ordinele acestora și a le transmite, pentru a plasa instrumente financiare, precum și pentru a presta servicii de consultanță privind aceste instrumente financiare și serviciile pe care le propun.

(9) Firmele de investiții care apelează la un agent delegat își asumă responsabilitatea totală și necondiționată a oricărei acțiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acel agent delegat în cazul în care acționează în numele firmei de investiții. Corespunzător, firma de investiții se asigură că agentul delegat dezvăluie calitatea în care acționează, precum și denumirea firmei de investiții pe care o reprezintă în cazul în care contactează orice client sau client potențial ori înainte de a tranzacționa cu acesta.

(10) Firmele de investiții au obligația de a controla activitățile agenților lor delegați și de a asigura conformitatea acestora cu prevederile prezentei legi atunci când acționează prin intermediul lor, inclusiv de a verifica că agenții delegați îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (3), atât anterior emiterii recomandării, cât și pe parcursul întregii perioade în care firmele de investiții acționează prin intermediul agenților delegați.

(11) Firmele de investiții care apelează la agenți delegați adoptă măsuri adecvate pentru a evita ca activitățile agenților delegați care nu intră în sfera de aplicare a prezentei legi să aibă un impact negativ asupra activităților desfășurate de agenții delegați în numele firmei de investiții.

(12) Firmele de investiții nu pot contracta decât agenții delegați înregistrați în Registrul CNPF.

(13) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de aprobare în calitate de agent delegat, precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Capitolul II CONDIȚIILE ȘI PROCEDURA DE AUTORIZARE A FIRMELOR DE INVESTIȚII

Secțiunea 1 Autorizarea, modificarea și retragerea autorizației

13

Articolul 13. Autorizația de firmă de investiții

(1) Prestarea serviciilor de investiții și/sau desfășurarea activităților de investiții, precum și prestarea serviciilor auxiliare prevăzute la art. 9 de către firmele de investiții se fac numai în baza și în limita autorizației acordate în prealabil de către Comisia Națională.

(2) Operatorul de piață autorizat pentru administrarea unei piețe reglementate în conformitate cu prezenta lege poate exploata un MTF sau un OTF, fără a fi necesară obținerea autorizației de firmă de investiții, cu condiția ca Comisia Națională să fi verificat în prealabil dacă operatorul respectă prevederile prezentului capitol și dacă sunt respectate prevederile corespunzătoare din titlul III cap. II.

(3) Firmele de investiții autorizate de Comisia Națională au sediul în Republica Moldova și se constituie sub forma juridică de societate pe acțiuni conform legislației cu privire la societățile pe acțiuni și prezentei legi. Dispozițiile Legii nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni și ale altor legi pot fi aplicate firmelor de investiții doar în măsura în care nu contravin normelor stabilite de prezenta lege.

(4) Pentru obținerea autorizației de firmă de investiții, solicitantul depune la Comisia Națională, în modul stabilit prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi, o cerere scrisă, la care anexează documentele și informațiile aferente, după cum urmează:

a) documentele de constituire;

b) informațiile și documentele privind capitalul inițial, care trebuie să fie cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin prezenta lege;

c) programul de activitate, aprobat de organul competent al solicitantului, care să includă structura organizatorică a firmei, tipurile de servicii și de activități de investiții preconizate, modul de luare a deciziilor, precum și regulile interne de organizare și de prestare a serviciilor, și din care să rezulte că solicitantul a luat toate măsurile necesare pentru respectarea obligațiilor prevăzute de prezentul capitol și actele normative emise pentru executarea prezentei legi;

d) informațiile privind identitatea membrilor organului de conducere și documentele care atestă îndeplinirea cerințelor de calificare, experiență profesională și reputație prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea prezentei legi;

e) informațiile și documentele privind identitatea acționarilor, direcți și indirecți, inclusiv a beneficiarilor efectivi, persoane fizice sau juridice, care vor avea participații calificate, precum și privind mărimea acestora;

f) angajamentul de a deveni membru al Fondului de compensare a investitorilor în termen de cel mult 30 de zile de la data obținerii autorizației;

g) orice alte informații și documente prevăzute în actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(5) Comisia Națională acordă autorizația de firmă de investiții numai după ce se asigură pe deplin că solicitantul îndeplinește toate cerințele prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia.

(6) Comisia Națională acordă autorizația de firmă de investiții sau respinge cererea în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și informațiile prevăzute la alin. (4).

(7) În sensul alin. (6), prin derogare de la art. 60 alin. (2) lit. c) din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea se consideră completă la data confirmării de către Comisia Națională a caracterului complet al acesteia, cu respectarea următoarelor condiții:

a) în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de autorizare, Comisia Națională o verifică sub aspectul plenitudinii (totalității) documentelor și informațiilor prezentate;

b) dacă cererea este incompletă, Comisia Națională propune solicitantului să prezinte documentele și informațiile lipsă și stabilește un termen în acest sens. În cazul în care solicitantul, în termenul stabilit, nu prezintă sau prezintă incomplet documentele și informațiile solicitate, Comisia Națională îl informează despre încetarea procedurii administrative fără a iniția procedura de examinare în fond a cererii de autorizare;

c) după constatarea caracterului complet al cererii, Comisia Națională comunică solicitantului data la care cererea este considerată completă, precum și data expirării termenului prevăzut la alin. (6).

(8) Comisia Națională solicită în scris orice informații sau documente suplimentare necesare pentru finalizarea examinării cererii de autorizare, dar nu mai târziu de expirarea a 4 luni de la data stabilită conform alin. (7) lit. c).

(9) Solicitantul transmite informațiile și documentele suplimentare solicitate de Comisia Națională conform alin. (8) în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data expedierii sau înmânării de către Comisia Națională a solicitării. Curgerea termenului de examinare prevăzut la alin. (6) se suspendă de drept de la data expedierii sau înmânării de către Comisia Națională a solicitării, pe durata acestui termen. Solicitările ulterioare ale Comisiei Naționale de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu suspendă termenul de examinare.

(10) Aplicarea prevederilor prezentului articol și a cerințelor privind autorizarea instituțiilor de credit din Republica Moldova se realizează ținând cont de art. 17 alin. (8) și art. 23 alin. (7).

(11) Cererea de eliberare a autorizației poate fi retrasă de solicitant înainte de eliberarea autorizației sau de respingerea cererii.

(12) Autorizația de firmă de investiții se eliberează pe un termen nedeterminat și nu poate fi transferată unei alte persoane.

(13) Taxa de eliberare a autorizației de firmă de investiții este de 10 000 de lei moldovenești, care se varsă în bugetul Comisiei Naționale în termen de cel mult 10 zile de la data aprobării deciziei de eliberare a autorizației.

(14) La eliberarea autorizației de firmă de investiții, Comisia Națională include informația respectivă în Registrul CNPF. Registrul se publică pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale, se actualizează în mod regulat și conține informații privind serviciile și/sau activitățile pentru care firmele de investiții sunt autorizate.

(15) Comisia Națională notifică ESMA cu privire la fiecare autorizație eliberată firmelor de investiții.

(16) În toate documentele oficiale, firma de investiții precizează, pe lângă datele proprii de identificare, numărul și data înscrierii în Registrul CNPF. În cazul instituțiilor de credit din Republica Moldova, această obligație se aplică în măsura în care documentele respective sunt emise în legătură cu prestarea serviciilor și/sau desfășurarea activităților de investiții ori a serviciilor auxiliare.

(17) Activitățile firmei de investiții ce țin de prelucrarea datelor cu caracter personal se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal și ale altor prevederi legale în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

(18) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de autorizare, precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

14

Articolul 14. Domeniul de aplicare a autorizației și activitățile permise firmelor de investiții

(1) Autorizația eliberată de Comisia Națională indică în mod expres serviciile sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare pentru care firma de investiții este autorizată și nu poate cuprinde exclusiv serviciile auxiliare.

(2) Firmele de investiții pot presta, în baza autorizației, pe lângă serviciile și activitățile de investiții pentru care sunt autorizate, unul sau mai multe servicii aferente unui APA sau ARM, potrivit prezentei legi și actelor normative emise în aplicarea acesteia.

(3) Instituțiile de credit din Republica Moldova prestează servicii de investiții și desfășoară activități de investiții în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(4) Firma de investiții care intenționează să își extindă sau să își restrângă activitatea autorizată prin includerea unor noi servicii și/sau activități de investiții ori servicii auxiliare sau prin eliminarea lor depune la Comisia Națională , în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării de stat a modificărilor operate, o cerere de modificare a autorizației cu documentele și/sau informațiile aferente conform actelor normative ale Comisiei Naționale.

(5) Comisia Națională decide asupra cererii depuse în temeiul alin. (4) în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și/sau informațiile prevăzute de actele sale normative. Dispozițiile art. 13 alin. (7) se aplică în mod corespunzător.

(6) Modificările și completările efectuate se introduc în Registrul CNPF.

(7) Firma de investiții este în drept să presteze serviciile sau să desfășoare activitățile de investiții suplimentare pentru care a solicitat modificarea autorizației începând cu data eliberării autorizației modificate de către Comisia Națională.

(8) Autorizația eliberată de Comisia Națională este valabilă în UE și permite unei firme de investiții să presteze serviciile de investiții sau să desfășoare activitățile de investiții pentru care a fost autorizată în UE, fie prin dreptul de stabilire, inclusiv prin intermediul unei sucursale, fie în temeiul libertății de a presta servicii.

(9) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (4), firmele de investiții pot desfășura și alte activități decât serviciile și activitățile de investiții pentru care au fost autorizate în temeiul prezentei legi, cu condiția ca aceste servicii sau activități să fie permise de legislația specială aplicabilă și, după caz, să fie obținute autorizațiile, notificările sau înregistrările necesare potrivit acesteia. Comisia Națională stabilește, prin actele sale normative, categoriile de servicii și activități care pot fi desfășurate de firmele de investiții și cerințele aplicabile acestora.

(10) Firmele de investiții notifică Comisia Națională în prealabil despre intenția de a desfășura activitățile prevăzute la alin. (9).

(11) Comisia Națională supraveghează firmele de investiții numai cu privire la obiectul de activitate ce intră în sfera sa de competență, astfel cum aceasta este prevăzută prin prezenta lege, legislația privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și Legea nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare.

(12) Prestarea serviciilor și desfășurarea activităților de investiții se realizează prin persoane fizice, angajate ale firmei de investiții, care își desfășoară activitatea în numele unei singure firme de investiții și care nu pot presta servicii și activități de investiții în nume propriu.

(13) Persoanele fizice prevăzute la alin. (12) se înregistrează în Registrul CNPF sau se notifică Comisiei Naționale, în funcție de serviciile și activitățile de investiții prestate, și îndeplinesc, după caz, criteriile de experiență și pregătire profesională stabilite de Comisia Națională.

(14) Prevederile alin. (1) și (4) se aplică în mod corespunzător instituțiilor de credit din Republica Moldova.

15

Articolul 15. Respingerea cererii de acordare a autorizației

(1) Comisia Națională respinge o cerere de acordare a autorizației de firmă de investiții dacă:

a) documentația prezentată nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale ori este incompletă și/sau informațiile furnizate sunt insuficiente pentru evaluarea respectării condițiilor prevăzute pentru acordarea autorizației;

b) din evaluarea programului de activitate prezentat rezultă că firma de investiții nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor cuprinse în prezenta lege și în actele normative emise pentru executarea acesteia;

c) Comisia Națională constată că guvernanța internă a firmei de investiții nu permite o administrare corectă și eficace a riscurilor de către firma respectivă sau nu permite realizarea eficientă a supravegherii firmei de investiții de către Comisia Națională;

d) Comisia Națională nu este satisfăcută de calitatea membrilor organului de conducere al firmei de investiții sau, după caz, a persoanelor care dețin funcții-cheie, întrucât reputația, cunoștințele, competențele sau experiența profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului și complexității activității firmei de investiții sau nu corespunde necesității asigurării unei administrări corecte și prudente, conform art. 20;

e) Comisia Națională nu este satisfăcută de calitatea acționarilor direcți sau indirecți, inclusiv a beneficiarului efectiv al firmei de investiții, întrucât aceștia nu corespund cerințelor prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia;

f) există legături strânse între firma de investiții și alte persoane fizice sau juridice de natură să împiedice exercitarea eficientă de Comisia Națională a competențelor sale de supraveghere;

g) există măsuri de natură administrativă din jurisdicția unui alt stat ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care firma de investiții are legături strânse ori există dificultăți în aplicarea acestor dispoziții sau măsuri, de natură să împiedice exercitarea eficientă de Comisia Națională a competențelor sale de supraveghere;

h) solicitantul se află în proces de insolvabilitate sau de reorganizare;

i) solicitantului anterior i-a fost retrasă autorizația (licența) de pe piața financiară ca urmare a încălcării legislației;

j) nu sunt respectate alte condiții prevăzute de prezenta lege sau de actele emise pentru executarea acesteia.

(2) În cazul respingerii cererii de eliberare a autorizației, Comisia Națională informează în scris solicitantul și comunică motivele de neeliberare a autorizației.

16

Articolul 16. Retragerea autorizației

(1) Comisia Națională retrage autorizația de firmă de investiții în cazul în care:

a) retragerea autorizației este solicitată de firma de investiții;

b) firma de investiții, din motive neîntemeiate, nu utilizează autorizația în termen de 12 luni sau a încetat să mai presteze servicii de investiții ori să exercite activitate de investiții în ultimele 6 luni;

c) autorizația a fost obținută în temeiul unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

d) firma de investiții nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, cerințele cu privire la nivelul capitalului minim, fondurile proprii sau alte cerințe prudențiale aplicabile firmelor de investiții potrivit legislației;

e) firma de investiții a încălcat în mod grav și sistematic dispozițiile prezentei legi sau ale cadrului normativ aplicabil activității sale;

f) deținătorii direcți sau indirecți de acțiuni ai firmei de investiții, inclusiv beneficiarul efectiv, nu respectă condițiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei administrări corecte, prudente și eficiente a firmei de investiții ori nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente;

g) firma de investiții nu a executat în mod corespunzător două prescripții consecutive sau două dispoziții consecutive emise de Comisia Națională în temeiul art. 144;

h) există un pericol real și iminent pentru executarea obligațiilor firmei de investiții față de clienții săi, în special pentru siguranța activelor sau a instrumentelor financiare încredințate acesteia, și acest pericol nu poate fi înlăturat prin aplicarea altor măsuri prevăzute de prezenta lege;

i) firma de investiții își încetează existența în urma reorganizării acesteia;

j) firma de investiții este lichidată conform hotărârii luate de acționarii săi;

k) în privința firmei de investiții a fost emisă o hotărâre judecătorească de intentare a procedurii de insolvabilitate;

l) firma de investiții este implicată în activități de spălare a banilor sau încalcă cerințele de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului;

m) în cazul instituțiilor de credit din Republica Moldova, ca urmare a retragerii actului permisiv de către Banca Națională;

n) firma de investiții a săvârșit alte încălcări pentru care legea prevede retragerea autorizației.

(2) În aprecierea caracterului grav și sistematic al încălcării prevăzute la alin. (1) lit. e), în vederea retragerii autorizației, Comisia Națională ia în considerare, după caz, dar fără a se limita la acestea, următoarele criterii:

a) numărul, natura sancțiunilor și valoarea amenzilor aplicate firmei de investiții sau membrilor organelor de conducere, în ultimele 36 de luni, raportat la momentul realizării analizei;

b) frecvența și durata încălcării;

c) măsura în care, prin acțiunile/inacțiunile întreprinse, firma de investiții a indus un risc sistemic sau a afectat încrederea investitorilor;

d) măsura în care faptele constatate au facilitat sau au contribuit la facilitarea unor fapte încadrate în categoria abuzului de piață;

e) măsura în care, prin acțiunile/inacțiunile întreprinse, firma de investiții a cauzat prejudicii asupra activelor investitorilor sau asupra patrimoniului participanților la piață;

f) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate.

(3) La solicitarea expresă a firmei de investiții, formulată în temeiul hotărârii adunării generale a acționarilor, Comisia Națională retrage autorizația de a presta servicii și activități de investiții, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia. Din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărârii adunării generale a acționarilor și până la data retragerii de către Comisia Națională a autorizației, firma de investiții poate desfășura exclusiv operațiuni necesare finalizării procedurii de retragere a autorizației.

(4) În perioada prevăzută la alin. (3), firma de investiții este exceptată de la îndeplinirea cerințelor de capital.

(5) Retragerea autorizației la solicitarea firmei de investiții are loc numai după prezentarea de către aceasta a confirmării privind stingerea tuturor obligațiilor contractuale asumate în cadrul desfășurării activităților autorizate, la care se anexează documentele justificative.

(6) Decizia Comisiei Naționale de retragere a autorizației va cuprinde motivele retragerii. Despre retragerea autorizației este notificată firma de investiții respectivă, Fondul de compensare a investitorilor și Serviciul Fiscal de Stat.

(7) Decizia Comisiei Naționale de retragere a autorizației se publică, în cel mult 7 zile lucrătoare de la adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Un anunț privind retragerea autorizației se publică, în termenul indicat, pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale.

(8) Titularul de autorizație față de care a fost adoptată decizia de retragere a autorizației:

a) încetează imediat desfășurarea activității pe piața instrumentelor financiare; și

b) întreprinde toate măsurile necesare pentru asigurarea protecției intereselor clienților, ale creditorilor și ale altor persoane ale căror drepturi pot fi lezate prin retragerea autorizației.

(9) Entitățile cărora li s-a retras autorizația comunică Comisiei Naționale adresa locului de păstrare a arhivei, precum și datele de identificare și de contact ale persoanei sau ale entității responsabile de administrarea acesteia, în vederea asigurării accesului Comisiei Naționale la înregistrările aferente serviciilor prestate, activităților desfășurate și tranzacțiilor efectuate, inclusiv după retragerea autorizației.

(10) Comisia Națională dispune radierea firmei de investiții din Registrul CNPF după confirmarea stingerii de către aceasta a tuturor obligațiilor contractuale asumate în cadrul desfășurării activității pe piețele instrumentelor financiare și conformarea cu prevederile alin. (9).

(11) Comisia Națională asigură publicarea informației privind retragerea autorizației pe o perioadă de 5 ani de la data radierii din registru conform alin. (10).

(12) Comisia Națională notifică ESMA cu privire la orice retragere a autorizației conform prevederilor prezentului articol. De asemenea, Comisia Națională informează autoritățile competente ale statelor în care firma de investiții a înființat sucursale sau a prestat servicii în regim de liberă prestare a serviciilor.

Secțiunea a 2-a Cerințele privind organul de conducere al firmelor de investiții

17

Articolul 17. Organul de conducere

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 50, organul de conducere al unei firme de investiții este reprezentat de consiliul și organul executiv al acesteia.

(2) Consiliul firmei de investiții este format dintr-un număr impar de membri persoane fizice, dar nu mai puțin de trei.

(3) Organul executiv al firmei de investiții poate fi colegial (comitet de conducere, direcție) sau unipersonal (director general, director). În cazul unui organ executiv colegial, acesta este format din minimum trei membri, iar în cazul unui organ executiv unipersonal, fără a aduce atingere prevederilor art. 19 alin. (5) și (6), firma de investiții desemnează cel puțin o persoană (director) care asigură administrarea firmei de investiții.

(4) Atribuțiile consiliului și ale organului executiv se stabilesc în statutul firmei de investiții și în reglementările interne ale acesteia, cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale actelor normative ale Comisiei Naționale emise în aplicarea acesteia, și nu pot fi delegate altor persoane.

(5) Fără a aduce atingere responsabilității colective a organului de conducere pentru administrarea firmei de investiții, firma de investiții are obligația de a întocmi, a menține și a actualiza declarații individuale privind rolurile și atribuțiile fiecărui membru al consiliului, ale organului executiv și ale persoanelor care dețin funcții-cheie, precum și un document privind repartizarea atribuțiilor în cadrul firmei de investiții, care trebuie să includă, cel puțin, informații privind liniile de raportare, delimitarea responsabilităților, persoanele care fac parte din cadrul de administrare a activității firmei de investiții și atribuțiile acestora.

(6) Declarațiile individuale privind responsabilitățile și documentul privind repartizarea atribuțiilor se păstrează actualizate și se pun la dispoziția Comisiei Naționale, la solicitare, inclusiv se prezintă Comisiei Naționale odată cu depunerea cererii de eliberare a autorizației firmei de investiții.

(7) Firma de investiții informează Comisia Națională cu privire la orice modificare a componenței organului său de conducere înainte ca o astfel de modificare să se producă.

(8) Prevederile prezentei secțiuni nu se aplică instituțiilor de credit din Republica Moldova, cu excepția:

a) art. 18 alin. (3)–(5), fără a aduce atingere prevederilor art. 41 din Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor;

b) art. 20, care se aplică exclusiv în raport cu conducătorul subdiviziunii responsabile de activitatea pe piețele instrumentelor financiare.

(9) În scopul prezentei legi și fără a aduce atingere dreptului Comisiei Naționale de a aplica sancțiuni și măsuri sancționatoare membrilor organului de conducere al instituției de credit din Republica Moldova în cazurile prevăzute de prezenta lege, conducătorul subdiviziunii acesteia specificat la alin. (8) lit. b) este asimilat unui membru al organului de conducere al firmei de investiții.

18

Articolul 18. Consiliul firmei de investiții

(1) Consiliul firmei de investiții îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional de conducere și este responsabil de activitatea firmei de investiții per ansamblu și de soliditatea financiară a acesteia.

(2) Consiliul firmei de investiții definește și supraveghează implementarea unui cadru de guvernanță internă care asigură administrarea efectivă și prudentă a firmei de investiții, inclusiv separarea responsabilităților în cadrul organizației și prevenirea conflictelor de interese. Membrii consiliului contribuie la o guvernanță corporativă corectă în cadrul firmei de investiții, inclusiv prin comportamentul personal, și, în realizarea atribuțiilor lor, țin cont de interesele legale ale firmei de investiții, ale clienților și ale acționarilor acesteia. Consiliul asigură colaborarea eficientă a firmei de investiții cu Comisia Națională.

(3) Consiliul firmei de investiții are următoarele atribuții principale:

a) este responsabil pe deplin în ceea ce privește firma de investiții, aprobă și supraveghează implementarea obiectivelor strategice, a strategiei privind administrarea riscurilor și a guvernanței interne a firmei de investiții;

b) definește, supraveghează și este responsabil de implementarea mecanismelor de guvernanță care să asigure gestionarea eficientă și prudentă a firmei de investiții, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul firmei de investiții și prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieței și interesele clienților săi;

c) selectează, numește și revocă membrii organului executiv și stabilește atribuțiile acestora;

d) exercită supravegherea efectivă și eficientă a organului executiv;

e) raportează, cel puțin o dată pe an, adunării generale a acționarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfășurată;

f) analizează în mod critic, dezbate și discută, într-o manieră constructivă, propunerile, explicațiile și informațiile furnizate de către membrii organului executiv, putând să se opună deciziilor acestora;

g) aprobă situațiile financiare anuale și asigură integritatea sistemelor contabile și de raportare financiară, inclusiv controalele financiare și operaționale și conformarea cu legislația și standardele relevante;

h) monitorizează și evaluează periodic eficacitatea mecanismelor de guvernanță a firmei și adoptă măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe;

i) monitorizează și evaluează periodic caracterul adecvat și punerea în aplicare a obiectivelor strategice ale firmei de investiții în ceea ce privește prestarea serviciilor de investiții și desfășurarea activităților de investiții, precum și prestarea serviciilor auxiliare, și caracterul adecvat al politicilor privind prestarea de servicii clienților și adoptă măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe;

j) decide cu privire la stabilirea unor comitete specializate, inclusiv numirea membrilor consiliului în componența acestora, ale căror funcționare și atribuții sunt prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia;

k) adoptă și revizuiește, cel puțin o dată pe an, principiile generale ale politicii de remunerare și este responsabil de supravegherea implementării acesteia;

l) supraveghează procesul de publicare a informațiilor și de comunicare;

m) îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 48 alin. (4) și art. 64 din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni;

n) îndeplinește orice alte atribuții care decurg din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, din prezenta lege sau din actele normative emise pentru executarea acesteia.

(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale alin. (3), mecanismele de guvernanță prevăzute la alin. (3) lit. b) includ următoarele principii:

a) președintele consiliului firmei de investiții nu poate exercita simultan și funcția de director general (executiv) al firmei de investiții;

b) firma de investiții asigură documentarea corespunzătoare a împrumuturilor acordate membrilor organului de conducere și persoanelor afiliate acestora și pune aceste informații la dispoziția Comisiei Naționale, la cerere;

c) consiliul firmei de investiții definește, aprobă și supraveghează organizarea firmei de investiții, în vederea prestării de servicii de investiții și a desfășurării de activități de investiții, precum și de servicii auxiliare, inclusiv competențele, cunoștințele și experiența necesare personalului, resursele, procedurile și mecanismele de prestare a serviciilor și de desfășurare a activităților, ținând cont de natura, amploarea și complexitatea profilului de activitate al firmei de investiții, precum și de cerințele pe care aceasta trebuie să le îndeplinească;

d) consiliul firmei de investiții definește, aprobă și supraveghează politicile referitoare la servicii, activități, produse și operațiuni oferite sau prestate în conformitate cu nivelul de toleranță la risc al firmei de investiții, cu profilul și nevoile clienților firmei de investiții cărora acestea le sunt oferite sau prestate, inclusiv, dacă este cazul, prin simulări de criză;

e) consiliul firmei de investiții definește, aprobă și supraveghează politica de remunerare a persoanelor implicate în prestarea de servicii clienților, vizând încurajarea unei conduite profesionale responsabile, tratamentul echitabil al clienților, precum și evitarea conflictelor de interese în relațiile cu clienții.

(5) Consiliul are acces adecvat la informațiile și documentele necesare pentru supravegherea și monitorizarea procesului decizional al organului de conducere.

19

Articolul 19. Organul executiv al firmei de investiții

(1) Organul executiv exercită funcția de conducere curentă a firmei de investiții sub supravegherea directă a consiliului și gestionează eficient și prudent activitatea firmei de investiții într-un mod corespunzător cu strategia și cadrul de guvernanță internă a firmei de investiții, aprobate de consiliu.

(2) Organul executiv al firmei de investiții are următoarele atribuții principale:

a) implementează obiectivele strategice, strategia privind administrarea riscurilor și cadrul de guvernanță internă a firmei de investiții, inclusiv codul de guvernanță corporativă, aprobate de consiliul firmei de investiții;

b) asigură o structură organizatorică adecvată și transparentă pentru firma de investiții, inclusiv separarea responsabilităților în cadrul acesteia;

c) realizează monitorizarea adecvată a personalului din subordine;

d) asigură repartizarea sarcinilor și responsabilităților ce revin personalului firmei de investiții și stabilește o structură de gestionare care promovează în cadrul firmei de investiții o activitate responsabilă și transparentă;

e) îndeplinește atribuțiile prevăzute de art. 68 și 69 din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni;

f) îndeplinește orice alte atribuții ce decurg din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, din prezenta lege sau din actele normative emise pentru executarea acesteia.

(3) Organul executiv informează regulat consiliul, cel puțin, despre:

a) situațiile care pot influența strategia și/sau cadrul de guvernanță internă a firmei de investiții;

b) performanța financiară a firmei de investiții;

c) încălcarea unor limite aferente riscurilor sau regulilor de conformare;

d) deficiențele sistemului de control intern.

(4) În exercitarea atribuțiilor, membrii organului executiv pot acționa împreună sau separat, astfel cum este prevăzut în reglementările interne ale firmei de investiții.

(5) Administrarea efectivă a unei firme de investiții este asigurată de cel puțin două persoane care îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 20.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5) și ale art. 17 alin. (3), Comisia Națională autorizează administrarea unei firme de investiții de către o singură persoană fizică, în condițiile stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi, cu respectarea cumulativă a cel puțin următoarelor cerințe:

a) firma de investiții implementează măsuri organizatorice și de control intern suplimentare pentru a garanta administrarea corectă și prudentă, cu protejarea corespunzătoare a intereselor clienților și a integrității pieței;

b) persoana fizică care asigură administrarea firmei de investiții îndeplinește în mod permanent cerințele privind buna reputație, cunoștințele, competențele și experiența adecvată și dedică suficient timp pentru exercitarea atribuțiilor sale.

(7) Persoanele specificate la alin. (5) și (6) sunt persoanele care, potrivit actelor constitutive, hotărârilor organelor statutare sau actelor firmei de investiții, exercită atribuții de conducere executivă și coordonare a activității curente a acesteia și sunt învestite cu competența de a angaja juridic firma de investiții în raporturile cu terții.

(8) În cazul sucursalelor firmelor de investiții, al instituțiilor de credit sau al firmelor din țări terțe care prestează servicii și activități de investiții pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele specificate la alin. (5) și (6) sunt persoanele desemnate de entitatea respectivă să asigure conducerea executivă a activității sucursalei și să angajeze juridic, pe teritoriul Republicii Moldova, firma de investiții, instituția de credit sau societatea din țara terță.

(9) Persoanele specificate la alin. (5) și (6) asigură și supraveghează respectarea prevederilor prezentei legi, fiind obligate:

a) să verifice și să evalueze periodic respectarea cerințelor de administrare prudențială stabilite conform legislației;

b) să adopte măsurile necesare pentru conformarea activității firmei de investiții cu prevederile prezentei legi;

c) anual, să primească de la persoanele responsabile rapoartele scrise și să întreprindă măsurile corespunzătoare ce derivă din aceste rapoarte;

d) să prezinte consiliului rapoarte scrise referitoare la activitatea firmei de investiții și la executarea cerințelor de administrare prudențială stabilite conform legislației.

20

Articolul 20. Aplicarea principiilor de guvernanță

(1) Fiecare dintre membrii organului de conducere și persoanele care dețin funcții-cheie trebuie să dispună, în orice moment, de o bună reputație, de cunoștințe, competențe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității firmei de investiții și responsabilităților încredințate și trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici de administrare prudente și eficiente.

(2) Fiecare membru al organului de conducere al unei firme de investiții trebuie să își exercite responsabilitățile cu onestitate, integritate și în baza unei gândiri independente pentru a putea evalua și pune în discuție, în mod eficace, deciziile luate de către organul executiv, atunci când este necesar, și pentru a controla și a monitoriza, în mod eficace, procesul de luare a respectivelor decizii.

(3) Organul de conducere trebuie să posede la nivel colectiv cunoștințe, competențe și experiență adecvate pentru a putea înțelege activitățile firmei de investiții, precum și riscurile asociate la care este expusă și impactul pe care îl generează pe termen scurt, mediu și lung, ținând seama de factorii de mediu, sociali și de guvernanță (ESG). Componența organului de conducere al firmei de investiții trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante.

(4) Firmele de investiții evaluează adecvarea membrilor organului de conducere înainte de preluarea funcției și periodic pe parcursul exercitării mandatului, în conformitate cu prezenta lege și actele normative emise pentru executarea acesteia.

(5) Firma de investiții se asigură că persoanele înaintate în funcția de membru al organului de conducere și în funcțiile-cheie îndeplinesc permanent cerințele de adecvare prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia.

(6) În cazul în care, pe baza evaluării interne a adecvării menționate la alin. (4), firma de investiții constată că persoana prevăzută la alin. (1) sau candidatul nu îndeplinește cerințele stabilite la prezentul articol, aceasta, după caz:

a) se asigură că respectivul candidat nu preia funcția vizată, în cazul în care evaluarea este finalizată înainte de preluarea funcției;

b) revocă persoana din funcție, în termen rezonabil; sau

c) adoptă, în termen rezonabil, măsurile necesare pentru a se asigura că această persoană este sau devine adecvată pentru funcția respectivă.

(7) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este supusă procedurii de notificare către Comisia Națională anterior începerii exercitării atribuțiilor, notificarea urmând a fi depusă cu cel puțin 45 de zile lucrătoare înainte de data preluării efective a funcției. În cazul în care, din motive întemeiate, notificarea nu poate fi efectuată înainte de data preluării efective a funcției, aceasta trebuie depusă în termen de 10 zile lucrătoare de la data respectivă.

(8) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii notificării prevăzute la alin. (7), însoțită de toate documentele și informațiile prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi, Comisia Națională poate formula obiecții față de numirea persoanei în funcție și poate dispune aplicarea uneia sau mai multor măsuri de supraveghere necesare pentru asigurarea conformității cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia. Dacă este necesară o examinare suplimentară sau este nevoie de mai mult timp pentru prelucrarea informațiilor și documentelor, termenul prevăzut de prezentul alineat poate fi prelungit cu cel mult 15 zile lucrătoare, cu notificarea firmei de investiții. În lipsa formulării unor obiecții în termenul prevăzut de prezentul alineat, persoana notificată poate prelua și exercita atribuțiile aferente funcției.

(9) Comisia Națională monitorizează respectarea de către persoanele prevăzute la alin. (1) a cerințelor de adecvare pe întreaga durată a exercitării funcției. În acest scop, Comisia Națională verifică dacă cerințele de adecvare prevăzute de prezentul articol continuă să fie îndeplinite, în special în cazul în care există motive întemeiate de a se suspecta că se săvârșește sau s-a săvârșit o faptă ori o tentativă de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, potrivit legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, ori că există un risc sporit în acest sens în legătură cu firma de investiții.

(10) Comisia Națională analizează în ce măsură sunt respectate condițiile minime prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia, evaluează toate circumstanțele și informațiile legate de activitatea, reputația și experiența persoanelor prevăzute la alin. (1) și decide dacă cerințele prevăzute de prezenta lege sunt îndeplinite atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.

(11) În cazul în care, în orice moment, Comisia Națională constată că persoanele prevăzute la alin. (1) nu îndeplinesc cerințele de adecvare stabilite de prezentul articol, aceasta dispune, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri de supraveghere:

a) interzice numirea persoanei vizate în funcție, în cazul în care constatarea are loc anterior preluării efective a funcției;

b) solicită firmei de investiții revocarea persoanei din funcție, în termenul stabilit de Comisia Națională;

c) solicită firmei de investiții adoptarea măsurilor suplimentare necesare pentru a asigura că persoana respectivă este sau devine adecvată pentru exercitarea funcției respective.

(12) În cazul în care apar fapte noi sau alte circumstanțe care ar putea afecta adecvarea persoanelor prevăzute la alin. (1), firma de investiții reevaluează adecvarea acestora și informează Comisia Națională, fără întârzieri nejustificate, cu privire la rezultatul reevaluării.

(13) În situația în care constată că informațiile relevante privind adecvarea persoanelor prevăzute la alin. (1) s-au modificat și că aceste modificări pot afecta îndeplinirea cerințelor prevăzute de prezentul articol, Comisia Națională procedează la reevaluarea adecvării persoanelor în cauză. Comisia Națională nu este obligată să reevalueze adecvarea persoanelor prevăzute la alin. (1) cu ocazia reînnoirii mandatului acestora, cu excepția cazului în care au intervenit modificări ale unor informații relevante, cunoscute de Comisia Națională, care pot afecta adecvarea persoanei respective.

(14) În cadrul exercitării competențelor prevăzute de prezentul articol, Comisia Națională poate solicita autorității competente în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului informații relevante referitoare la persoanele prevăzute la alin. (1), în măsura necesară evaluării adecvării acestora și în funcție de riscurile identificate.

(15) Membrii organului de conducere trebuie să dedice suficient timp pentru a-și îndeplini atribuțiile în cadrul firmei de investiții.

(16) În aplicarea alin. (15), numărul funcțiilor pe care o persoană le poate deține în același timp în alte entități se stabilește în funcție de circumstanțele individuale, precum și de natura, dimensiunea și complexitatea activităților firmei de investiții.

(17) În cazul firmelor de investiții considerate semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne și al naturii, amplorii și complexității activităților desfășurate, persoanele prevăzute la alin. (15), atunci când cumulează mai multe funcții, nu se pot afla în mai mult decât una dintre următoarele situații:

a) exercită o funcție de membru al organului executiv sau altă funcție de conducere similară concomitent cu două funcții de membru al consiliului sau alte două funcții neexecutive similare;

b) exercită concomitent patru funcții de membru al consiliului sau alte patru funcții neexecutive similare.

Prevederile prezentului alineat nu se aplică persoanelor desemnate în calitate de reprezentanți ai statului sau ai statelor membre în organele de conducere ale persoanelor juridice.

(18) În scopul aplicării alin. (16) și (17):

1) se consideră ca fiind o singură funcție de conducere toate funcțiile de membru al organului executiv sau de membru al consiliului ori similare acestora deținute în cadrul:

a) aceluiași grup;

b) entităților în care firma de investiții deține o participație calificată; sau

c) sistemelor de protecție contractuală sau instituțională care constau într-un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților care protejează firmele de investiții;

2) funcțiile deținute în organizații sau entități care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu trebuie avute în vedere.

(19) La cererea justificată a firmei de investiții, Comisia Națională poate aproba deținerea unei funcții suplimentare de membru al consiliului sau a unei funcții neexecutive similare de către membrii organului de conducere al unei firme de investiții, ținându-se cont de complexitatea atribuțiilor conferite de toate funcțiile deținute de aceste persoane.

(20) Comisia Națională informează periodic ESMA în legătură cu aprobările eliberate în condițiile alin. (19).

(21) Firma de investiții include în contractele, inclusiv în contractele individuale de muncă, încheiate cu membrii organelor de conducere și persoanele care dețin funcții-cheie clauze care să asigure posibilitatea respectării de către firma de investiții a cerințelor prevăzute de prezentul articol, inclusiv fără plata salariului suplimentar și altor plăți de stimulare și compensare în astfel de cazuri.

(22) Cerințele aplicabile membrilor organului de conducere și persoanelor care dețin funcții-cheie, precum și alte condiții necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol se stabilesc prin actele normative ale Comisiei Naționale.

21

Articolul 21. Persoanele care dețin funcții-cheie

(1) Firma de investiții instituie și menține o funcție de conformitate, independentă de funcțiile și activitățile pe care le monitorizează, care este responsabilă pentru identificarea, prevenirea și monitorizarea riscului de neconformitate, precum și pentru supravegherea respectării de către firma de investiții și personalul acesteia a legislației aplicabile pieței instrumentelor financiare și a reglementărilor interne, și căreia îi revin următoarele responsabilități:

a) monitorizarea permanentă și evaluarea periodică a caracterului adecvat și a eficacității măsurilor, politicilor și procedurilor aplicate în conformitate cu art. 36 alin. (1), precum și a acțiunilor întreprinse pentru remedierea deficiențelor în materie de respectare de către firma de investiții a obligațiilor care îi revin;

b) consilierea și oferirea de asistență persoanelor relevante responsabile pentru prestarea de servicii și desfășurarea de activități de investiții în ceea ce privește respectarea obligațiilor firmei de investiții prevăzute de prezenta lege;

c) elaborarea unui raport în atenția organului de conducere, cel puțin o dată pe an, cu privire la punerea în aplicare și la eficacitatea cadrului de control general pentru servicii și activități de investiții, cu privire la riscurile care au fost identificate și la raportarea privind soluționarea reclamațiilor, precum și cu privire la măsurile corective întreprinse sau care urmează să fie întreprinse;

d) monitorizarea operațiunilor aferente procesului de soluționare a reclamațiilor și considerarea reclamațiilor drept o sursă de informații pertinente în cadrul responsabilităților sale generale de monitorizare.

(2) După caz și în funcție de natura, dimensiunea și complexitatea activităților pe care le desfășoară, precum și de natura și gama serviciilor și a activităților de investiții întreprinse în cadrul obiectului de activitate respectiv, firma de investiții instituie și menține o funcție de gestionare a riscurilor, independentă de funcțiile și activitățile pe care le monitorizează, care este responsabilă pentru identificarea, gestionarea și monitorizarea riscurilor aferente activităților firmei de investiții și căreia îi revin următoarele responsabilități:

a) punerea în aplicare a politicii și a procedurilor menționate la art. 37 alin. (1);

b) furnizarea de rapoarte și de consultanță organelor de conducere în conformitate cu art. 35 alin. (8).

(3) După caz și în funcție de natura, dimensiunea și complexitatea activităților pe care le desfășoară, precum și de natura și gama serviciilor și activităților de investiții întreprinse în cadrul activităților respective, firma de investiții instituie și menține o funcție de audit intern, separată și independentă de celelalte funcții și activități ale firmei de investiții, căreia îi revin următoarele responsabilități:

a) stabilirea, aplicarea și menținerea unui plan de audit pentru examinarea și evaluarea caracterului adecvat și a eficacității sistemelor, a mecanismelor de control intern și a măsurilor instituite de firma de investiții;

b) formularea de recomandări pe baza rezultatelor activității efectuate în conformitate cu lit. a) și verificarea respectării recomandărilor respective;

c) furnizarea de rapoarte cu privire la aspectele de audit intern în conformitate cu art. 35 alin. (8).

22

Articolul 22. Comitetele specializate ale consiliului firmei de investiții

(1) Consiliul firmei de investiții este în drept, iar în cazurile prevăzute de lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia, este obligat să înființeze și să dispună de comitete specializate.

(2) Comitetele specializate trebuie să fie formate exclusiv din membri ai consiliului firmei de investiții și cel puțin 1/3 din membrii acestora trebuie să fie independenți. Comitetele specializate prevăzute de prezentul articol raportează direct consiliului firmei de investiții. În sensul prezentului alineat, a fi independent înseamnă că membrul consiliului firmei de investiții nu are nicio relație actuală sau anterioară recentă ori legături de orice natură cu firma de investiții, cu acționarii, deținătorii indirecți sau cu conducerea firmei care ar putea influența judecata obiectivă și echilibrată a membrului ori ar reduce capacitatea acestuia de a lua decizii în mod independent. Cerințele care asigură independența membrilor consiliului firmei de investiții și care trebuie respectate de către aceștia se stabilesc prin actele normative ale Comisiei Naționale emise pentru executarea prezentei legi.

(3) Firmele de investiții care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii și organizării interne, precum și al naturii, extinderii și complexității activității lor trebuie să înființeze și să dispună de un comitet de nominalizare.

(4) Fără a aduce atingere responsabilităților atribuite membrilor consiliului firmei de investiții, comitetul de nominalizare are, cel puțin, următoarele atribuții:

a) identifică și recomandă spre aprobare organului de conducere sau adunării generale a acționarilor candidați pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul organului de conducere, evaluează echilibrul de cunoștințe, competențe, diversitate și experiență în cadrul organului de conducere, pregătește o descriere a rolurilor și a capacităților în vederea numirii pe un anumit post și evaluează așteptările în ceea ce privește timpul alocat în acest sens;

b) evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, structura, mărimea, componența și performanța organului de conducere și formulează recomandări acestuia cu privire la eventuale modificări;

c) evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, cunoștințele, competențele și experiența fiecărui membru al organului de conducere și ale organului de conducere în ansamblul său și raportează organului de conducere în mod corespunzător;

d) revizuiește periodic politica organului de conducere în ceea ce privește selecția și numirea membrilor organului executiv și face recomandări consiliului.

(5) În îndeplinirea atribuțiilor sale, comitetul de nominalizare ține cont, în măsura în care este posibil și în mod permanent, de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau de niciun grup mic de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor firmei de investiții în ansamblu.

(6) Comitetul de nominalizare poate utiliza orice tip de resurse pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv consultanță externă, și beneficiază de finanțare corespunzătoare în acest sens.

Secțiunea a 3-a Cerințe privind acționariatul firmelor de investiții

23

Articolul 23. Acționari

(1) Comisia Națională acordă autorizație unei firme de investiții solicitante doar dacă firma de investiții respectivă a prezentat informația cu privire la identitatea acționarilor, direcți și indirecți, inclusiv a beneficiarilor efectivi ai acestora, persoane fizice sau juridice, care vor avea participații calificate, precum și cu privire la cuantumul participațiilor acestora, iar în cazul în care nu există participații calificate, firma de investiții solicitantă prezintă o informație cu privire la identitatea celor mai mari 20 de acționari, direcți și indirecți, inclusiv beneficiari efectivi, persoane fizice sau juridice.

(2) Comisia Națională acordă autorizația numai dacă este pe deplin convinsă că, din perspectiva necesității asigurării unei administrări corecte, prudente și eficiente a firmei de investiții, calitatea persoanelor prevăzute la alin. (1) este în corespundere cu prevederile art. 28.

(3) În cazul în care există legături strânse între firma de investiții și oricare alte persoane fizice sau juridice, Comisia Națională acordă autorizația numai în cazul în care legăturile respective nu împiedică exercitarea funcției sale de supraveghere.

(4) Comisia Națională refuză unei firme de investiții acordarea autorizației în cazul în care actele cu putere de lege sau actele autorităților publice din alt stat, care reglementează activitatea uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care firma de investiții respectivă are legături strânse, ori dificultățile prezentate de punerea în aplicare a respectivelor acte împiedică exercitarea funcției de supraveghere a Comisiei Naționale.

(5) În cazul în care influența exercitată de persoanele prevăzute la alin. (1) prejudiciază sau poate prejudicia administrarea corectă și prudentă a unei firme de investiții, Comisia Națională dispune măsuri de supraveghere și alte măsuri prevăzute de prezenta lege pentru a stopa această situație, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, refuzul eliberării aprobării prealabile pentru achiziția propusă sau aplicarea de sancțiuni și măsuri sancționatorii.

(6) Comisia Națională solicită firmelor de investiții să îi furnizeze informațiile necesare pentru a monitoriza în mod continuu respectarea condițiilor menționate la alin. (3) și (4) și a prevederilor art. 32 alin. (3).

(7) Prevederile prezentei secțiuni nu se aplică acționarilor instituțiilor de credit din Republica Moldova și achiziției de cote în capitalul instituțiilor de credit care dețin sau solicită autorizație de firmă de investiții.

24

Articolul 24. Obligația privind obținerea unei aprobări prealabile și restricții

(1) Orice persoană este obligată, până la achiziționarea/dobândirea acțiunilor unei firme de investiții, să obțină de la Comisia Națională o aprobare prealabilă, în condițiile prevăzute la art. 26–28, dacă, în calitate de achizitor potențial, intenționează să achiziționeze, prin orice modalitate, direct sau indirect, inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, o participație calificată într-o firmă de investiții ori să își majoreze, direct sau indirect, inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot sau a participației să atingă ori să depășească nivelul de 20 %, 33 % sau 50 % ori astfel încât firma de investiții să devină o filială a sa.

(2) Exercițiul dreptului de vot, al dreptului de convocare și desfășurare a adunării generale a acționarilor, al dreptului de a introduce chestiuni pe ordinea de zi, al dreptului de a propune candidați pentru membrii organului de conducere, al dreptului de a primi dividende este suspendat de drept din data deciziei Comisiei Naționale prin care se constată achiziția/dobândirea realizată cu încălcarea prevederilor alin. (1). Comisia Națională notifică achizitorul potențial/dobânditorul și firma de investiții, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care a aflat despre achiziția/dobândirea realizată cu încălcarea prevederilor alin. (1), despre incidența prevederilor vizând suspendarea exercițiului drepturilor indicate în prezentul alineat.

(3) Acțiunile cu drept de vot suspendat nu se exclud din calcul la convocarea adunării generale a acționarilor și la stabilirea cvorumului. Dacă acțiunile cu drept de vot suspendat constituie 50 % sau mai mult din acțiunile cu drept de vot ale firmei de investiții, prin derogare de la art. 57 alin. (1) din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, se consideră că adunarea generală a acționarilor are cvorum dacă la aceasta participă acționari care dețin cel puțin 25 % din acțiunile cu drept de vot ale firmei de investiții. Acțiunile cu drept de vot suspendat nu participă la adoptarea hotărârilor privind chestiunile incluse pe ordinea de zi a adunării generale a acționarilor.

(4) Persoanele care au încălcat prevederile alin. (1) înstrăinează, în termen de 3 luni de la data notificării deciziei Comisiei Naționale prin care s-a constatat achiziția/dobândirea realizată cu încălcarea prevederilor alin. (1), acțiunile aferente participației astfel achiziționate/dobândite.

(5) Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participația calificată nu se iau în considerare drepturile de vot sau acțiunile deținute de firma de investiții ca urmare a subscrierii de instrumente financiare și/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, în sensul art. 9 alin. (1) lit. f), cu condiția ca aceste drepturi să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului, pe de o parte, și să fie cedate în termen de un an de la data achiziției, pe de altă parte.

25

Articolul 25. Exceptarea de la obligația de solicitare în prealabil a aprobării

(1) Prevederile art. 24 alin. (1) nu se aplică în circumstanțe obiective, stabilite prin actele normative ale Comisiei Naționale. În acest caz, exercițiul dreptului de vot, al dreptului de convocare și desfășurare a adunării generale a acționarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidați pentru membrii organului de conducere, al dreptului de a primi dividende este suspendat de drept de la data achiziției până la data eliberării de către Comisia Națională a aprobării prealabile în condițiile prezentei legi. Comisia Națională informează acționarul achizitor, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care a aflat despre achiziția realizată în condițiile prezentului alineat, despre incidența prevederilor ce vizează suspendarea exercițiului drepturilor menționate.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), acționarii achizitori informează Comisia Națională despre achiziția realizată în termen de 15 zile de la data achiziției și solicită aprobarea prealabilă a Comisiei Naționale în termen de 60 de zile de la data achiziției.

(3) La solicitarea și eliberarea aprobării prealabile se aplică prevederile art. 26–28.

(4) Dacă acționarii nu solicită aprobarea prealabilă a Comisiei Naționale în termenul prevăzut la alin. (2) sau dacă, în urma evaluării efectuate, Comisia Națională refuză eliberarea aprobării prealabile, acționarii înstrăinează, în termen de 3 luni de la data achiziției sau, după caz, de la data la care a fost emis acest refuz, acțiunile aferente participației calificate astfel achiziționate.

26

Articolul 26. Colaborarea cu alte autorități competente în cadrul evaluării achizitorului potențial

(1) În realizarea evaluării, Comisia Națională colaborează, prin consultare reciprocă, în toate privințele cu alte autorități competente naționale sau din alte state implicate în cazul în care achizitorul potențial este:

a) o instituție de credit, un asigurător care desfășoară activitatea de asigurare de viață și/sau activitatea de asigurări generale, un reasigurător, o firmă de investiții sau o societate de administrare a investițiilor, autorizat/autorizată într-un alt stat sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziția propusă/dobândire;

b) o entitate-mamă a unei entități din categoria celor prevăzute la lit. a) autorizată într-un alt stat sau în alt sector al sistemului financiar;

c) o persoană fizică sau juridică care controlează o entitate din categoria celor prevăzute la lit. a), autorizată într-un alt stat sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziția propusă.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), Comisia Națională asigură, fără întârziere, schimbul de informații care sunt esențiale și relevante pentru realizarea evaluării cu autoritățile de supraveghere implicate. În calitate de autoritate competentă a firmei de investiții vizate de achiziția propusă/dobândire, Comisia Națională ia în considerare toate informațiile esențiale furnizate de autoritățile de supraveghere în cauză și poate solicita acestora toate informațiile pe care le consideră relevante pentru realizarea evaluării. Decizia Comisiei Naționale cu privire la achiziția propusă/dobândire trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a achizitorului potențial/dobânditorului.

(3) Comisia Națională ia toate măsurile pentru a verifica informațiile/documentele furnizate de achizitorul potențial/dobânditor în cadrul solicitării cu autoritățile competente naționale și din alte state implicate. Autoritățile competente naționale furnizează informațiile solicitate de Comisia Națională.

(4) Informațiile solicitate în cadrul colaborării trebuie să fie proporționale și adaptate la natura achizitorului potențial/dobânditorului și a achiziției propuse/dobândirii și să prezinte relevanță din perspectiva unei evaluări prudențiale.

(5) Schimbul de informații potrivit prezentului articol poate fi realizat cu sau fără încheierea unor acorduri de colaborare, însă în oricare dintre aceste situații trebuie să se asigure respectarea prevederilor privind secretul profesional din prezenta lege.

27

Articolul 27. Procesul de solicitare a aprobării prealabile

(1) Achizitorul potențial/dobânditorul solicită aprobarea prealabilă a Comisiei Naționale pentru dobândirea sau majorarea participației, după caz, a participației calificate într-o firmă de investiții în situația prevăzută la art. 24 alin. (1), cu indicarea mărimii participației care constituie obiectul dobândirii și furnizarea documentelor și a informațiilor relevante prevăzute la art. 28 alin. (4).

(2) Pentru solicitarea aprobării prealabile prevăzute la art. 24 alin. (1), achizitorul potențial/dobânditorul prezintă documentele și informațiile relevante, conform actelor normative ale Comisiei Naționale, inclusiv cele prevăzute de legislația în domeniul concurenței, care se examinează în termenele prevăzute la alin. (4)–(7).

(3) Comisia Națională confirmă în scris achizitorului potențial/dobânditorului primirea solicitării în temeiul alin. (1) sau a informațiilor suplimentare în temeiul alin. (5) imediat, dar nu mai mult de 2 zile lucrătoare de la primire.

(4) Comisia Națională realizează evaluarea prevăzută la art. 28 alin. (1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii și a tuturor documentelor necesare, conform actelor normative ale Comisiei Naționale la care se face referire la art. 28 alin. (4). Prin derogare de la art. 60 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din Codul administrativ nr. 116/2018, în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, Comisia Națională o verifică sub aspectul plenitudinii (totalității) documentelor și informațiilor prezentate. În momentul expedierii confirmării caracterului complet al cererii, Comisia Națională notifică achizitorul potențial/dobânditorul cu privire la data de expirare a termenului de evaluare. Comisia Națională refuză eliberarea aprobării prealabile până la începerea evaluării dacă dispune de documente, informații ce atestă necorespunderea achizitorului potențial/dobânditorului cu cel puțin unul dintre criteriile stabilite la art. 28.

(5) În perioada termenului de evaluare prevăzut la alin. (4), dar nu mai târziu de cea de a 50-a zi lucrătoare a termenului respectiv, Comisia Națională solicită, dacă este necesar, informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informațiile suplimentare necesare.

(6) Achizitorul potențial/dobânditorul transmite informațiile suplimentare solicitate de Comisia Națională în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării de către Comisia Națională a solicitării. În cazul neîndeplinirii acestei obligații, se aplică prevederile art. 28 alin. (2). Pe durata termenului respectiv, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) din prezentul articol se suspendă de drept din momentul expedierii de către Comisia Națională a solicitării. Orice solicitări suplimentare formulate de Comisia Națională de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu suspendă termenul de evaluare. Prin derogare de la art. 60 alin. (4) din Codul administrativ nr. 116/2018, Comisia Națională poate decide prelungirea termenului de prezentare a informațiilor suplimentare necesare evaluării până la 30 de zile lucrătoare dacă achizitorul potențial/dobânditorul este situat ori reglementat într-o țară terță sau este o persoană care nu face obiectul supravegherii de către o autoritate competentă similară Băncii Naționale sau Comisiei Naționale în temeiul cadrului normativ al UE relevant. Termenul de evaluare se suspendă inclusiv pe durata prelungirii termenului de prezentare a informațiilor suplimentare necesare evaluării.

(7) Dacă Comisia Națională emite decizia cu privire la refuzul sau acceptarea eliberării aprobării prealabile, notifică achizitorul potențial/dobânditorul despre decizia sa în termen de 2 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia, fără a depăși termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, iar în cazul refuzului, indică motivele acestuia.

(8) La cererea achizitorului potențial/dobânditorului, Comisia Națională pune la dispoziția publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică Comisia Națională să publice motivele refuzului, chiar dacă achizitorul potențial/dobânditorul nu a formulat o cerere în acest sens.

(9) În cazul eliberării aprobării prealabile, Comisia Națională stabilește un termen maxim, care nu poate fi mai mic de 3 luni, pentru finalizarea achiziției propuse/dobândirii și prelungește acest termen dacă este necesar.

(10) În cazul în care Comisia Națională nu adoptă și nu comunică o decizie de refuz în termenul de evaluare calculat potrivit prezentului articol, aprobarea prealabilă se consideră acordată achizitorului potențial/dobânditorului.

(11) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, lista documentelor și informațiilor care trebuie prezentate în scopul prezentului articol.

28

Articolul 28. Evaluarea achizitorului potențial /dobânditorului

(1) La examinarea solicitării și a informațiilor prevăzute la art. 27 alin. (1) și (2), în vederea asigurării administrării corecte, prudente și eficiente a firmei de investiții vizate de achiziție și luând în considerare posibila influență a achizitorului potențial asupra firmei de investiții respective, Comisia Națională evaluează adecvarea achizitorului potențial, precum și soliditatea financiară în raport cu achiziția propusă prin examinarea cumulativă a următoarelor criterii:

a) reputația achizitorului potențial;

b) reputația, cunoștințele, competențele și experiența oricărui membru al organului de conducere care va conduce activitatea firmei de investiții ca rezultat al achiziției propuse;

c) soliditatea financiară a achizitorului potențial, în special în raport cu tipul de activitate desfășurată de firma de investiții în prezent și cu cea preconizată a fi desfășurată de firma de investiții, vizată de achiziția propusă;

d) capacitatea firmei de investiții de a respecta și de a continua să respecte cerințele prudențiale prevăzute de legislație, inclusiv de prezenta lege;

e) existența unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce privește achiziția propusă, este sau a fost săvârșită o infracțiune ori o tentativă de săvârșire a unei infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism, în sensul prevederilor legislației în domeniu, sau că, prin achiziția propusă, un asemenea risc ar putea crește.

(2) Comisia Națională eliberează aprobarea prealabilă doar dacă:

a) este pe deplin convinsă că calitatea achizitorului potențial, inclusiv soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziția propusă, este potrivită și adecvată prin examinarea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin. (1);

b) nu suspectează că beneficiarul efectiv al achiziției propuse este o altă persoană decât cea declarată în cadrul solicitării;

c) informațiile și documentele furnizate de achizitorul potențial sunt complete și/sau nu conțin date eronate.

(3) Comisia Națională nu poate impune nicio condiție prealabilă privind cota de participație care trebuie să fie achiziționată și nici nu poate evalua achiziția propusă din punctul de vedere al necesităților economice ale pieței.

(4) Criteriile și condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), elementele care se au în vedere la evaluarea îndeplinirii acestora, lista de informații și documente pentru realizarea evaluării se detaliază prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi. Informațiile și documentele solicitate sunt proporționale și adaptate naturii achizitorului potențial/dobânditorului și achiziției propuse/dobândirii. Comisia Națională nu solicită informații care nu prezintă relevanță din perspectiva unei evaluări prudențiale.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor art. 27 alin. (3)–(6), în cazul în care aprobarea prealabilă a Comisiei Naționale este solicitată în legătură cu două sau mai multe achiziții propuse ale unor participații calificate sau de majorare a unor astfel de participații în aceeași firmă de investiții, Comisia Națională asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potențiali.

29

Articolul 29. Notificarea înstrăinării sau reducerii deținerii calificate

Orice persoană fizică sau juridică care a decis să înstrăineze, direct ori indirect, inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, o participație calificată într-o firmă de investiții sau să își reducă participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot ori a participației în capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20 %, 33 % sau 50 % ori astfel încât firma de investiții în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei respective trebuie să notifice în prealabil, în scris, Comisia Națională și firma de investiții în legătură cu această decizie, conform actelor normative emise în acest sens.

30

Articolul 30. Nerespectarea cerințelor privind calitatea acționariatului

(1) În cazul în care deținătorul, direct sau indirect, al unei participații calificate, inclusiv beneficiarul efectiv, nu mai îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia privind calitatea acționariatului unei firme de investiții sau exercită asupra acesteia o influență de natură să pericliteze administrarea corectă, prudentă și eficientă a firmei de investiții, precum și în cazul în care deținătorul, direct sau indirect, inclusiv beneficiarul efectiv al acestuia, nu a furnizat Comisiei Naționale informații care relevă cu certitudine identitatea beneficiarului efectiv sau în cazul în care Comisia Națională constată acțiunea concertată a acționarilor cu participații calificate fără aprobarea prealabilă a acesteia, Comisia Națională dispune, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri și sancțiuni:

a) suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acțiunilor deținute, a dreptului de convocare și desfășurare a adunării generale a acționarilor, a dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, a dreptului de a propune candidați pentru membrii organului de conducere, a dreptului de a primi dividende sau doar a unora dintre aceste drepturi;

b) obligarea persoanei al cărei drept de vot a fost suspendat să înstrăineze acțiunile deținute, în condițiile alin. (2) și (3);

c) retragerea aprobării prealabile acordate în temeiul art. 24;

d) suspendarea autorizației de firmă de investiții;

e) aplicarea altor măsuri și/sau sancțiuni conform art. 144 și art. 146 alin. (1) și (2).

(2) În termen de 3 luni de la data retragerii aprobării prealabile, deținătorii de participații calificate vizați trebuie să înstrăineze acțiunile. În cazul în care, în cadrul termenului menționat, Comisiei Naționale îi este înaintată o solicitare conform art. 27 de către un nou achizitor potențial/dobânditor cu referire la participația pentru care a fost suspendat dreptul de vot conform alin. (1), pe perioada de evaluare prevăzută la art. 28, termenul de 3 luni de înstrăinare a acțiunilor se suspendă pe perioada examinării solicitării.

(3) Persoanele față de care s-au dispus măsurile prevăzute la art. 24 alin. (2) și la alin. (1) din prezentul articol nu mai pot deține, direct sau indirect, noi acțiuni ale firmelor de investiții respective și nici în alte firme de investiții.

(4) Comisia Națională dispune prelungirea termenului de 3 luni prevăzut la art. 24 alin. (4), la art. 25 alin. (4) și la alin. (2) din prezentul articol de cel mult 2 ori cu perioade a câte cel mult 3 luni, în cazul în care prelungirea este necesară în vederea neadmiterii periclitării stabilității financiare, în cazul în care există un interes public în a dispune prelungirea sau în cazul în care a fost identificat de către firma de investiții ori Comisia Națională, în baza notificării achizitorului potențial/dobânditorului de acțiuni în modul prevăzut de actele normative ale Comisiei Naționale, fără efectuarea unei evaluări prealabile de către Comisia Națională, un achizitor potențial/dobânditor al acțiunilor expuse spre vânzare al cărui caracter potrivit și adecvat nu comportă suspiciuni întemeiate la data emiterii deciziei de prelungire.

(5) Comisia Națională informează firma de investiții și deținătorii de participații calificate vizați cu privire la prelungirea termenului conform alin. (4) până la expirarea termenului precedent stabilit pentru vânzarea acțiunilor.

31

Articolul 31. Informări subsecvente

(1) Firma de investiții identifică și informează Comisia Națională, de îndată ce ia cunoștință, despre orice achiziție sau înstrăinare, directă sau indirectă, inclusiv de către beneficiarul efectiv, a participațiilor în capitalul ei care depășește nivelurile de 20%, 33% și 50% sau ca urmare a căreia firma de investiții devine filială, respectiv se situează sub nivelurile menționate, precum și despre orice fapte sau circumstanțe care generează suspiciunea că asemenea achiziție/dobândire sau înstrăinare a avut loc fără respectarea prezentei legi și a actelor normative ale Comisiei Naționale.

(2) Firma de investiții informează Comisia Națională, la solicitarea acesteia, dar nu mai rar decât o dată pe an, despre identitatea deținătorilor direcți și indirecți de participații calificate, inclusiv a beneficiarului efectiv, și despre nivelul acestor participații, conform informațiilor de care dispune, în modul și în condițiile prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

32

Articolul 32. Transparența deținătorilor de participații

(1) Orice deținător, direct sau indirect, inclusiv beneficiarul efectiv, al unei participații în capitalul unei firme de investiții prezintă Comisiei Naționale, la cererea acesteia, informația aferentă activității sale, inclusiv situațiile financiare anuale, declarațiile de venituri, precum și altă informație necesară efectuării cercetărilor sau verificării corespunderii criteriilor de la art. 28 alin. (1) și (2), în modul și în condițiile prevăzute de actele normative ale Comisiei Naționale. Orice deținător, direct sau indirect, al unei participații în capitalul social al unei firme de investiții prezintă acestei firme de investiții, la solicitarea acesteia, informația cu privire la identitatea sa și a persoanelor sale afiliate, precum și informația cu privire la persoanele cu care acționează concertat față de firma de investiții.

(2) Orice deținător, direct sau indirect, inclusiv beneficiar efectiv, notifică Comisia Națională și firma de investiții despre efectuarea achiziției/dobândirii pentru care a obținut aprobarea prealabilă în temeiul art. 24 alin. (1), în termen de 10 zile de la data efectuării acesteia.

(3) Comisia Națională trebuie să fie informată despre orice acord, indiferent de forma în care a fost încheiat, care are drept obiect sau efect:

a) exercitarea concertată a dreptului de vot în cadrul adunărilor generale ale acționarilor firmei de investiții sau în cadrul adunărilor generale ale persoanelor care exercită controlul asupra firmei de investiții;

b) activitatea concertată în cadrul administrării firmei de investiții sau a persoanelor care exercită controlul asupra acesteia; sau

c) exercitarea dreptului de a desemna majoritatea membrilor organului de conducere al firmei de investiții sau al persoanelor care exercită controlul asupra acesteia.

(4) Obligația de informare prevăzută la alin. (3) revine participanților la acord și organului de conducere al firmei de investiții sau al persoanelor la care acest acord se referă, urmând a fi executată în termen de 5 zile lucrătoare de la semnarea acordului sau, dacă acordul nu este încheiat în formă scrisă, din data la care devin cunoscute circumstanțele care relevă existența acestuia.

(5) Comisia Națională asigură urmărirea respectării în mod permanent a cerințelor prevăzute la art. 28 și poate solicita, în acest sens, de la firma de investiții și/sau de la orice deținător, direct și/sau indirect, inclusiv beneficiar efectiv, de participație într-o firmă de investiții orice informații pe care le consideră necesare, precum și poate aplica firmei de investiții, conducătorilor acesteia și deținătorului, direct și indirect, inclusiv beneficiarului efectiv, al unei participații în capitalul social al unei firme de investiții măsuri de supraveghere, sancțiuni și/sau măsuri sancționatoare corespunzătoare, conform prezentei legi.

(6) Informațiile prezentate conform acestui articol pot fi verificate de Comisia Națională în condițiile art. 26.

Secțiunea a 4-a Alte cerințe privind organizarea internă și sistemele de control

33

Articolul 33. Aderarea la Fondul de compensare a investitorilor

(1) Orice persoană care solicită autorizația de firmă de investiții este obligată să adere la Fondul de compensare a investitorilor și să respecte obligațiile care îi revin potrivit regulilor aplicabile membrilor acestuia.

(2) Obligația prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în legătură cu depozitele structurate emise de instituțiile de credit din Republica Moldova care sunt membre ale unei scheme de garantare a depozitelor recunoscută în temeiul Legii nr. 160/2023 cu privire la garantarea depozitelor în bănci.

(3) Firmele de investiții instituie și aplică măsurile necesare pentru a pune la dispoziția clienților și clienților potențiali informații cu privire la apartenența la Fondul de compensare a investitorilor și datele de contact ale acestuia.

34

Articolul 34. Cerințe privind capitalul inițial

(1) Orice entitate care solicită autorizația de firmă de investiții trebuie să dispună de capital inițial suficient, potrivit art. 11 din Legea nr. 162/2026 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții, ținând seama de natura serviciului sau a activității de investiții avute în vedere.

(2) Prevederile prezentului articol nu se aplică instituțiilor de credit din Republica Moldova.

35

Articolul 35. Cerințe organizatorice generale

(1) Orice entitate care solicită autorizația de firmă de investiții trebuie să prezinte Comisiei Naționale informații cu privire la organizarea sa, inclusiv:

1) un program de activitate inițială pentru următorii 3 ani, inclusiv informații privind activitățile planificate reglementate și nereglementate, informații detaliate cu privire la distribuția geografică și activitățile care urmează să fie desfășurate de firma de investiții;

2) informații despre auditorii firmei de investiții, dacă sunt disponibile în momentul depunerii cererii de autorizare;

3) structura organizatorică și sistemele de control intern ale firmei de investiții, care trebuie să cuprindă:

a) informații despre fiecare membru al organului de conducere, inclusiv curriculum vitae detaliat, în care să se precizeze studiile și cursurile de formare relevante și experiența profesională;

b) informații privind resursele (în special umane și tehnice) alocate diverselor activități planificate;

c) informații legate de deținerea de instrumente financiare și fonduri ale clienților, precizându-se eventualele mecanisme de protejare a activelor clienților (în special în cazul în care instrumentele financiare și fondurile sunt deținute la un custode, denumirea custodelui și contractele aferente);

d) descrierea modului în care firma va îndeplini cerințele prudențiale și de conduită care i se aplică;

4) informații despre stadiul în care se află cererea depusă de firma de investiții pentru a deveni membră a Fondului de compensare a investitorilor sau, după caz, dovada calității de membru;

5) o listă cu funcțiile, serviciile sau activitățile externalizate (sau care urmează să fie externalizate) și o listă a contractelor încheiate sau prevăzute să fie încheiate cu prestatori de servicii externi și a resurselor (în special a resurselor umane și tehnice, precum și a sistemului de control intern) alocate pentru controlul funcțiilor, al serviciilor sau al activităților externalizate;

6) măsurile pentru identificarea și prevenirea sau gestionarea conflictelor de interese care apar cu ocazia furnizării de servicii de investiții și de servicii auxiliare și o descriere a mecanismelor de guvernanță a produsului;

7) o descriere a sistemelor de monitorizare a activităților firmei, inclusiv a sistemelor de rezervă, în cazul în care sunt disponibile, precum și a sistemelor și a mecanismelor de control al riscului în cazul în care firma de investiții dorește să efectueze tranzacții algoritmice și/sau să ofere acces electronic direct;

8) informații privind sistemele de conformitate, de audit intern și de gestionare a riscurilor (sistemul de monitorizare, auditul intern și funcțiile de consiliere și de asistență);

9) informații privind sistemele de evaluare și de gestionare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului;

10) planurile de continuitate a activității, inclusiv sistemele și resursele umane (personalul-cheie);

11) politicile în materie de gestionare a evidențelor, de ținere a evidențelor și de păstrare a evidențelor;

12) o descriere a manualului de proceduri al firmei de investiții.

(2) Firmele de investiții respectă, pe întreaga durată a desfășurării activității, cerințele organizatorice prevăzute de prezenta secțiune, precum și de actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(3) Firmele de investiții instituie politici și proceduri adecvate care garantează că firma de investiții, precum și membrii organului executiv, angajații și agenții săi delegați respectă obligațiile prevăzute de prezenta lege, precum și normele adecvate aplicabile tranzacțiilor personale efectuate de aceștia.

(4) Firma de investiții este obligată să îndeplinească următoarele cerințe:

a) să stabilească, să aplice și să mențină proceduri decizionale și o structură organizatorică care să specifice în mod exact și documentat structurile ierarhice și să repartizeze funcții și responsabilități;

b) să garanteze că persoanele relevante ale firmei de investiții cunosc procedurile ce trebuie urmate pentru îndeplinirea adecvată a responsabilităților ce le revin;

c) să stabilească, să aplice și să mențină mecanisme adecvate de control intern concepute pentru a asigura respectarea deciziilor și procedurilor existente la toate nivelurile firmei de investiții;

d) să angajeze și să mențină personal care posedă cunoștințe, experiență și competențe profesionale, conform cerințelor stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi;

e) să stabilească, să aplice și să mențină la toate nivelurile importante ale firmei de investiții un sistem eficient de raportare internă și de comunicare a informațiilor;

f) să păstreze o înregistrare adecvată și ordonată a activității desfășurate și a organizării interne;

g) să garanteze că îndeplinirea de către persoanele competente a mai multor funcții nu împiedică și nu este probabil să împiedice persoanele respective să îndeplinească o anumită funcție în mod corect, onest și profesionist;

h) la cererea Comisiei Naționale sau periodic, să efectueze, în conformitate cu legislația aplicabilă, auditul sistemelor de tehnologie a informației și comunicațiilor (în continuare – TIC).

(5) Pentru îndeplinirea cerințelor stabilite la alin. (4), firmele de investiții iau în considerare natura, dimensiunea și complexitatea activităților desfășurate, precum și natura și gama serviciilor și activităților de investiții întreprinse în cadrul activităților respective. Firmele de investiții iau în considerare, de asemenea, riscurile legate de durabilitate în cadrul sistemelor și procedurilor instituite pentru conformarea cu cerințele aplicabile.

(6) Firma de investiții stabilește, aplică și menține:

a) sisteme și proceduri adecvate pentru păstrarea securității, integrității și confidențialității informațiilor, ținând seama de natura informațiilor în cauză;

b) o politică adecvată de continuitate a activității comerciale pentru a asigura, în caz de întrerupere a sistemelor și a procedurilor sale, conservarea datelor și funcțiilor fundamentale, precum și continuarea serviciilor și activităților de investiții sau, dacă acest lucru nu este posibil, recuperarea la timp a datelor și a funcțiilor respective și reluarea în timp util a serviciilor și a activităților de investiții. Firma de investiții adoptă măsuri rezonabile, utilizând în acest scop sisteme adecvate și proporționate, inclusiv sisteme TIC instituite și gestionate în conformitate cu legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar;

c) politici și proceduri contabile sigure care să le permită inclusiv să furnizeze în timp util Comisiei Naționale, la cererea acesteia, situațiile financiare ce reflectă imaginea fidelă și onestă a situației sale financiare, întocmite conform legislației contabile aplicabile.

(7) Firmele de investiții monitorizează și evaluează periodic caracterul adecvat și eficiența sistemelor și mecanismelor lor de control intern și ale acordurilor încheiate în conformitate cu alin. (4) și (6) și adoptă măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.

(8) Organul executiv și consiliul firmei de investiții evaluează și verifică periodic eficiența politicilor, dispozițiilor și procedurilor puse în aplicare și adoptă măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe. Această evaluare și/sau verificare se efectuează în temeiul rapoartelor scrise prezentate de către persoanele responsabile cel puțin o dată pe an. Firma de investiții se asigură că persoanele care dețin funcții-cheie raportează direct consiliului societății, care primește, în mod regulat, rapoarte scrise privind aspectele prevăzute la art. 21 alin. (1)–(3).

(9) O firmă de investiții care creează instrumente financiare pentru a le vinde clienților este obligată:

a) să întrețină, să utilizeze și să revizuiască periodic un proces pentru aprobarea fiecărui instrument financiar și să producă adaptări semnificative ale instrumentelor financiare existente înainte de comercializarea sau distribuirea acestora către clienți. Procesul respectiv de aprobare a produselor trebuie să specifice, pentru fiecare instrument financiar, o piață-țintă identificată de clienții finali din cadrul categoriei relevante de clienți și să garanteze că toate riscurile relevante pentru respectiva piață-țintă identificată sunt evaluate și că strategia de distribuție avută în vedere este în concordanță cu piața-țintă identificată; și

b) să pună la dispoziția oricărui distribuitor toate informațiile adecvate cu privire la instrumentul financiar și la procesul de aprobare a produsului, inclusiv la piața-țintă identificată a instrumentului financiar.

(10) Firma de investiții revizuiește cu regularitate instrumentele financiare oferite sau vândute, ținând seama de orice eveniment care ar putea afecta în mod semnificativ riscul potențial pentru piața-țintă identificată, pentru a evalua cel puțin dacă instrumentul financiar este în continuare în concordanță cu nevoile pieței-țintă identificate și dacă strategia de distribuție avută în vedere este în continuare adecvată.

(11) În cazul în care o firmă de investiții oferă sau recomandă instrumente financiare pe care nu le creează, aceasta instituie mecanisme adecvate pentru a obține informațiile prevăzute la alin. (9) lit. b) și pentru a înțelege caracteristicile și piața-țintă identificată pentru fiecare instrument financiar.

(12) Politicile, procesele și mecanismele prevăzute la alin. (9)–(11) se aplică fără a aduce atingere altor cerințe ale legislației, inclusiv celor referitoare la obligațiile de informare, evaluarea caracterului adecvat, identificarea și gestionarea conflictelor de interese, precum și celor referitoare la stimulente.

(13) În cazul în care instrumentele financiare create de firma de investiții sunt comercializate clienților de retail, procesul de aprobare a produsului prevăzut la alin. (9) lit. a) include elaborarea documentului cu informații esențiale (în continuare – KID), în conformitate cu cadrul normativ aplicabil privind documentele cu informații esențiale referitoare la PRIIP și cele bazate pe asigurări.

(14) Se interzice utilizarea KID pe teritoriul Republicii Moldova până la notificarea prealabilă a Comisiei Naționale cu 20 de zile lucrătoare înainte de punerea în aplicare.

(15) În cazul în care firma de investiții externalizează unei terțe părți executarea funcțiilor operaționale critice sau esențiale pentru prestarea unui serviciu continuu și satisfăcător pentru clienți și pentru desfășurarea de activități de investiții în mod continuu și satisfăcător, aceasta adoptă măsuri rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operațional. Externalizarea funcțiilor operaționale importante nu poate fi realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calității controlului intern al firmei de investiții sau care să împiedice Comisia Națională să verifice respectarea tuturor obligațiilor care îi revin firmei de investiții.

(16) Fără a aduce atingere capacității Comisiei Naționale de a cere accesul la comunicările realizate conform prevederilor prezentei legi, firma de investiții trebuie să mențină în permanență confidențialitatea datelor, instituind mecanisme de securitate solide destinate:

a) să asigure, în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația în vigoare în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar, securitatea și autentificarea mijloacelor de transmitere a informațiilor;

b) să reducă la minimum riscul de corupere a datelor și de acces neautorizat; și

c) să prevină scurgerile de informații.

(17) Fără a aduce atingere altor obligații prevăzute de prezenta lege, firmele de investiții, identificate în calitate de furnizori de servicii în conformitate cu Legea nr. 48/2023 privind securitatea cibernetică, sunt responsabile de îndeplinirea obligațiilor privind asigurarea securității cibernetice prevăzute de legea respectivă.

(18) Supravegherea și controlul de stat al respectării de către firmele de investiții a obligațiilor menționate la alin. (17) din prezentul articol sunt exercitate de către autoritatea competentă la nivel național în domeniul securității cibernetice în conformitate cu Legea nr. 48/2023 privind securitatea cibernetică.

(19) Firma de investiții este exceptată de la aplicarea cerințelor prevăzute la alin. (9) și (10) din prezentul articol, precum și a celor prevăzute la art. 51 alin. (2) și (3), în cazul în care serviciul de investiții pe care îl prestează se referă la obligațiuni care nu încorporează niciun alt instrument derivat decât o clauză de tip make-whole sau în cazul în care instrumentele financiare sunt comercializate sau distribuite exclusiv părților eligibile.

(20) În scopul oferirii investitorilor individuali a posibilității de a înțelege și de a compara caracteristicile esențiale și riscurile aferente PRIIP, Comisia Națională stabilește, prin acte normative, formatul și conținutul documentului cu informații esențiale elaborat de creatorii de PRIIP, precum și cerințele privind prezentarea acestuia investitorilor individuali.

36

Articolul 36. Cerințe privind asigurarea conformității

(1) Firma de investiții:

a) stabilește, aplică și menține politici și proceduri interne adecvate, concepute să depisteze orice risc de nerespectare de către aceasta a obligațiilor sale, conform prezentei legi, precum și riscurile asociate;

b) adoptă măsuri și proceduri adecvate pentru minimizarea riscurilor respective; și

c) permite Comisiei Naționale să-și exercite efectiv atribuțiile existente în temeiul prezentei legi.

(2) În executarea obligațiilor prevăzute la alin. (1), firma de investiții ia în considerare natura, dimensiunea și complexitatea activităților desfășurate, precum și natura și gama serviciilor și activităților de investiții întreprinse în cadrul activităților respective.

(3) Pentru asigurarea respectării prevederilor art. 21 alin. (1) lit. a) și b), persoana cu funcția de asigurare a conformității efectuează o evaluare pe baza căreia stabilește un program de monitorizare bazat pe riscuri care ia în considerare toate categoriile de servicii, activități și servicii auxiliare relevante pe care le desfășoară firma de investiții, inclusiv informațiile pertinente colectate în ceea ce privește monitorizarea procesului de soluționare a reclamațiilor. Programul de monitorizare stabilește priorități determinate prin evaluarea riscului de asigurare a conformității, care garantează monitorizarea globală a riscului de conformitate.

(4) Pentru a permite persoanelor cu funcție de asigurare a conformității să își îndeplinească responsabilitățile în mod corespunzător și independent, firma de investiții se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

a) persoana cu funcție de asigurare a conformității deține autoritatea, resursele și experiența necesare și are acces la toate informațiile pertinente;

b) este numit un responsabil de verificarea conformității și de întocmirea oricăror rapoarte legate de verificarea conformității prevăzute la art. 35 alin. (8);

c) persoana cu funcție de asigurare a conformității are posibilitatea să informeze ad-hoc și direct organul de conducere atunci când detectează un risc major de neîndeplinire de către firmă a obligațiilor ce îi revin în temeiul prezentei legi;

d) persoanele relevante implicate în verificarea conformității nu sunt implicate în furnizarea serviciilor sau a activităților pe care le monitorizează;

e) metoda de stabilire a remunerației persoanelor relevante responsabile de asigurarea conformității nu compromite și nu este susceptibilă să compromită obiectivitatea acestora.

(5) Firma de investiții poate să nu se conformeze obligațiilor prevăzute la alin. (4) lit. d) sau e) în cazul în care poate demonstra că, în funcție de natura, dimensiunea și complexitatea activităților sale și în funcție de natura și gama serviciilor și activităților de investiții, obligația impusă de litera respectivă nu este proporțională, iar funcția de asigurare a conformității continuă să fie eficientă. În acest caz, firma de investiții evaluează dacă eficacitatea funcției de asigurare a conformității este compromisă. Evaluarea se revizuiește periodic.

(6) Persoanele cu funcția de asigurare a conformității din cadrul firmelor de investiții sunt obligate să analizeze reclamațiile și datele referitoare la soluționarea reclamațiilor, pentru a se asigura că identifică și iau în calcul eventualele riscuri sau probleme.

37

Articolul 37. Măsuri de gestionare a riscurilor

(1) Firmele de investiții întreprind următoarele acțiuni:

1) stabilesc, aplică și mențin politici și proceduri adecvate de gestionare a riscurilor prin care identifică riscurile legate de activitățile, procesele și sistemele firmei și, după caz, fixează nivelul riscului tolerat de firmă. În cadrul acestui proces, firmele de investiții țin cont de riscurile legate de durabilitate;

2) adoptă dispoziții, procese și mecanisme eficiente de gestionare a riscurilor legate de activitățile, procesele și sistemele firmei, luând în considerare nivelul stabilit de toleranță la riscuri;

3) monitorizează:

a) caracterul adecvat și eficiența politicilor și a procedurilor de gestionare a riscurilor;

b) gradul de respectare de către firma de investiții și de către persoanele relevante a dispozițiilor, procedurilor și mecanismelor adoptate conform pct. 2);

c) caracterul adecvat și eficiența măsurilor adoptate pentru remedierea oricăror deficiențe din politicile, procedurile, dispozițiile, procesele și mecanismele respective, inclusiv a deficiențelor legate de nerespectarea de către persoanele relevante a dispozițiilor, proceselor și mecanismelor menționate anterior sau nerespectarea politicilor și procedurilor.

(2) În cazul în care nu este obligată să stabilească și să mențină o funcție independentă de gestionare a riscurilor potrivit art. 21 alin. (2), firma de investiții urmează să demonstreze că politicile și procedurile adoptate conform alin. (1) îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul respectiv și sunt pe deplin eficiente.

(3) Firma de investiții asigură alocarea unor resurse adecvate în vederea administrării tuturor riscurilor semnificative.

38

Articolul 38. Măsuri de prevenire și gestionare a conflictelor de interese

(1) Firma de investiții stabilește, aplică și menține o politică eficientă în materie de conflicte de interese, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate a preveni prejudicierea intereselor clienților săi de conflicte de interese, astfel cum sunt definite la art. 46.

(2) Politica privind conflictele de interese corespunde dimensiunii și modului de organizare al firmei, precum și naturii, amplorii și complexității activității pe care o desfășoară. Atunci când firma face parte dintr-un grup, politica respectivă ia, de asemenea, în considerare împrejurările pe care firma le cunoaște sau ar trebui să le cunoască și care pot genera un conflict de interese ca rezultat al structurii și al activităților desfășurate de ceilalți membri ai grupului.

(3) Politica privind conflictele de interese trebuie:

a) să identifice, legat de serviciile și activitățile specifice de investiții și de serviciile auxiliare furnizate de firma de investiții sau în numele acesteia, circumstanțele care constituie sau care pot genera un conflict de interese cu un risc considerabil de prejudiciere a intereselor unuia sau mai multor clienți;

b) să specifice procedurile care trebuie urmate și măsurile care trebuie adoptate pentru prevenirea sau gestionarea unor astfel de conflicte.

(4) Firmele de investiții evaluează și revizuiesc periodic, cel puțin o dată pe an, politica privind conflictele de interese și iau toate măsurile adecvate pentru a soluționa eventualele deficiențe. Bazarea excesivă pe divulgarea conflictelor de interese este considerată o deficiență a politicii în materie de conflicte de interese adoptate în cadrul firmei de investiții.

(5) Firma de investiții care pe propria răspundere sau pe răspunderea unui membru al grupului din care face parte elaborează sau dispune realizarea unor cercetări pentru investiții care sunt destinate sau care ar putea să fie ulterior difuzate clienților firmei sau publicului aplică măsuri organizatorice și proceduri adecvate pentru a asigura respectarea următoarelor cerințe:

a) analiștii financiari și alte persoane relevante nu sunt în drept să efectueze, cu excepția situației în care acționează în calitate de formatori de piață care acționează cu bună credință și în timpul desfășurării normale a procesului de formare a pieței sau pentru executarea unui ordin spontan al unui client, tranzacții personale sau operațiuni în numele oricărei alte persoane, inclusiv al firmei de investiții, cu instrumente financiare la care se referă cercetarea pentru investiții sau cu alte instrumente financiare conexe, atunci când respectivele persoane cunosc data probabilă de difuzare sau conținutul probabil al respectivei cercetări pentru investiții, iar aceste informații nu sunt accesibile publicului sau clienților și nu pot fi ușor deduse din informațiile disponibile, atât timp cât destinatarii cercetării pentru investiții nu au avut oportunitatea rezonabilă de a acționa pe baza acestora;

b) în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a), analiștii financiari și orice alte persoane relevante care participă la realizarea cercetării pentru investiții nu efectuează tranzacții personale cu instrumente financiare la care se referă cercetarea pentru investiții sau cu alte instrumente financiare conexe, contrar recomandărilor actuale, exceptând situațiile excepționale și cu aprobarea prealabilă a unui membru al serviciului juridic al firmei sau al funcției de asigurare a conformității;

c) este asigurată o separare fizică între analiștii financiari implicați în realizarea de cercetare pentru investiții și alte persoane relevante ale căror responsabilități sau interese comerciale pot intra în conflict cu interesele persoanelor în atenția cărora se diseminează cercetările pentru investiții sau, dacă această separare nu este adecvată din cauza dimensiunii și a modului de organizare a firmei, precum și a naturii, dimensiunii și complexității activității sale, sunt instituite bariere informaționale alternative adecvate;

d) analiștii financiari, alte persoane relevante implicate în producerea cercetării pentru investiții și însăși firma de investiții nu acceptă stimulente financiare sau de altă natură din partea persoanelor care au un interes semnificativ în subiectul respectivei cercetări pentru investiții;

e) analiștii financiari, alte persoane relevante implicate în producerea cercetării pentru investiții și însăși firma de investiții nu promit emitenților că cercetarea le va fi favorabilă;

f) înainte de diseminarea cercetării pentru investiții, emitenții, persoanele relevante, altele decât analiștii financiari, și orice altă persoană nu sunt autorizate să examineze proiectul de cercetare pentru investiții în scopul de a verifica acuratețea declarațiilor factuale formulate în respectiva cercetare sau în alte scopuri decât cele de asigurare a conformității cu obligațiile legale ale firmei, atunci când proiectul include o recomandare sau un preț indicativ.

(6) În sensul alin. (5), instrumentul financiar conex înseamnă un instrument financiar al cărui preț este îndeaproape influențat de variația prețului altui instrument financiar care face obiectul cercetării pentru investiții și include un instrument derivat al celuilalt instrument financiar.

39

Articolul 39. Regimul tranzacțiilor personale

(1) Persoanele relevante informează firma de investiții privind intenția de a efectua o tranzacție personală.

(2) O tranzacție personală poate fi efectuată de persoana relevantă doar cu autorizarea preliminară a comisiei interne create în acest scop de firma de investiții.

(3) Persoana relevantă nu este în drept să efectueze o tranzacție personală în cazul în care:

a) efectuarea tranzacției ar constitui sau ar putea constitui o încălcare a legislației aplicabile în materie de abuz de piață;

b) presupune utilizarea neautorizată sau divulgarea necorespunzătoare a informațiilor confidențiale ori privilegiate; sau

c) tranzacția intră sau poate intra în conflict cu obligațiile care revin firmei de investiții potrivit prezentei legi sau actelor normative ale Comisiei Naționale.

(4) Persoana relevantă nu este în drept să ofere consiliere sau recomandări unei alte persoane în vederea efectuării unei tranzacții cu instrumente financiare care, dacă ar fi vorba de o tranzacție personală a persoanei relevante:

a) ar intra sub incidența alin. (3);

b) ar intra sub incidența art. 38 alin. (5) lit. a) sau b); sau

c) ar implica folosirea abuzivă a informațiilor privind ordinele în așteptare ale clienților firmei de investiții.

(5) Persoana relevantă nu este în drept să divulge, în afara cadrului normal al atribuțiilor de serviciu sau al executării contractului de servicii, informații sau opinii unei alte persoane, atunci când cunoaște sau ar trebui, în mod rezonabil, să cunoască faptul că, în urma divulgării, cealaltă persoană va acționa sau este posibil să acționeze într-unul dintre următoarele moduri:

a) să efectueze o tranzacție cu instrumente financiare care, dacă ar fi vorba de o tranzacție personală a persoanei relevante, ar fi interzisă potrivit alin. (3) sau (4);

b) să ofere consiliere sau asistență unei alte persoane în vederea efectuării unei tranzacții prevăzute la lit. a);

(6) Firmele de investiții stabilesc și aplică măsuri care:

a) previn și exclud tranzacțiile sau comportamentele specificate la alin. (3)–(5) de către persoanele relevante;

b) asigură cunoașterea de către persoanele relevante a restricțiilor referitoare la efectuarea de tranzacții personale, precum și a măsurilor adoptate de firma de investiții în ceea ce privește tranzacțiile personale și divulgarea informațiilor;

c) asigură că firma de investiții este informată cu promptitudine cu privire la orice tranzacție personală efectuată de o persoană relevantă, fie prin notificarea tranzacției respective, fie prin alte proceduri care îi permit firmei să identifice tranzacțiile respective;

d) asigură evidența tranzacțiilor personale notificate firmei de investiții sau identificate de aceasta, care trebuie să includă orice aprobare sau interdicție privind tranzacția în cauză;

e) asigură firma de investiții, în cazul acordurilor de externalizare, că firma căreia i se externalizează activitatea păstrează o evidență a tranzacțiilor personale încheiată de orice persoană relevantă și, la cerere, îi furnizează cu promptitudine firmei de investiții informațiile respective.

(7) Prevederile alin. (1)–(6) nu se aplică în cazul în care:

a) tranzacția personală este efectuată în cadrul unui serviciu de administrare discreționară a portofoliului pentru care nu există o comunicare prealabilă privind tranzacția între administratorul portofoliului și persoana relevantă sau o altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacția;

b) tranzacția personală implică tranzacționarea unităților de fond (acțiunilor) emise de OPCVM sau FIA care fac obiectul unei supravegheri în conformitate cu legislația unui stat membru care impune un nivel echivalent de repartizare a riscurilor pentru activele lor, atunci când persoana relevantă și orice altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacțiile nu sunt implicate în administrarea organismului respectiv.

40

Articolul 40. Măsuri de gestionare a reclamațiilor

(1) Firmele de investiții stabilesc, aplică și mențin politici și proceduri eficace și transparente de soluționare a reclamațiilor care să permită soluționarea promptă a reclamațiilor depuse de clienți sau de potențialii clienți. Firmele de investiții țin evidența reclamațiilor primite și a măsurilor luate pentru soluționarea acestora.

(2) Politica de soluționare a reclamațiilor trebuie să ofere informații clare, precise și actualizate cu privire la procesul de soluționare a reclamațiilor. Această politică este aprobată de organul de conducere al firmei de investiții.

(3) Firmele de investiții publică detalii privind procedura care trebuie urmată în cazul soluționării unei reclamații. Printre aceste detalii se numără informații cu privire la politica de soluționare a reclamațiilor și datele de contact ale funcției de soluționare a reclamațiilor. Informațiile se furnizează clienților sau potențialilor clienți, la cerere sau atunci când se confirmă primirea unei reclamații. Firmele de investiții iau măsurile necesare care să le permită clienților și potențialilor clienți să depună reclamații în mod gratuit.

(4) Firmele de investiții instituie o funcție responsabilă de soluționarea reclamațiilor. Această funcție poate fi îndeplinită de către funcția de asigurare a conformității.

(5) Atunci când soluționează o reclamație, firmele de investiții comunică cu clienții sau cu potențialii clienți în mod clar, într-un limbaj simplu și ușor de înțeles și răspund reclamațiilor fără întârzieri nejustificate.

(6) Firmele de investiții informează clienții sau potențialii clienți cu privire la poziția firmei în legătură cu reclamațiile formulate și le comunică opțiunile de care dispun, inclusiv:

a) opțiunea de a depune reclamații prin proceduri de soluționare alternativă a litigiilor de către entitățile de soluționare alternativă a litigiilor privind protecția consumatorilor (în continuare – entități SAL), înființate și reglementate în conformitate cu Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor, inclusiv le comunică conținutul prevederilor art. 62 alin. (2) și (3) din această lege; sau

b) opțiunea de a formula o acțiune civilă.

(7) Firmele de investiții furnizează informații privind reclamațiile și procesul de soluționare a reclamațiilor către Comisia Națională și, dacă este aplicabil, către entitățile SAL.

41

Articolul 41. Cerințe privind păstrarea înregistrărilor

(1) Firmele de investiții asigură păstrarea înregistrărilor referitoare la toate serviciile prestate și la toate activitățile și tranzacțiile efectuate, care trebuie să fie suficiente pentru a permite Comisiei Naționale să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de legislație și, în special, care să ateste respectarea tuturor obligațiilor firmei de investiții respective, inclusiv în ceea ce privește clienții sau clienții potențiali și integritatea pieței.

(2) Înregistrările prevăzute la alin. (1) includ cel puțin înregistrările convorbirilor telefonice sau ale corespondenței electronice referitoare la tranzacțiile încheiate pe cont propriu și prestarea de servicii aferente ordinelor clienților referitoare la primirea, transmiterea și executarea ordinelor clienților. Obligația de înregistrare se extinde și asupra convorbirilor telefonice și corespondenței electronice care au ca scop încheierea unor tranzacții, fie prin tranzacționări pe cont propriu, fie prin prestarea de servicii aferente ordinelor clienților referitoare la primirea, transmiterea și executarea ordinelor clienților, chiar dacă respectivele convorbiri și respectiva corespondență nu se finalizează prin încheierea unor astfel de tranzacții, sau la prestarea de servicii aferente ordinelor clienților.

(3) În scopul alin. (1) și (2), firma de investiții ia toate măsurile necesare pentru înregistrarea convorbirilor telefonice și a corespondenței electronice relevante, care sunt desfășurate, transmise sau primite prin intermediul echipamentelor sau dispozitivelor furnizate de firma de investiții angajaților ori contractanților săi, precum și prin intermediul echipamentelor sau dispozitivelor a căror utilizare de către aceștia a fost acceptată sau permisă de firma de investiții.

(4) Firma de investiții informează clienții noi și pe cei existenți cu privire la faptul că convorbirile telefonice sau corespondența electronică dintre firmă și clienții săi care au drept rezultat sau pot avea drept rezultat efectuarea unor tranzacții vor fi înregistrate și pot fi transmise către Comisia Națională în temeiul prezentei legi. O astfel de informare poate fi efectuată o singură dată, înainte de prestarea serviciilor de investiții către clienții noi și către cei existenți.

(5) Firma de investiții nu poate presta prin telefon servicii de investiții și nu poate desfășura prin telefon activități de investiții pentru clienții care nu au fost informați în prealabil cu privire la înregistrarea convorbirilor lor telefonice sau a corespondenței lor electronice, în cazul în care astfel de servicii și activități de investiții sunt legate de primirea, transmiterea și executarea ordinelor clienților.

(6) Ordinele pot fi transmise de clienți și prin alte modalități, cu condiția ca acestea să fie efectuate pe un suport durabil, precum prin poștă, fax, e-mail sau prin intermediul documentației aferente ordinelor clienților întocmite în cadrul întrevederilor. Conținutul conversațiilor relevante purtate față în față cu un client poate fi înregistrat prin utilizarea proceselor-verbale sau a notelor scrise. Ordinele transmise în condițiile prezentului alineat sunt considerate echivalente ordinelor primite prin telefon.

(7) Firma de investiții trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica angajații sau contractanții să efectueze, să transmită sau să primească apeluri telefonice și corespondență electronică relevante prin echipamente private pe care firma de investiții nu le poate înregistra sau copia.

(8) Înregistrările efectuate în conformitate cu prezentul articol sunt puse la dispoziția clienților implicați, la cererea acestora sau la dispoziția Comisiei Naționale, și sunt păstrate timp de 7 ani.

(9) Aplicarea prevederilor alin. (2)–(8) se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal și ale Legii comunicațiilor electronice nr. 72/2025 în sectorul comunicațiilor electronice.

(10) În cazul sucursalei stabilite în Republica Moldova a unei firme de investiții din alt stat membru, Comisia Națională controlează respectarea obligațiilor prevăzute de prezentul articol în ceea ce privește tranzacțiile efectuate de sucursală, fără a aduce atingere posibilității de acces direct al autorității competente a statului membru de origine a firmei de investiții la înregistrările în cauză.

(11) În cazul sucursalei stabilite în Republica Moldova a unei instituții de credit din alt stat membru, controlul respectării obligațiilor prevăzute de prezentul articol în ceea ce privește tranzacțiile efectuate de sucursală se realizează de către Comisia Națională, fără a aduce atingere posibilității de acces direct al autorității competente a statului membru de origine a instituției de credit la înregistrările în cauză.

42

Articolul 42. Mecanisme de protejare a instrumentelor financiare și a fondurilor clienților

(1) În cazul în care deține instrumente financiare aparținând clienților, firma de investiții instituie mecanisme adecvate pentru a proteja drepturile de proprietate ale clienților respectivi, în special în caz de insolvabilitate a acesteia și pentru a împiedica utilizarea instrumentelor financiare ale clienților pe cont propriu sau în contul altui client, cu excepția cazurilor în care există consimțământul expres, prealabil și informat al clientului.

(2) În cazul în care deține fonduri aparținând clienților, firma de investiții instituie mecanisme adecvate pentru a proteja drepturile clienților respectivi și, cu excepția instituțiilor de credit, pentru a împiedica utilizarea acestor fonduri pe cont propriu.

(3) Firmelor de investiții le este interzis să încheie contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate cu clienți de retail în scopul garantării unor obligații prezente sau viitoare ale clienților, indiferent dacă aceste obligații sunt existente, condiționate sau potențiale.

(4) Pentru asigurarea protecției instrumentelor financiare și a fondurilor clienților, firmele de investiții asigură respectarea următoarelor cerințe:

a) păstrează înregistrările și evidența conturilor astfel încât să poată în orice moment și fără întârziere să distingă activele deținute pentru un client atât de activele deținute pentru un alt client, cât și de activele proprii;

b) păstrează înregistrările și evidența conturilor într-un mod care să asigure acuratețea și, în special, corespondența acestora cu instrumentele financiare și fondurile deținute pentru clienți, precum și posibilitatea ca acestea să fie utilizate ca o modalitate prin care auditorii firmei de investiții să poată verifica în orice moment succesiunea oricărei operațiuni efectuate;

c) efectuează reconcilieri periodice între conturile și înregistrările proprii și cele ale tuturor părților terțe care dețin activele respective;

d) adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că toate instrumentele financiare ale clienților depuse la o parte terță pot fi identificate separat de instrumentele financiare care aparțin firmei de investiții și de instrumentele financiare care aparțin părții terțe în cauză, fie prin intermediul conturilor intitulate diferit în registrele părții terțe, fie prin alte măsuri echivalente care asigură același nivel de protecție;

e) adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că fondurile clienților depuse la o bancă centrală, o instituție de credit sau la o bancă autorizată dintr-o țară terță ori la un fond specializat în instrumente ale pieței monetare sunt păstrate într-un cont sau în conturi identificate separat de conturile utilizate pentru păstrarea fondurilor care aparțin firmei de investiții;

f) instituie și aplică mecanisme organizatorice adecvate pentru reducerea la minimum a riscului de pierdere sau diminuare a valorii activelor clienților sau a drepturilor aferente respectivelor active, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a activelor, a fraudei, a administrării necorespunzătoare, a modului inadecvat de păstrare a registrelor sau a neglijenței.

(5) Firmele de investiții desemnează o persoană responsabilă unică care dispune de competențe profesionale adecvate, precum și de autoritatea necesară, și care este responsabilă de supravegherea respectării obligațiilor firmei de investiții privind protejarea instrumentelor financiare și a fondurilor clienților. În acest sens, firmele de investiții sunt în drept să decidă, cu respectarea legislației, dacă responsabilul numit urmează să se dedice exclusiv sarcinii menționate sau dacă acesta își poate îndeplini responsabilitățile cu eficacitate chiar dacă preia și alte responsabilități.

(6) Creditorii firmei de investiții, alții decât clienții specificați la alin. (1) și (2) în privința instrumentelor financiare și fondurilor care le aparțin, nu pot obține grevarea/sechestrarea, prin aplicarea măsurilor de asigurare a executării, asupra instrumentelor financiare și a fondurilor specificate la alin. (1) și (2) și nici nu pot proceda la executarea acestora, inclusiv prin executare silită sau compensare, sub nicio formă, inclusiv în cazul insolvabilității firmei de investiții.

(7) Prevederile alin. (6) nu sunt aplicabile în oricare dintre următoarele cazuri:

a) contractul încheiat între firma de investiții și client prevede dreptul firmei de investiții de a constitui drepturi de proprietate, de garanție, de retenție ori de compensare asupra instrumentelor financiare sau fondurilor clientului;

b) legislația aplicabilă a jurisdicției țării terțe în care sunt păstrate fondurile sau instrumentele financiare ale clienților permite aplicarea grevărilor, sechestrelor sau compensării în privința acestora.

(8) Firmele de investiții informează în prealabil clienții în cazul în care sunt obligate să încheie acorduri care constituie sau permit constituirea unor drepturi de proprietate, de garanție, de retenție ori de compensare asupra instrumentelor financiare sau fondurilor clienților și le comunică riscurile asociate acestor acorduri.

(9) În cazul în care firma de investiții acordă sau i se aduce la cunoștință existența unor drepturi de proprietate, de garanție, de retenție ori de compensare asupra instrumentelor financiare sau fondurilor clienților, drepturile respective se consemnează în contractele încheiate cu clienții și se înregistrează în contabilitatea internă a firmei de investiții, astfel încât să fie asigurată identificarea clară a titularului fiecărui activ și a regimului juridic aplicabil, inclusiv în caz de insolvabilitate.

(10) În scopul alin. (6)–(9), firmele de investiții pun la dispoziția organelor competente, administratorilor insolvabilității și autorităților responsabile cu rezoluția instituțiilor care se confruntă cu dificultăți, într-un format ușor accesibil și structurat, informațiile relevante privind instrumentele financiare și fondurile specificate la alin. (1) și (2), care trebuie să includă următoarele:

a) înregistrările și conturile interne aferente care permit identificarea cu ușurință a soldurilor fondurilor și a instrumentelor financiare deținute pentru fiecare client;

b) datele despre conturile în care sunt deținute fondurile clienților și despre acordurile relevante încheiate cu societățile, instituțiile de credit sau alte instituții implicate;

c) datele despre părțile terțe care efectuează sarcini conexe (externalizate) și date despre eventualele sarcini externalizate;

d) principalele persoane din firma de investiții implicate în procesele conexe, inclusiv persoanele responsabile de supravegherea respectării obligațiilor firmei de investiții privind protejarea instrumentelor financiare și a fondurilor clienților; și

e) acordurile care sunt relevante pentru stabilirea dreptului de proprietate al clienților asupra activelor.

(11) Firmele de investiții se asigură că auditorii externi ai acestora prezintă Comisiei Naționale, cel puțin o dată pe an, un raport cu privire la caracterul adecvat al măsurilor luate de firma de investiții în temeiul prezentului articol.

43

Articolul 43. Tranzacționarea algoritmică

(1) Firma de investiții care utilizează tranzacționarea algoritmică trebuie să dispună de:

a) sisteme eficiente și mecanisme de control al riscului adecvate activităților pe care le desfășoară pentru a avea garanția că sistemele sale de tranzacționare sunt reziliente, au capacitate suficientă, în conformitate cu cerințele de gestionare a riscurilor TIC prevăzute de legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar, și funcționează pe baza unor praguri și limite adecvate în vederea prevenirii transmiterii unor ordine eronate sau a funcționării necorespunzătoare a sistemelor susceptibile să genereze sau să contribuie la perturbări ale pieței;

b) sisteme eficiente și mecanisme de control al riscului pentru a garanta că sistemele sale de tranzacționare nu pot fi utilizate în scopuri care contravin cerințelor legislației privind abuzul de piață sau regulilor locului de tranzacționare la care este conectată firma respectivă;

c) mecanisme eficace de asigurare a continuității activităților pentru a putea face față oricărei disfuncții a sistemului său de tranzacționare, inclusiv de o politică și planuri de continuitate a activității TIC și de planuri de răspuns și de recuperare în domeniul TIC pentru tehnologia informației și comunicațiilor elaborate în conformitate cu cerințele de răspuns și recuperare prevăzute de legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar, și să se asigure că sistemele sale sunt suficient testate și monitorizate corespunzător pentru a răspunde cerințelor prevăzute de prezentul alineat și oricăror cerințe de gestionare a riscurilor TIC sau de testare a rezilienței operaționale digitale prevăzute de legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar.

(2) Firma de investiții care efectuează tranzacții algoritmice într-un stat membru notifică acest fapt Comisiei Naționale și autorității competente a locului de tranzacționare în care firma de investiții își desfășoară activitatea de tranzacționare algoritmică în calitate de membru sau participant.

(3) Firma de investiții dintr-un stat membru care desfășoară activități de tranzacționare algoritmică în calitate de membru sau participant la un loc de tranzacționare din Republica Moldova notifică acest fapt Comisiei Naționale înainte de începerea activității.

(4) Comisia Națională poate solicita firmei de investiții:

a) să furnizeze, în mod periodic sau ad-hoc, o descriere a naturii strategiilor sale de tranzacționare algoritmică, detalii referitoare la parametrii de tranzacționare sau limitele la care se supune funcționarea sistemului, principalele mecanisme de control al riscului și al conformității de care dispune firma de investiții pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1), precum și detalii privind testarea sistemelor sale;

b) informații suplimentare privind activitățile sale de tranzacționare algoritmică și sistemele utilizate în acest scop.

(5) În cazul tranzacțiilor algoritmice realizate de o firmă de investiții în calitate de membru sau participant în cadrul unui loc de tranzacționare situat într-un stat membru, Comisia Națională comunică, fără întârzieri nejustificate, la solicitarea autorității competente a locului de tranzacționare respectiv, informațiile obținute în temeiul alin. (4).

(6) Firma de investiții ia măsuri pentru a asigura păstrarea înregistrărilor privind aspectele prevăzute la alin. (2)–(5) și se asigură că acestea sunt suficiente pentru a permite Comisiei Naționale să monitorizeze respectarea cerințelor prezentei legi.

(7) Firma de investiții care utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență păstrează înregistrări precise și ordonate cronologic ale tuturor ordinelor sale plasate, inclusiv anulările de ordine, ordinele executate și cotațiile de la locurile de tranzacționare, într-o formă stabilită potrivit actelor normative ale Comisiei Naționale, și le pună la dispoziția Comisiei Naționale la solicitarea acesteia.

(8) Firma de investiții care utilizează tranzacționarea algoritmică urmărind aplicarea unei strategii de formare a pieței, ținând seama de lichiditatea, dimensiunea și natura pieței respective și de caracteristicile instrumentului financiar tranzacționat:

a) realizează această activitate de formare a pieței în mod continuu pe parcursul unei proporții determinate din programul de tranzacționare al locului de tranzacționare, cu excepția unor circumstanțe excepționale, asigurând astfel furnizarea de lichiditate în mod regulat și previzibil către locul respectiv de tranzacționare;

b) încheie un acord scris cu caracter obligatoriu cu locul de tranzacționare, în care să fie specificate cel puțin obligațiile firmei de investiții în conformitate cu lit. a); și

c) dispune de sisteme și mecanisme eficiente de control pentru a asigura că își poate îndeplini, în orice moment, obligațiile care îi revin în temeiul acordului menționat la lit. b).

(9) În sensul prezentului articol și al prevederilor art. 91, se consideră că o firmă de investiții care efectuează tranzacții algoritmice aplică o strategie de formare a pieței atunci când, în calitate de membru sau participant la unul sau mai multe locuri de tranzacționare, strategia sa, în cazul tranzacționării pe cont propriu, implică comunicarea fermă, simultană a unor cotații bilaterale de dimensiuni comparabile, la prețuri competitive, referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare într-un singur loc de tranzacționare sau în cadrul unor locuri de tranzacționare diferite, având drept rezultat furnizarea de lichiditate, în mod periodic și frecvent pentru piața în ansamblu.

44

Articolul 44. Accesul electronic direct

(1) Firma de investiții care furnizează acces electronic direct la un loc de tranzacționare dispune de sisteme și mecanisme eficiente de control care:

a) asigură o evaluare și o analiză corespunzătoare a caracterului adecvat al clienților care utilizează acest serviciu;

b) asigură că respectivilor clienți nu li se permite să depășească pragurile prestabilite de tranzacționare și de creditare;

c) asigură monitorizarea corespunzătoare a activității de tranzacționare desfășurate de acești clienți; și

d) împiedică, prin mecanisme adecvate de control al riscului, activități de tranzacționare care pot genera riscuri pentru firma de investiții, care pot genera sau contribui la o funcționare dezordonată a pieței sau care pot fi contrare regulilor locului de tranzacționare ori legislației aplicabile, inclusiv în materie de abuz de piață.

(2) Accesul electronic direct în lipsa sistemelor și mecanismelor de control specificate la alin. (1) este interzis.

(3) Firma de investiții care furnizează acces electronic direct clienților săi are următoarele obligații:

a) să asigure și să rămână responsabilă de respectarea de către clienți a cerințelor prezentei legi și a regulilor locului de tranzacționare;

b) să monitorizeze tranzacțiile pentru a identifica încălcările regulilor locului de tranzacționare, condițiile de tranzacționare de natură să afecteze piața sau comportamentele care pot implica un abuz de piață și să le raporteze Comisiei Naționale sau, după caz, autorității competente a locului de tranzacționare;

c) să încheie cu clienții respectivi un acord scris, cu caracter obligatoriu, care să stabilească principalele drepturi și obligații ce decurg din furnizarea serviciului și să se asigure că, potrivit acestui acord, firma de investiții rămâne responsabilă pentru respectarea prevederilor prezentei legi.

(4) Firma de investiții care furnizează acces electronic direct la un loc de tranzacționare notifică despre acest fapt Comisia Națională și, în cazul în care locul de tranzacționare este situat într-un stat membru, autoritatea competentă a locului de tranzacționare respectiv.

(5) Firma de investiții furnizează Comisiei Naționale, în mod periodic sau la cererea acesteia, o descriere a sistemelor și a mecanismelor de control prevăzute la alin. (1), precum și dovezi privind aplicarea acestora.

(6) Comisia Națională comunică, fără întârzieri nejustificate, la solicitarea autorității competente a locului de tranzacționare la care firma de investiții furnizează acces electronic direct, informațiile prevăzute la alin. (5), primite de la firma de investiții respectivă.

(7) Firma de investiții asigură păstrarea înregistrărilor privind aspectele prevăzute la alin. (1)–(6), precum și faptul că aceste înregistrări sunt suficiente pentru a permite Comisiei Naționale să monitorizeze respectarea cerințelor prezentei legi.

(8) Firma de investiții care acționează în calitate de membru compensator general pentru alte persoane:

a) dispune de sisteme și mecanisme eficiente de control pentru a se asigura că serviciile de compensare sunt prestate exclusiv persoanelor adecvate, care îndeplinesc criterii clare și cărora li se impun cerințe adecvate pentru atenuarea riscurilor pentru firma de investiții și pentru piață;

b) încheie cu persoanele prevăzute la lit. a) un acord scris, cu caracter obligatoriu, care stabilește principalele drepturi și obligații ce decurg din prestarea acestor servicii.

Capitolul III CONDIȚIILE DE FUNCȚIONARE

Secțiunea 1 Dispoziții generale

45

Articolul 45. Obligațiile generale ale firmei de investiții

Pe întreaga perioadă de desfășurare a activității, firmele de investiții au următoarele obligații:

a) să respecte în permanență condițiile care au stat la baza acordării autorizației, precum și cerințele prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia;

b) să notifice Comisia Națională, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice modificare semnificativă a circumstanțelor sau informațiilor care au stat la baza acordării autorizației;

c) să transmită Comisiei Naționale rapoartele și informațiile prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia, în termenele și în condițiile stabilite de acestea;

d) să asigure publicarea informațiilor în conformitate cu cerințele prevăzute de prezenta lege;

e) să informeze de îndată Comisia Națională cu privire la orice încălcare semnificativă a legislației aplicabile pieței instrumentelor financiare, inclusiv fapte susceptibile de a constitui manipulare a pieței, abuz de piață sau alte practici care pot afecta integritatea, funcționarea ordonată ori stabilitatea pieței.

46

Articolul 46. Regimul conflictelor de interese în raport cu clienții

(1) Firmele de investiții adoptă toate măsurile corespunzătoare pentru a identifica și a preveni conflictele de interese care apar între acestea, inclusiv între administratorii (directorii), angajații sau agenții lor delegați sau orice persoană legată direct sau indirect de ele printr-o relație de control și clienții lor ori între doi sau mai mulți clienți cu ocazia prestării oricărui serviciu de investiții și a oricărui serviciu auxiliar sau a unei combinații a acestor servicii, inclusiv conflictele generate de primirea de stimulente de la terți sau de politica ori structura firmei de investiții în privința remunerării sau stimulentelor.

(2) În cazul în care măsurile organizatorice și administrative adoptate de o firmă de investiții în conformitate cu art. 38 pentru a preveni situația în care conflictele de interese afectează negativ interesele clientului nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienților va fi evitat, firma de investiții informează în mod clar clienții, înainte de a acționa în numele acestora, cu privire la natura generală și/sau sursele conflictelor de interese și la măsurile luate în scopul diminuării riscurilor respective.

(3) Informarea prevăzută la alin. (2):

a) este efectuată pe un suport durabil; și

b) include suficiente detalii, ținând seama de natura clientului, pentru a-i permite acestuia să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la serviciul în cadrul căruia apare conflictul de interese.

Secțiunea a 2-a Protejarea intereselor clienților firmelor de investiții

47

Articolul 47. Clasificarea clienților

(1) Firmele de investiții stabilesc, aplică și mențin politici și proceduri interne scrise adecvate pentru clasificarea clienților.

(2) Firma de investiții stabilește, înainte de prestarea serviciilor de investiții sau a serviciilor auxiliare, categoria în care este încadrat clientul, respectiv client de retail, client profesionist ori contraparte eligibilă, potrivit prezentei legi.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 48 alin. (2)–(5), sunt considerați clienți profesioniști persoanele și instituțiile specificate la art. 48 alin. (1), precum și persoanele care obțin această calitate la cerere, în condițiile art. 49 alin. (1).

(4) În sensul prezentului articol și al art. 62, sunt recunoscute drept contrapărți eligibile:

a) firmele de investiții;

b) instituțiile de credit;

c) societățile de asigurare;

d) OPCVM și societățile de administrare ale acestora;

e) fondurile de pensii și societățile de administrare ale acestora;

f) alte instituții financiare autorizate și reglementate în conformitate cu dreptul UE sau cu dreptul intern al unui stat membru;

g) guvernele naționale și serviciile/structurile stabilite conform dreptului intern al fiecărui stat, inclusiv organismele publice cu atribuții de gestionare a datoriei publice la nivel național;

h) băncile centrale;

i) organizațiile supranaționale;

j) societățile care se încadrează în una dintre categoriile de clienți considerați profesioniști potrivit art. 48 alin. (1) pct. 1)–3) și/sau, după caz, alte societăți care îndeplinesc cerințe proporționate stabilite în prealabil, inclusiv praguri cantitative, potrivit legislației aplicabile;

k) entitățile din țări terțe echivalente categoriilor de entități prevăzute la lit. a)–i); și

l) entitățile din țări terțe echivalente societăților prevăzute la lit. j).

(5) În cazul unei tranzacții în care contrapartea potențială prevăzută la alin. (4) lit. j) este stabilită într-un stat membru, firma de investiții ține seama de statutul acesteia potrivit dreptului sau măsurilor aplicabile în statul membru în care aceasta este stabilită.

(6) Firma de investiții care încheie tranzacții în conformitate cu art. 62 alin. (1) cu contrapărțile prevăzute la alin. (4) lit. j) și l) obține în prealabil confirmarea expresă a acestora că acceptă să fie tratate drept contrapărți eligibile. Confirmarea poate fi acordată fie printr-un acord general, fie pentru fiecare tranzacție în parte.

(7) Clasificarea în calitate de contraparte eligibilă potrivit alin. (4) nu aduce atingere dreptului entităților respective de a solicita, fie în mod general, fie pentru fiecare tranzacție, să fie tratate în calitate de clienți ale căror relații de afaceri cu firma de investiții trebuie să intre sub incidența prevederilor art. 51–58.

(8) În cazul prevăzut la alin. (7):

a) cererea contrapărții eligibile se depune în scris și indică dacă solicitarea de a fi tratată ca și client de retail sau client profesionist se referă la unul sau mai multe servicii de investiții ori tranzacții sau la unul sau mai multe tipuri de tranzacții ori de produse; și

b) în lipsa unei solicitări exprese de a fi tratată drept client de retail, firma de investiții tratează contrapartea eligibilă ca și client profesionist.

(9) În cazul în care contrapartea eligibilă solicită în mod expres să fie tratată ca un client de retail, firma de investiții va trata contrapartea eligibilă ca un client de retail, aplicând corespunzător dispozițiile art. 48 alin. (2)–(5).

(10) Firma de investiții poate, din proprie inițiativă sau la solicitarea clientului, să trateze:

a) o contraparte eligibilă ca client profesionist sau client de retail;

b) un client profesionist ca client de retail.

(11) Firma de investiții informează clientul, pe un suport durabil, cu privire la:

a) dreptul acestuia de a solicita o clasificare diferită;

b) condițiile și procedura aplicabile reclasificării; și

c) nivelul de protecție și eventualele limitări ale protecției care decurg din noua clasificare.

(12) În cazul în care constată că un client nu mai întrunește condițiile care au stat la baza calificării lui în calitate de client profesionist, firma de investiții întreprinde măsurile necesare pentru a aplica regimul de protecție corespunzător situației reale a clientului.

(13) Clienții profesioniști informează firma de investiții în legătură cu orice modificare care poate afecta clasificarea lor.

48

Articolul 48. Clienții considerați clienți profesioniști

(1) Următoarele categorii de clienți sunt considerați profesioniști pentru toate serviciile și activitățile de investiții și instrumentele financiare în sensul prezentei legi:

1) entitățile care trebuie autorizate sau reglementate pentru a opera pe piețele financiare, indiferent de jurisdicția în care sunt autorizate sau reglementate, inclusiv entitățile care exercită activități caracteristice:

a) instituțiilor de credit;

b) firmelor de investiții;

c) altor instituții financiare autorizate sau reglementate;

d) societăților de asigurare;

e) organismelor de plasament colectiv și societăților de administrare ale acestora;

f) fondurilor de pensii și societăților de administrare ale acestora;

g) entităților care efectuează tranzacții cu mărfuri și instrumente derivate pe mărfuri;

h) societăților locale;

i) altor investitori instituționali;

2) persoanele juridice care îndeplinesc cel puțin două dintre următoarele criterii, la nivel individual:

a) totalul bilanțului constituie echivalentul în lei moldovenești a cel puțin 20 de milioane de euro calculat la cursul oficial al leului moldovenesc;

b) cifra de afaceri netă constituie echivalentul în lei moldovenești a cel puțin 40 de milioane de euro calculat la cursul oficial al leului moldovenesc;

c) capitalurile proprii constituie echivalentul în lei moldovenești a cel puțin 2 milioane euro calculat la cursul oficial al leului moldovenesc;

3) guvernele naționale și regionale, inclusiv organismele (autoritățile) publice care gestionează datoria publică la nivel național sau regional, băncile centrale, instituțiile internaționale și supranaționale, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiții și alte organizații internaționale similare;

4) alți investitori instituționali a căror activitate principală constă în investiții în instrumente financiare, inclusiv entitățile care se ocupă cu securizarea activelor sau alte operațiuni de finanțare.

(2) Entitățile specificate la alin. (1) pot solicita să nu fie tratate în calitate de clienți profesioniști, iar firmele de investiții pot accepta acordarea unui nivel de protecție mai ridicat.

(3) Firma de investiții, anterior furnizării serviciilor sale, informează clientul care este o entitate prevăzută la alin. (1) că:

a) pe baza informațiilor de care dispune, acesta este considerat client profesionist și va fi tratat ca atare, cu excepția cazului în care acordul dintre firma de investiții și client prevede altfel; și

b) acesta are dreptul să solicite modificarea termenilor acordului, în vederea beneficierii de un nivel de protecție mai ridicat.

(4) Clientului considerat ca profesionist îi revine responsabilitatea de a solicita acordarea unui nivel de protecție mai ridicat în cazul în care apreciază că nu este în măsură să evalueze sau să gestioneze corect riscurile implicate.

(5) Un nivel de protecție mai ridicat este acordat în cazul în care un client considerat profesionist încheie în scris cu firma de investiții un acord care prevede că nu trebuie să fie tratat în calitate de client profesionist în sensul normelor de conduită profesională aplicabile. Acest acord specifică serviciile sau tranzacțiile ori tipurile de produse sau de tranzacții cărora li se aplică.

49

Articolul 49. Clienți considerați profesioniști la cerere

(1) Pot obține calitatea de client profesionist la cerere și, respectiv, pot renunța la o parte din nivelul de protecție conferit de normele de conduită profesională persoanele fizice sau juridice care nu se încadrează în criteriile prevăzute de art. 48 alin. (1), inclusiv organismele din sectorul public, autoritățile publice locale, municipalitățile și investitorii privați, dacă îndeplinesc cel puțin două dintre următoarele criterii:

a) au efectuat pe piața respectivă în medie 10 tranzacții de o mărime semnificativă pe trimestru în ultimele 4 trimestre anterioare;

b) dețin un portofoliu de instrumente financiare al clientului compus din instrumente financiare și depozite bancare care are o valoare ce depășește echivalentul în lei moldovenești a 500 000 de euro calculat la cursul oficial al leului moldovenesc;

c) au activat sau activează în sectorul financiar de cel puțin un an, deținând o funcție ce necesită cunoștințe în domeniul tranzacțiilor cu instrumente financiare sau al serviciilor și activităților de investiții.

(2) Firmele de investiții pot trata oricare dintre clienții specificați la alin. (1) în calitate de clienți profesioniști, cu condiția respectării criteriilor și procedurii stabilite prin prezentul articol. Cu toate acestea, nu trebuie să se presupună că acești clienți posedă cunoștințe și experiență de piață comparabile cu cele ale clienților specificați la art. 48 alin. (1).

(3) Renunțarea la protecția permisă de normele standard de conduită profesională este valabilă numai cu condiția ca o evaluare adecvată, efectuată de firma de investiții, a competenței, experienței și cunoștințelor clientului să ofere o garanție rezonabilă, în lumina naturii tranzacțiilor sau serviciilor avute în vedere, că acesta este în măsură să ia decizii de investiții și să înțeleagă riscurile la care poate fi expus. Criteriile de aptitudine aplicate administratorilor și directorilor entităților autorizate în temeiul legislației din domeniul financiar pot fi considerate unul dintre mijloacele de evaluare a competenței și a cunoștințelor clientului. În cazul unei entități mici, evaluarea respectivă se referă la persoana autorizată să efectueze tranzacții în numele acesteia.

(4) Comisia Națională poate stabili criterii specifice pentru evaluarea competenței și a cunoștințelor reprezentanților municipalităților și ai autorităților publice locale care solicită să fie tratați drept clienți profesioniști.

(5) Clienții specificați la alin. (1) pot renunța la protecția acordată de normele de conduită în modul următor:

a) solicitantul adresează firmei de investiții o cerere scrisă, cu indicarea faptului că dorește să fie considerat client profesionist, fie în general, fie pentru un anumit serviciu de investiții sau o anumită tranzacție, fie pentru un tip de tranzacții sau de produse. Solicitantul anexează la cerere documentele relevante ce confirmă corespunderea lui cu prevederile prezentului articol;

b) firma de investiții prezintă o informație clară, în formă scrisă, privind drepturile și protecțiile pe care riscă să le piardă solicitantul la obținerea calității de client profesionist;

c) clientul prezintă firmei de investiții o declarație scrisă, separată de contractele încheiate între solicitant și firma de investiții, că este conștient de consecințele obținerii calității de client profesionist și renunțării la protecțiile menționate anterior.

(6) Înainte de a decide acceptarea solicitării prevăzute la alin. (5), firmele de investiții adoptă toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că clientul care dorește să fie tratat drept client profesionist îndeplinește cerințele prevăzute la alin. (1)–(4).

50

Articolul 50. Contractul de intermediere

(1) Prestarea serviciilor și a activităților de investiții, în contul investitorilor, se realizează în baza unui contract încheiat în formă scrisă sau pe suport durabil. Un exemplar sau o copie a acestuia se pune la dispoziția clientului.

(2) Conținutul și clauzele minime ale contractelor încheiate cu investitorii, inclusiv ale contractelor la distanță, sunt stabilite prin actele normative ale Comisiei Naționale și prin Legea nr. 157/2014 despre încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare de consum.

(3) În sensul prezentei legi, prin contract la distanță se înțelege orice contract privind prestarea de servicii și activități de investiții, încheiat între o firmă de investiții, în calitate de ofertant, și un client, în calitate de beneficiar de servicii și activități de investiții, în cadrul unui sistem de vânzări sau prestări de servicii și activități de investiții la distanță, organizat de către ofertant care, în sensul contractului în cauză, utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță până la momentul și, inclusiv, la momentul încheierii contractului.

(4) În cazul exercitării dreptului de revocare în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 157/2014 despre încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare de consum, clientul poate fi obligat să plătească serviciile prestate până la data notificării de revocare, în conformitate cu clauzele contractului.

(5) Firma de investiții întocmește și păstrează un dosar care include contractul încheiat între firma de investiții și client, precum și alte documente convenite între părți, care stabilesc drepturile și obligațiile acestora, precum și celelalte condiții în temeiul cărora firma de investiții prestează servicii clientului. Drepturile și obligațiile părților la contract pot fi incorporate prin trimitere la alte documente sau texte juridice.

51

Articolul 51. Principii și informații generale care trebuie furnizate clienților

(1) Firma de investiții prestează serviciile de investiții și serviciile auxiliare în mod onest, echitabil și profesionist, care corespund cel mai bine intereselor clienților și respectă în special principiile prevăzute de prezentul articol, precum și dispozițiile art. 50 alin. (5) și 52–57.

(2) Firmele de investiții care produc instrumente financiare pentru a le vinde clienților se asigură că:

a) instrumentele financiare respective sunt concepute pentru a răspunde nevoilor unei piețe-țintă identificate de clienții finali din cadrul categoriei relevante de clienți;

b) strategia de distribuție a instrumentelor financiare este compatibilă cu piața-țintă identificată;

c) adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentul financiar este distribuit către piața-țintă identificată și, în cazul distribuirii către clienți de retail, că sunt respectate obligațiile privind furnizarea KID.

(3) Firma de investiții este obligată:

a) să înțeleagă instrumentele financiare pe care le oferă sau le recomandă;

b) să evalueze compatibilitatea instrumentelor financiare cu nevoile clienților cărora le oferă servicii de investiții, luând în considerare și piața-țintă identificată de clienții finali specificată la art. 35 alin. (9);

c) să se asigure că instrumentele financiare sunt oferite sau recomandate numai în cazul în care acest lucru este în interesul clientului.

(4) În vederea asigurării respectării prevederilor alin. (1), înainte de a presta servicii sau activități în interesul clientului, firma de investiții îi comunică acestuia sau clientului potențial, în timp util, informații adecvate privind firma de investiții și serviciile sale, instrumentele financiare și strategiile de investiții propuse, locurile de executare, precum și informații privind toate costurile și cheltuielile aferente. Informațiile prevăzute de prezentul alineat includ, după caz, următoarele:

1) în cazul în care se oferă consultanță de investiții, firma de investiții informează clientul, cu suficient timp înainte de furnizarea consultanței de investiții, cu privire la următoarele aspecte:

a) dacă consultanța este sau nu este furnizată în mod independent;

b) dacă consultanța se bazează pe o analiză extinsă sau pe o analiză mai restrânsă a diferitelor tipuri de instrumente financiare și, în special, dacă gama acestora este limitată la instrumentele financiare emise sau furnizate de entitățile care au cu firma de investiții legături strânse sau orice alte relații juridice și economice, cum ar fi relațiile contractuale suficient de strânse încât să poată afecta independența consultanței oferite;

c) dacă firma de investiții va furniza clientului o evaluare periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare recomandate acestuia;

2) informațiile privind instrumentele financiare și strategiile de investiții propuse includ orientări și avertizări adecvate privind riscurile asociate investiției în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiții și precizează dacă instrumentul financiar este destinat clienților de retail sau clienților profesioniști, ținând seama de piața-țintă identificată în conformitate cu prevederile alin. (2) și (3);

3) informațiile privind costurile și cheltuielile aferente includ informații referitoare atât la serviciile de investiții, cât și la serviciile auxiliare, inclusiv costurile consultanței, dacă este cazul, costurile instrumentului financiar recomandat sau vândut clientului și modalitățile de plată de care dispune clientul, menționând, de asemenea, orice plăți efectuate de terți.

(5) Informațiile despre toate costurile și cheltuielile, inclusiv cele aferente serviciului de investiții și instrumentului financiar, care nu sunt generate de materializarea riscului de piață al activului-suport, sunt prezentate în mod agregat, astfel încât să permită clientului să înțeleagă costul total, precum și efectul cumulativ al acestora asupra randamentului investiției. La cererea clientului, firma de investiții prezintă o defalcare detaliată a costurilor pe componente. După caz, informațiile prevăzute de prezentul alineat sunt furnizate clientului periodic, cel puțin anual, pe durata investiției.

(6) În cazul în care contractul de cumpărare sau de vânzare a unui instrument financiar este încheiat prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanță care împiedică furnizarea prealabilă a informațiilor privind costurile și cheltuielile, firma de investiții poate furniza aceste informații fie în format electronic, fie, la solicitarea clientului de retail, pe suport de hârtie, fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacției, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

a) clientul și-a exprimat acordul de a primi informațiile fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacției;

b) firma de investiții a oferit clientului posibilitatea de a amâna încheierea tranzacției până la primirea informațiilor.

(7) Suplimentar prevederilor alin. (6), firma de investiții oferă clientului opțiunea de a primi, prin telefon, informațiile privind costurile și cheltuielile înainte de încheierea tranzacției.

(8) Informațiile prevăzute la alin. (4)–(7) și la art. 52 se furnizează într-o formă comprehensibilă, astfel încât clienții sau potențialii clienți să poată înțelege natura serviciului de investiții sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum și riscurile aferente acestora, și să poată lua decizii de investiții în cunoștință de cauză. Aceste informații pot fi furnizate într-o formă standardizată, inclusiv în formă scrisă.

(9) Toate informațiile, inclusiv cele cu caracter publicitar, adresate de firma de investiții clienților sau potențialilor clienți trebuie să fie corecte, clare și neînșelătoare și realizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2022 cu privire la publicitate. Comunicările publicitare sunt clar identificabile ca atare și se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2022 cu privire la publicitate.

(10) În cazul în care un serviciu de investiții este propus ca parte a unui produs financiar care face deja obiectul altor dispoziții legale specifice privind instituțiile de credit și creditele de consum, în ceea ce privește cerințele de informare, serviciului respectiv nu i se aplică obligațiile de informare prevăzute la alin. (4)–(8) din prezentul articol.

(11) În cazul în care informează clientul că serviciul de consultanță de investiții este furnizat în mod independent, firma de investiții:

1) efectuează o analiză a unei game suficient de mari de instrumente financiare disponibile pe piață, care trebuie să fie suficient de diversificată din punctul de vedere al tipului și al emitenților sau al furnizorilor de produse, pentru a garanta că obiectivele de investiții ale clientului pot fi atinse în mod corespunzător și nu se limitează la instrumente financiare emise sau furnizate de:

a) firma de investiții însăși sau de entități care au legături strânse cu aceasta; sau

b) alte entități cu care firma de investiții are legături de natură juridică și economică, cum ar fi relații contractuale suficient de strânse încât să poată afecta independența consultanței oferite;

2) nu acceptă și nu reține niciun fel de onorarii, comisioane sau alte beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terți sau de persoane care acționează în numele acestora în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client, cu excepția beneficiilor nepecuniare minore care pot îmbunătăți calitatea serviciului furnizat unui client și care, prin dimensiunea și natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze obligația firmei de investiții de a acționa în interesul clientului, acestea urmând a fi comunicate în mod clar clientului.

(12) Firma de investiții care prestează clienților servicii de investiții se asigură că nu remunerează și nu evaluează performanța personalului său într-un mod incompatibil cu obligația sa de a acționa în interesul clienților. În special, firma de investiții nu trebuie să stabilească măsuri care, prin intermediul remunerării sau al obiectivelor în materie de vânzări ori prin alte mijloace, să stimuleze personalul să recomande unui client de retail un anumit instrument financiar atunci când firma de investiții ar putea oferi un alt instrument financiar care ar răspunde mai bine nevoilor clientului respectiv.

(13) În cazul în care un serviciu de investiții este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs, ca parte a unui pachet sau ca o condiție pentru încheierea sau executarea unei înțelegeri sau a unui pachet, firma de investiții informează clientul cu privire la posibilitatea de a achiziționa componentele pachetului în mod separat și îi furnizează o evidență separată a costurilor și a cheltuielilor aferente fiecărei componente.

(14) În cazul în care există probabilitatea ca riscurile aferente unei înțelegeri sau unui pachet prevăzut la alin. (13) oferit unui client de retail să difere de riscurile asociate componentelor luate separat, firma de investiții furnizează o descriere adecvată a diferitelor componente ale înțelegerii sau ale pachetului și explică modalitatea în care riscurile se modifică prin interacțiunea acestora.

(15) Firma de investiții furnizează clienților sau clienților potențiali, în format electronic, toate informațiile care trebuie comunicate potrivit prezentei legi, cu excepția cazului în care clientul sau clientul potențial este client de retail și solicită primirea informațiilor pe suport de hârtie. În acest caz, informațiile respective sunt furnizate pe suport de hârtie în mod gratuit.

(16) Firma de investiții informează:

1) clienții de retail sau clienții de retail potențiali cu privire la dreptul acestora de a primi informațiile pe suport de hârtie;

2) clienții de retail existenți care primesc pe suport de hârtie informațiile a căror comunicare este impusă prin prezenta lege că:

a) aceste informații vor fi comunicate în format electronic, cu cel puțin 8 săptămâni înainte de aplicarea acestei modificări; și

b) au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informații pe suport de hârtie, fie să opteze pentru primirea informațiilor în format electronic, iar în cazul în care aceștia nu solicită în termen de 8 săptămâni continuarea furnizării informațiilor pe suport de hârtie, informațiile le vor fi trimise automat în format electronic. Prezenta cerință nu este aplicabilă clienților de retail existenți care primesc deja informațiile în format electronic.

52

Articolul 52. Regimul stimulentelor acordate de terți

(1) Firma de investiții care prestează un serviciu de administrare de portofoliu nu poate accepta și nici reține, în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client, niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare ori nepecuniare plătite sau acordate de terți ori de persoane care acționează în numele unor terți. Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăți calitatea serviciului furnizat unui client și care, prin dimensiunea și natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea obligației firmei de investiții de a acționa în interesul clientului sunt comunicate în mod clar clientului și nu intră sub incidența prezentului alineat.

(2) Se consideră că firma de investiții nu respectă obligațiile prevăzute la art. 46 sau la art. 51 alin. (1) dacă aceasta plătește sau percepe orice taxă sau comision ori oferă sau beneficiază de orice fel de beneficii nemonetare în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiții sau a unui serviciu auxiliar către sau de la orice persoană, alta decât clientul sau o persoană care acționează în numele acestuia, cu excepția cazului în care plata sau beneficiul:

a) are scopul de a îmbunătăți calitatea serviciului în cauză destinat clientului; și

b) nu aduce atingere obligației firmei de investiții de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, în conformitate cu cele mai bune interese ale clienților săi.

(3) Existența, natura și cuantumul plății sau beneficiului prevăzut la alin. (2) ori, în cazul în care cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a cuantumului respectiv se comunică cu claritate clientului, în mod complet, fiabil și inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiții sau a serviciului auxiliar în cauză. După caz, firma de investiții informează clientul despre mecanismele de transfer către acesta al taxelor, al comisioanelor și al beneficiilor monetare sau nemonetare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiții sau a serviciului auxiliar.

(4) Plățile sau beneficiile care permit ori sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiții, cum ar fi costurile de custodie, de decontare și de schimb valutar, impozitele reglementate și onorariile juridice, și care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligațiile firmei de investiții de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienților săi nu intră sub incidența cerințelor prevăzute la alin. (2).

53

Articolul 53. Realizarea și distribuirea cercetării pentru investiții

(1) Cercetarea pentru investiții reprezintă cercetarea sau alte informații care recomandă ori propun, explicit sau implicit, o strategie de investiții cu privire la unul sau mai multe instrumente financiare ori la emitenții instrumentelor financiare, inclusiv orice opinie privind valoarea sau prețul actual ori viitor al instrumentelor respective, care se adresează canalelor de distribuție sau publicului și în legătură cu care sunt întrunite următoarele condiții:

a) cercetarea sau informațiile sunt denumite sau descrise ca cercetare pentru investiții sau în termeni similari ori sunt prezentate ca explicație obiectivă sau independentă a conținutului recomandării;

b) în cazul în care recomandarea în cauză este făcută de o firmă de investiții unui client, aceasta nu este considerată consultanță de investiții în sensul prezentei legi.

(2) O recomandare de investiții, în sensul definit conform legislației privind abuzul de piață, care nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) se consideră comunicare publicitară în sensul art. 51 alin. (9), iar firma de investiții care o realizează sau o diseminează urmează să o identifice în mod clar ca atare. Firma de investiții asigură că orice astfel de recomandare conține o declarație clară și evidentă că (sau, în cazul unei recomandări orale, o declarație în acest sens) nu a fost realizată în conformitate cu cerințele legale destinate promovării independenței cercetării pentru investiții și că nu este supusă interdicțiilor privind difuzarea cercetării pentru investiții.

(3) Cercetarea realizată de firma de investiții sau de terți și utilizată de firma de investiții, de clienții sau potențialii clienți ori distribuită către aceștia trebuie să fie corectă, clară și neînșelătoare. Cercetarea trebuie identificată în mod clar ca atare sau printr-o denumire echivalentă sau similară, cu respectarea cerințelor prevăzute la alin. (1) și a legislației aplicabile.

(4) Firma de investiții care oferă servicii de administrare a portofoliului sau alte servicii de investiții sau servicii auxiliare se asigură că cercetarea pe care o distribuie clienților sau clienților potențiali și care este plătită, integral sau parțial, de un emitent se denumește „cercetare sponsorizată de emitent” numai în cazul în care aceasta este realizată în conformitate cu Codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent. Codul de conduită menționat este disponibil public pe site-ul web al ESMA.

(5) Firma de investiții care realizează sau distribuie cercetare sponsorizată de emitent trebuie să dispună de mecanisme organizatorice pentru a asigura că această cercetare este realizată în conformitate cu Codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent și că sunt respectate prevederile alin. (3), (4) și (8).

(6) Orice emitent își poate transmite cercetarea sponsorizată de emitent, astfel cum este menționată la alin. (4) din prezentul articol, unui organism de colectare relevant, definit potrivit legislației aplicabile. O astfel de cercetare nu constituie o informație reglementată în sensul Legii nr. 171/2012 privind piața de capital și nici cercetare pentru investiții în sensul prezentei legi și nu este supusă acelorași cerințe de supraveghere și control aplicabile informațiilor reglementate sau cercetării pentru investiții.

(7) La transmiterea cercetării potrivit alin. (6), emitentul se asigură că aceasta este însoțită de metadate care să ateste că informațiile respectă Codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent.

(8) Cercetarea denumită „cercetare sponsorizată de emitent” indică pe prima pagină, într-un mod clar și vizibil, faptul că a fost elaborată în conformitate cu Codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent. Orice alt material de cercetare plătit integral sau parțial de către emitent, dar care nu este realizat în conformitate cu respectivul cod de conduită se denumește „informație publicitară”.

54

Articolul 54. Utilizarea cercetării furnizate de terți

(1) Furnizarea de cercetare efectuată de către terți unei firme de investiții care oferă clienților servicii de administrare a portofoliului sau alte servicii de investiții ori servicii auxiliare se consideră că îndeplinește obligațiile prevăzute la art. 51 alin. (1) dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:

1) este încheiat un acord între firma de investiții și furnizorul terț de servicii de executare și de cercetare, prin care se stabilește o metodologie de remunerare, inclusiv modul în care costul total al cercetării este luat în considerare, în general, la stabilirea cheltuielilor totale pentru serviciile de investiții;

2) firma de investiții informează clienții cu privire la alegerea sa de a plăti fie în comun, fie separat pentru servicii de executare și pentru cercetare și le pune la dispoziție politica sa privind plățile pentru serviciile de executare și pentru cercetare, inclusiv tipul de informații care pot fi furnizate în funcție de alegerea firmei de investiții în ceea ce privește metoda de plată și, după caz, modul în care firma de investiții previne sau gestionează conflictele de interese în temeiul art. 46 atunci când aplică o metodă de plată comună pentru servicii de executare și pentru cercetare;

3) firma de investiții evaluează anual calitatea, utilizabilitatea și valoarea cercetării utilizate, precum și capacitatea cercetării utilizate de a contribui la luarea unor decizii de investiții mai bune;

4) în cazul în care firma de investiții alege să plătească separat pentru serviciile de executare și pentru cercetarea efectuată de terți, furnizarea de cercetare efectuată de terți către firma de investiții este primită în schimbul oricăreia dintre următoarele:

a) plăți directe efectuate de firma de investiții din resursele proprii;

b) plăți dintr-un cont de plăți pentru cercetare separat, controlat de firma de investiții.

(2) În sensul prezentului articol, cercetarea include:

a) materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active, la emitenții sau potențialii emitenți de instrumente financiare, la materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piață, care contribuie la formarea unor opinii cu privire la instrumentele financiare, activele sau emitenții din sectorul sau piața respectivă;

b) materialele sau serviciile prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiții și se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau prețurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă o analiză și informații originale și se formulează concluzii întemeiate pe informații noi sau existente, care pot fi utilizate în cadrul unei strategii de investiții și care ar putea să aibă relevanță și valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiții în numele clienților care sunt taxați pentru respectiva cercetare.

(3) În sensul prezentului articol, comentariile de tranzacționare și alte servicii personalizate de consultanță comercială legate în mod intrinsec de executarea unei tranzacții cu instrumente financiare nu sunt considerate cercetare.

(4) Atunci când o firmă de investiții primește o cercetare de la un furnizor de cercetare care nu este implicat în servicii de executare și nu face parte dintr-un grup de servicii financiare care include o firmă de investiții care oferă servicii de executare sau de brokeraj, se consideră că furnizarea de astfel de cercetare către firma de investiții îndeplinește obligațiile prevăzute la art. 51 alin. (1). În acest caz, firma de investiții respectă cerința prevăzută la alin. (1) pct. 3).

(5) În cazul în care le cunosc, firmele de investiții păstrează o evidență a costurilor totale care pot fi atribuite cercetării efectuate de terți care le este furnizată. La cerere, aceste informații sunt puse anual la dispoziția clienților firmei de investiții.

55

Articolul 55. Evaluarea caracterului adecvat

(1) În cazul în care prestează servicii de consultanță de investiții sau de administrare de portofoliu, firma de investiții obține informațiile necesare privind cunoștințele și experiența clientului sau ale potențialului client în materie de investiții, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situația sa financiară, inclusiv capacitatea acestuia de a suporta pierderi, toleranța la risc și obiectivele de investiții, astfel încât să îi poată recomanda servicii de investiții și instrumente financiare adecvate și, în special, care corespund toleranței lui la risc și capacității clientului de a suporta pierderi.

(2) În cazul în care firma de investiții prestează consultanță de investiții prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu art. 51 alin. (13) și (14), aceasta trebuie să verifice dacă pachetul combinat, în ansamblul său, este adecvat.

(3) În cazul prestării serviciilor de consultanță de investiții sau serviciilor de administrare de portofoliu care implică realocarea instrumentelor financiare, firma de investiții:

a) obține informațiile necesare despre investiția clientului;

b) analizează costurile și beneficiile realocării instrumentelor financiare; și

c) în cazul prestării de servicii de consultanță de investiții, informează clientul dacă beneficiile realocării instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.

(4) În situația în care un contract de credit pentru un bun imobil rezidențial, care intră sub incidența dispozițiilor privind evaluarea bonității potrivit legislației privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale, prevede, drept condiție prealabilă, prestarea către respectivul client a unui serviciu de investiții în legătură cu obligațiuni ipotecare emise în mod specific pentru a asigura finanțarea respectivului contract de credit și având termeni identici cu cei ai respectivului contract, astfel încât împrumutul să poată fi rambursat, refinanțat sau răscumpărat, serviciul de investiții respectiv nu face obiectul obligațiilor prevăzute de prezentul articol și de art. 56 și 57.

56

Articolul 56. Evaluarea caracterului corespunzător

(1) În cazul în care prestează alte servicii de investiții decât cele prevăzute la art. 55 alin. (1)–(3), firma de investiții solicită de la client sau potențialul client informații privind cunoștințele și experiența sa în materie de investiții în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus ori solicitat, pentru a evalua dacă serviciul sau produsul de investiții avut în vedere este corespunzător pentru client. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu art. 51 alin. (13) și (14), evaluarea analizează inclusiv dacă pachetul combinat, în ansamblul său, este corespunzător.

(2) În cazul în care firma de investiții estimează, pe baza informațiilor primite în conformitate cu prevederile alin. (1) că produsul sau serviciul nu este corespunzător pentru client sau pentru potențialul client, aceasta trebuie să-l avertizeze cu privire la acest fapt.

(3) Avertismentul specificat la alin. (2) poate fi transmis într-o formă standardizată și va conține mențiunea expresă că produsul sau serviciul nu este corespunzător pentru client, precum și justificarea acestei concluzii. Firma de investiții asigură existența unei confirmări privind recepționarea avertismentului de către client.

(4) În cazul în care clientul sau potențialul client nu furnizează informațiile necesare pentru evaluarea caracterului corespunzător potrivit alin. (1) sau în cazul în care acesta furnizează informații insuficiente privind cunoștințele și experiența sa, firma de investiții îl avertizează că se află în imposibilitatea determinării dacă serviciul sau produsul avut în vedere este corespunzător pentru acesta.

(5) Avertismentul specificat la alin. (4) poate fi transmis într-o formă standardizată și va conține mențiunea privind imposibilitatea evaluării caracterului adecvat, precum și indicarea informațiilor lipsă. Firma de investiții asigură existența unei confirmări privind recepționarea avertismentului de către client.

(6) În cazul în care firmă de investiții prestează unui client servicii de investiții care constau exclusiv în executarea sau primirea și transmiterea ordinelor, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând acordarea de credite sau împrumuturi prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. b), care nu includ limitele de creditare existente pentru împrumuturi, conturile curente și facilitățile de descoperire de cont ale clienților, aceasta poate presta respectivele servicii de investiții fără a fi necesar să obțină informațiile prevăzute la alin. (1) și fără a efectua evaluarea caracterului corespunzător prevăzută de prezentul articol, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor cerințe:

1) serviciile sunt legate de oricare dintre următoarele instrumente financiare:

a) acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe o piață echivalentă a unei țări terțe ori în cadrul unui MTF, în cazul în care acestea sunt acțiuni la companii, cu excepția acțiunilor la organisme de plasament colectiv de alt tip decât OPCVM și a acțiunilor care încorporează un instrument derivat;

b) obligațiuni sau alte forme de titluri de creanță admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe o piață echivalentă a unei țări terțe ori în cadrul unui MTF, cu excepția celor care încorporează un instrument derivat sau o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate;

c) instrumente ale pieței monetare, cu excepția celor care încorporează un instrument financiar derivat sau o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate;

d) acțiuni sau unități de fond ale unor OPCVM, cu excepția OPCVM structurate;

e) depozite structurate, cu excepția celor care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate sau a costurilor renunțării la produs înainte de scadență;

f) alte instrumente financiare care nu sunt complexe în sensul prezentului alineat;

2) serviciul este prestat la inițiativa clientului sau a clientului potențial;

3) clientul sau potențialul client a fost informat în mod clar că, la prestarea acestui serviciu, firma de investiții nu este obligată să evalueze dacă instrumentul financiar sau serviciul prestat sau propus este corespunzător și că acesta nu beneficiază de protecția aferentă normelor respective de conduită. Un astfel de avertisment poate fi transmis într-o formă standardizată;

4) firma de investiții își respectă obligațiile prevăzute la art. 38.

(7) În sensul alin. (6) pct. 1), o piață a unei țări terțe este considerată ca fiind echivalentă cu o piață reglementată în cazul în care, în conformitate cu legislația aplicabilă a UE, Comisia Europeană a adoptat o decizie de echivalare a cadrului juridic și de supraveghere al respectivei țări terțe cu cerințele prevăzute de dreptul UE aplicabil piețelor reglementate și locurilor de tranzacționare.

57

Articolul 57. Raportarea către clienți și competența profesională a personalului

(1) Firma de investiții furnizează clientului, pe un suport durabil, rapoarte adecvate privind serviciile prestate, care trebuie să includă comunicări periodice către clienți, ținând cont de tipul și complexitatea instrumentelor financiare implicate și de natura serviciului prestat clientului. Rapoartele includ, după caz, informații privind costurile aferente tranzacțiilor efectuate și activităților desfășurate în numele clientului.

(2) În cazul prestării serviciului de consultanță de investiții, înainte de încheierea tranzacției, firma de investiții furnizează clientului, pe un suport durabil, o declarație privind caracterul adecvat, în care se precizează în ce constă consultanța oferită și modul în care aceasta corespunde preferințelor, obiectivelor și altor caracteristici ale clientului de retail.

(3) În cazul în care acordul de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanță care împiedică furnizarea prealabilă a declarației privind caracterul adecvat, firma de investiții poate furniza declarația scrisă privind caracterul adecvat pe un suport durabil imediat după ce clientul își asumă obligații în temeiul unui acord, cu condiția să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) clientul a consimțit să primească declarația privind caracterul adecvat fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacției; și

b) firma de investiții i-a oferit clientului opțiunea de a amâna încheierea tranzacției până după primirea declarației privind caracterul adecvat.

(4) În cazul în care firma de investiții prestează servicii de administrare a portofoliului sau în cazul în care a informat clientul că va realiza o evaluare periodică a caracterului adecvat, raportul periodic trebuie să conțină o declarație actualizată cu privire la modul în care investiția corespunde preferințelor, obiectivelor și altor caracteristici ale clientului de retail.

(5) Firma de investiții asigură și, la solicitarea Comisiei Naționale, prezintă dovada că persoanele fizice care prestează clienților consultanță de investiții sau informații privind instrumente financiare, servicii de investiții sau servicii auxiliare în numele firmei de investiții dețin cunoștințele și competențele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin potrivit prevederilor prezentului articol, precum și potrivit art. 50 alin. (5) și art. 51–56.

58

Articolul 58. Obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru client

(1) Firma de investiții instituie și aplică măsuri suficiente pentru a obține, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienții săi, ținând seama de prețul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare și de soluționare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, atunci când există o instrucțiune specifică furnizată de clienți, firma de investiții execută ordinul respectând această instrucțiune.

(2) În cazul în care firma de investiții execută un ordin în numele unui client de retail, cel mai bun rezultat posibil se stabilește în funcție de prețul total, care reprezintă prețul instrumentului financiar și costurile asociate executării, care includ, la rândul lor, toate cheltuielile suportate de client legate direct de executarea ordinului, inclusiv taxele locului de tranzacționare, comisioanele de compensare și de decontare și alte cheltuieli achitate terților implicați în executarea ordinului.

(3) În scopul asigurării celui mai bun rezultat în conformitate cu alin. (1), în cazul în care există cel puțin două locuri de tranzacționare concurente pentru executarea unui ordin pentru un instrument financiar și pentru a putea evalua și compara rezultatele care ar putea fi realizate pentru client în urma executării ordinului respectiv în fiecare din locurile de tranzacționare eligibile indicate în politica firmei de investiții de executare a ordinelor, evaluarea ia în considerare comisioanele și costurile firmei de investiții percepute pentru executarea ordinului în fiecare dintre locurile eligibile de tranzacționare.

(4) În cazul instrumentelor financiare pentru care, potrivit legislației aplicabile, există o obligație de tranzacționare în cadrul unui operator independent sau într-un anumit loc de tranzacționare, firma de investiții informează clientul, după executarea tranzacției în numele acestuia, cu privire la locul în care a fost executat ordinul.

(5) Firma de investiții instituie și aplică dispoziții adecvate pentru a respecta prevederile alin. (1)–(3). În special, firma de investiții instituie și aplică o politică de executare a ordinelor care îi permite să obțină, pentru ordinele clienților săi, cel mai bun rezultat posibil în conformitate cu prevederile alin. (1)–(3).

(6) Politica de executare a ordinelor include, în legătură cu fiecare categorie de instrumente financiare, informații privind diferitele locuri de executare în care firma de investiții execută ordinele clienților săi și factorii care influențează alegerea locului de executare. Politica de executare a ordinelor include, cel puțin, locurile de executare care permit firmei de investiții să obțină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil în executarea ordinelor clienților. Firma de investiții revizuiește, cel puțin o dată pe an, politica de executare, precum și măsurile instituite în materie de executare a ordinelor.

(7) Firma de investiții:

a) furnizează clienților săi informații adecvate privind politica de executare a ordinelor. Aceste informații trebuie să conțină explicații clare și suficient de detaliate cu privire la modul în care firma de investiții va executa ordinele acestora, astfel încât acestea să poată fi înțelese cu ușurință de către clienți;

b) obține consimțământul prealabil al clienților săi privind politica de executare a ordinelor.

(8) În cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării acestora în afara unui loc de tranzacționare, firma de investiții informează în mod special clienții în legătură cu această posibilitate și obține consimțământul prealabil expres al clienților înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unui loc de tranzacționare. Respectivul consimțământ poate fi obținut fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacții.

(9) Firma de investiții care execută ordine ale clienților monitorizează eficacitatea dispozițiilor proprii în materie de executare a ordinelor și a politicii sale în acest domeniu pentru a identifica lacunele și a le remedia, dacă este cazul. În special, firma de investiții analizează în mod regulat dacă locurile de executare prevăzute de politica sa de executare a ordinelor permit obținerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispozițiilor sale în materie de executare. Corespunzător, firma de investiții semnalează persoanelor care dețin calitatea de client la momentul respectiv orice modificare importantă a dispozițiilor sale în materie de executare a ordinelor sau a politicii proprii în acest domeniu.

(10) Firma de investiții trebuie să fie în măsură să demonstreze, la cererea clientului, că a executat ordinul acestuia în conformitate cu politica sa de executare a ordinelor. De asemenea, la solicitarea Comisiei Naționale, firma de investiții trebuie să demonstreze că a respectat prevederile prezentei legi și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia referitoare la obligația de a obține cel mai bun rezultat posibil pentru client la executarea ordinelor.

(11) Executarea ordinelor privind valorile mobiliare în afara pieței reglementate, MTF și OTF are loc în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naționale.

59

Articolul 59. Prelucrarea ordinelor clienților

(1) Firma de investiții autorizată pentru executarea ordinelor în numele clienților aplică proceduri și angajamente interne care garantează executarea promptă, echitabilă și rapidă a ordinelor clienților, în raport cu alte ordine ale clienților sau cu interesele proprii de tranzacționare ale firmei de investiții. Respectivele proceduri și angajamente trebuie să asigure că ordinele comparabile ale clienților sunt executate în ordinea cronologică a primirii lor de către firma de investiții.

(2) În cazul unui ordin-limită al unui client privind acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționate într-un loc de tranzacționare care nu este executat imediat în condițiile predominante de pe piață, firma de investiții adoptă, cu excepția situației în care clientul a formulat o instrucțiune contrară în mod expres, măsuri care să faciliteze executarea cât mai rapidă a ordinului, prin publicarea acestuia de îndată, într-o formă ușor accesibilă celorlalți participanți de pe piață. Această obligație se consideră îndeplinită atunci când ordinul-limită al clientului este transmis către un loc de tranzacționare.

(3) Comisia Națională acordă, la solicitarea firmei de investiții, derogări de la obligația prevăzută la alin. (2) în cazul ordinelor-limită cu un volum mare în comparație cu volumele existente în mod uzual pe piață, în condițiile stabilite de legislație.

60

Articolul 60. Furnizarea de servicii prin intermediul unei alte firme de investiții

(1) Firma de investiții care primește, prin intermediul altei firme de investiții, instrucțiunea de a presta servicii de investiții sau servicii auxiliare în numele unui client se poate baza pe informațiile referitoare la client comunicate de aceasta. Firma de investiții care a transmis instrucțiunea este răspunzătoare de caracterul exhaustiv și exact al informațiilor transmise.

(2) Firma de investiții care primește instrucțiunea de a presta servicii în numele unui client se poate baza, de asemenea, pe orice recomandare aferentă serviciului sau tranzacției în cauză oferită clientului de o altă firmă de investiții. Firma de investiții care a transmis instrucțiunea este răspunzătoare de caracterul adecvat al recomandărilor sau consultației furnizate clientului respectiv.

(3) Firma de investiții care primește instrucțiunea sau ordinul unui client prin intermediul altei firme de investiții este răspunzătoare de prestarea serviciului sau de executarea tranzacției în cauză, pe baza informațiilor sau recomandărilor prevăzute la alin.(2), în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

61

Articolul 61. Servicii prestate clienților profesioniști

(1) Cerințele prevăzute la art. 51 alin. (4) pct. 3) nu se aplică serviciilor prestate clienților profesioniști, cu excepția serviciilor de consultanță de investiții și de administrare de portofoliu.

(2) Cerințele prevăzute la art. 55 alin. (3) și la art. 57 alin. (1)–(4) nu se aplică serviciilor prestate clienților profesioniști, cu excepția cazului în care aceștia informează firma de investiții, în format electronic sau pe suport de hârtie, că doresc să beneficieze de drepturile prevăzute în respectivele dispoziții.

(3) Firma de investiții păstrează evidența comunicărilor cu clienții prevăzute la alin. (2).

62

Articolul 62. Tranzacții cu contrapărți eligibile

(1) Firma de investiții autorizată să execute ordine în numele clienților, să tranzacționeze pe cont propriu și/sau să primească și să transmită ordine poate intermedia tranzacții între contrapărți eligibile sau poate încheia tranzacții cu aceste contrapărți, fără a fi obligată să respecte obligațiile prevăzute la art. 51–52, 55–58 și art. 59 alin. (1), cu excepția art. 51 alin. (15) și (16), în ceea ce privește respectivele tranzacții sau orice serviciu auxiliar direct legat de aceste tranzacții.

(2) În relația cu contrapărțile eligibile, firma de investiții acționează în mod onest, echitabil și profesionist și comunică într-o manieră corectă, clară și neînșelătoare, ținând cont de natura contrapărții eligibile și de activitățile desfășurate de aceasta.

Capitolul IV CERINȚELE PRIVIND TRANSPARENȚA ȘI INTEGRITATEA PIEȚEI APLICABILE FIRMELOR DE INVESTIȚII

63

Articolul 63. Obligația de tranzacționare și integritatea executării ordinelor

(1) Firmele de investiții asigură că tranzacțiile pe care le efectuează cu acțiuni care au un număr internațional de identificare a valorilor mobiliare (în continuare – ISIN) din cadrul SEE și care sunt tranzacționate într‑un loc de tranzacționare se desfășoară pe o piață reglementată, în cadrul unui MTF ori al unui operator independent sau într‑un loc de tranzacționare dintr‑o țară terță considerat echivalent în conformitate cu art. 56 alin. (7), după caz, cu excepția situațiilor în care:

a) acțiunile respective sunt tranzacționate într‑un loc de tranzacționare dintr‑o țară terță în moneda locală ori într‑o monedă din afara SEE; sau

b) tranzacțiile respective se desfășoară între contrapărți eligibile și/sau profesionale și nu contribuie la procesul de descoperire a prețurilor.

(2) Firma de investiții care exploatează un sistem de corelare la nivel intern care execută ordinele clienților privind acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate și alte instrumente financiare asemănătoare pe bază multilaterală se asigură că este autorizată ca MTF, în condițiile prezentei legi, și că respectă toate dispozițiile aplicabile acesteia în legătură cu această autorizare.

(3) Firmele de investiții care acționează în numele clienților de retail sau al clienților profesioniști, în sensul art. 49, nu pot percepe niciun onorariu sau comision și nu pot beneficia de niciun beneficiu nemonetar de la niciun terț pentru executarea ordinelor de la clienții respectivi într-un anumit loc de executare sau pentru transmiterea ordinelor clienților respectivi către orice terț în vederea executării lor într-un anumit loc de executare (în continuare – plată pentru fluxul de ordine).

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică rabaturilor sau reducerilor taxelor de tranzacționare ale locurilor de executare, în cazul în care acest lucru este permis în temeiul structurii tarifare aprobate și publice a unui loc de tranzacționare din Republica Moldova, din UE sau dintr-o țară terță, în cazul în care acestea sunt în beneficiul exclusiv al clientului. Aceste reduceri sau rabaturi nu pot avea ca rezultat un beneficiu monetar pentru firma de investiții.

(5) Dispozițiile prezentului articol și ale art. 64 și 65 nu se aplică operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare.

(6) Dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică, de asemenea, firmelor din țări terțe care prestează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții în Republica Moldova.

64

Articolul 64. Operatorii independenți și cerințele privind transparența pretranzacționare

(1) În sensul prezentei legi, se consideră un operator independent firma de investiții care, în mod organizat, frecvent și sistematic, efectuează tranzacții pe cont propriu cu instrumente de capitaluri proprii prin executarea ordinelor clienților în afara unei piețe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF, fără a administra un sistem multilateral, sau care optează pentru statutul de operator independent.

(2) Firma de investiții notifică Comisia Națională, fără întârzieri nejustificate, în cazul în care dobândește sau optează pentru statutul de operator independent.

(3) Firmele de investiții fac publice cotații ferme referitoare la acțiunile, certificatele de depozit, fondurile tranzacționate la bursă, certificatele și celelalte instrumente financiare similare tranzacționate într-un loc de tranzacționare pentru care acestea sunt operatori independenți și pentru care există o piață lichidă.

(4) În cazul în care nu există o piață lichidă pentru instrumentele financiare prevăzute la alin. (3), operatorul independent comunică cotațiile clienților săi la cerere.

(5) Prezentul articol se aplică operatorilor independenți în cazul efectuării tranzacțiilor a căror mărime nu depășește pragul stabilit prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(6) Mărimea minimă a cotației operatorilor independenți poate fi stabilită prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi. Pentru fiecare acțiune, certificat de depozit, fond tranzacționat la bursă, certificat sau alt instrument financiar similar tranzacționat într-un loc de tranzacționare, fiecare cotație include un preț ferm de cumpărare și de vânzare pentru o mărime care poate fi mai mică sau egală cu pragul prevăzut la alin. (5). Prețul reflectă condițiile de piață predominante pentru acțiunea, certificatul de depozit, fondul tranzacționat la bursă, certificatul sau instrumentul financiar similar în cauză.

(7) Instrumentele financiare prevăzute la alin. (3) sunt grupate pe clase pe baza mediei aritmetice a valorii ordinelor executate pe piață pentru instrumentul financiar respectiv. Mărimea standard de piață pentru fiecare clasă de acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate sau alte instrumente financiare similare este o mărime care reprezintă media aritmetică a valorii ordinelor executate pe piață pentru instrumentele financiare incluse în fiecare categorie.

(8) Operatorul independent își face publice cotațiile în mod regulat și continuu în timpul programului normal de tranzacționare. Acesta poate actualiza cotațiile în orice moment și le poate retrage în condiții de piață excepționale.

(9) Operatorul independent poate face publice cotațiile ferme prin intermediul infrastructurii oricărei piețe reglementate care a admis la tranzacționare instrumentul financiar în cauză, printr-un APA sau prin mecanisme proprii.

(10) Operatorii independenți sunt autorizați să selecteze, în funcție de politica lor comercială și în mod obiectiv și nediscriminatoriu, clienții cărora le permit accesul la cotațiile lor. În acest scop, ei pot stabili și aplica norme clare care să reglementeze accesul la cotațiile lor.

(11) Operatorii independenți sunt în drept:

a) să refuze stabilirea unei relații comerciale sau continuarea unei astfel de relații cu clienții pe baza unor considerații de ordin comercial, precum solvabilitatea clientului, riscul de contraparte și decontarea finală a tranzacției;

b) să restrângă, în mod nediscriminatoriu, numărul de tranzacții ale aceluiași client pe care se angajează să le încheie în condițiile publicate, pentru a limita riscul de expunere la tranzacții multiple din partea aceluiași client;

c) să limiteze, în mod nediscriminatoriu și în conformitate cu prevederile art. 59, numărul total de tranzacții simultane ale diferiților clienți, însă doar în măsura în care numărul și/sau volumul ordinelor depuse de clienți depășește semnificativ norma.

(12) Operatorii independenți stabilesc și aplică norme transparente și nediscriminatorii și criterii obiective pentru buna executare a ordinelor. În acest scop, aceștia introduc măsuri pentru administrarea sănătoasă a propriilor operațiuni tehnice, inclusiv proceduri expeditive pentru situații excepționale, pentru a contracara riscurile de perturbare a sistemelor.

(13) Operatorul independent execută ordinele clienților referitoare la instrumentele financiare prevăzute la alin. (3) pentru care este operator independent la prețurile afișate în momentul primirii ordinului, cu respectarea prevederilor art. 58. Cu toate acestea, în cazuri justificate, operatorul independent poate executa ordinele la un preț mai bun, cu condiția ca acest preț să se înscrie într-un interval public apropriat de condițiile de piață.

(14) Operatorul independent poate executa ordinele primite de la clienții săi profesioniști la prețuri diferite de propriile cotații, fără a fi obligat să respecte cerințele prevăzute la alin. (13), în cazul tranzacțiilor în cadrul cărora executarea pentru mai multe valori mobiliare reprezintă o tranzacție unică sau în cazul ordinelor care se supun altor condiții decât prețul de piață în vigoare.

(15) Cotațiile comunicate de operatorii independenți, variațiile de preț și prețurile de executare ale acestora trebuie să respecte pasurile de cotare prevăzute la art. 92.

(16) Dispozițiile alin. (13) și (15) nu aduc atingere dreptului operatorului independent de a corela ordinele cu punctul de mijloc dintre prețul curent de vânzare și cel de cumpărare.

(17) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, criteriile și alte aspecte necesare pentru executarea prezentului articol, inclusiv modul și procedura de notificare în temeiul alin. (2) și modul de determinare a pieței lichide și pragurile aplicabile.

65

Articolul 65. Entitățile de publicare a datelor și cerințele privind transparența posttranzacționare

(1) Firmele de investiții care, pe cont propriu sau în numele clienților, încheie tranzacții cu acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate și alte instrumente similare tranzacționate într‑un loc de tranzacționare publică volumul, prețul și momentul încheierii tranzacțiilor.

(2) Firmele de investiții care, pe cont propriu sau în numele clienților, încheie tranzacții cu obligațiuni, produse financiare structurate și certificate de emisii tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau cu instrumente financiare extrabursiere menționate la art. 113 alin. (5) publică volumul, prețul și momentul încheierii tranzacțiilor. Firmele de investiții pot decala publicarea acestor informații în cazurile stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(3) Publicarea prevăzută la alin. (1) și (2) se realizează prin intermediul unui APA, iar fiecare tranzacție este publicată o singură dată printr‑un singur APA.

(4) Comisia Națională acordă, la cererea firmei de investiții, statutul de entitate de publicare desemnată pentru anumite categorii de instrumente financiare.

(5) În sensul prezentei legi, prin entitate de publicare desemnată se înțelege o firmă de investiții responsabilă de publicarea tranzacțiilor printr-un APA în conformitate cu alin. (1) și (2).

(6) În cazul în care numai o singură parte la o tranzacție este o entitate de publicare desemnată în temeiul alin. (4), partea respectivă este responsabilă de publicarea tranzacțiilor printr-un APA în conformitate cu alin. (1) sau (2).

(7) În cazul în care niciuna dintre părțile la o tranzacție nu este o entitate de publicare desemnată sau ambele părți la o tranzacție sunt entități de publicare desemnate în temeiul alin. (4), numai entitatea care vinde instrumentul financiar în cauză este responsabilă de publicarea tranzacției printr-un APA în conformitate cu alin. (1) sau (2).

(8) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 63 alin. (1) și ale art. 125, obligațiile privind transparența posttranzacționare prevăzute de prezentul articol se aplică firmelor de investiții în cazul în care acestea încheie tranzacții cu instrumente financiare în afara unui sistem multilateral sau a unui operator independent. În sensul prezentului alineat, prin sistem multilateral se înțelege orice sistem sau mecanism în cadrul căruia pot interacționa multiple interese de tranzacționare ale terților privind cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare.

(9) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, modalitatea, formatul și condițiile de publicare a informațiilor de transparență posttranzacționare și alte aspecte necesare pentru punerea în executare a prezentului articol.

66

Articolul 66. Evidența și raportarea tranzacțiilor

(1) Comisia Națională monitorizează activitatea firmelor de investiții pentru a se asigura că acestea acționează cu onestitate, corectitudine, profesionalism și într-un mod care promovează integritatea pieței.

(2) Firmele de investiții mențin la dispoziția Comisiei Naționale, pe o perioadă de 5 ani, datele pertinente referitoare la toate ordinele și la toate tranzacțiile cu instrumente financiare pe care le-au încheiat pe cont propriu sau în numele unui client. În cazul tranzacțiilor încheiate în numele clienților, înregistrările trebuie să conțină toate informațiile și detaliile privind identitatea clientului, precum și informațiile necesare în temeiul legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

(3) Firmele de investiții prezintă Comisiei Naționale rapoarte privind tranzacțiile efectuate cu instrumente financiare, care conțin informații complete și precise ale acestor tranzacții, nu mai târziu de ziua lucrătoare imediat următoare zilei în care a avut loc tranzacția.

(4) Obligația prevăzută la alin. (3) se aplică:

a) instrumentelor financiare care sunt admise la tranzacționare sau sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare ori pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare, indiferent dacă astfel de tranzacții sunt efectuate în locul de tranzacționare, cu excepția tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere diferite de cele menționate la art. 113 alin. (5), pentru care obligația se aplică numai atunci când sunt efectuate într-un loc de tranzacționare;

b) instrumentelor financiare bazate pe un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare, indiferent dacă aceste tranzacții se desfășoară sau nu în locul de tranzacționare;

c) instrumentelor financiare bazate pe un indice sau coș compus din instrumente financiare tranzacționate într-un loc de tranzacționare, indiferent dacă aceste tranzacții se desfășoară sau nu în locul de tranzacționare;

d) instrumentelor financiare derivate extrabursiere menționate la art. 113 alin. (5), indiferent dacă aceste tranzacții se desfășoară sau nu în locul de tranzacționare.

(5) Rapoartele prevăzute la alin. (3) cuprind în special detalii despre denumirea și numărul instrumentelor financiare cumpărate sau vândute, cantitatea, datele și orele de executare, datele efective, prețurile tranzacțiilor, o denumire de identificare a părților în numele cărora firma de investiții a efectuat tranzacția respectivă, o denumire de identificare a persoanelor și a algoritmilor electronici din cadrul firmei de investiții responsabili pentru decizia de investiție și executarea tranzacției, o denumire de identificare a entității care face obiectul obligației de raportare și mijloacele de identificare a firmelor de investiții în cauză. Rapoartele privind o tranzacție efectuată la locul de tranzacționare includ un cod de identificare a tranzacției pe care locul de tranzacționare îl generează și îl difuzează atât membrilor cumpărători, cât și membrilor vânzători ai locului de tranzacționare.

(6) Pentru tranzacțiile care nu sunt efectuate într-un loc de tranzacționare, rapoartele prevăzute la alin. (3) includ o denumire de identificare a tipului de tranzacții în conformitate cu actele normative emise pentru executarea prezentei legi. Pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri, rapoartele indică dacă tranzacția reduce riscul într-un mod măsurabil obiectiv, în conformitate cu prevederile art. 122 și 123.

(7) Firmele de investiții care transmit ordinele includ toate informațiile specificate la alin. (3) și (5) în transmiterea ordinelor respective. În loc să includă detaliile menționate la transmiterea ordinelor, o firmă de investiții poate alege să raporteze ordinul transmis, dacă este executat, ca tranzacție în conformitate cu cerințele de la alin. (3). În acest caz, raportul privind tranzacția realizat de firma de investiții precizează că se referă la un ordin transmis.

(8) Comisia Națională stabilește, prin actele sale normative, condițiile și cerințele necesare pentru punerea în executare a prezentului articol.

Capitolul V REGIMUL TRANSFRONTALIER AL PRESTĂRII SERVICIILOR ȘI AL ACTIVITĂȚILOR DE INVESTIȚII

Secțiunea 1 Prestarea serviciilor și activităților de investiții în raport cu statele membre

67

Articolul 67. Dreptul firmelor de investiții de a presta servicii și activități fără sucursală

(1) Orice firmă de investiții autorizată sau instituție de credit din Republica Moldova poate presta liber servicii și/sau desfășura liber activități de investiții, precum și servicii auxiliare, pe teritoriul unui stat membru al UE, fără a înființa o sucursală, cu condiția ca respectivele servicii și activități să fie incluse în autorizația acordată de Comisia Națională. Serviciile auxiliare pot fi prestate numai împreună cu un serviciu de investiții și/sau o activitate de investiții.

(2) Firma de investiții care intenționează să presteze, pentru prima dată, servicii și/sau să desfășoare activități pe teritoriul unui alt stat membru sau să modifice gama serviciilor și/sau activităților de investiții prestate pe teritoriul respectivului stat membru trebuie să notifice în prealabil Comisia Națională cu privire la:

a) statul membru în care intenționează să opereze;

b) programul de activitate, care trebuie să includă în special serviciile și/sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare pe care intenționează să le furnizeze pe teritoriul respectivului stat membru și dacă intenționează să facă acest lucru prin intermediul unor agenți delegați stabiliți în Republica Moldova.

(3) Comisia Națională transmite autorității competente din statul membru gazdă desemnată ca punct de contact potrivit legislației relevante de transpunere a Directivei 2014/65/UE informațiile comunicate de firma de investiții în conformitate cu alin. (2), în termen de o lună de la primirea acestora, și informează firma de investiții în acest sens.

(4) Firma de investiții poate începe prestarea serviciilor și/sau desfășurarea activităților notificate potrivit alin. (2) în statul membru gazdă de la data transmiterii de către Comisia Națională a informațiilor în conformitate cu alin. (3).

(5) În cazul modificării oricăreia dintre informațiile comunicate potrivit alin. (2), firma de investiții notifică în scris Comisia Națională cu cel puțin o lună înainte de implementarea modificării. Comisia Națională transmite aceste informații autorității competente a statului membru gazdă.

(6) Instituția de credit din Republica Moldova care intenționează să presteze servicii de investiții și servicii auxiliare sau să desfășoare activități de investiții potrivit alin. (1) prin intermediul agenților delegați notifică în prealabil Comisia Națională cu privire la statul membru în care intenționează să presteze servicii prin intermediul agenților delegați și identitatea acestora.

(7) Comisia Națională transmite autorității competente a statului membru gazdă desemnată ca punct de contact potrivit legislației relevante de transpunere a Directivei 2014/65/UE identitatea agenților delegați în conformitate cu alin. (6), în termen de o lună de la primirea tuturor informațiilor.

(8) Firmele de investiții și operatorii de piață care exploatează MTF-uri sau OTF-uri autorizate în Republica Moldova în conformitate cu prezenta lege pot pune la dispoziție, pe teritoriul statelor membre, mecanisme adecvate pentru a facilita accesul și tranzacționarea în cadrul sistemelor respective de către membrii, participanții sau utilizatorii la distanță stabiliți în statele membre respective.

(9) În scopul alin. (8), firma de investiții sau operatorul de piață care intenționează să instituie astfel de mecanisme pe teritoriul unui stat membru notifică în prealabil Comisia Națională cu privire la statul membru în care se intenționează a fi prevăzute mecanisme de facilitare a accesului la MTF/OTF.

(10) La cererea autorității competente din statul membru gazdă al MTF-ului, Comisia Națională, în calitatea sa de autoritate competentă pentru respectivul MTF, comunică, fără întârzieri nejustificate, identitatea membrilor sau a participanților la distanță la MTF stabiliți în acel stat membru.

68

Articolul 68. Dreptul firmelor de investiții de a înființa sucursale

(1) O firmă de investiții autorizată sau o instituție de credit din Republica Moldova poate presta servicii și/sau desfășura activități de investiții, precum și servicii auxiliare, pe teritoriul unui stat membru, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin utilizarea unui agent delegat stabilit într-un alt stat membru decât Republica Moldova, cu condiția ca respectivele servicii și activități să fie incluse în autorizația acordată de Comisia Națională. Serviciile auxiliare pot fi prestate numai împreună cu un serviciu de investiții și/sau o activitate de investiții.

(2) Firma de investiții care dorește să înființeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau să utilizeze agenți delegați stabiliți într-un alt stat membru în care nu a înființat o sucursală notifică în prealabil Comisia Națională cu privire la:

a) statul membru pe teritoriul căruia intenționează să înființeze o sucursală sau statele membre în care nu a înființat o sucursală, dar în care intenționează să utilizeze agenți delegați stabiliți pe teritoriul acestora;

b) programul de activitate, care precizează, printre altele, serviciile și/sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare pe care le va presta;

c) în cazul în care este înființată, structura organizatorică a sucursalei, indicând dacă sucursala intenționează să apeleze la agenți delegați, precum și identitatea respectivilor agenți delegați;

d) în cazul în care se utilizează agenți delegați într-un stat membru în care firma de investiții nu a înființat o sucursală, descrierea utilizării preconizate a agentului/agenților delegat/delegați și structura organizatorică, inclusiv lanțul ierarhic, precizând modul în care agentul/agenții se încadrează în structura corporativă a firmei de investiții;

e) adresa de la care pot fi obținute documente în statul membru gazdă;

f) identitatea persoanelor responsabile de administrarea sucursalei sau a agentului delegat.

(3) În cazul în care firma de investiții utilizează un agent delegat stabilit în alt stat membru decât Republica Moldova, acest agent delegat este asimilat sucursalei, în cazul în care aceasta a fost constituită, și este supus, în orice situație, dispozițiilor legislației referitoare la sucursale din statul membru gazdă.

(4) Cu excepția cazului în care, ținând seama de activitățile avute în vedere de firma de investiții, are motive să considere că structura administrativă sau situația financiară a firmei de investiții nu este adecvată, Comisia Națională comunică informațiile prevăzute la alin. (2), în termen de 3 luni de la primirea acestora, autorității competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact potrivit legislației relevante de transpunere a Directivei 2014/65/UE și informează firma de investiții în acest sens.

(5) Pe lângă informațiile prevăzute la alin. (2), Comisia Națională comunică autorității competente a statului membru gazdă informații detaliate privind sistemul de compensare a investitorilor la care participă firma de investiții, iar în cazul modificării acestor informații, Comisia Națională informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta.

(6) În cazul în care Comisia Națională refuză comunicarea informațiilor către autoritatea competentă în conformitate cu alin. (4), aceasta comunică firmei de investiții, în termen de 3 luni de la primirea tuturor informațiilor, motivele refuzului.

(7) Sucursala firmei de investiții poate fi înființată și își poate începe activitatea pe teritoriul statului membru notificat conform alin. (2) lit. a) de la data primirii de către firma de investiții a unei comunicări din partea autorității competente a statului membru gazdă sau, în absența unei astfel de comunicări, în termen de cel mult două luni de la data transmiterii informațiilor de către Comisia Națională în conformitate cu alin. (4).

(8) Orice instituție de credit din Republica Moldova care intenționează să utilizeze un agent delegat stabilit în alt stat membru decât Republica Moldova pentru a presta servicii și/sau activități de investiții, precum și servicii auxiliare, în conformitate cu prezenta lege notifică și furnizează Comisiei Naționale informațiile prevăzute la alin. (2).

(9) Cu excepția cazului în care, după consultarea cu Banca Națională, are motive să considere că structura administrativă sau situația financiară a instituției de credit din Republica Moldova nu este adecvată, Comisia Națională comunică informațiile prevăzute la alin. (8), în termen de 3 luni de la primirea acestora, autorității competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact potrivit legislației relevante de transpunere a Directivei 2014/65/UE și informează instituția de credit în acest sens.

(10) În cazul în care refuză comunicarea informațiilor către autoritatea competentă în conformitate cu alin. (9), Comisia Națională comunică instituției de credit, în termen de 3 luni de la primirea tuturor informațiilor, motivele refuzului.

(11) Agentul delegat notificat de către instituția de credit în conformitate cu alin. (8) își poate începe activitatea de la data primirii unei comunicări din partea autorității competente a statului membru gazdă sau, în absența unei astfel de comunicări, în termen de cel mult două luni de la data transmiterii informațiilor de către Comisia Națională în conformitate cu alin. (9). Unui astfel de agent delegat i se aplică dispozițiile legislației referitoare la sucursale din statul membru gazdă.

(12) În scopul prezentului articol și al art. 67, firmele de investiții și instituțiile de credit din Republica Moldova nu pot utiliza decât agenții delegați înregistrați în registrul public din statul membru în care aceștia sunt stabiliți.

(13) În cazul modificării uneia dintre informațiile comunicate în conformitate cu alin. (2), firma de investiții anunță în scris Comisia Națională, cu cel puțin o lună înainte de aplicarea modificării respective, iar Comisia Națională informează ulterior autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.

(14) Comisia Națională poate proceda, în exercitarea responsabilităților sale și după ce a informat autoritatea competentă a statului membru gazdă, la efectuarea de controale, inclusiv inspecții a sucursalei unei firme de investiții înființate pe teritoriul altui stat membru conform prevederilor prezentului articol.

69

Articolul 69. Dreptul firmelor de investiții și al instituțiilor de credit de a presta servicii și activități în Republica Moldova fără sucursală

(1) Orice firmă de investiții și instituție de credit autorizată și supravegheată de autoritățile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu legislația aplicabilă poate presta liber servicii de investiții și/sau poate desfășura liber activități de investiții, precum și servicii auxiliare, pe teritoriul Republicii Moldova, cu condiția ca aceste servicii și activități să fie incluse în autorizația sa. Serviciile auxiliare pot fi prestate numai împreună cu un serviciu de investiții și/sau o activitate de investiții.

(2) Comisia Națională nu poate impune firmelor de investiții sau instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) obligații suplimentare pentru aspectele reglementate de prezenta lege.

(3) Firmele de investiții și instituțiile de credit prevăzute la alin. (1) se înscriu în Registrul CNPF ulterior transmiterii de către autoritatea competentă din statul membru de origine al firmei de investiții sau al instituției de credit către Comisia Națională a unei notificări însoțite de informații similare celor prevăzute la art. 67 alin. (2) sau (6). Comisia Națională ține un registru al agenților delegați stabiliți în alte state membre utilizați de instituții de credit și de firme de investiții din respectivele state membre pentru prestarea serviciilor și desfășurarea activităților de investiții pe teritoriul Republicii Moldova.

(4) Firmele de investiții prevăzute la alin. (1) pot începe prestarea serviciilor și/sau desfășurarea activităților în Republica Moldova de la data la care Comisia Națională primește notificarea prevăzută la alin. (3).

(5) Comisia Națională, în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă, publică pe site-ul său web oficial informațiile primite de la autoritățile competente din statele membre de origine ale firmelor de investiții sau ale instituțiilor de credit care utilizează agenți delegați stabiliți în statul acestora de origine și care urmează a presta servicii de investiții și/sau activități de investiții pe teritoriul Republicii Moldova.

(6) Firmele de investiții și operatorii de piață care exploatează MTF-uri și OTF-uri autorizate în alte state membre pot pune la dispoziție, pe teritoriul Republicii Moldova, mecanisme adecvate pentru a facilita accesul și tranzacționarea în cadrul sistemelor respective de către membrii, participanții sau utilizatorii la distanță stabiliți în Republica Moldova.

(7) Firmele de investiții, instituțiile de credit și operatorii de piață prevăzuți la alin. (1) și (6), precum și persoanele prevăzute la art. 70 alin. (1) își pot promova serviciile prin toate mijloacele de comunicare disponibile în Republica Moldova, cu respectarea regulilor de publicitate stabilite de legislație, inclusiv își pot efectua publicitate prin intermediul unor site-uri web aflate în proprietatea unei alte persoane și care permit redirecționarea potențialului client către site-ul web propriu.

70

Articolul 70. Dreptul firmelor de investiții și al instituțiilor de credit de a înființa sucursale în Republica Moldova

(1) Orice firmă de investiții și instituție de credit autorizată și supravegheată de autoritățile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu legislația aplicabilă poate presta servicii și/sau desfășura activități de investiții, precum și servicii auxiliare, pe teritoriul Republicii Moldova prin dreptul de stabilire, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin utilizarea unui agent delegat stabilit în Republica Moldova, în conformitate cu prevederile prezentei legi și, după caz, ale Legii nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, cu condiția ca respectivele servicii și activități să fie incluse în autorizația acordată firmei de investiții sau instituției de credit în statul membru de origine. Serviciile auxiliare pot fi prestate numai împreună cu un serviciu de investiții și/sau o activitate de investiții.

(2) Comisia Națională nu poate impune firmelor de investiții sau instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) obligații suplimentare în ceea ce privește organizarea și funcționarea sucursalei unei firme de investiții sau a unei instituții de credit pentru care a primit o notificare însoțită de informații similare celor prevăzute la art. 68 alin. (2) sau (8) de la o autoritate competentă din alt stat membru, cu condiția respectării cerințelor prevăzute de prezentul articol.

(3) Firmele de investiții și instituțiile de credit din statele membre prevăzute la alin. (1) se înscriu în Registrul CNPF.

(4) În cazul în care firma de investiții dintr-un stat membru apelează la un agent delegat situat în Republica Moldova, acesta este asimilat sucursalei firmei de investiții de pe teritoriul Republicii Moldova, dacă aceasta a fost înființată, și este supus, în orice situație, dispozițiilor prezentei legi referitoare la sucursale.

(5) Sucursala firmei de investiții prevăzute la alin. (1) poate fi înființată și își poate începe activitatea pe teritoriul Republicii Moldova de la data primirii de către firma de investiții a unei comunicări din partea Comisiei Naționale sau, în absența unei astfel de comunicări, în termen de cel mult două luni de la data transmiterii către Comisia Națională a comunicării prevăzute la alin. (2) de către autoritatea competentă a statului membrului de origine. Aceeași regulă se aplică agenților delegați utilizați de instituțiile de credit prevăzute la alin. (1).

(6) Sucursala unei firme de investiții sau a unei instituții de credit dintr-un stat membru respectă obligațiile de conduită și cerințele prevăzute la art. 50 alin. (5) și la art. 51–59 din prezenta lege, precum și cele prevăzute la art. 14–26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Comisia Națională se asigură că sucursala își îndeplinește aceste obligații.

(7) Comisia Națională este abilitată să examineze măsurile instituite de sucursală și să solicite modificarea lor, dacă o asemenea modificare este strict necesară pentru a permite Comisiei Naționale să verifice respectarea de către sucursala din Republica Moldova a unei firme de investiții sau a unei instituții de credit dintr-un stat membru a obligațiilor prevăzute la alin. (6) în ceea ce privește serviciile prestate și/sau activitățile desfășurate pe teritoriul Republicii Moldova.

(8) În cazul în care o firmă de investiții autorizată într-un alt stat membru a înființat o sucursală pe teritoriul Republicii Moldova, ulterior notificării către Comisia Națională, autoritatea competentă a statului membru de origine a acestei firme de investiții poate proceda, în exercitarea responsabilităților sale, la verificări la fața locului la această sucursală.

Secțiunea a 2-a Prestarea serviciilor și activităților de investiții în raport cu țările terțe

71

Articolul 71. Autorizarea și înregistrarea societăților din țări terțe

(1) O societate dintr-o țară terță care intenționează să presteze servicii de investiții sau să desfășoare activități de investiții, cu sau fără servicii auxiliare, pentru clienți de retail sau clienții profesioniști, în sensul art. 49, pe teritoriul Republicii Moldova, este obligată să constituie o sucursală în Republica Moldova și să obțină în prealabil autorizația eliberată de Comisia Națională în condițiile prevăzute de prezentul articol.

(2) Sucursala prevăzută la alin. (1) poate fi autorizată de Comisia Națională în baza unei cereri depuse de societatea din țara terță și cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) serviciile pentru care se solicită autorizarea sunt supuse autorizării și supravegherii în țara terță în care este stabilită societatea, iar societatea solicitantă este autorizată în mod corespunzător, Comisia Națională ținând seama de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) în contextul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului;

b) între Comisia Națională și autoritățile de supraveghere competente din țara terță în care este stabilită societatea există acorduri de cooperare care includ dispoziții ce reglementează schimbul de informații în scopul menținerii integrității pieței și protejării investitorilor;

c) sucursala deține nivelul capitalului minim inițial prevăzut de legislația privind supravegherea prudențială a societăților de servicii de investiții financiare, de care dispune liber;

d) sunt numite una sau mai multe persoane responsabile cu administrarea sucursalei, care respectă cerințele prevăzute la art. 20;

e) țara terță în care este stabilită societatea a semnat un acord cu Republica Moldova, care respectă pe deplin standardele prevăzute la art. 26 din Convenția-model a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și asigură un schimb de informații eficiente în domeniul fiscal, inclusiv, dacă există, acorduri fiscale multilaterale;

f) societatea aparține unui sistem de compensare pentru investitori autorizat sau recunoscut în statele membre.

(3) Serviciile sau activitățile de investiții care pot fi prestate prin intermediul sucursalei din Republica Moldova sunt prevăzute în autorizația acordată de Comisia Națională și nu pot exceda obiectul de activitate al societății din țara terță autorizate de autoritatea competentă din țara terță.

(4) Sucursala societății dintr-o țară terță autorizată în conformitate cu prevederile prezentei legi este înscrisă în Registrul CNPF.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor prezentului articol, serviciile sau activitățile de investiții, cu sau fără servicii auxiliare, pot fi prestate în beneficiul contrapărților eligibile și al clienților profesioniști stabiliți în Republica Moldova de către o societate dintr-o țară terță, cu sau fără înființarea unei sucursale, în cazul în care este înregistrată în registrul societăților din țările terțe ținut de Comisia Națională. Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile și procedura de înregistrare, precum și obligațiile aplicabile persoanelor înregistrate potrivit prezentului alineat.

72

Articolul 72. Obligația de a furniza informații

Societatea dintr-o țară terță care intenționează să obțină autorizația pentru prestarea oricăror servicii de investiții și/sau desfășurarea activităților de investiții, cu sau fără servicii auxiliare, pe teritoriul Republicii Moldova prin înființarea unei sucursale furnizează Comisiei Naționale următoarele informații și documente:

a) denumirea autorității competente responsabile cu supravegherea societății în țara terță. În cazul în care supravegherea este exercitată de mai multe autorități, se furnizează detalii privind competențele fiecăreia;

b) informații complete privind societatea, inclusiv denumirea, forma juridică, sediul social și adresa, membrii organului de conducere, acționarii semnificativi, precum și un program de activitate care să indice serviciile și/sau activitățile de investiții și serviciile auxiliare care urmează a fi prestate sau desfășurate și structura organizatorică a sucursalei, inclusiv descrierea tuturor externalizărilor către terți a unor funcții operaționale esențiale;

c) identitatea persoanelor responsabile cu administrarea sucursalei și documentele justificative care atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 20;

d) informații privind capitalul inițial de care dispune liber sucursala.

73

Articolul 73. Acordarea autorizației și condițiile de desfășurare a activității

(1) Comisia Națională acordă autorizație sucursalei unei societăți dintr-o țară terță care a înființat sau intenționează să înființeze sucursală în Republica Moldova numai în cazul în care constată că:

a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 71;

b) sucursala societății dintr-o țară terță va putea să respecte prevederile alin. (3)–(7).

(2) Comisia Națională acordă autorizație sucursalei unei societăți dintr-o țară terță sau respinge cererea în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii. Dispozițiile art. 13 alin. (7)–(9) se aplică în mod corespunzător.

(3) Sucursala societății dintr-o țară terță autorizată potrivit alin. (1) respectă obligațiile prevăzute la art. 35–58, art. 59 alin. (1), art. 101–110, prevederile cap. IV din prezentul titlu și ale cap. III din titlul III. Sucursala respectă, de asemenea, măsurile și actele normative adoptate în conformitate cu aceste dispoziții. Sucursala este supravegheată de către Comisia Națională în ceea ce privește respectarea acestor obligații.

(4) Comisia Națională nu impune obligații suplimentare în ceea ce privește organizarea și funcționarea sucursalei pentru aspectele reglementate prin prezenta lege și nu oferă sucursalelor societăților din țări terțe un tratament mai favorabil decât societăților din statele membre.

(5) Sucursala societății dintr-o țară terță autorizată în conformitate cu prevederile alin. (1) își poate promova serviciile prin toate mijloacele de comunicare disponibile în Republica Moldova, cu respectarea regulilor de publicitate stabilite de legislație, inclusiv poate efectua publicitate prin intermediul unor site-uri web aflate în proprietatea unei alte persoane decât societatea din țara terță și care permit redirecționarea potențialului client către site-ul web al sucursalei.

(6) Comisia Națională notifică anual ESMA cu privire la lista sucursalelor societăților din țări terțe care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova.

(7) Sucursala societății dintr-o țară terță care este autorizată în conformitate cu prevederile alin. (1) raportează anual Comisiei Naționale următoarele informații:

a) amploarea și sfera de cuprindere a serviciilor și activităților desfășurate de sucursala din Republica Moldova;

b) în cazul societăților dintr-o țară terță care desfășoară activitatea de tranzacționare pe cont propriu – expunerea lor lunară minimă, medie și maximă la contrapărți din UE;

c) în cazul societăților dintr-o țară terță care furnizează unul sau ambele servicii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. f) – valoarea totală a instrumentelor financiare care provin de la contrapărți din UE și care au fost subscrise sau plasate cu angajament ferm în ultimele 12 luni;

d) cifra de afaceri și activele totale corespunzătoare serviciilor și activităților prevăzute la lit. a);

e) o descriere detaliată a măsurilor de protecție a investitorilor de care beneficiază clienții sucursalei, inclusiv a drepturilor clienților care rezultă din sistemul de compensare a investitorilor prevăzut la art. 71 alin. (2) lit. f);

f) politica de gestionare a riscurilor și măsurile aplicate de sucursală pentru serviciile și activitățile prevăzute la lit. a);

g) mecanismele de guvernanță, inclusiv persoanele care dețin funcții-cheie pentru activitățile sucursalei;

h) orice altă informație pe care Comisia Națională o consideră necesară pentru facilitarea monitorizării cuprinzătoare a activităților sucursalei.

(8) Comisia Națională comunică ESMA, la cererea acesteia, următoarele informații:

a) toate autorizațiile pentru sucursalele autorizate în conformitate cu prevederile alin. (1) și modificările ulterioare ale acestor autorizații;

b) amploarea și sfera de cuprindere a serviciilor și activităților desfășurate de o sucursală autorizată în Republica Moldova;

c) cifra de afaceri și activele totale corespunzătoare serviciilor și activităților prevăzute la lit. b);

d) numele grupului dintr-o țară terță din care face parte o sucursală autorizată.

(9) Comisia Națională, autoritățile competente ale entităților care fac parte din același grup ca sucursalele societăților din țări terțe autorizate în conformitate cu prevederile alin. (1), ESMA și Autoritatea Bancară Europeană cooperează îndeaproape pentru a se asigura că toate activitățile grupului respectiv în UE sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, coerente și eficace.

74

Articolul 74. Retragerea autorizației

(1) Comisia Națională retrage autorizația sucursalei unei societăți dintr-o țară terță în cazul în care:

a) societatea din țara terță, din motive neîntemeiate, nu utilizează autorizația în termen de 12 luni;

b) societatea din țara terță renunță în mod expres la autorizație;

c) societatea din țara terță nu a furnizat niciun serviciu de investiții sau nu a desfășurat nicio activitate de investiții în ultimele 6 luni;

d) autorizația sucursalei a fost obținută de societatea din țara terță în temeiul unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

e) societatea din țara terță sau sucursala nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației;

f) societatea din țara terță sau sucursala a încălcat grav și sistematic dispozițiile prezentei legi în ceea ce privește condițiile de funcționare pentru firmele de investiții aplicabile societăților dintr-o țară terță;

g) societatea din țara terță hotărăște dizolvarea și lichidarea sucursalei respective;

h) sucursala sau societatea din țara terță este implicată în activități de spălare a banilor sau sucursala încalcă cerințele de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului;

i) în privința societății din țara terță a fost emisă o hotărâre judecătorească sau un act echivalent de intentare a procedurii de insolvabilitate;

j) societatea a săvârșit alte încălcări pentru care legea prevede retragerea autorizației.

(2) La aprecierea caracterului grav și sistematic al încălcării prevăzute la alin. (1) lit. f), Comisia Națională ia în considerare, dar fără a se limita la acestea, următoarele:

a) numărul, natura sancțiunilor și valoarea amenzilor aplicate sucursalei sau membrilor organelor de conducere din cadrul acesteia, în ultimele 36 de luni, raportat la momentul realizării analizei;

b) frecvența încălcării;

c) măsura în care, prin acțiunile/inacțiunile întreprinse, sucursala a indus risc sistemic sau a afectat încrederea investitorilor;

d) măsura în care faptele constatate au facilitat sau au contribuit la facilitarea unor fapte încadrate în categoria abuz de piață;

e) măsura în care, prin acțiunile/inacțiunile întreprinse, sucursala a cauzat prejudicii asupra activelor investitorilor;

f) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate.

75

Articolul 75. Furnizarea de servicii la inițiativa exclusivă a clientului

(1) În cazul în care un client de retail sau un client profesionist, în sensul art. 49, stabilit sau situat pe teritoriul Republicii Moldova inițiază în mod exclusiv furnizarea unui serviciu sau desfășurarea unei activități de investiții de către o societate dintr-o țară terță, cerința privind autorizația prevăzută la art. 71 nu se aplică furnizării serviciului sau desfășurării activității respective de către societatea din țara terță pentru persoana în cauză, niciunei relații legate în mod specific de furnizarea serviciului sau desfășurarea activității respective.

(2) Fără a aduce atingere relațiilor intragrup, în cazul în care o societate dintr-o țară terță, inclusiv prin intermediul unei entități care acționează în numele acesteia sau care are legături strânse cu o astfel de societate dintr-o țară terță ori cu orice altă persoană care acționează în numele unei astfel de entități, contactează clienți sau clienți potențiali din Republica Moldova, aceasta nu se consideră a fi un serviciu furnizat la inițiativa exclusivă a clientului.

(3) O inițiativă a unui client, astfel cum se menționează la alin. (1), nu îndreptățește societatea dintr-o țară terță să comercializeze noi categorii de produse de investiții sau de servicii de investiții către respectivul client în alt mod decât prin sucursală.

76

Articolul 76. Înființarea sucursalelor pe teritoriul unui stat terț

(1) Firma de investiții poate presta serviciile și/sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare, prevăzute în autorizația eliberată de Comisia Națională într-o țară terță prin înființarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei legi, toate sediile înființate pe teritoriul unei țări terțe sunt considerate o singură sucursală.

(2) Înființarea unei sucursale într-o țară terță este supusă aprobării prealabile a Comisiei Naționale, conform actelor normative emise de aceasta.

(3) Comisia Națională respinge cererea de aprobare a înființării sucursalei dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de firma de investiții, consideră că:

a) firma de investiții nu dispune de un management adecvat sau de o situație financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfășurată prin intermediul sucursalei;

b) cadrul normativ existent în țara terță și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Comisia Națională a funcțiilor sale de supraveghere;

c) firma de investiții nu îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta lege sau de actele normative emise pentru executarea acesteia.

(4) Orice modificare a elementelor examinate de Comisia Națională la aprobarea înființării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Comisiei Naționale.

TITLUL III LOCURILE DE TRANZACȚIONARE

Capitolul I PIEȚELE REGLEMENTATE ȘI OPERATORII DE PIAȚĂ

Secțiunea 1 Autorizarea și retragerea autorizației

77

Articolul 77. Dispoziții generale privind piețele reglementate și operatorii de piață

(1) Piețele reglementate pot fi administrate și/sau exploatate de operatorii de piață în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative ale Comisiei Naționale.

(2) Comisia Națională reglementează și supraveghează activitatea operatorului de piață și a piețelor reglementate, inclusiv activitățile aferente administrării și exploatării piețelor reglementate, pentru a verifica corespunderea cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative ale Comisiei Naționale.

(3) Operatorul de piață are obligația de a asigura și de a supraveghea respectarea, de către piața reglementată pe care o administrează, a cerințelor aplicabile prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia. Operatorul de piață este abilitat să exercite drepturile corespunzătoare pieței reglementate pe care o administrează în temeiul prezentei legi.

(4) Operatorii de piață se constituie sub forma juridică de organizare de societăți pe acțiuni conform legislației cu privire la societățile pe acțiuni și prezentei legi. Dispozițiile Legii nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni și ale altor legi pot fi aplicate operatorilor de piață doar în măsura în care nu contravin normelor stabilite de prezenta lege.

(5) Sediul operatorului de piață trebuie să fie situat pe teritoriul Republicii Moldova și indicat în statutul său.

(6) Se interzice oricărei persoane, alta decât o persoană autorizată sau înregistrată în conformitate cu prezenta lege, să utilizeze sintagmele „bursă”, „piață reglementată”, „sistem de tranzacționare” și derivatele acestora cu referire la instrumentele financiare în denumirile proprii, în sistemele multilaterale create, în mărcile și materialele ei promoționale, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități specifice unui operator de piață.

(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică relațiilor reglementate de legislația cu privire la bursele de mărfuri.

(8) Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației privind prevenirea și sancționarea abuzului de piață, dispozițiile legale imperative care reglementează tranzacțiile efectuate în cadrul sistemelor pieței reglementate sunt cele ale statului membru de origine al pieței reglementate respective.

(9) Operatorii de piață identificați în calitate de furnizori de servicii în conformitate cu Legea nr. 48/2023 privind securitatea cibernetică sunt responsabili de îndeplinirea obligațiilor privind asigurarea securității cibernetice prevăzute de legea respectivă.

(10) Supravegherea și controlul de stat al respectării de către operatorii de piață a obligațiilor menționate la alin. (9) sunt exercitate de către autoritatea competentă la nivel național în domeniul securității cibernetice în conformitate cu Legea nr. 48/2023 privind securitatea cibernetică.

(11) Pe toată durata desfășurării activității sale, operatorul de piață:

a) respectă condițiile de autorizare;

b) informează Comisia Națională despre orice modificare semnificativă a condițiilor inițiale de autorizare;

c) prezintă Comisiei Naționale datele, rapoartele, informațiile și documentele solicitate de Comisia Națională, periodic sau la cerere, în termenele stabilite de legislația aplicabilă;

d) dezvăluie public informația necesară, în conformitate cu condițiile și termenele stabilite de legislația aplicabilă;

e) informează imediat Comisia Națională despre orice încălcare semnificativă a legislației referitoare la operațiuni și/sau la activități de manipulare, de abuz de piață sau de altă natură care poate afecta stabilitatea pieței.

78

Articolul 78. Autorizarea ca piață reglementată

(1) Administrarea și exploatarea unei piețe reglementate sunt permise operatorului de piață doar dacă acesta a obținut, înainte de începerea activității, autorizația de piață reglementată, eliberată de Comisia Națională.

(2) Autorizația de piață reglementată se eliberează operatorului de piață separat pentru fiecare piață reglementată pe care acesta o administrează sau o exploatează.

(3) Comisia Națională acordă autorizația de piață reglementată numai dacă este pe deplin convinsă că atât operatorul, cât și sistemele pieței reglementate satisfac cel puțin cerințele prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise în aplicarea acesteia.

(4) Pentru obținerea autorizației de piață reglementată, solicitantul depune la Comisia Națională, în modul stabilit prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi, o cerere scrisă, la care anexează documentele și informațiile aferente, după cum urmează:

a) documentele de constituire ale operatorului de piață;

b) informațiile și documentele privind capitalul propriu, respectiv capitalul inițial al operatorului de piață, care trebuie să fie cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi. Acest nivel nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei moldovenești a 1 milion de euro calculat la cursul oficial al leului moldovenesc la data depunerii cererii;

c) programul de activitate, din care să rezulte, printre altele, tipurile de operațiuni avute în vedere și structura organizatorică, precum și procedurile, mecanismele, dotarea tehnică și sistemele instituite, pentru a permite Comisiei Naționale să poată verifica dacă piața reglementată a adoptat toate măsurile necesare pentru respectarea obligațiilor prevăzute de prezenta lege;

d) informațiile și documentele privind structura de proprietate a operatorului de piață, inclusiv identitatea persoanelor care sunt în măsură să exercite o influență semnificativă asupra administrării pieței reglementate, precum și mărimea participațiilor acestora;

e) informațiile privind identitatea persoanelor din cadrul operatorului de piață care vor conduce efectiv activitățile și operațiunile pieței reglementate și documentele care atestă îndeplinirea cerințelor de calificare, experiență profesională și reputație prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia;

f) proiectul regulilor pieței reglementate;

g) orice alte informații și documente prevăzute în actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(5) În procesul de autorizare a unei piețe reglementate, persoana sau persoanele din cadrul operatorului de piață care conduc efectiv activitățile și operațiunile unei piețe reglementate deja autorizate în conformitate cu prezenta lege sau legislația unui stat membru este considerată/sunt considerate că respectă cerințele prevăzute la art. 85 alin. (1).

(6) Comisia Națională acordă autorizația de piață reglementată sau respinge cererea în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și informațiile prevăzute la alin. (4). Dispozițiile art. 13 alin. (7)–(9) se aplică în mod corespunzător.

(7) În scopul prezentei legi și fără a aduce atingere dreptului Comisiei Naționale de a aplica sancțiuni și măsuri sancționatoare membrilor organului de conducere al operatorului de piață în cazurile prevăzute de prezenta lege, persoanele care asigură conducerea efectivă a activității pieței reglementate specificate la alin. (4) lit. e) sunt asimilate membrilor organului de conducere al operatorului de piață.

(8) Cererea de eliberare a autorizației poate fi retrasă de solicitant înainte de eliberarea autorizației sau de respingerea cererii.

(9) Autorizația de piață reglementată se eliberează pe un termen nedeterminat și nu poate fi transferată unei alte persoane.

(10) Taxa de eliberare a autorizației de piață reglementată este de 20 000 de lei moldovenești, care se varsă în bugetul Comisiei Naționale de către operatorul de piață în termen de cel mult 10 zile de la data aprobării deciziei de eliberare a autorizației.

(11) Conform deciziei operatorului de piață, se admite acordarea unei denumiri generice pieței reglementate, diferite sau identice cu denumirea operatorului de piață. Denumirea pieței reglementate se indică în autorizația de piață reglementată.

(12) La eliberarea autorizației de piață reglementată, Comisia Națională include informația respectivă în Registrul CNPF.

(13) Comisia Națională verifică, în mod regulat și în orice moment, dacă operatorul de piață și piața reglementată îndeplinesc condițiile care au stat la baza autorizării.

(14) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de autorizare, precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

79

Articolul 79. Respingerea cererii de acordare a autorizației

Dispozițiile art. 15 se aplică în mod corespunzător cererii de acordare a autorizației de piață reglementată.

80

Articolul 80. Retragerea autorizației

(1) Dispozițiile art. 16 se aplică în mod corespunzător autorizațiilor de piață reglementată și operatorilor de piață.

(2) Decizia de retragere a autorizației intră în vigoare la data și ora exactă a adoptării deciziei, prevăzute în aceasta.

(3) De la data și ora intrării în vigoare a deciziei de retragere a autorizației, nu mai pot fi efectuate operațiuni cu instrumente financiare pe piața respectivă. Ordinele de tranzacționare înregistrate de participanți și încă neexecutate până la acel moment devin nule de drept, iar instrumentele financiare, sumele cuvenite și comisioanele încasate se restituie.

(4) Tranzacțiile executate până la data și ora precizată în decizia de retragere a autorizației operatorului de piață sunt finalizate la scadențele lor, participanții fiind ținuți să respecte clauzele contractelor încheiate cu investitorii acestora.

(5) Comisia Națională notifică ESMA cu privire la orice retragere a unei autorizații de piață reglementată.

81

Articolul 81. Registrul piețelor reglementate

(1) Comisia Națională întocmește, menține și actualizează Registrul piețelor reglementate pentru care este autoritate competentă și îl publică pe site-ul său web oficial.

(2) Registrul prevăzut la alin. (1), precum și orice modificare a acestuia, se comunică celorlalte autorități competente ale statelor membre și ESMA.

Secțiunea a 2-a Cerințele privind organul de conducere și acționariatul operatorului de piață

82

Articolul 82. Organul de conducere

Dispozițiile art. 17 alin. (1)–(4) se aplică în mod corespunzător operatorilor de piață.

83

Articolul 83. Consiliul operatorului de piață

(1) Consiliul operatorului de piață îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional de conducere și este responsabil de activitatea operatorului de piață per ansamblu.

(2) Consiliul operatorului de piață:

a) definește și supraveghează implementarea mecanismelor de guvernanță care să asigure administrarea eficientă și prudentă a operatorului de piață, inclusiv separarea responsabilităților în cadrul acestuia și prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care să promoveze integritatea pieței. Consiliul asigură colaborarea eficientă a operatorului de piață cu Comisia Națională;

b) monitorizează și evaluează periodic eficacitatea mecanismelor de guvernanță ale operatorului de piață și adoptă măsurile corespunzătoare pentru a remedia eventualele deficiențe;

c) îndeplinește orice alte atribuții care decurg din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, din prezenta lege sau din actele normative emise pentru executarea acesteia.

(3) Consiliul are acces adecvat la informațiile și documentele necesare pentru supravegherea și monitorizarea procesului decizional al organului de conducere.

84

Articolul 84. Organul executiv al operatorului de piață

(1) Organul executiv exercită funcția de conducere curentă a operatorului de piață sub supravegherea directă a consiliului și gestionează eficient și prudent activitatea operatorului de piață, în conformitate cu Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, prezenta lege sau actele normative emise pentru executarea acesteia.

(2) În exercitarea atribuțiilor conferite, membrii organului executiv pot acționa împreună sau separat, astfel cum este prevăzut în reglementările interne ale operatorului de piață.

85

Articolul 85. Aplicarea principiilor de guvernanță

(1) Fiecare dintre membrii organului de conducere al oricărui operator de piață trebuie să dispună, în orice moment, de o reputație suficient de bună, să posede suficiente cunoștințe, competențe și experiență pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(2) Componența organului de conducere trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante.

(3) Operatorul de piață se asigură că persoanele desemnate în funcția de membru al organului de conducere îndeplinesc permanent cerințele prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia.

(4) Membrii organului de conducere îndeplinesc în special următoarele cerințe:

a) toți membrii organului de conducere trebuie să aloce timp suficient pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin;

b) organul de conducere posedă, în ansamblul său, cunoștințele, competențele și experiența adecvate pentru a putea înțelege activitățile operatorului de piață, inclusiv principalele riscuri;

c) fiecare membru al organului de conducere acționează cu onestitate, integritate și gândire independentă pentru a evalua și a contesta în mod eficient deciziile conducerii superioare atunci când este necesar și pentru a superviza și monitoriza în mod eficient procesul decizional.

(5) În aplicarea alin. (4) lit. a), numărul funcțiilor pe care o persoană le poate deține în alte entități în același timp se stabilește în funcție de circumstanțele individuale, precum și de natura, amploarea și complexitatea activităților operatorului de piață.

(6) În cazul operatorilor de piață considerați semnificativi din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne, precum și al naturii, amplorii și complexității activităților desfășurate, membrii organului de conducere, atunci când cumulează mai multe funcții, nu se pot afla în mai mult decât una dintre următoarele situații:

a) exercită o funcție de membru al organului executiv sau altă funcție de conducere similară concomitent cu două funcții de membru al consiliului sau alte două funcții neexecutive similare;

b) exercită concomitent patru funcții de membru al consiliului sau alte patru funcții neexecutive similare.

Prevederile prezentului alineat nu se aplică persoanelor desemnate în calitate de reprezentanți ai statului sau ai statelor membre în organele de conducere ale persoanelor juridice.

(7) În scopul aplicării alin. (5) și (6):

a) se consideră ca fiind o singură funcție de conducere toate funcțiile de membru al organului executiv sau de membru al consiliului ori similare acestora deținute în cadrul aceluiași grup sau în cadrul entităților în care operatorul de piață deține o participație calificată;

b) funcțiile deținute în organizații sau entități care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu trebuie avute în vedere.

(8) La cererea justificată a operatorului de piață, Comisia Națională poate aproba deținerea unei funcții suplimentare de membru al consiliului sau a unei funcții neexecutive similare de către membrii organului de conducere al unui operator de piață, ținându-se cont de complexitatea atribuțiilor conferite de toate funcțiile deținute de aceste persoane.

(9) Comisia Națională informează periodic ESMA în legătură cu aprobările eliberate în condițiile alin. (8).

(10) Operatorii de piață alocă resurse umane și financiare adecvate pentru integrarea și formarea membrilor organului de conducere.

(11) Operatorul de piață trebuie să folosească o gamă largă de calități și competențe în cazul în care recrutează membrii organului de conducere și, în acest sens, să elaboreze și să pună în aplicare o politică de promovare a diversității în cadrul organului de conducere.

(12) Fiecare dintre membrii organului de conducere al unui operator de piață este supus procedurii de notificare către Comisia Națională anterior începerii exercitării atribuțiilor, notificarea urmând a fi depusă cu cel puțin 45 de zile lucrătoare înainte de data preluării efective a funcției, în condițiile și potrivit procedurii stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(13) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii notificării prevăzute la alin. (12), însoțită de toate documentele și informațiile prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi, Comisia Națională poate formula obiecții față de numirea persoanei în funcție și poate dispune aplicarea uneia sau mai multor măsuri de supraveghere necesare pentru asigurarea conformității cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia. Prin derogare de la art. 60 alin. (4) din Codul administrativ nr. 116/2018, dacă este necesară o examinare suplimentară sau este nevoie de mai mult timp pentru prelucrarea informațiilor și documentelor, termenul prevăzut de prezentul alineat poate fi prelungit cu cel mult 15 zile lucrătoare, cu notificarea operatorului de piață. În lipsa formulării unor obiecții în termenul prevăzut la prezentul alineat, persoana notificată poate prelua și exercita atribuțiile aferente funcției.

(14) Comisia Națională analizează în ce măsură sunt respectate condițiile minime prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia, evaluează toate circumstanțele și informațiile legate de activitatea, reputația și de experiența membrilor organului de conducere al unui operator de piață și decide dacă cerințele prevăzute de prezenta lege sunt îndeplinite atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.

(15) În cazul în care, în orice moment, Comisia Națională constată că oricare dintre membrii organului de conducere al unui operator de piață nu îndeplinește cerințele stabilite de prezentul articol, aceasta dispune, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri de supraveghere:

a) interzice numirea persoanei vizate în funcție, în cazul în care constatarea are loc anterior preluării efective a funcției;

b) solicită operatorului de piață revocarea persoanei din funcție, în termenul stabilit de Comisia Națională;

c) solicită operatorului de piață adoptarea măsurilor suplimentare necesare pentru a asigura că persoana respectivă este sau devine adecvată pentru exercitarea funcției respective.

(16) Operatorul de piață include în contractele, inclusiv în contractele individuale de muncă, încheiate cu membrii organelor de conducere clauze care să asigure posibilitatea respectării de către operatorul de piață a cerințelor prevăzute de prezentul articol, inclusiv fără plata salariului suplimentar și altor plăți de stimulare și compensare în astfel de cazuri.

(17) Cerințele aplicabile membrilor organului de conducere și persoanelor care dețin funcții-cheie, procedura de notificare, precum și alte condiții necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol se stabilesc prin actele normative ale Comisiei Naționale.

86

Articolul 86. Comitetele specializate ale consiliului operatorului de piață

(1) Consiliul operatorului de piață este în drept, iar în cazurile prevăzute de lege și actele normative emise pentru executarea acesteia, este obligat să înființeze și să dispună de comitete specializate.

(2) Operatorii de piață care sunt semnificativi din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne, precum și al naturii, amplorii și complexității activităților desfășurate înființează și dispun de un comitet de nominalizare, compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcție executivă în cadrul operatorului de piață respectiv.

(3) Fără a aduce atingere responsabilităților atribuite membrilor consiliului operatorilor de piață, comitetul de nominalizare are, cel puțin, următoarele atribuții:

a) identifică și recomandă spre aprobare organului de conducere sau adunării generale a acționarilor candidați pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul organului de conducere;

b) evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, structura, mărimea, componența și performanța organului de conducere și formulează recomandări acestuia cu privire la eventuale modificări;

c) evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, cunoștințele, competențele și experiența fiecărui membru al organului de conducere și ale organului de conducere în ansamblul său și raportează organului de conducere în mod corespunzător;

d) revizuiește periodic politica organului de conducere în ceea ce privește selecția și numirea membrilor organului executiv și face recomandări consiliului;

e) elaborează și pune în aplicare politica de promovare a diversității în cadrul organului executiv și al consiliului operatorului de piață.

(4) În scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (3) lit. a) și b), comitetul de nominalizare:

a) evaluează echilibrul de cunoștințe, competențe, diversitate și experiență în cadrul organului de conducere;

b) pregătește o descriere a rolurilor și a capacităților în vederea numirii într-un anumit post și evaluează așteptările în ceea ce privește timpul alocat în acest sens;

c) decide cu privire la un obiectiv de reprezentare a genului subreprezentat în cadrul organului de conducere și elaborează reguli privind modul de creștere a reprezentării genului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectivul obiectiv.

(5) În îndeplinirea sarcinilor sale, comitetul de nominalizare:

a) ține cont, în măsura în care este posibil și în mod permanent, de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau grup mic de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor operatorului de piață în ansamblu;

b) poate utiliza orice tip de resurse pe care le consideră adecvate, inclusiv consultanță externă.

(6) Alte atribuții, funcțiile și responsabilitățile comitetului de nominalizare, precum și cerințele față de membrii comitetului pot fi stabilite prin actele normative ale Comisiei Naționale.

87

Articolul 87. Cerințe aplicabile persoanelor care exercită o influență semnificativă asupra administrării pieței reglementate

(1) Persoanele care sunt în măsură să exercite, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acționează în mod concertat, o influență semnificativă asupra administrării pieței reglementate respectă criteriile prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia privind evaluarea caracterului adecvat al potențialului achizitor.

(2) Se prezumă că exercită o influență semnificativă asupra administrării pieței reglementate persoanele care, în mod individual sau acționând concertat, dețin, direct ori indirect, cel puțin 10 % din capitalul social sau din drepturile de vot ale operatorului de piață.

(3) Prevederile art. 23–32 se aplică corespunzător acționarilor operatorului de piață și procedurii de evaluare și aprobare prealabilă a persoanelor care pot exercita o influență semnificativă asupra administrării pieței reglementate.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor art. 27, Comisia Națională refuză, prin decizie motivată, aprobarea propunerilor de modificare a participațiilor deținute de persoanele care controlează operatorul de piață în cazul în care există motive obiective și probate de a estima că schimbarea propusă ar risca să compromită administrarea corectă și prudentă a pieței reglementate.

(5) Operatorul de piață al pieței reglementate:

a) furnizează Comisiei Naționale și face publice informații privind structura acționariatului operatorului de piață și în special informații cu privire la datele de identificare ale persoanelor care sunt în măsură să exercite o influență semnificativă asupra organului de conducere al operatorului de piață, precum și valoarea participațiilor deținute de aceste persoane;

b) identifică și informează Comisia Națională, de îndată ce ia cunoștință, despre orice transfer de proprietate care antrenează o schimbare a identității persoanelor care exercită o influență semnificativă asupra funcționării pieței reglementate.

Secțiunea a 3-a Organizarea și funcționarea operatorilor de piață și a piețelor reglementate

88

Articolul 88. Cerințele generale privind activitatea operatorilor de piață

(1) Operatorul de piață care administrează o piață reglementată:

a) adoptă măsuri pentru a identifica în mod clar și a gestiona efectele potențial dăunătoare pentru funcționarea pieței reglementate sau pentru membrii ori participanții la aceasta ale oricărui conflict de interese apărut între interesele operatorului de piață, ale acționarilor săi și, respectiv, ale organului de conducere al operatorului de piață și funcționarea corectă a pieței reglementate, în special în cazul în care un astfel de conflict de interese riscă să compromită exercitarea oricăror funcții delegate pieței reglementate de Comisia Națională;

b) se asigură că piața reglementată este dotată în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care este expusă, inclusiv pentru gestionarea riscurilor TIC, în conformitate cu cerințele legislației în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar;

c) instituie măsuri și sisteme adecvate pentru identificarea tuturor riscurilor semnificative care îi pot compromite funcționarea și aplică măsuri eficiente de diminuare a riscurilor respective;

d) adoptă reguli și proceduri transparente și nediscreționare care să asigure o tranzacționare echitabilă și ordonată și care să fixeze criterii obiective în vederea executării eficiente a ordinelor;

e) instituie mecanisme ce vizează facilitarea finalizării eficiente și la timp a tranzacțiilor executate în cadrul sistemelor sale;

f) dispune, în momentul autorizării și ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcționarea ordonată a pieței, ținând seama de natura și de amploarea tranzacțiilor încheiate pe piața reglementată, precum și de gama și de nivelul riscurilor la care aceasta este expusă;

g) dispune de mecanisme prin care să se asigure că îndeplinește standardele de calitate a datelor, în conformitate cu prevederile actelor normative ale Comisiei Naționale;

h) are cel puțin trei membri sau utilizatori activi în mod real, fiecare dintre aceștia având posibilitatea de a interacționa cu toți ceilalți în ceea ce privește formarea prețurilor;

i) respectă cerințele impuse de actele normative emise pentru executarea prezentei legi, inclusiv cerințele cu privire la condițiile generale în care se vor desfășura tranzacțiile cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe piața reglementată, precum și regulile privind transparența și protecția investitorilor.

(2) Se interzice operatorilor de piață să execute ordinele unui client prin angajarea capitalurilor proprii și să se implice în cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu pe piețele reglementate pe care aceștia le exploatează.

(3) Operatorul de piață care administrează o piață reglementată transmite Comisiei Naționale:

a) în prealabil, cu cel puțin 5 zile lucrătoare până la ținerea adunărilor generale ale acționarilor și a ședințelor consiliului societății, ordinea de zi propusă, documentele ce confirmă convocarea adunării generale a acționarilor sau a ședinței consiliului societății, cu anexarea documentelor necesare aferente ordinii de zi;

b) copia procesului-verbal al adunării generale a acționarilor sau al ședinței consiliului societății, întocmit în conformitate cu cerințele stabilite de Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni.

89

Articolul 89. Regulile pieței reglementate

(1) Modul de organizare și funcționare a pieței reglementate este stabilit prin reguli proprii emise de către operatorul de piață și acceptate de către Comisia Națională, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actelor normative emise pentru executarea acesteia.

(2) Operatorul de piață se asigură că regulile pieței reglementate pe care o administrează stabilesc condiții clare și norme transparente, nediscriminatorii și nediscreționare privind:

a) procedurile de admitere, aderare, excludere și suspendare a calității de membru sau participant la și de la sistemul de tranzacționare;

b) procedurile de tranzacționare, precum și obligațiile ce trebuie îndeplinite de membrii sau participanții și de persoanele din cadrul acestora care efectuează operațiuni pe piața reglementată;

c) tipurile de tranzacții și de ordine privind instrumentele financiare tranzacționate, precum și modul de executare a ordinelor de tranzacționare;

d) tipurile de instrumente financiare și cerințele față de instrumentele financiare și față de emitenți pentru admiterea instrumentelor financiare la tranzacționare, precum și regulile de suspendare sau retragere a instrumentelor financiare de la tranzacționare;

e) drepturile și obligațiile emitenților de instrumente financiare admiși la tranzacționare;

f) modul de determinare și publicare a prețurilor și a cotațiilor, cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale actelor normative ale Comisiei Naționale;

g) administrarea și diseminarea informațiilor către public;

h) standardele contractuale și depozitarul central sau, după caz, CPC cu care s-a încheiat contractul în vederea decontării/compensării operațiunilor desfășurate pe piața reglementată;

i) mecanismele de securitate și control al sistemelor informatice, pentru asigurarea păstrării în siguranță a datelor și informațiilor stocate, inclusiv în situația unor evenimente de risc;

j) regimurile de pasurile de cotare în cazul acțiunilor, al certificatelor de depozit, al unităților de fond tranzacționate la bursă, al certificatelor și al altor instrumente financiare similare, precum și în cazul oricărui alt instrument financiar;

k) condițiile examinării încălcărilor admise de membrii sau participanții pieței reglementate și de emitenții ale căror instrumente financiare sunt admise spre tranzacționare;

l) condițiile examinării și arbitrării litigiilor dintre membrii și/sau participanții pieței reglementate și/sau emitenții ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată;

m) modul de contestare a deciziilor operatorului de piață.

(3) Prevederile regulilor pieței reglementate trebuie să cuprindă toate drepturile și obligațiile care le revin membrilor sau participanților în temeiul:

a) actelor de constituire, organizare și administrare ale pieței reglementate;

b) regulilor aplicabile activităților de tranzacționare de pe această piață;

c) standardelor profesionale impuse personalului firmelor de investiții sau instituțiilor de credit care operează pe piață;

d) condițiilor aplicabile altor membri sau participanți decât firmele de investiții sau instituțiile de credit, prevăzuți la art. 94 alin. (3);

e) regulilor și procedurilor privind compensarea și decontarea tranzacțiilor încheiate pe piața reglementată;

f) prevederilor actelor legislative și ale actelor normative ale Comisiei Naționale referitoare la piețele reglementate.

(4) Operatorul pieței reglementate modifică, în mod corespunzător, regulile pieței reglementate la solicitarea motivată a Comisiei Naționale, formulată în cadrul procedurii de autorizare sau ulterior, în cazul în care regulile nu corespund prevederilor prezentei legi sau altor dispoziții normative aplicabile.

(5) Regulile pieței reglementate, modificările și completările operate la aceste reguli pot fi aplicate numai după acceptarea lor de către Comisia Națională.

(6) Operatorul de piață prezintă Comisiei Naționale pentru coordonare orice modificări sau completări la regulile pieței reglementate în termen de cel târziu 3 zile lucrătoare de la data aprobării acestora.

90

Articolul 90. Monitorizarea respectării regulilorpieței reglementate și a altor obligații legale

(1) Operatorul de piață instituie și menține mecanisme și proceduri eficiente, inclusiv asigură resursele necesare, pentru monitorizarea regulată a respectării regulilor pieței reglementate și a celorlalte obligații care le revin membrilor sau participanților acesteia.

(2) Operatorul de piață:

1) monitorizează ordinele plasate (inclusiv anulările de ordine) și tranzacțiile încheiate de membrii sau participanții piețelor reglementate, în vederea identificării:

a) încălcărilor regulilor pieței;

b) condițiilor de tranzacționare de natură să afecteze funcționarea ordonată a pieței;

c) conduitei care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul legislației privind abuzul de piață; și

d) oricăror disfuncționalități ale sistemului în legătură cu un instrument financiar;

2) informează imediat Comisia Națională cu privire la orice încălcare gravă a regulilor pieței sau cu privire la orice situație prevăzută la pct. 1) lit. b)–d).

(3) Comisia Națională transmite informațiile prevăzute la alin. (2) pct. 2) către ESMA și autoritățile competente ale statelor membre. În cazul comportamentului prevăzut la alin. (2) pct. 1) lit. c), Comisia Națională transmite informațiile către autoritățile competente ale statelor membre și ESMA numai dacă, pe baza informațiilor disponibile, este convinsă că un astfel de comportament are loc sau a avut loc.

(4) Operatorii de piață furnizează Comisiei Naționale, organelor de anchetă și altor organe competente, fără întârziere nejustificată, toate informațiile pertinente autorităților pentru investigarea abuzurilor de piață în cadrul piețelor reglementate și acordă Comisiei Naționale și organelor competente întregul sprijin pentru investigarea abuzurilor de piață comise în cadrul sau prin intermediul sistemelor pieței reglementate.

(5) Operatorul de piață este în drept să efectueze controale periodice ale membrilor sau ale participanților pieței reglementate în vederea:

a) verificării corespunderii acestora cu cerințele legislației;

b) verificării respectării de către aceștia a regulilor și a altor norme interne ale pieței reglementate;

c) monitorizării condițiilor de efectuare a unor operațiuni și/sau activități de manipulare, de abuz de piață sau de altă natură ce pot afecta stabilitatea pieței.

91

Articolul 91. Reziliența sistemelor și mecanismele de întrerupere a tranzacționării

(1) Operatorul de piață își construiește și menține reziliența operațională în conformitate cu legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar, astfel încât sistemele sale de tranzacționare:

a) să fie reziliente;

b) să aibă capacitate suficientă pentru a face față volumului maxim de ordine și de mesaje preconizat;

c) să poată asigura o tranzacționare ordonată chiar și în condiții de tensiuni majore pe piață;

d) să fie pe deplin testate pentru a asigura întrunirea condițiilor menționate în prezentul articol; și

e) să facă obiectul unor măsuri eficace de asigurare a continuității activității, care să cuprindă o politică și planuri de continuitate a activității și planuri de răspuns și de recuperare în domeniul TIC, instituite în conformitate cu legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar, pentru a asigura continuitatea serviciilor în cazul în care survine o defecțiune a sistemelor sale de tranzacționare.

(2) Operatorul de piață instituie pentru piața reglementată pe care o administrează:

a) acorduri scrise cu toate firmele de investiții care urmăresc aplicarea unei strategii de formare a pieței (market making) pe piața reglementată;

b) programe, strategii sau planuri pentru a se asigura că un număr suficient de firme de investiții participă la astfel de acorduri care le obligă să ofere cotații ferme la prețuri competitive, cu scopul de a furniza lichiditate pieței într-un mod regulat și previzibil, în cazul în care o astfel de obligație corespunde naturii și dimensiunii activității de tranzacționare de pe piața reglementată respectivă.

(3) Acordul menționat la alin. (2) prevede cel puțin:

a) obligațiile firmelor de investiții în legătură cu furnizarea de lichiditate și, dacă este cazul, orice altă obligație care decurge din participarea la programele, strategiile sau planurile menționate la alin. (2) lit. b);

b) orice stimulente în materie de reduceri sau de alt tip de stimulente oferite de către piața reglementată firmei de investiții cu scopul de a furniza lichiditate pieței într-un mod regulat și previzibil și, dacă este cazul, orice alte drepturi acumulate de firmele de investiții drept urmare a participării la programele/strategiile/planurile menționate la alin. (2) lit. b).

(4) Operatorul de piață, pentru piața reglementată pe care o administrează:

a) monitorizează și asigură respectarea de către firmele de investiții a cerințelor acordurilor menționate la alin. (2);

b) informează Comisia Națională cu privire la conținutul acordurilor și furnizează Comisiei Naționale, la cerere, informații detaliate pentru a-i permite acesteia să se asigure de faptul că piața reglementată respectă cerințele prezentului articol.

(5) Regulile unei piețe reglementate trebuie să conțină prevederi care să instituie sisteme, proceduri și mecanisme eficiente pentru a refuza ordinele care depășesc pragurile prestabilite de volum și de preț sau care sunt în mod evident eronate.

(6) Operatorul de piață:

a) se asigură că poate întrerupe sau restricționa temporar tranzacționarea în situații de urgență sau, dacă există o evoluție semnificativă a prețurilor unui instrument financiar pe piața respectivă sau pe o piață conexă în decursul unei perioade scurte de timp, precum și în cazuri excepționale, că poate anula, modifica sau corecta orice tranzacție;

b) asigură că parametrii operațiunilor de întrerupere sau restricționare a tranzacționării sunt calibrați într-un mod adecvat, astfel încât iau în considerare lichiditatea diferitelor categorii și subcategorii de active, modelul de piață și tipurile de utilizatori și sunt suficienți pentru a evita întreruperile semnificative ale continuității activității de tranzacționare;

c) raportează Comisiei Naționale parametrii pentru oprirea tranzacționării și orice modificări semnificative ale acestor parametri;

d) publică pe site-ul său web oficial informații cu privire la împrejurările care conduc la întreruperea sau limitarea tranzacționării și la principiile pe baza cărora se stabilesc principalii parametri tehnici utilizați în acest scop.

(7) Comisia Națională raportează către ESMA informațiile obținute conform alin. (6) lit. c).

(8) Suplimentar obligațiilor stabilite la alin. (6), operatorul de piață care administrează o piață reglementată semnificativă din punctul de vedere al lichidității pentru un anumit instrument financiar se asigură că respectiva piață reglementată dispune de procedurile și sistemele necesare pentru a asigura notificarea autorităților competente ale statelor membre pentru ca acestea să coordoneze un răspuns la nivelul întregii piețe și să stabilească dacă este oportună întreruperea tranzacționării în alte locuri în care este tranzacționat instrumentul financiar respectiv, până la reluarea tranzacționării pe piața inițială.

(9) În cazul în care operatorul pieței reglementate nu întrerupe sau nu restricționează tranzacționarea astfel cum se menționează la alin. (6), în pofida unei variații semnificative a prețurilor care afectează un instrument financiar sau instrumentele financiare conexe și care creează condiții de tranzacționare de natură să perturbe stabilitatea unei sau mai multor piețe, Comisia Națională ia toate măsurile necesare pentru a restabili funcționarea normală a piețelor, inclusiv exercită competențele de supraveghere menționate în prezenta lege.

(10) Operatorul pieței reglementate instituie sisteme, proceduri și mecanisme eficiente pentru a se asigura că sistemele de tranzacționare algoritmică nu pot crea sau contribui la condiții de tranzacționare de natură să afecteze funcționarea ordonată a pieței și pentru a gestiona orice condiții de tranzacționare de natură să afecteze funcționarea ordonată a pieței care sunt generate de astfel de sisteme de tranzacționare algoritmică, inclusiv:

a) instituie, în sarcina membrilor sau a participanților, cerința efectuării unor teste adecvate ale algoritmilor și asigură cadrul necesar pentru facilitarea acestor teste, în conformitate cu cerințele privind gestionarea riscurilor TIC și testarea rezilienței operaționale digitale stabilite conform legislației în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar;

b) instituie sisteme de limitare a raportului dintre numărul ordinelor neexecutate și numărul ordinelor executate (sau volumul tranzacționat) care pot fi introduse în sistem de un membru sau de un participant, pentru a putea încetini fluxul de ordine dacă există riscul de atingere a capacității maxime a sistemului său și pentru a limita și a impune pasul de cotare minim care poate fi executat pe piață.

(11) Operatorul de piață se asigură că piața reglementată pe care o administrează dispune de reguli și mecanisme prin care să poată fi identificate, prin intermediul marcajelor efectuate de membri sau participanți, ordinele generate de tranzacțiile algoritmice, diferitele tipuri de algoritmi utilizați la crearea ordinelor și persoanele relevante care inițiază aceste ordine. La cerere, aceste informații sunt puse la dispoziția autorităților competente.

(12) Operatorul de piață pune la dispoziția Comisiei Naționale, la cererea acesteia, datele privind registrul de ordine sau acordă Comisiei Naționale acces la registrul de ordine astfel încât aceasta să poată monitoriza activitatea de tranzacționare.

(13) Operatorul pieței reglementate care permite accesul electronic direct:

a) instituie sisteme, proceduri și mecanisme eficace pentru a se asigura că membrii sau participanții sunt autorizați să furnizeze asemenea servicii doar dacă sunt firme de investiții sau instituții de credit autorizate de către o autoritate competentă din Republica Moldova sau, după caz, din UE;

b) stabilește și aplică criterii corespunzătoare privind eligibilitatea persoanelor cărora le poate fi furnizat un asemenea acces și se asigură că membrul sau participantul respectiv își asumă responsabilitatea pentru toate ordinele și tranzacțiile executate prin intermediul acestui serviciu în raport cu cerințele prezentei legi;

c) stabilește standarde corespunzătoare pentru controlul riscurilor și pragurile de tranzacționare printr-un astfel de acces;

d) instituie mecanisme pentru identificarea și, dacă este necesar, sistarea ordinelor sau tranzacțiilor oricărei persoane care utilizează accesul electronic direct, separat de alte ordine sau tranzacții ale membrului sau participantului care furnizează accesul;

e) instituie mecanisme pentru a suspenda sau a pune capăt accesului electronic direct pe care un membru sau participant îl furnizează unui client, în cazul încălcării dispozițiilor prezentului alineat sau a regulilor pieței reglementate.

(14) Operatorul de piață care administrează o piață reglementată se asigură că regulile pieței reglementate cu privire la serviciile de colocare sunt transparente, echitabile și nediscriminatorii.

92

Articolul 92. Pasurile de cotare

(1) Regulile pieței reglementate trebuie să cuprindă regimuri de pasuri de cotare în ceea ce privește acțiunile, certificatele de depozit, unitățile de fond tranzacționate la bursă, certificatele și alte instrumente financiare similare.

(2) Aplicarea de pasuri de cotare nu împiedică piețele reglementate să coreleze ordinele de dimensiuni mari la punctul de mijloc între prețul actual de cumpărare și cel de vânzare.

(3) Regimurile de pasuri de cotare menționate la alin. (1):

a) sunt calibrate pentru a reflecta profilul de lichiditate al instrumentului financiar pe diverse piețe și valoarea medie a spreadului dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare;

b) adaptează în mod adecvat pasul de cotare pentru fiecare instrument financiar.

(4) Pentru acțiunile cu un ISIN eliberat în afara SEE sau pentru acțiunile cu un ISIN din cadrul SEE care sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare dintr-o țară terță în moneda locală sau într-o monedă din afara SEE, pentru care locul de tranzacționare care este piața cea mai relevantă din punctul de vedere al lichidității se află într-o țară terță, piețele reglementate pot prevedea același pas de cotare care se aplică locului de tranzacționare respectiv.

93

Articolul 93. Comisioane, taxe și alte plăți

(1) Operatorul de piață aprobă lista de comisioane și taxe aplicate pentru serviciile prestate pe o piață reglementată. Lista de comisioane și taxe se plasează pe site-ul web oficial al operatorului de piață și se notifică Comisiei Naționale.

(2) Operatorul pieței reglementate se asigură că regulile pieței reglementate referitoare la aplicarea de taxe și comisioane, inclusiv taxe și comisioane de executare, taxe și comisioane auxiliare și eventualele reduceri, sunt transparente, echitabile și nediscriminatorii și nu creează stimulente pentru plasarea, modificarea sau anularea ordinelor ori executarea tranzacțiilor într-un mod care contribuie la crearea de condiții de tranzacționare de natură să afecteze funcționarea ordonată a pieței sau care ar putea conduce la abuzuri de piață.

(3) Operatorul pieței reglementate include în regulile pieței prevederi privind acordarea de reduceri de taxe și comisioane, în schimbul îndeplinirii obligației de formare a pieței pentru anumite acțiuni sau un coș adecvat de acțiuni.

(4) Operatorul pieței poate:

a) să își ajusteze taxele pentru ordinele anulate în funcție de durata de timp pentru care ordinul a fost menținut în piață și să își calibreze taxele în funcție de fiecare instrument financiar căruia i se aplică;

b) să aplice o taxă mai mare pentru introducerea unui ordin care este ulterior anulat decât pentru un ordin care este executat și să aplice comisioane/taxe majorate participanților care plasează un procentaj ridicat de ordine anulate raportat la numărul ordinelor executate sau celor care utilizează o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență.

Secțiunea a 4-a Accesul la piața reglementată. Tranzacționarea instrumentelor financiare pe piața reglementată

94

Articolul 94. Membrii și participanții pieței reglementate

(1) Operatorul pieței reglementate instituie, aplică și menține, pentru piața reglementată pe care o administrează sau exploatează, reguli transparente, obiective și nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective, care să reglementeze admiterea sau aderarea membrilor sau participanților la piața reglementată.

(2) Pot avea calitatea de membri sau participanți ai pieței reglementate, în condițiile prezentei legi și conform regulilor piețelor reglementate:

a) firmele de investiții și instituțiile de credit cu sediul în Republica Moldova autorizate să presteze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții;

b) firmele de investiții și instituțiile de credit autorizate de autoritățile competente din statele membre să presteze servicii de investiții sau să exercite activități de investiții.

(3) Regulile pieței reglementate pot prevedea că și alte persoane decât cele prevăzute la alin. (2) pot fi admise sau pot adera la piața reglementată în calitate de membri sau participanți, cu condiția ca acestea să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe:

a) să aibă o reputație suficient de bună;

b) să demonstreze un nivel suficient de aptitudine, competență și experiență pentru desfășurarea activităților de tranzacționare;

c) să dispună, dacă este cazul, de o organizare internă corespunzătoare naturii și complexității activităților desfășurate;

d) să dețină resurse suficiente corespunzătoare rolului asumat, ținând seama de mecanismele financiare pe care piața reglementată le-ar putea avea pentru garantarea decontării tranzacțiilor.

(4) Membrii și participanții unei piețe reglementate aplică obligațiile prevăzute la art. 50 alin. (5) și art. 51–59 în cazul în care execută ordine pe piața reglementată în numele clienților lor. Membrii și participanții nu sunt obligați să își impună reciproc aceste obligații în ceea ce privește tranzacțiile încheiate pe o piață reglementată.

(5) Regulile pieței reglementate prevăd pentru persoanele indicate în alin. (2) posibilitatea de acces direct și acces de la distanță la tranzacționarea instrumentelor financiare admise spre tranzacționare.

(6) Operatorii de piață sau piețele reglementate din alte state membre pot să adopte, pe teritoriul Republicii Moldova, în baza unei notificări prealabile transmise Comisiei Naționale în acest sens de către autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a fi necesare alte cerințe juridice sau administrative, dispozițiile necesare pentru a permite membrilor sau participanților stabiliți în Republica Moldova să aibă acces la distanță la aceste piețe și să tranzacționeze pe acestea. Comisia Națională poate solicita autorității competente a statului membru de origine al pieței reglementate să comunice identitatea membrilor sau participanților pieței reglementate stabiliți în Republica Moldova.

(7) Operatorul de piață din Republica Moldova care adoptă dispoziții de natura celor prevăzute la alin. (6) pentru a permite accesul de la distanță a unor membri sau participanți din statele membre comunică Comisiei Naționale statul membru pe teritoriul căruia intenționează să ofere astfel de facilități. În acest caz, Comisia Națională:

a) transmite, în termen de o lună de la primirea notificării, informația comunicată de operatorul de piață către autoritatea competentă din statul membru gazdă indicat de acesta;

b) furnizează, la solicitarea ESMA, informația comunicată de operatorul de piață către ESMA; și

c) furnizează, la solicitarea autorității competente din statul membru gazdă al pieței reglementate și fără întârzieri nejustificate, identitatea membrilor sau participanților pieței reglementate stabiliți în respectivul stat membru.

(8) Operatorul de piață are dreptul să suspende sau să retragă calitatea de membru sau participant al pieței reglementate ori să aplice alte măsuri de penalizare la încălcarea de către acesta a regulilor pieței reglementate.

(9) În cazul în care operatorul de piață nu întreprinde măsurile specificate la alin. (8), Comisia Națională solicită acestuia suspendarea sau, după caz, retragerea calității de membru/participant al pieței reglementate.

(10) Operatorul de piață comunică Comisiei Naționale, semestrial, în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de raportare, lista membrilor și a participanților pieței reglementate administrate sau exploatate de acesta.

(11) Operatorul de piață notifică Comisia Națională, cel târziu în ziua lucrătoare următoare, cu privire la:

a) cererile depuse pentru admiterea sau retragerea calității de membru sau participant și deciziile adoptate în legătură cu acestea, termenul curgând de la data adoptării deciziei;

b) situațiile în care un membru sau participant nu își mai îndeplinește ori riscă să nu își mai poată îndeplini obligațiile financiare, termenul curgând de la data la care operatorul a luat sau, în mod rezonabil, ar fi trebuit să ia cunoștință de această situație.

95

Articolul 95. Accesul la piața reglementată al firmelor de investiții din statele membre

(1) Firmele de investiții din statele membre care sunt autorizate pentru executarea ordinelor clienților sau tranzacționarea pe cont propriu au dreptul de a deveni membre ale piețelor reglementate stabilite pe teritoriul Republicii Moldova sau de a avea acces la aceste piețe:

a) direct, prin înființarea de sucursale; sau

b) devenind membre la distanță ale unei piețe reglementate sau având acces la distanță la această piață, fără a fi nevoie să fie stabilite în Republica Moldova, în cazul în care procedurile și sistemele de tranzacționare ale pieței respective nu necesită o prezență fizică pentru încheierea tranzacțiilor pe piață.

(2) Firmelor de investiții care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) nu li se pot impune cerințe suplimentare de reglementare sau administrative în ceea ce privește aspectele reglementate de prezenta lege și care țin de exercitarea acestui drept.

96

Articolul 96. Admiterea spre tranzacționare pe piețe reglementate a instrumentelor financiare

(1) Instrumentele financiare care urmează să fie tranzacționate pe o piață reglementată se admit la tranzacționare prin decizia operatorului pieței reglementate, în condițiile prezentei legi și ale regulilor pieței reglementate.

(2) Piața reglementată instituie cerințe privind procedura de admitere spre tranzacționare a instrumentelor financiare, care vor fi clare și transparente și vor garanta că orice instrument admis la tranzacționare poate face obiectul unei tranzacționări echitabile, ordonate și eficiente, iar în cazul valorilor mobiliare – că pot fi tranzacționate liber, inclusiv cerințe privind informațiile ce urmează a fi prezentate de persoana la a cărei inițiativă instrumentele financiare sunt admise spre tranzacționare.

(3) Operatorul de piață adoptă măsurile necesare pentru a controla în mod regulat respectarea condițiilor de admitere a instrumentelor financiare admise la tranzacționare.

(4) O valoare mobiliară care a fost admisă la tranzacționare pe o piață reglementată poate fi admisă ulterior la tranzacționare pe alte piețe reglementate, chiar și fără consimțământul emitentului, cu respectarea prevederilor aplicabile regimului prospectului ofertei publice prevăzute de Legea nr. 171/2012 privind piața de capital.

(5) În situația aplicării alin. (4), a doua piață reglementată informează emitentul că valoarea mobiliară respectivă este tranzacționată pe această piață.

(6) Emitentul nu este obligat să furnizeze direct informațiile solicitate în temeiul art. 99 alin. (2) unei piețe reglementate care a admis valorile sale mobiliare la tranzacționare fără consimțământul său.

97

Articolul 97. Admiterea spre tranzacționare pe piața reglementată a valorilor mobiliare corporative

(1) Capitalizarea bursieră previzibilă a societății ale cărei acțiuni fac obiectul solicitării admiterii la tranzacționare sau, în cazul în care valoarea capitalizării nu se poate anticipa, capitalul și rezervele societății, incluzând profitul și pierderile din ultimul exercițiu financiar, trebuie să fie cel puțin echivalentul în lei moldovenești a 1 milion de euro calculat la cursul oficial al leului moldovenesc la data depunerii cererii privind admiterea la tranzacționare.

(2) Condiția prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul admiterii la tranzacționare a valorilor mobiliare fungibile cu valori mobiliare admise anterior spre tranzacționare.

(3) Piața reglementată se asigură că cel puțin 10 % din capitalul subscris aferent clasei de acțiuni care face obiectul cererii de admitere la tranzacționare este deținut de către public la momentul admiterii la tranzacționare.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3), cerința prevăzută la alin. (3) se consideră îndeplinită dacă la momentul admiterii la tranzacționare este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) un număr suficient de acțiuni este deținut de public;

b) acțiunile sunt deținute de un număr suficient de acționari;

c) valoarea de piață a acțiunilor deținute de public reprezintă un nivel suficient de capital subscris aferent clasei de acțiuni în cauză.

(5) Evaluarea respectării prevederilor alin. (3) sau, după caz, ale alin. (4) se efectuează de către operatorul de piață la momentul admiterii la tranzacționare. Criteriile privind determinarea numărului suficient de acțiuni, a numărului suficient de acționari sau a nivelului suficient al capitalului subscris se stabilesc prin regulile pieței reglementate.

(6) În cazul în care se solicită admiterea la tranzacționare a unor acțiuni fungibile cu acțiuni deja admise la tranzacționare, piața reglementată evaluează, în vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (3), dacă a fost distribuit către public un număr suficient de acțiuni raportat la totalul acțiunilor emise din clasa respectivă, nu doar la acțiunile care sunt deja admise la tranzacționare.

(7) Operatorul pieței reglementate notifică, fără întârziere, Comisia Națională cu privire la cererile și deciziile privind admiterea, suspendarea sau retragerea instrumentelor financiare de la tranzacționare pe piața reglementată.

(8) Comisia Națională poate stabili, prin acte normative, praguri diferite de cele prevăzute la alin. (1) și (3), în măsura în care aplicarea pragurilor respective ar constitui un obstacol în calea asigurării lichidității de pe piețele publice având în vedere evoluțiile financiare.

98

Articolul 98. Admiterea spre tranzacționare pe piața reglementată a valorilor mobiliare emise de Ministerul Finanțelor, Banca Națională și de autoritățile administrației publice locale

(1) Valorile mobiliare emise de Ministerul Finanțelor, de Banca Națională și de autoritățile administrației publice locale (în sensul prezentului articol – autorități) pot fi admise spre tranzacționare pe piața reglementată doar la inițiativa acestor autorități.

(2) Modul și condițiile de admitere spre tranzacționare a valorilor mobiliare emise de Ministerul Finanțelor și de Banca Națională se stabilesc de Ministerul Finanțelor și, respectiv, de Banca Națională, în comun cu Comisia Națională.

(3) Modul și condițiile de admitere spre tranzacționare a valorilor mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale se stabilesc în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naționale.

(4) Nu pot fi admise spre tranzacționare valori mobiliare care, conform deciziei autorității în cauză, nu pot fi liber tranzacționate.

(5) La emisiunea valorilor mobiliare emise de autorități prin ofertă publică, admiterea spre tranzacționare a acestor valori mobiliare poate avea loc doar după încheierea perioadei de subscriere la aceste valori mobiliare.

99

Articolul 99. Tranzacționarea instrumentelor financiare pe piața reglementată

(1) Prevederile privind tranzacționarea instrumentelor financiare și executarea ordinelor de tranzacționare incluse în regulile pieței reglementate, precum și procedurile aplicate de piața reglementată asigură că:

a) instrumentele financiare admise spre tranzacționare pe piața reglementată sunt tranzacționate în condiții echitabile, ordonate și eficiente;

b) determinarea prețurilor și executarea ordinelor de tranzacționare sunt efectuate pe criterii obiective și corecte;

c) valorile mobiliare admise spre tranzacționare pe piața reglementată pot fi liber tranzacționate;

d) tranzacțiile sunt efectuate în condiții de siguranță ce garantează protejarea intereselor investitorilor și integritatea instrumentelor financiare sau a mijloacelor bănești ale acestora;

e) particularitățile contractului derivat oferă o cotație ordonată și condiții eficiente de decontare în privința instrumentelor financiare derivate admise spre tranzacționare.

(2) Pe lângă obligațiile prevăzute la alin. (1), operatorul de piață se asigură că regulile pieței reglementate:

a) instituie și mențin mecanisme eficiente care să-i permită să verifice dacă emitenții valorilor mobiliare care sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată respectă prevederile legale privind obligațiile în materie de informare inițială, periodică și ad-hoc care le revin; și

b) asigură accesul membrilor și participanților la informațiile ce țin de ordinele de tranzacționare, la informațiile referitoare la tranzacțiile încheiate, la informațiile privind instrumentele financiare admise spre tranzacționare și emitenții acestora și la alte informații făcute publice în temeiul legislației aplicabile.

(3) Conexiunea sistemului electronic de tranzacționare al pieței reglementate la sistemul electronic al organizației care administrează sisteme de clearing și decontare se efectuează în așa mod încât să se asigure securitatea, integritatea și funcționalitatea ambelor sisteme.

100

Articolul 100. Suspendarea și retragerea instrumentelor financiare de la tranzacționarea pe o piață reglementată

(1) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei Naționale de a dispune și a solicita suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar conform prevederilor prezentei legi, operatorul de piață suspendă sau retrage de la tranzacționare un instrument financiar care nu mai respectă regulile pieței reglementate, cu excepția cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcționarea ordonată a pieței.

(2) În cazul în care suspendă sau retrage de la tranzacționare un instrument financiar, operatorul de piață trebuie să suspende sau, după caz, să retragă și instrumentele financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care o astfel de măsură este necesară pentru a sprijini obiectivele suspendării sau ale retragerii instrumentului financiar suport.

(3) Operatorul de piață face imediat publică decizia cu privire la suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a instrumentului financiar și, după caz, a instrumentelor financiare derivate și notifică imediat Comisia Națională cu privire la această decizie.

(4) Comisia Națională dispune, prin decizie, suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a instrumentelor financiare sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la alin. (1) și (2) și dispune altor piețe reglementate, MTF-uri, OTF-uri și operatori independenți care intră sub incidența prezentei legi și tranzacționează aceleași instrumente să suspende sau să retragă respectivele instrumente de la tranzacționare. Comisia Națională publică imediat pe site-ul său web oficial decizia adoptată.

(5) Entitățile prevăzute la alin. (4) se conformează imediat deciziei Comisiei Naționale, inclusiv în cazurile în care suspendarea sau retragerea este determinată de:

a) suspiciuni de abuz de piață;

b) inițierea sau desfășurarea unei oferte publice de preluare;

c) nedivulgarea unor informații privilegiate privind emitentul sau instrumentul financiar, cu încălcarea dispozițiilor legislației privind abuzul de piață.

(6) Comisia Națională nu dispune măsurile prevăzute la alin. (4) în cazul în care suspendarea sau retragerea ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcționarea ordonată a pieței.

(7) Comisia Națională comunică ESMA și autorităților competente din celelalte state membre decizia prevăzută la alin. (4).

(8) În cazul în care Comisia Națională este notificată de o autoritate competentă din alt stat membru cu privire la suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar, dispozițiile alin. (4)–(6) se aplică în mod corespunzător.

(9) Comisia Națională informează ESMA cu privire la decizia adoptată în urma notificării prevăzute la alin. (8) și furnizează o explicație în cazul în care decide să nu suspende sau să nu retragă de la tranzacționare instrumentele financiare sau instrumentele financiare derivate care fac obiectul notificării.

(10) Prevederile alin. (4), (5) și (7) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care:

a) Comisia Națională dispune ridicarea măsurii de suspendare de la tranzacționare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de respectivul instrument financiar sau fac trimitere la acesta;

b) Comisia Națională dispune, în temeiul art. 144 alin. (2) pct. 4) sau pct. 5), suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de respectivul instrument financiar sau fac trimitere la acesta.

Capitolul II MTF ȘI OTF

Secțiunea 1 Autorizarea, organizarea și funcționarea MTF și OTF

101

Articolul 101. Dispoziții generale privind MTF și OTF

(1) Sistemele multilaterale de tranzacționare (MTF) și/sau, după caz, sistemele organizate de tranzacționare (OTF) (în sensul prezentei secțiuni – sisteme de tranzacționare) pot fi exploatate în Republica Moldova, în condițiile și limitele prevăzute de prezenta lege, de următoarele entități (în continuare – operatori de sistem):

a) firmele de investiții și instituțiile de credit din Republica Moldova autorizate de Comisia Națională să exploateze MTF-uri și/sau OTF-uri;

b) operatorii de piață care administrează și exploatează o piață reglementată autorizată în Republica Moldova;

c) sucursalele instituțiilor de credit dintr-un stat membru autorizate în statul membru de origine să exploateze MTF-uri și/sau OTF-uri;

d) sucursalele firmelor de investiții dintr-un stat membru autorizate în statul membru de origine să exploateze MTF-uri și/sau OTF-uri;

e) sucursalele operatorilor de piață dintr-un stat membru autorizați în statul membru de origine să exploateze un MTF și/sau un OTF;

f) sucursalele firmelor de investiții din țări terțe autorizate potrivit prezentei legi să exploateze MTF-uri și/sau OTF-uri.

(2) Exploatarea unui sistem de tranzacționare este permisă numai după verificarea de către Comisia Națională a conformității acestuia cu dispozițiile prezentei secțiuni și după obținerea autorizației de MTF/OTF.

(3) Exploatarea unui sistem de tranzacționare de către operatorul prevăzut la alin. (1) lit. b) este condiționată de verificarea prealabilă de către Comisia Națională a respectării condițiilor de autorizare și a cerințelor organizatorice aplicabile acestuia, potrivit art. 13 alin. (2).

(4) Exploatarea unui sistem de tranzacționare de către sucursalele instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) lit. c) este permisă numai în măsura în care sucursalele sunt organizate și funcționează în Republica Moldova potrivit Legii nr. 202/2017 privind activitatea băncilor și legislației bancare aplicabile.

(5) Exploatarea unui sistem de tranzacționare de către sucursalele firmelor de investiții, operatorii de piață și firmele de investiții din țările terțe prevăzute la alin. (1) lit. d)–f) din prezentul articol este permisă numai după conformarea acestora cu dispozițiile art. 70 sau, după caz, ale art. 71.

(6) Comisia Națională reglementează și supraveghează activitatea operatorilor de sistem în legătură cu exploatarea de către aceștia a sistemelor de tranzacționare, în scopul asigurării respectării prezentei legi și a actelor normative ale Comisiei Naționale.

(7) Operatorul de sistem este responsabil pentru conformitatea sistemului de tranzacționare exploatat cu cerințele aplicabile prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia.

(8) Prevederile art. 77 alin. (9)–(11) se aplică în mod corespunzător operatorilor de sistem.

102

Articolul 102. Autorizația de MTF/OTF

(1) Pentru autorizarea sistemului de tranzacționare, solicitantul depune la Comisia Națională, în modul stabilit prin actele normative ale acesteia, o cerere scrisă, la care anexează documentele și informațiile aferente, după cum urmează:

a) documentele de constituire ale operatorului de sistem;

b) programul de activitate, din care să rezulte, printre altele, tipurile de operațiuni avute în vedere, structura organizatorică, precum și procedurile, mecanismele, dotarea tehnică și sistemele instituite, pentru a permite Comisiei Naționale să poată verifica dacă sistemul de tranzacționare a adoptat toate măsurile necesare pentru respectarea obligațiilor prevăzute de prezenta lege;

c) proiectul regulilor sistemului de tranzacționare;

d) informațiile privind identitatea persoanelor din cadrul operatorului de sistem care vor conduce efectiv activitățile și operațiunile sistemului de tranzacționare și documentele care atestă îndeplinirea cerințelor de calificare, experiență profesională și reputație prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia;

e) informațiile privind orice legături sau participații deținute de solicitant în alte piețe reglementate, MTF-uri, OTF-uri sau operatori independenți, precum și lista membrilor, participanților și/sau a utilizatorilor acestora;

f) orice alte informații și documente prevăzute în actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(2) În cazul operatorilor de sistem prevăzuți la art. 101 alin. (1) lit. a), cererea de autorizare a sistemului de tranzacționare poate fi depusă concomitent cu cererea de autorizare ca firmă de investiții. În acest caz, termenul prevăzut la art. 13 alin. (6) poate fi prelungit cu până la 3 luni.

(3) Taxa de eliberare a autorizației de MTF/OTF este de 10 000 de lei moldovenești, care se varsă în bugetul Comisiei Naționale de către operatorul de sistem în termen de cel mult 10 zile de la data aprobării deciziei de eliberare a autorizației.

(4) Comisia Națională admite sau respinge cererea de autorizare a sistemului de tranzacționare în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și informațiile prevăzute la alin. (1). Dispozițiile art. 13 alin. (7)–(9) se aplică în mod corespunzător.

(5) În scopul prezentei legi și fără a aduce atingere dreptului Comisiei Naționale de a aplica sancțiuni și măsuri sancționatoare membrilor organului de conducere al operatorului de sistem în cazurile prevăzute de prezenta lege, persoanele care asigură conducerea efectivă a activității sistemului de tranzacționare specificate la alin. (1) lit. d) sunt asimilate membrilor organului de conducere al firmei de investiții/operatorului de piață.

(6) Prevederile art. 78 alin. (2), (3), (7), (8) și (12) se aplică în mod corespunzător operatorilor de sistem și sistemelor de tranzacționare.

(7) Comisia Națională autorizează sistemul de tranzacționare numai dacă este pe deplin convinsă că atât operatorul de sistem, cât și sistemul de tranzacționare satisfac cel puțin cerințele prevăzute de prezenta lege și de actele normative emise în aplicarea acesteia.

(8) Dispozițiile art. 15 se aplică în mod corespunzător cererii de autorizare a sistemului de tranzacționare.

(9) Dispozițiile art. 80 se aplică în mod corespunzător autorizațiilor de MTF/OTF și operatorilor de sistem.

(10) Comisia Națională notifică ESMA cu privire la orice autorizație eliberată unei firme de investiții sau unui operator de piață pentru exploatarea unui MTF sau a unui OTF.

(11) La cererea ESMA, Comisia Națională transmite acesteia informațiile prevăzute la alin. (1).

(12) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de autorizare, precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

103

Articolul 103. Principiile de guvernanță

(1) Dispozițiile art. 17–20 se aplică în mod corespunzător membrilor organului de conducere al operatorului de sistem, cu excepția instituțiilor de credit din Republica Moldova, pentru care se aplică prevederile art. 17 alin. (8).

(2) Pentru operatorii de sistem prevăzuți la art. 101 alin. (1) lit. c)–f), atribuțiile consiliului sunt exercitate de organul de supraveghere al persoanei juridice străine care a constituit sucursala. Dispozițiile art. 20 nu se aplică membrilor organului de supraveghere respectiv.

104

Articolul 104. Regulile MTF și OTF

(1) Operatorii de sistem stabilesc reguli transparente privind criteriile de stabilire a instrumentelor financiare ce pot fi tranzacționate în cadrul MTF și OTF.

(2) Operatorii de sistem stabilesc, publică și pun în aplicare reguli transparente și nediscriminatorii, pe baza unor criterii obiective, care să reglementeze accesul la sistemul lor și să asigure participanților la MTF sau OTF un tratament egal.

(3) Regulile MTF stabilesc norme transparente, nediscriminatorii și nediscreționare privind:

a) tranzacționarea instrumentelor financiare;

b) determinarea prețurilor și executarea ordinelor de tranzacționare;

c) dobândirea, suspendarea, retragerea calității de membru sau participant și drepturile și obligațiile acestora;

d) tipurile de instrumente și cerințele față de instrument și emitent pentru admitere, suspendare și retragere, inclusiv drepturile și obligațiile emitenților;

e) condițiile de efectuare a clearingului și decontărilor;

f) tipurile de tranzacții și de ordine privind instrumentele financiare tranzacționate;

g) regimul de funcționare al MTF-ului;

h) condițiile examinării și arbitrării litigiilor dintre membri și/sau participanți;

i) condițiile de examinare a încălcărilor și raportarea acestora.

(4) Regulile OTF cuprind elementele prevăzute la alin. (3), aplicate în mod corespunzător, ținând seama de cerințele specifice aplicabile OTF prevăzute la art. 108 și, în special, de exercitarea discreției în executarea ordinelor.

(5) Regulile MTF privind accesul la sistem trebuie să respecte aceleași condiții ca și cele prevăzute la art. 94 alin. (2) și (3).

(6) Regulile MTF/OTF sunt adoptate și modificate de operatorul de sistem.

(7) Prevederile art. 89 alin. (4)–(6) se aplică în mod corespunzător și în raport cu regulile MTF și OTF.

105

Articolul 105. Registrul MTF și OTF

Comisia Națională întocmește, menține și actualizează în mod regulat în Registrul CNPF lista MTF-urilor și OTF-urilor pentru care este autoritate competentă.

106

Articolul 106. Cerințele de organizare și funcționare pentru MTF și OTF

(1) Pe lângă cerințele organizatorice prevăzute la art. 35–42 și 45 aplicabile MTF-urilor și OTF-urilor, operatorii de sistem care exploatează un MTF sau un OTF:

a) stabilesc reguli și proceduri transparente și nediscreționare pentru a garanta un proces de tranzacționare echitabil și organizat;

b) instituie criterii obiective pentru o executare eficientă a ordinelor;

c) stabilesc măsuri pentru administrarea corectă a operațiunilor tehnice din cadrul sistemului, inclusiv proceduri eficiente pentru situații excepționale, pentru a contracara riscurile de disfuncționalitate a sistemelor.

(2) Operatorii de sistem furnizează sau, după caz, se asigură că sunt accesibile publicului suficiente informații pentru a permite utilizatorilor săi să își formuleze o opinie în ceea ce privește decizia de a investi, ținând seama de tipurile de utilizatori și, în același timp, de tipurile de instrumente tranzacționate.

(3) Operatorii de sistem instituie mecanisme adecvate pentru identificarea și gestionarea potențialelor consecințe negative asupra operării MTF sau OTF ori asupra membrilor, participanților sau utilizatorului acestora, generate de orice conflict de interese între interesele sistemului de tranzacționare, ale deținătorului MTF-ului, ale operatorului de sistem și buna funcționare a sistemului de tranzacționare.

(4) Operatorii de sistem respectă prevederile art. 91–93 și dispun de sisteme, proceduri și mecanisme eficace în acest scop.

(5) Operatorii de sistem dispun de mecanismele necesare pentru a facilita decontarea eficientă a tranzacțiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul MTF-ului sau al OTF-ului exploatat și informează în mod clar membrii sau participanții în legătură cu responsabilitățile ce le revin în ceea ce privește decontarea tranzacțiilor executate în cadrul sistemului respectiv.

(6) MTF-urile și OTF-urile asigură prezența a cel puțin 3 membri sau utilizatori efectiv activi ai acestora, fiecare dintre acești membri sau utilizatori având posibilitatea de a interacționa cu toți ceilalți în ceea ce privește formarea prețurilor.

(7) În cazul în care o valoare mobiliară admisă la tranzacționare pe o piață reglementată este tranzacționată în același timp pe un MTF sau pe un OTF fără consimțământul emitentului, acesta nu este supus niciunei obligații de informare financiară inițială, periodică sau specifică în privința respectivului MTF sau OTF.

(8) Operatorul de sistem pune în aplicare imediat orice decizie a Comisiei Naționale emisă în temeiul art. 144 privind suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar.

107

Articolul 107. Cerințe specifice aplicabile MTF-urilor

(1) Pe lângă cerințele organizatorice prevăzute la art. 35–42 și 45 și normele de conduită profesională prevăzute la art. 55–57 aplicabile MTF-urilor, operatorul de sistem care exploatează un MTF stabilește și pune în aplicare reguli cu caracter nediscreționar de executare a ordinelor în cadrul sistemului.

(2) Operatorul de sistem care exploatează un MTF dispune de mecanisme prin care:

a) este dotat în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care este expus, instituie măsuri și sisteme adecvate pentru identificarea tuturor riscurilor semnificative care îi pot compromite funcționarea și aplică măsuri eficace de diminuare a riscurilor respective;

b) instituie mecanisme care vizează facilitarea finalizării eficiente și la timp a tranzacțiilor executate în cadrul sistemelor sale; și

c) dispune, în momentul autorizării și ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcționarea sa corectă, ținând seama de natura și de amploarea tranzacțiilor încheiate pe piață, precum și de gama și de nivelul riscurilor la care este expus.

(3) Prevederile art. 50 alin. (5), ale art. 51–57, ale art. 58 alin. (1)–(3) și (5)–(10), precum și ale art. 59 nu se aplică tranzacțiilor încheiate, în conformitate cu regulile aplicabile unui MTF, între membrii sau participanții acestuia sau între MTF și membrii sau participanții săi, în ceea ce privește utilizarea MTF-ului.

(4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere obligațiilor membrilor sau participanților față de clienții lor. Atunci când aceștia execută ordinele clienților prin intermediul sistemului MTF, dispozițiile art. 50 alin. (5) și ale art. 51–59 se aplică în modul corespunzător.

(5) Operatorilor de sistem care exploatează un MTF le este interzis:

a) să execute ordine ale clienților prin angajarea capitalului propriu;

b) să se implice în cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu.

108

Articolul 108. Cerințe specifice aplicabile OTF-urilor

(1) Operatorul de sistem care exploatează un OTF instituie mecanisme prin care să împiedice executarea ordinelor clienților în cadrul unui OTF cu angajarea capitalurilor proprii ale operatorului de sistem sau a ordinelor oricărei entități care face parte din același grup sau din aceeași persoană juridică ca operatorul de sistem.

(2) Operatorul de sistem care exploatează un OTF se poate implica în cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu cu obligațiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii și anumite instrumente financiare derivate numai în cazul în care clientul și-a dat acordul cu privire la acest proces.

(3) Operatorul de sistem care exploatează un OTF nu poate utiliza cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu pentru executarea ordinelor clienților în cadrul OTF-ului în cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate care aparțin unei categorii declarate ca fiind supusă obligației de compensare potrivit legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții.

(4) Operatorul de sistem care exploatează un OTF instituie și menține mecanisme și proceduri adecvate pentru a asigura conformitatea cu noțiunea „cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu”, astfel cum este definită prin prezenta lege.

(5) Operatorul de sistem care exploatează un OTF poate să se implice în tranzacționare pe cont propriu, cu excepția tranzacțiilor de tip cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu, doar în ceea ce privește instrumentele de datorie suverană pentru care nu există piață lichidă.

(6) Operatorul de sistem care exploatează un OTF asigură că:

a) OTF-ul și operatorul independent nu sunt exploatați în cadrul aceleiași entități juridice;

b) OTF-ul nu este conectat la un operator independent într-un mod care să permită interacțiunea dintre ordinele din OTF și ordinele sau cotațiile din operatorul independent;

c) OTF-ul nu este conectat la un alt OTF într-un mod care să permită interacțiunea ordinelor din cadrul unor OTF-uri diferite.

(7) Operatorul de sistem care exploatează un OTF poate desemna o altă firmă de investiții pentru a desfășura activități de formare a pieței în cadrul OTF-ului, cu condiția ca aceasta să își exercite activitatea în mod independent. Condiția de independență nu este îndeplinită dacă firma respectivă are legături strânse cu operatorul de sistem care exploatează OTF-ul.

(8) Executarea ordinelor într-un OTF are loc în mod discreționar. Operatorul de sistem care exploatează un OTF poate exercita această discreție numai în una sau în ambele dintre următoarele situații:

a) atunci când decide să plaseze sau să retragă un ordin în cadrul OTF-ului pe care îl exploatează;

b) atunci când decide să nu coreleze un ordin al unui client cu alte ordine disponibile în sistem la un moment dat, cu condiția respectării instrucțiunilor specifice ale clientului și a obligațiilor care îi revin potrivit art.58.

(9) Pentru sistemul care încrucișează ordinele clienților, operatorul de sistem poate decide dacă, în ce moment și în ce măsură dorește să coreleze două sau mai multe ordine în cadrul sistemului.

(10) În conformitate cu prevederile alin. (1)–(4), (6) și (7) și fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), ale art. 58, 104 și 106, în ceea ce privește un sistem care organizează tranzacții cu valori mobiliare altele decât cele aferente titlurilor de capital, operatorul de sistem care exploatează OTF-ul poate facilita negocierea dintre clienți, astfel încât să reunească două sau mai multe interese de tranzacționare potențial compatibile în cadrul unei singure tranzacții.

(11) Comisia Națională poate solicita, fie în cadrul procedurii de autorizare a OTF-ului, fie ulterior, în mod ad-hoc, următoarele informații:

a) descrierea detaliată a motivelor pentru care sistemul nu corespunde unei piețe reglementate, unui MTF sau unui operator independent;

b) descrierea detaliată a modalităților de exercitare a puterii discreționare, în special în cazul în care un ordin către OTF poate fi retras;

c) descrierea modalităților și a circumstanțelor în care două sau mai multe ordine ale clienților vor fi corelate în cadrul OTF-ului.

(12) Operatorul de sistem care exploatează un OTF informează Comisia Națională cu privire la modul în care utilizează cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu.

(13) Comisia Națională monitorizează angajamentul operatorului de sistem de a utiliza tranzacții de cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu, pentru a se asigura că acestea continuă să intre sub incidența definiției acestor operațiuni și că utilizarea lor nu generează conflicte de interese între operatorul de sistem și clienții săi.

(14) Operatorul de sistem care exploatează un OTF asigură aplicarea prevederilor art. 50 alin. (5) și ale art. 51–59 în cazul tranzacțiilor încheiate în cadrul respectivului OTF.

109

Articolul 109. Monitorizarea respectării regulilor MTF/OTF și a altor obligații legale

(1) Operatorul de sistem instituie și menține mecanisme și proceduri eficiente, în ceea ce privește sistemul de tranzacționare, pentru monitorizarea regulată a respectării regulilor sistemului de tranzacționare de către membrii, participanții sau utilizatorii sistemului de tranzacționare.

(2) Operatorul de sistem:

1) monitorizează ordinele plasate (inclusiv anulările de ordine) și tranzacțiile încheiate de membrii, participanții sau utilizatorii săi în cadrul sistemului de tranzacționare, în vederea identificării:

a) încălcărilor regulilor sistemului de tranzacționare;

b) condițiilor de tranzacționare de natură să afecteze stabilitatea pieței;

c) conduitei care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul legislației privind abuzul de piață; și

d) oricăror disfuncționalități ale sistemului în legătură cu un instrument financiar.

2) stabilește măsuri și resurse necesare pentru a se asigura că monitorizarea efectuată conform pct. 1) este eficientă;

3) dispune de mecanisme prin care asigură că îndeplinește standardele de calitate a datelor în temeiul actelor normative ale Comisiei Naționale;

4) informează imediat Comisia Națională cu privire la orice încălcare gravă a regulilor sistemului de tranzacționare sau la orice situație prevăzută la pct. 1) lit. b)–d);

5) transmite Comisiei Naționale și organelor de urmărire penală, fără întârzieri nejustificate, informațiile și documentele relevante rezultate din monitorizarea prevăzută la lit. a), în vederea investigării potențialelor infracțiuni legate de abuzul de piață, și acordă organelor de urmărire penală asistența necesară, în condițiile legii, pentru investigarea infracțiunilor săvârșite în cadrul sistemelor proprii sau prin intermediul acestora.

(3) Comisia Națională transmite informațiile prevăzute la alin. (2) pct. 4) către ESMA și autoritățile competente ale statelor membre. În cazul comportamentului prevăzut la alin. (2) pct. 1) lit. c), Comisia Națională transmite informațiile către autoritățile competente ale statelor membre și ESMA numai dacă, pe baza informațiilor disponibile, este convinsă că un astfel de comportament are loc sau a avut loc.

110

Articolul 110. Suspendarea și retragerea instrumentelor financiare de la tranzacționare în cadrul unui MTF/OTF

(1) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei Naționale de a dispune și a solicita suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar conform prevederilor prezentei legi, operatorul de sistem suspendă sau retrage de la tranzacționare un instrument financiar care nu mai respectă regulile sistemului său de tranzacționare, cu excepția cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcționarea ordonată a pieței.

(2) În cazul în care suspendă sau retrage de la tranzacționare un instrument financiar, operatorul de sistem trebuie să suspende sau, după caz, să retragă și instrumentele financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care o astfel de măsură este necesară pentru a sprijini obiectivele suspendării sau ale retragerii instrumentului financiar suport.

(3) Operatorul de sistem notifică imediat Comisia Națională cu privire la decizia sa de suspendare sau retragere de la tranzacționare a unui instrument financiar.

(4) Comisia Națională dispune, prin decizie, suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a instrumentelor financiare sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la alin. (1) și (2) și dispune piețelor reglementate, altor MTF-uri, OTF-uri și operatori independenți care intră sub incidența prezentei legi și tranzacționează aceleași instrumente să suspende sau să retragă respectivele instrumente de la tranzacționare. Comisia Națională publică imediat pe site-ul său web oficial decizia adoptată.

(5) Entitățile prevăzute la alin. (4) se conformează imediat deciziei Comisiei Naționale, inclusiv în cazurile în care suspendarea sau retragerea este determinată de:

a) suspiciuni de abuz de piață;

b) inițierea sau desfășurarea unei oferte publice de preluare;

c) nedivulgarea unor informații privilegiate privind emitentul sau instrumentul financiar, cu încălcarea dispozițiilor legislației privind abuzul de piață.

(6) Comisia Națională nu dispune măsurile prevăzute la alin. (4) în cazul în care suspendarea sau retragerea ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcționarea ordonată a pieței.

(7) Comisia Națională comunică ESMA și autorităților competente din celelalte state membre decizia prevăzută la alin. (4).

(8) În cazul în care Comisia Națională este notificată de o autoritate competentă din alt stat membru cu privire la suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar, dispozițiile alin. (4)–(6) se aplică în mod corespunzător.

(9) Comisia Națională informează ESMA cu privire la decizia adoptată în urma notificării prevăzute la alin. (8) și furnizează o explicație în cazul în care decide să nu suspende sau să nu retragă de la tranzacționare instrumentele financiare sau instrumentele financiare derivate care fac obiectul notificării.

(10) Prevederile alin. (4), (5) și (7) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care:

a) Comisia Națională dispune ridicarea măsurii de suspendare de la tranzacționare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de respectivul instrument financiar sau fac trimitere la acesta;

b) Comisia Națională dispune, în temeiul art. 144 alin. (2) pct. 4) sau 5), suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de respectivul instrument financiar sau fac trimitere la acesta.

Secțiunea a 2-a Piețele de creștere pentru IMM-uri

111

Articolul 111. Înregistrarea și radierea pieței de creștere pentru IMM-uri

(1) Operatorul de sistem autorizat să exploateze un MTF poate solicita Comisiei Naționale înregistrarea MTF-ului sau a unui segment al acestuia în calitate de piață de creștere pentru IMM-uri, prin depunerea unei cereri însoțite de documentele și informațiile care atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (3) sau, după caz, alin. (4).

(2) Comisia Națională înregistrează MTF-ul sau segmentul acestuia ca piață de creștere pentru IMM-uri numai dacă este pe deplin convinsă că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alin. (3), în cazul MTF-ului, sau cele prevăzute la alin. (4), în cazul unui segment al MTF-ului.

(3) MTF-ul înregistrat în calitate de piață de creștere pentru IMM-uri instituie, aplică și menține reguli, sisteme și proceduri eficiente care asigură, cel puțin, următoarele:

a) cel puțin 50 % dintre emitenții ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare în cadrul respectivului MTF sunt IMM-uri în momentul în care MTF-ul este înregistrat ca piață de creștere pentru IMM-uri și, ulterior, în fiecare an calendaristic;

b) sunt stabilite criterii corespunzătoare pentru admiterea inițială și menținerea instrumentelor financiare ale emitenților la tranzacționare pe piață;

c) la admiterea inițială la tranzacționare pe piață a instrumentelor financiare, sunt publicate informații suficiente care să permită investitorilor să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la investiția în respectivele instrumente financiare, fie sub forma unui document de admitere corespunzător, fie sub forma unui prospect, în cazul în care admiterea inițială are loc în legătură cu o ofertă publică de valori mobiliare supusă obligației de publicare a prospectului conform legislației aplicabile;

d) se realizează o raportare financiară corespunzătoare continuă, în mod periodic, fie de către emitent, fie în numele acestuia, de exemplu prin situații financiare anuale auditate;

e) emitenții pe piață, persoanele care au responsabilități de conducere, precum și persoanele cu care aceștia se află în legături strânse, astfel cum sunt definiți potrivit legislației privind abuzul de piață, respectă obligațiile care le revin în temeiul respectivei legislații;

f) este asigurată stocarea și diseminarea către public a informațiilor care fac obiectul unor reglementări referitoare la emitenți;

g) există sisteme și controale eficiente în scopul prevenirii și detectării abuzurilor de piață în cadrul MTF-ului respectiv, în conformitate cu legislația privind abuzul de piață.

(4) Segmentul relevant al MTF-ului instituie, aplică și menține reguli, sisteme și proceduri eficiente care asigură, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute la alin. (3), îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) separarea clară a segmentului înregistrat ca „piață de creștere pentru IMM-uri” față de celelalte segmente exploatate de administratorul de sistem, inclusiv printr-o denumire distinctă, un cadru de reglementare propriu, o strategie de marketing și publicitate distincte și un cod de identificare a pieței (MIC) specific;

b) diferențierea clară a tranzacțiilor efectuate pe segmentul înregistrat ca „piață de creștere pentru IMM-uri” de alte activități de piață din cadrul celorlalte segmente ale MTF-ului;

c) furnizarea, la cererea Comisiei Naționale, a unei liste complete a instrumentelor cotate pe segmentul în cauză al pieței de creștere pentru IMM-uri, precum și a oricăror informații solicitate de Comisia Națională privind funcționarea segmentului pieței de creștere pentru IMM-uri.

(5) Comisia Națională dispune, prin decizie, înregistrarea MTF-ului sau a segmentului acestuia ca piață de creștere pentru IMM-uri, în condițiile prezentului articol și conform procedurii stabilite prin actele normative ale Comisiei Naționale.

(6) Taxa de înregistrare în Registrul CNPF a piețelor de creștere pentru IMM-uri se stabilește prin actele normative ale Comisiei Naționale și se achită de către operatorul de sistem în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării deciziei de înregistrare a MTF-ului sau a segmentului acestuia ca piață de creștere pentru IMM-uri. Comisia Națională include MTF-ul sau segmentul acestuia în Registrul CNPF după achitarea taxei.

(7) Comisia Națională radiază un MTF sau un segment al acestuia din Registrul CNPF în oricare dintre următoarele cazuri:

a) operatorul de sistem solicită radierea MTF-ului sau a segmentului acestuia din registru;

b) condițiile prevăzute la alin. (3) sau (4) nu mai sunt îndeplinite în ceea ce privește MTF-ul sau segmentul acestuia.

(8) Comisia Națională informează ESMA, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice decizie de înregistrare în Registrul CNPF al piețelor de creștere pentru IMM-uri sau de radiere din acesta a unui MTF sau a unui segment al acestuia, adoptată în temeiul prezentului articol.

(9) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de înregistrare, precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

112

Articolul 112. Cerințele specifice aplicabile pieței de creștere pentru IMM-uri

(1) Respectarea de către operatorul de sistem care exploatează MTF-ul sau un segment al acestuia a cerințelor prevăzute la art. 111 alin. (3) și (4) nu aduce atingere obligației acestuia de a respecta alte cerințe și obligații prevăzute de prezenta lege în legătură cu exploatarea MTF-urilor. Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) și (3), operatorul de sistem care exploatează MTF-ul sau un segment al acestuia poate impune condiții suplimentare.

(2) În cazul în care un instrument financiar al unui emitent este admis la tranzacționare pe o piață de creștere pentru IMM-uri, acesta poate fi tranzacționat și într-un alt loc de tranzacționare, cu condiția ca emitentul să fi fost informat în prealabil și să nu fi formulat obiecții.

(3) În scopul alin. (2):

a) în cazul în care celălalt loc de tranzacționare este o altă piață de creștere pentru IMM-uri sau un segment al unei piețe de creștere pentru IMM-uri, emitentul nu este supus unor obligații suplimentare privind guvernanța corporativă sau de publicare inițială, periodică sau specifică în ceea ce privește cealaltă piață pentru IMM-uri;

b) în cazul în care celălalt loc de tranzacționare nu este o piață de creștere pentru IMM-uri, emitentul trebuie să fie informat cu privire la obligațiile care îi vor reveni în materie de guvernanță corporativă și de publicare inițială, continuă sau specifică cu privire la celălalt loc de tranzacționare.

Capitolul III CERINȚELE PRIVIND TRANSPARENȚA ȘI INTEGRITATEA PIEȚEI

113

Articolul 113. Cerințele privind transparența pretranzacționare pentru locurile de tranzacționare și derogări

(1) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare fac publice, pentru acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate și alte instrumente financiare similare tranzacționate în locul de tranzacționare:

a) prețurile curente de cumpărare și de vânzare; și

b) amploarea (mărimea) intereselor de tranzacționare exprimate la aceste prețuri, afișate de sistemele lor, inclusiv exprimările executabile ale interesului.

(2) În sensul prezentului articol, prin exprimare executabilă a interesului se înțelege un mesaj din partea unui membru sau a unui participant din cadrul unui sistem de tranzacționare cu privire la interesele de tranzacționare disponibile care conține toate informațiile necesare pentru a conveni asupra unei tranzacții.

(3) Atunci când aplică un registru central de ordine-limită sau un sistem de tranzacționare cu licitație periodică, operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare fac publice prețurile curente de cumpărare și de vânzare și amploarea intereselor de tranzacționare exprimate la aceste prețuri pentru obligațiuni, produse financiare structurate și certificate de emisii.

(4) Atunci când aplică un registru central de ordine-limită sau un sistem de tranzacționare cu licitație periodică, operatorii de piață care exploatează un loc de tranzacționare fac publice prețurile curente de cumpărare și de vânzare și amploarea intereselor de tranzacționare exprimate la aceste prețuri pentru instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă.

(5) Atunci când aplică un registru central de ordine-limită sau un sistem de tranzacționare cu licitație periodică, operatorii de sistem care exploatează un MTF sau un OTF fac publice prețurile curente de cumpărare și de vânzare și amploarea intereselor de tranzacționare exprimate la aceste prețuri care sunt publicate prin sistemele lor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere denominate în euro, dolari SUA sau lire sterline și care:

a) fac obiectul obligației de compensare în temeiul legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții, sunt compensate la nivel central și, în ce privește instrumentele financiare pe rata dobânzii, au un termen convenit contractual de 1, 2, 3, 5, 7, 10, 12, 15, 20, 25 sau 30 de ani;

b) sunt swapuri pe riscul de credit având la bază o singură semnătură care se raportează la o bancă de importanță sistemică mondială și care sunt compensate la nivel central;

c) sunt swapuri pe riscul de credit care se raportează la un indice care cuprinde bănci de importanță sistemică globală și care sunt compensate la nivel central.

(6) Atunci când aplică un registru central de ordine-limită sau un sistem de tranzacționare cu licitație periodică, operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare fac publice prețurile curente de cumpărare și de vânzare și amploarea intereselor de tranzacționare exprimate la aceste prețuri care sunt publicate prin sistemele lor pentru ordinele de tip pachet compuse din obligațiuni, produse financiare structurate, certificatele de emisii sau produse financiare derivate.

(7) Informațiile prevăzute la alin. (1) și (3)–(6) se pun la dispoziția publicului în mod continuu în timpul programului normal de tranzacționare.

(8) Cerințele de transparență prevăzute la alin. (1) și (3)–(6) se calibrează în funcție de tipurile de sisteme de tranzacționare utilizate pentru aceste instrumente.

(9) Comisia Națională exceptează operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare de obligația de a face publice informațiile prevăzute la alin. (1) și (3)–(6) în cazurile și în condițiile stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(10) Comisia Națională exceptează fiecare componentă individuală a unui ordin de tip pachet de obligația prevăzută la alin. (6) în cazurile și în condițiile stabilite prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(11) Comisia Națională retrage o derogare acordată în temeiul alin. (9) dacă constată că derogarea este utilizată în afara scopului său inițial ori pentru a eluda normele stabilite în temeiul prezentului articol.

(12) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare asigură acces, în condiții comerciale rezonabile și în mod nediscriminatoriu, la mecanismele utilizate pentru publicarea informațiilor prevăzute la alin. (1) firmelor de investiții care au obligația de a publica detaliile propriilor tranzacții în legătură cu instrumentele financiare prevăzute la alin. (1).

(13) Dispozițiile prezentului articol și ale art. 114 nu se aplică operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare.

(14) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, modul, termenele și condițiile de publicare pretranzacționare, precum și alte condiții și cerințe necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

114

Articolul 114. Cerințele privind transparența posttranzacționare și publicarea decalată a tranzacțiilor

(1) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare fac publice prețul, volumul și momentul tranzacțiilor executate cu acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate și alte instrumente financiare similare tranzacționate în locul de tranzacționare într-un termen cât mai apropiat posibil din punct de vedere tehnic de timpul real.

(2) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare fac publice prețul, volumul și momentul tranzacțiilor executate cu obligațiuni, produse financiare structurate și certificate de emisii tranzacționate în locul de tranzacționare. Această obligație se aplică și tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă și instrumentelor financiare derivate extrabursiere prevăzute la art. 113 alin. (5). Publicarea trebuie să aibă loc într-un termen cât mai apropiat posibil din punct de vedere tehnic de timpul real.

(3) Informațiile referitoare la o tranzacție de tip pachet se pun la dispoziție pentru fiecare componentă într-un termen cât mai apropiat posibil din punct de vedere tehnic de timpul real, ținând cont de necesitatea de a aloca prețuri anumitor instrumente financiare, și cuprind un element de semnalizare că componenta face parte dintr-un pachet. Dacă o componentă este eligibilă pentru publicare decalată, informațiile se publică după încheierea perioadei de decalare.

(4) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare pot decala publicarea informațiilor detaliate privind tranzacțiile, inclusiv a datelor referitoare la preț și volum. Cazurile, modalitățile de publicare decalată a datelor, precum și modalitatea de publicare a informațiilor după expirarea perioadei de decalare se stabilesc prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(5) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare asigură acces, în condiții comerciale rezonabile și în mod nediscriminatoriu, la mecanismele utilizate pentru publicarea informațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) firmelor de investiții care au obligația de a publica informații privind propriile tranzacții în legătură cu instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) și (2).

(6) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, modul, termenele și condițiile de publicare posttranzacționare, precum și alte condiții și cerințe necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

115

Articolul 115. Cerințele privind accesul la informațiile publicate

(1) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare pun la dispoziția publicului informațiile publicate potrivit art. 113 și 114, prin furnizarea separată a datelor privind transparența pretranzacționare și posttranzacționare, în condițiile stabilite de actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(2) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare, APA-urile și operatorii independenți pun la dispoziția publicului informațiile publicate potrivit art. 64, 65, 113, 114 și dispozițiilor aplicabile din titlul IV în condiții comerciale rezonabile, cu clauze contractuale imparțiale și echitabile și asigură acces nediscriminatoriu la aceste informații.

(3) Politicile în materie de date ale entităților prevăzute la alin. (2) se pun la dispoziția publicului în mod gratuit și trebuie să fie ușor de accesat și de înțeles.

(4) Informațiile prevăzute la alin. (2) se pun la dispoziția publicului, în mod gratuit, la 15 minute de la publicare, într-un format prelucrabil automat și care poate fi utilizat de toți utilizatorii, inclusiv investitorii de retail.

(5) Entitățile prevăzute la alin. (2) furnizează, la cererea Comisiei Naționale, informații privind costurile reale de producere și difuzare a informațiilor prevăzute la alin. (2), inclusiv justificarea marjei rezonabile.

(6) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile privind accesul la date în temeiul prezentului articol, condițiile și criteriile de acordare a derogărilor de la obligațiile prevăzute de prezentul articol, standardele tehnice privind calitatea și formatul datelor transmise, precum și alte măsuri necesare punerii în aplicare a prezentului articol.

116

Articolul 116. Evidența și raportarea tranzacțiilor

(1) Operatorul unui loc de tranzacționare menține la dispoziția Comisiei Naționale, timp de cel puțin 5 ani, datele pertinente referitoare la toate ordinele de instrumente financiare afișate de sistemele sale într-un format prelucrabil automat și utilizând un model comun. La cererea Comisiei Naționale, operatorul pune la dispoziție aceste date, inclusiv în mod continuu.

(2) Operatorul unui loc de tranzacționare raportează Comisiei Naționale informații detaliate privind tranzacțiile cu instrumente financiare tranzacționate prin propria platformă care sunt executate prin intermediul propriilor sisteme de orice membru, participant sau utilizator care nu face obiectul prezentei legi în conformitate cu art. 66 alin. (3) și (5).

(3) În cazul în care locul de tranzacționare întocmește și transmite rapoarte în numele unei firme de investiții, acesta trebuie să dispună de mecanisme de securitate solide care să garanteze securitatea și autenticitatea mijloacelor de transmitere a informațiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor și de acces neautorizat și să prevină scurgerile de informații, menținând în permanență confidențialitatea datelor. Totodată, locul de tranzacționare trebuie să mențină resurse adecvate și să aibă instalate dispozitive de siguranță corespunzătoare pentru a asigura furnizarea continuă a serviciilor sale.

(4) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile privind raportarea tranzacțiilor de către locurile de tranzacționare, datele de referință de identificare în scopul raportării tranzacțiilor, precum și alte măsuri necesare punerii în aplicare a prezentului articol.

TITLUL IV FURNIZORII DE SERVICII DE RAPORTARE A DATELOR

117

Articolul 117. Dispoziții generale privind furnizarea de servicii de raportare a datelor

(1) Prezentul titlu stabilește cadrul juridic privind autorizarea, funcționarea și supravegherea furnizorilor de servicii de raportare a datelor, precum și cerințele aplicabile acestora în ceea ce privește publicarea datelor referitoare la tranzacții și raportarea informațiilor către Comisia Națională.

(2) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:

1. furnizor de servicii de raportare a datelor – persoană autorizată să presteze unul sau mai multe servicii de raportare a datelor, respectiv, servicii corespunzătoare unui APA, CTP, sau ARM ori o firmă de investiții sau un operator de piață care exploatează un loc de tranzacționare și este autorizat să presteze, în temeiul autorizației, servicii echivalente celor prestate de APA, CTP sau ARM;

2. furnizor de sisteme centralizate de raportare sau CTP – persoană autorizată să presteze serviciul de colectare de date de la locuri de tranzacționare și APA și de consolidare a acestor date într-un flux continuu de date electronice în direct care furnizează date de piață de bază și date de reglementare;

3. mecanism de publicare aprobat sau APA – persoană autorizată să presteze, în numele firmelor de investiții, serviciul de publicare a rapoartelor privind tranzacțiile, în vederea executării obligațiilor de transparență posttranzacționare prevăzute la art. 65;

4. mecanism de raportare aprobat sau ARM – persoană autorizată să presteze, în numele firmelor de investiții, serviciul de raportare către Comisia Națională a detaliilor privind tranzacțiile, în vederea executării obligațiilor de raportare prevăzute la art. 66 alin. (3)–(7).

(3) Prevederile prezentului titlu se aplică furnizorilor care prestează pe teritoriul Republicii Moldova servicii de APA și/sau ARM și fac obiectul autorizării și supravegherii de către Comisia Națională, în condițiile art. 118 și ale actelor normative emise pentru executarea prezentei legi.

(4) Furnizorul de servicii de raportare a datelor autorizat trebuie să respecte în orice moment condițiile de autorizare menționate la prezentul titlu și să informeze fără întârzieri nejustificate Comisia Națională în legătură cu orice modificare semnificativă a condițiilor de autorizare.

(5) Comisia Națională exercită supravegherea continuă asupra furnizorilor de servicii de raportare a datelor și poate verifica, în orice moment, respectarea dispozițiilor prezentului titlu, a actelor normative emise pentru executarea acestuia, precum și respectarea condițiilor care au stat la baza acordării autorizației.

118

Articolul 118. Autorizarea și supravegherea furnizorilor de servicii de raportare a datelor

(1) Exploatarea, cu titlu profesional, a unui APA sau a unui ARM este supusă autorizării prealabile de către Comisia Națională în condițiile prezentei legi.

(2) Pentru obținerea autorizației de APA sau ARM, solicitantul depune la Comisia Națională, în modul stabilit prin actele normative emise pentru executarea prezentei legi, o cerere scrisă, la care anexează documentele și informațiile aferente, după cum urmează:

a) documentele de constituire;

b) programul de activitate, aprobat de organul competent al solicitantului, care să includă structura organizatorică și tipurile de servicii preconizate, regulile interne de organizare și de prestare a serviciilor și alte aspecte privind activitățile planificate, suficiente pentru a permite Comisiei Naționale să verifice dacă solicitantul a luat toate măsurile necesare pentru respectarea obligațiilor prevăzute de prezentul titlu;

c) informațiile privind identitatea membrilor organului de conducere și documentele care atestă îndeplinirea cerințelor de calificare, experiență profesională, reputație și guvernanță prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi;

d) alte informații și documente prevăzute de actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(3) Comisia Națională acordă autorizația de APA sau ARM sau respinge cererea în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și informațiile prevăzute la alin. (2). Dispozițiile art. 13 alin. (7)–(9) se aplică în mod corespunzător.

(4) Comisia Națională acordă autorizația de APA sau ARM în cazul în care:

a) solicitantul este o persoană juridică constituită în Republica Moldova;

b) solicitantul îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul titlu și de actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(5) Cererea de eliberare a autorizației poate fi retrasă de solicitant înainte de eliberarea autorizației sau de respingerea cererii.

(6) Autorizația de APA sau ARM se eliberează pe un termen nedeterminat și nu poate fi transferată unei alte persoane.

(7) Taxa de eliberare a autorizației de APA sau ARM este de 10 000 de lei moldovenești, care se varsă în bugetul Comisiei Naționale în termen de cel mult 10 zile de la data aprobării deciziei de autorizare.

(8) La eliberarea autorizației, Comisia Națională include informația respectivă în Registrul CNPF. Registrul va cuprinde cel puțin: denumirea furnizorului de servicii de raportare a datelor, statutul autorizației, serviciile autorizate și data intrării în vigoare a autorizației, precum și mențiunile privind suspendarea sau retragerea autorizației.

(9) Autorizația de APA și cea de ARM precizează serviciul de raportare a datelor pe care furnizorul de servicii de raportare a datelor este autorizat să îl presteze.

(10) Furnizorul de servicii de raportare a datelor care intenționează să își extindă sau să își restrângă activitatea autorizată prin includerea unor noi servicii de raportare a datelor sau prin eliminarea lor depune în prealabil la Comisia Națională o cerere de modificare a autorizației, însoțită de documentele și/sau informațiile aferente conform actelor normative ale Comisiei Naționale.

(11) Comisia Națională decide asupra cererii depuse în temeiul alin. (10) în termen de cel mult 6 luni de la data expedierii de către Comisia Națională a notificării privind caracterul complet al cererii, însoțită de documentele și/sau informațiile prevăzute de actele sale normative. Modificările și completările efectuate se introduc în Registrul CNPF. Dispozițiile art. 13 alin. (7)–(9) se aplică în mod corespunzător.

(12) Furnizorul de servicii de raportare a datelor este în drept să presteze serviciul suplimentar pentru care a solicitat modificarea autorizației începând cu data eliberării autorizației modificate de către Comisia Națională.

(13) Activitățile furnizorilor de servicii de raportare a datelor ce țin de prelucrarea datelor cu caracter personal se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal și cu alte prevederi legale în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

(14) Dispozițiile art. 15 se aplică în mod corespunzător cererii de autorizare a furnizorului de servicii de raportare a datelor.

(15) Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a)–e) se aplică în mod corespunzător temeiurilor de retragere a autorizațiilor de APA și ARM.

(16) În cazul retragerii autorizației, furnizorul de servicii de raportare a datelor asigură înlocuirea ordonată a serviciilor prestate, inclusiv transferul datelor către alți furnizori autorizați, informarea corespunzătoare a clienților săi și redirecționarea fluxurilor de raportare către alți furnizori de servicii de raportare a datelor înainte de retragere.

(17) Comisia Națională asigură publicarea informației privind retragerea autorizației pe o perioadă de 5 ani de la data radierii din registru.

(18) Comisia Națională stabilește, prin acte normative emise pentru executarea prezentei legi:

a) condițiile, procedura, forma și conținutul documentației aferente procesului de autorizare a furnizorilor de servicii de raportare a datelor, în vederea verificării întrunirii condițiilor prevăzute la alin. (1)–(4), precum și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol;

b) cerințele organizatorice, administrative și tehnice aplicabile furnizorilor de servicii de raportare a datelor, inclusiv cerințele privind guvernanța, calitatea și integritatea datelor, externalizarea funcțiilor, securitatea sistemelor informatice și mecanismele de control intern, necesare pentru asigurarea funcționării ordonate a serviciilor prestate.

TITLUL V REGULILE DE ACCES LA CPC ȘI INFRASTRUCTURA POSTTRANZACȚIONARE

119

Articolul 119. Compensarea și decontarea instrumentelor financiare

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației privind autorizarea și supravegherea CPC, precum și cerințelor aplicabile CPC și acordurilor de interoperabilitate prevăzute de legislația aplicabilă, firmele de investiții au dreptul de acces direct și indirect la CPC și la sistemele de compensare și de decontare existente pe teritoriul Republicii Moldova, în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacțiilor cu instrumente financiare.

(2) Accesul direct și indirect al firmelor de investiții prevăzute la alin. (1) este supus acelorași criterii nediscriminatorii, transparente și obiective care se aplică membrilor sau participanților locali. Utilizarea sistemelor respective nu se limitează la compensarea și decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare efectuate într-un loc de tranzacționare de pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) Operatorii de piață desemnează un sistem de decontare pentru tranzacțiile efectuate în cadrul sistemelor lor și oferă tuturor membrilor sau tuturor participanților dreptul de a desemna un sistem de decontare alternativ ales de aceștia, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

a) existența unor facilități și legături între sistemul de decontare desemnat și orice alt sistem sau infrastructură necesare pentru a asigura decontarea eficientă și economică a tranzacției respective;

b) confirmarea, de către Comisia Națională, a faptului că toate condițiile tehnice de decontare a tranzacțiilor încheiate pe această piață reglementată prin intermediul unui alt sistem de decontare decât cel desemnat de operatorul de piață sunt de natură să permită funcționarea armonioasă și ordonată a piețelor financiare.

(4) Aprecierea Comisiei Naționale în privința condițiilor tehnice prevăzute la alin. (3) lit. b) nu aduce atingere competențelor Băncii Naționale în rolul ei de supraveghere a sistemelor de compensare-decontare sau competențelor altor autorități de supraveghere competente în ceea ce privește aceste sisteme. Comisia Națională ține cont de supervizarea și supravegherea deja efectuate de aceste instituții pentru a evita repetarea nejustificată a verificărilor.

(5) Condițiile generale privind operațiunile de compensare și decontare care pot avea loc în cadrul sistemului depozitarului central sau al contrapărții centrale se stabilesc de către Comisia Națională și alte autorități competente sau relevante, după caz, potrivit prevederilor prezentei legi și ale legislației conexe.

(6) Transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât instrumentele financiare derivate, are loc la data decontării în cadrul sistemului de decontare.

(7) Compensarea și decontarea instrumentelor financiare derivate au loc potrivit regulilor locurilor de tranzacționare sau, după caz, în afara acestora potrivit condițiilor contractuale.

(8) În cazul transferurilor care au o componentă bănească, decontarea se realizează pe baza mecanismului livrare contra plată, cu excepția transferurilor directe de proprietate prevăzute de actele normative ale Comisiei Naționale.

(9) Instrumentele financiare cumpărate în locurile de tranzacționare pot fi înstrăinate începând cu momentul cumpărării lor. Regulile locurilor de tranzacționare stabilesc momentul cumpărării, în sensul prezentului alineat.

120

Articolul 120. Dispoziții privind CPC, mecanismele de compensare și de decontare în ceea ce privește piețele reglementate și MTF-urile

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației privind autorizarea și supravegherea CPC, precum și cerințelor aplicabile CPC și acordurilor de interoperabilitate prevăzute de legislația aplicabilă, operatorii de piață pot încheia cu o CPC, o casă de compensare sau un sistem de decontare din alt stat membru acorduri adecvate pentru organizarea compensării și/sau decontării tuturor sau a unei părți din tranzacțiile încheiate de participanții la piață în cadrul sistemelor lor.

(2) Firmele de investiții și operatorii de piață care administrează un MTF pot conveni cu o CPC, o casă de compensare sau un sistem de decontare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării și/sau decontării tuturor sau a unei părți din tranzacțiile încheiate de membrii sau participanții în cadrul sistemelor lor.

(3) Comisia Națională interzice unui operator de piață sau MTF apelarea la o CPC, la o casă de compensare și/sau la un sistem de decontare din alt stat membru numai în cazul în care poate demonstra că o asemenea interdicție este necesară pentru a menține funcționarea ordonată a pieței reglementate administrate și/sau exploatate de operatorul de piață respectiv sau, după caz, funcționarea ordonată a MTF-ului respectiv, ținând seama de condițiile impuse sistemelor de decontare potrivit art. 119 alin. (3) și (4).

(4) Pentru a evita repetarea nejustificată a verificărilor, Comisia Națională ține cont de supervizarea și supravegherea sistemelor de compensare și de decontare deja efectuate de către băncile centrale în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare și de decontare sau de către alte autorități de supraveghere competente în ceea ce privește aceste sisteme.

121

Articolul 121. Accesul nediscriminatoriu la compensare pentru instrumentele financiare

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației aplicabile privind regulile de acces la o CPC, CPC acceptă compensarea instrumentelor financiare în mod transparent și nediscriminatoriu, inclusiv în ceea ce privește cerințele de garantare și taxele legate de acces, indiferent de locul de tranzacționare în care este executată operațiunea. Această cerință nu se aplică instrumentelor financiare derivate tranzacționate la bursă.

(2) CPC se asigură în special de faptul că un loc de tranzacționare are dreptul la tratament nediscriminatoriu pentru contractele tranzacționate în respectivul loc de tranzacționare, cu privire la:

a) cerințele de garantare și compensare a contractelor echivalente din punct de vedere economic, atunci când includerea unor astfel de contracte în procedurile de lichidare sau alte proceduri de compensare ale unei CPC, potrivit legislației aplicabile privind insolvabilitatea, nu periclitează buna funcționare, validitatea sau aplicabilitatea unor astfel de proceduri;

b) încrucișarea marjelor cu contracte corelate compensate de aceeași CPC, conform unui model de risc care respectă cerințele aplicabile privind marjele.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației aplicabile privind accesul CPC la un loc de tranzacționare, locurile de tranzacționare furnizează, la cerere, în mod transparent și nediscriminatoriu, inclusiv în ceea ce privește taxele legate de acces, fluxuri de informații referitoare la tranzacții oricărei CPC autorizate sau recunoscute conform legislației aplicabile și care dorește să compenseze tranzacții cu instrumente financiare încheiate în respectivul loc de tranzacționare. Această cerință nu se aplică:

a) contractelor cu instrumente financiare derivate care fac deja obiectul obligațiilor de acces conform dispozițiilor legislației aplicabile privind accesul CPC la un loc de tranzacționare;

b) instrumentelor financiare derivate tranzacționate la bursă.

TITLUL VI TRANZACȚIILE ȘI ALTE OPERAȚIUNI PE PIEȚELE INSTRUMENTELOR FINANCIARE

Capitolul I LIMITELE POZIȚIILOR ÎN INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE PE MĂRFURI

122

Articolul 122. Limitele pozițiilor în instrumente financiare derivate pe mărfuri

(1) Comisia Națională instituie și aplică limite cu privire la dimensiunea poziției nete pe care o persoană o poate deține în orice moment în instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole și în instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante care sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare și în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic, în conformitate cu metodologia de calcul prevăzută la alin. (6).

(2) În sensul alin. (1), un instrument financiar derivat pe mărfuri este considerat critic sau important când suma tuturor pozițiilor nete ale deținătorilor de poziții finale constituie dimensiunea pozițiilor lor deschise și este de cel puțin 300 000 de loturi în medie pe an.

(3) Limitele se stabilesc atât pe baza tuturor pozițiilor deținute de o persoană, cât și a celor deținute în numele acesteia agregate la nivel de grup pentru:

a) a preveni abuzul de piață;

b) a susține condiții ordonate de decontare și formare a prețului, inclusiv prin prevenirea pozițiilor care cauzează distorsionarea pieței și, în special, prin asigurarea convergenței dintre prețurile instrumentelor derivate în luna livrării și prețurile de pe piața la vedere pentru marfa activ-suport, fără a aduce atingere mecanismului de descoperire a prețului pe piața mărfii activ-suport.

(4) Limitele pozițiilor prevăzute la alin. (1) nu se aplică:

a) pozițiilor deținute de o entitate nefinanciară sau în numele acesteia care pot fi măsurate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate în mod direct de activitatea comercială a entității nefinanciare respective;

b) pozițiilor deținute de o entitate financiară sau în numele acesteia, atunci când aceasta face parte dintr-un grup predominant comercial și acționează în numele unei entități nefinanciare din cadrul grupului predominant comercial, în măsura în care aceste poziții pot fi măsurate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate în mod direct de activitatea comercială a entității nefinanciare respective;

c) pozițiilor deținute de contrapărți financiare și nefinanciare pentru pozițiile care pot fi măsurate în mod obiectiv ca rezultând din tranzacții încheiate în scopul îndeplinirii obligațiilor de a furniza lichidități într-un loc de tranzacționare, în condițiile stabilite de legislația relevantă;

d) oricărui alt titlu de valoare, astfel cum este specificat la art. 4 alin. (1) pct. 82 lit. c), care se referă la o marfă sau la un activ-suport al contractelor derivate prevăzute la art. 5 lit. j).

(5) Limitele impuse pozițiilor trebuie să specifice praguri cantitative clare privind dimensiunea maximă a unei poziții pe un instrument financiar derivat pe mărfuri pe care o poate deține o persoană.

(6) Comisia Națională stabilește limite ale pozițiilor pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri critice sau importante și pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole tranzacționate în locuri de tranzacționare autorizate în temeiul prezentei legi, pe baza metodologiei de calcul stabilite conform standardelor europene relevante. Limitele pozițiilor includ și contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic.

(7) Comisia Națională revizuiește limitele pozițiilor prevăzute la alin. (6) în cazul unei modificări semnificative a pieței, inclusiv ca urmare a unei modificări semnificative a ofertei livrabile sau a nivelului total al pozițiilor deschise, pe baza determinării proprii a ofertei livrabile și nivelului total al pozițiilor deschise și restabilește respectivele limite ale pozițiilor în conformitate cu metodologia prevăzută la alin. (6).

(8) Comisia Națională notifică ESMA cu privire la limitele exacte ale pozițiilor pe care aceasta intenționează să le impună în conformitate cu metodologia prevăzută la alin. (6).

(9) Comisia Națională modifică limitele pozițiilor stabilite potrivit alin. (6) în conformitate cu avizul emis de ESMA sau, în cazul în care consideră că modificarea nu este necesară, transmite ESMA o motivare detaliată a deciziei sale. În cazul în care limitele pozițiilor sunt stabilite sau menținute contrar avizului ESMA, Comisia Națională publică de îndată pe site-ul său web oficial un anunț prin care explică motivele deciziei respective.

(10) În cazul în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole bazate pe același activ-suport și cu aceleași caracteristici sunt tranzacționate în cantități importante în locuri de tranzacționare din mai multe jurisdicții sau în cazul în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri critice sau importante bazate pe același activ-suport și cu aceleași caracteristici sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare din mai multe jurisdicții, iar Comisia Națională este autoritatea competentă a locului de tranzacționare unde are loc cel mai mare volum de tranzacționări, aceasta, în calitate de autoritate centrală competentă, stabilește o limită unică a pozițiilor aplicabilă tuturor tranzacțiilor cu aceste instrumente financiare derivate.

(11) Comisia Națională, în calitatea sa de autoritate centrală competentă potrivit alin. (12), consultă, înainte de stabilirea sau revizuirea limitei unice a pozițiilor, autoritățile competente ale locurilor de tranzacționare din alte state membre în care instrumentele derivate pe mărfuri agricole sunt tranzacționate în cantități importante sau în care sunt tranzacționate respectivele instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante.

(12) În cazul în care Comisia Națională este autoritatea competentă a unui loc de tranzacționare în care sunt tranzacționate instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole în volume semnificative sau în care sunt tranzacționate instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante, fără a avea calitatea de autoritate centrală competentă pentru respectivele instrumente, aceasta contribuie la elaborarea limitei unice a pozițiilor și la orice revizuire a acesteia. În cazul în care nu este de acord cu limita unică a pozițiilor stabilită de autoritatea centrală competentă, Comisia Națională comunică în scris motivele complete și detaliate pentru care consideră că cerințele prevăzute la alin. (1) nu sunt îndeplinite.

(13) Comisia Națională adoptă măsuri adecvate pentru instituirea unor mecanisme de cooperare, inclusiv prin schimbul de date relevante, în vederea monitorizării și aplicării limitei unice a pozițiilor, atunci când acționează în calitate de:

a) autoritate competentă a unui loc de tranzacționare în care se tranzacționează în cantități importante instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole bazate pe același activ suport și cu aceleași caracteristici sau în care se tranzacționează instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante bazate pe același activ suport și cu aceleași caracteristici; sau

b) autoritate competentă a deținătorilor de poziții în respectivele instrumente.

(14) Comisia Națională impune limitele pozițiilor prevăzute la alin. (1)–(4) în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) pct. 7).

(15) Stabilirea de către Comisia Națională a unor limite ale pozițiilor mai restrictive decât cele adoptate în conformitate cu alin. (1)–(4) este permisă doar în cazuri excepționale, dacă măsura este justificată în mod obiectiv și proporțională, ținând seama de lichiditatea pieței respective și de necesitatea funcționării ordonate a acesteia.

(16) Limitele mai restrictive prevăzute la alin. (15):

a) se publică pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale;

b) sunt valabile o perioadă inițială de cel mult 6 luni de la data publicării;

c) pot fi reînnoite pentru perioade suplimentare de cel mult 6 luni fiecare, dacă motivele care au justificat impunerea acestora continuă să existe;

d) încetează de drept în lipsa reînnoirii.

(17) Comisia Națională notifică ESMA cu privire la decizia de a impune limite mai restrictive ale pozițiilor. Notificarea trebuie să includă o justificare motivată.

(18) Comisia Națională modifică decizia prevăzută la alin. (17) în conformitate cu avizul emis de ESMA sau, în cazul în care consideră că modificarea nu este necesară, transmite ESMA o justificare motivată.

123

Articolul 123. Mecanismele de control al administrării pozițiilor

(1) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare în Republica Moldova în care sunt tranzacționate instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente financiare derivate pe certificate de emisii aplică mecanisme de control al administrării pozițiilor.

(2) Operatorii de sistem prevăzuți la alin. (1) instituie, aplică și mențin mecanisme care să asigure exercitarea efectivă a competențelor locului de tranzacționare:

a) de a monitoriza totalul pozițiilor deschise ale persoanelor prevăzute la alin. (6);

b) de a obține informații de la persoanele prevăzute la alin. (6), inclusiv toată documentația relevantă, privind dimensiunea și scopul unei poziții sau al unei expuneri generate, informații privind beneficiarii reali sau subiacenți, orice practică concertată și orice activ sau pasiv conex de pe piața activului-suport, inclusiv, după caz, în legătură cu pozițiile deținute pentru instrumente financiare derivate pe certificate de emisii sau cu pozițiile deținute pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri care sunt bazate pe același activ-suport și au aceleași caracteristici în alte locuri de tranzacționare și în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic prin intermediul membrilor sau al participanților;

c) de a solicita persoanelor prevăzute la alin. (6) să elimine sau să reducă o poziție, în mod temporar sau permanent, și de a adopta măsuri în mod unilateral pentru a asigura eliminarea sau reducerea poziției în cazul în care persoana respectivă nu dă curs acestei solicitări; și

d) de a impune persoanelor prevăzute la alin. (6) să reintroducă temporar lichidități pe piață la un preț și volum convenite, cu intenția expresă de a reduce efectele unei poziții majore sau dominante.

(3) Limitele impuse pozițiilor și mecanismele de control al administrării pozițiilor trebuie să fie transparente și nediscriminatorii, să specifice modalitatea de aplicare față de persoanele prevăzute la alin. (6) și să țină seama de natura și structura participanților la piață, precum și de modul în care aceștia utilizează contractele introduse spre tranzacționare.

(4) Operatorii de sistem prevăzuți la alin. (1) comunică Comisiei Naționale toate informațiile necesare cu privire la mecanismele de control al administrării pozițiilor pe care le aplică.

(5) Comisia Națională transmite ESMA informațiile prevăzute la alin. (4), precum și detaliile referitoare la limitele pozițiilor pe care le-a stabilit.

(6) Dispozițiile prezentului capitol se aplică:

a) firmelor de investiții și instituțiilor de credit din Republica Moldova autorizate de către Comisia Națională în condițiile prezentei legi;

b) persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (2);

c) persoanelor prevăzute la art. 3.

124

Articolul 124. Raportarea poziției pe categorii de deținători de poziții

(1) Operatorii de sistem care exploatează un loc de tranzacționare în Republica Moldova în care sunt tranzacționate instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente financiare derivate pe certificate de emisii:

1) publică:

a) în cazul locurilor de tranzacționare în care sunt tranzacționate contracte pe opțiuni – două rapoarte săptămânale, dintre care unul exclude contractele pe opțiuni, cu pozițiile agregate deținute de diferitele categorii de persoane pentru diferitele instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente derivate pe certificate de emisii tranzacționate în locul lor de tranzacționare, precizând:

(i) numărul de poziții lungi și scurte pe astfel de categorii;

(ii) modificările suferite de acestea de la raportul anterior;

(iii) procentul reprezentat de fiecare categorie în cadrul totalului pozițiilor deschise; și

(iv) numărul de persoane care dețin o poziție din fiecare categorie, în conformitate cu alin. (8)–(10);

b) pentru locurile de tranzacționare în care nu sunt tranzacționate contracte pe opțiuni – un raport săptămânal privind elementele prevăzute la lit. a); și

2) pun la dispoziția Comisiei Naționale o defalcare completă a pozițiilor deținute în cadrul respectivului loc de tranzacționare de toate persoanele, inclusiv membri sau participanți și clienți ai acestora, cel puțin o dată pe zi.

(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) pct. 1) se aplică doar în cazul în care atât numărul persoanelor, cât și pozițiile deschise ale acestora depășesc pragurile minime.

(3) Raportarea pozițiilor nu se aplică oricărui alt titlu de valoare, astfel cum este specificat la art. 4 alin. (1) pct. 82 lit. c), care se referă la o marfă sau la un activ-suport al contractelor derivate prevăzute la art. 5 lit. j).

(4) Operatorii de sistem prevăzuți la alin. (1) comunică Comisiei Naționale rapoartele prevăzute la alin. (1) pct. 1). Operatorii de sistem comunică aceleași rapoarte și ESMA.

(5) Firmele de investiții care tranzacționează, în afara unui loc de tranzacționare, instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente financiare derivate pe certificate de emisii pun la dispoziția autorității centrale competente sau, în cazul în care nu există o autoritate centrală competentă, a autorității competente din locul de tranzacționare în care sunt tranzacționate respectivele instrumente, cel puțin o dată pe zi, o defalcare completă:

a) a pozițiilor deținute în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic;

b) a pozițiilor clienților lor și ale clienților respectivilor clienți, până la nivelul clientului final.

(6) Obligația de raportare prevăzută la alin. (5) lit. b) se îndeplinește în conformitate cu art. 66 și, dacă este cazul, cu art. 100 din Legea nr. 164/2025 cu privire la energia electrică.

(7) Membrii sau participanții piețelor reglementate, ai MTF-urilor și clienții OTF-urilor raportează, cel puțin o dată pe zi, operatorului de sistem care administrează locul de tranzacționare respectiv informații privind propriile poziții deținute pe contracte tranzacționate în locul de tranzacționare respectiv, precum și cu privire la pozițiile clienților lor și ale clienților respectivilor clienți, până la nivelul clientului final.

(8) Persoanele care dețin poziții în cadrul unui instrument financiar derivat pe mărfuri sau al unui instrument financiar derivat pe certificat de emisii sunt clasificate de operatorul de sistem care exploatează locul de tranzacționare respectiv, în funcție de natura activității lor principale, ținând cont de autorizația aplicabilă, în calitate de:

a)firme de investiții sau instituții de credit din Republica Moldova;

b) fonduri de investiții – un OPCVM sau un AFIA, în sensul legislației aplicabile acestora;

c) alte instituții financiare, inclusiv asigurători și reasigurători (societăți de asigurare și societăți de reasigurare) și fonduri de pensii facultative (instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale), potrivit definițiilor din legislația aplicabilă;

d) societăți comerciale;

e) operatori – în cazul instrumentelor financiare derivate pe certificate de emisii.

(9) Rapoartele prevăzute la alin. (1) pct. 1) specifică numărul de poziții lungi și scurte pe categorii de persoane, eventualele modificări intervenite de la raportul anterior, procentajul reprezentat de fiecare categorie din totalul pozițiilor deschise și numărul de persoane din fiecare categorie.

(10) Rapoartele prevăzute la alin. (1) pct. 1) și defalcarea pozițiilor prevăzută la alin. (5) trebuie să distingă între:

a) pozițiile identificate drept poziții care reduc, de o manieră măsurabilă obiectiv, riscurile legate direct de activitățile comerciale; și

b) alte poziții.

(11) În cazul instrumentelor derivate pe certificate de emisii, raportarea prevăzută de prezentul articol nu aduce atingere obligațiilor de conformitate stabilite în temeiul Legii nr. 74/2024 privind acțiunile climatice.

Capitolul II DISPOZIȚII PRIVIND UNELE TRANZACȚII CU INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

125

Articolul 125. Obligația de tranzacționare prin intermediul locurilor organizate

(1) Dispozițiile prezentului capitol se aplică contrapărților financiare și nefinanciare care fac obiectul obligației de compensare în temeiul legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții.

(2) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:

1. acord de interoperabilitate – astfel cum este definit conform legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții;

2. instrument financiar derivat extrabursier – astfel cum este definit conform legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții;

3. instrument financiar derivat tranzacționat la bursă – instrument financiar derivat care este tranzacționat pe o piață reglementată sau pe o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată potrivit art. 56 alin. (7) și care nu intră, astfel, în sfera definiției instrumentelor financiare derivate extrabursiere;

4. contraparte financiară – astfel cum este definită conform legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții;

5. contraparte nefinanciară – astfel cum este definită conform legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții.

(3) Contrapărțile financiare și contrapărțile nefinanciare prevăzute la alin. (1) încheie tranzacții cu alte astfel de contrapărți financiare sau alte astfel de contrapărți nefinanciare, având ca obiect instrumente financiare derivate ce aparțin unei clase de instrumente financiare derivate care face obiectul obligației de tranzacționare potrivit alin. (4) numai prin intermediul:

a) unei piețe reglementate;

b) unui MTF;

c) unui OTF; sau

d) unui loc de tranzacționare dintr‑o țară terță considerat echivalent potrivit art. 56 alin. (7).

(4) Fac obiectul obligației de tranzacționare prevăzute la alin. (3) clasele de instrumente financiare derivate incluse în registrul ținut de Comisia Națională privind instrumentele financiare derivate care fac obiectul obligației de tranzacționare.

(5) Obligația de tranzacționare prevăzută la alin. (3) nu se aplică tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate exceptate de la obligația de compensare sau care nu sunt supuse obligației de compensare conform legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții.

(6) Instrumentele financiare derivate declarate ca făcând obiectul obligației de tranzacționare în temeiul alin. (1) sunt eligibile pentru a fi admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționate în orice loc de tranzacționare în mod neexclusiv și nediscriminatoriu.

(7) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, cazurile, condițiile și procedura referitoare la obligația de tranzacționare prevăzută de prezentul articol, inclusiv cazurile și condițiile de suspendare a acesteia.

126

Articolul 126. Obligația de compensare și acordurile de compensare indirectă

(1) Operatorii piețelor reglementate se asigură că toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate care sunt încheiate pe respectivele piețe reglementate sunt compensate prin CPC.

(2) CPC, locurile de tranzacționare și firmele de investiții care acționează ca membri compensatori în conformitate cu legislația aplicabilă instituie sisteme, proceduri și mecanisme eficace pentru instrumentele financiare derivate compensate, pentru a garanta prezentarea și acceptarea la compensare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate compensate cât mai rapid posibil din punct de vedere tehnologic, folosind sisteme automate.

(3) În sensul alin. (2), instrumente financiare derivate compensate înseamnă:

a) toate instrumentele financiare derivate care urmează să fie compensate în temeiul obligației de compensare prevăzute la alin. (1) sau potrivit dispozițiilor legislației privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții;

b) toate instrumentele financiare derivate care sunt agreate în alt mod pentru compensare de către părțile relevante.

(4) Acordurile de compensare indirectă privind instrumentele financiare derivate tranzacționate la bursă sunt permise cu condiția să nu sporească riscul de contraparte și să asigure că activele și pozițiile contrapărții beneficiază de un nivel de protecție echivalent celui aplicabil în cadrul regimului de segregare și portabilitate, precum și celui aplicabil la intervenția CPC în caz de neîndeplinire a obligațiilor de plată, astfel cum este prevăzut în legislația privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții.

127

Articolul 127. Servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare

(1) Cerințele de transparență prevăzute la art. 65 alin. (2) și (3), art. 113 alin. (4), (5), (7) și (8) și art. 114 alin. (2) și (3), obligația de tranzacționare prevăzută la art. 125 și obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru client prevăzută la art. 58 nu se aplică tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere care sunt formate și stabilite ca urmare a serviciilor de reducere a riscurilor posttranzacționare.

(2) Firmele de investiții și operatorii de piață care sunt furnizori de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare țin evidențe complete și exacte ale tranzacțiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care acestea nu sunt deja înregistrate sau raportate în conformitate cu legislația privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții. La solicitarea Comisiei Naționale, evidențele respective sunt puse la dispoziție fără întârziere.

Capitolul III TRANSPARENȚA SFT ȘI A REUTILIZĂRII

128

Articolul 128. Domeniul de aplicare și alte prevederi generale

(1) Prezentul capitol stabilește norme privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare (în continuare – SFT) și a reutilizării acestora.

(2) Dispozițiile prezentului capitol se aplică:

1) unei contrapărți la o SFT, dacă această contraparte este stabilită:

a) pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv sucursalelor acesteia, indiferent de locul în care sunt situate;

b) în afara Republicii Moldova, în cazul în care SFT este încheiată în cadrul activității desfășurate de o sucursală din Republica Moldova a respectivei contrapărți;

2) unei contrapărți care realizează operațiuni de reutilizare și care este stabilită:

a) pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv sucursalelor acesteia, indiferent de locul în care sunt situate;

b) în afara Republicii Moldova, în cazul în care:

(i) reutilizarea este efectuată în cadrul activității desfășurate de o sucursală din Republica Moldova a respectivei contrapărți; sau

(ii) reutilizarea se referă la instrumente financiare furnizate în cadrul unui contract de garanție de o contraparte stabilită în Republica Moldova sau de o sucursală din Republica Moldova a unei contrapărți stabilite în afara Republicii Moldova.

(3) Prevederile art. 129 și 130 nu se aplică Băncii Naționale și Ministerului Finanțelor.

(4) Prevederile art. 129 nu se aplică SFT în cazul în care una dintre contrapărți este Banca Națională.

(5) În sensul prezentului capitol, următoarele noțiuni semnifică:

1. contract de garanție – contract de garanție financiară cu transfer de proprietate și contract de garanție financiară fără transfer de proprietate;

2. contract de garanție cu transfer de proprietate – contract de garanție financiară cu transfer de proprietate, astfel cum este definit la art. 4 pct. 5) din Legea nr. 184/2016 cu privire la contractele de garanție financiară (în continuare – Legea nr. 184/2016), încheiat între contrapărți pentru a garanta executarea obligațiilor;

3. contract de garanție fără transfer de proprietate – astfel cum este definit la art. 4 pct. 6) din Legea nr. 184/2016;

4. contrapărți – contrapărți financiare și contrapărți nefinanciare;

5. contraparte financiară – oricare dintre următoarele entități:

a) o firmă de investiții;

b) o instituție de credit din Republica Moldova;

c) o societate de asigurare sau reasigurare;

d) un OPCVM și, după caz, societatea de administrare a acestuia;

e) un FIA administrat de un AFIA;

f) un fond de pensii facultativ;

g) o contraparte centrală;

h) un depozitar central de instrumente financiare;

i) o entitate dintr-o altă țară care, dacă ar fi stabilită în Republica Moldova, ar necesita autorizare, licențiere sau înregistrare pentru a desfășura activități echivalente celor prevăzute la lit. a)–h);

6. contraparte nefinanciară – orice societate stabilită în Republica Moldova sau în afara ei, care nu este contraparte financiară;

7. operațiune de finanțare prin instrumente financiare sau SFT – oricare dintre următoarele:

a) o tranzacție de răscumpărare;

b) o operațiune de dare cu împrumut de titluri sau mărfuri sau o operațiune de luare cu împrumut de titluri sau mărfuri;

c) o tranzacție de cumpărare-revânzare sau o tranzacție de vânzare-recumpărare;

d) o tranzacție de creditare în marjă;

8. operațiune de dare cu împrumut de titluri sau de mărfuri sau operațiune de luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri – operațiune prin care o contraparte transferă titluri de valoare sau mărfuri cu obligația împrumutatului de a restitui titluri sau mărfuri echivalente la o dată ulterioară sau la cererea cedentului, tranzacția respectivă fiind una de dare cu împrumut de titluri sau de mărfuri pentru contrapartea care transferă titlurile sau mărfurile și una de luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri pentru contrapartea căreia îi sunt transferate;

9. registru central de tranzacții – persoană juridică care colectează și păstrează centralizat evidența SFT, înregistrată sau recunoscută de Comisia Națională, în condițiile actelor normative emise pentru executarea prezentei legi;

10. reutilizare – utilizarea, de către contrapartea beneficiară, în nume propriu și pe cont propriu sau pe contul unei alte contrapărți (inclusiv al unei persoane fizice), a instrumentelor financiare primite în temeiul unui contract de garanție. O astfel de utilizare înseamnă transferul titlului sau exercitarea unui drept de utilizare în conformitate cu art. 10–11 din Legea nr. 184/2016, dar nu include lichidarea instrumentului financiar în cazul incapacității de plată a contrapărții care furnizează instrumentul financiar;

11. stabilit(ă) – înseamnă:

a) în cazul unei persoane juridice, locul unde aceasta își are sediul;

b) în cazul unei persoane fizice, locul unde aceasta își are sediul profesional sau, în lipsa acestuia, domiciliul ei;

12. tranzacție de creditare în marjă – tranzacție în care o contraparte acordă credit în legătură cu cumpărarea, vânzarea, deținerea sau tranzacționarea titlurilor de valoare, excluzând alte împrumuturi care sunt acoperite cu garanții sub formă de titluri de valoare;

13. tranzacție de cumpărare-revânzare (buy-sell back) sau tranzacție de vânzare-recumpărare (sell-buy back) – tranzacție prin care o contraparte cumpără sau vinde titluri de valoare, mărfuri sau drepturi garantate legate de proprietatea asupra acestora, acceptând să revândă ori să răscumpere titluri, mărfuri sau drepturi garantate similare la un preț stabilit la o dată ulterioară. Această tranzacție este o tranzacție de cumpărare-revânzare pentru contrapartea care cumpără titlurile, mărfurile sau drepturile garantate și o tranzacție de vânzare-recumpărare pentru contrapartea care le vinde, nefiind reglementată de un acord reverse repo, în sensul pct. 14;

14. tranzacție de răscumpărare – tranzacție guvernată de un acord prin care o contraparte transferă titluri de valoare, mărfuri sau drepturi garantate legate de proprietatea asupra acestora în cazul în care garanția respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deține drepturile asupra titlurilor sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei contrapărți să transfere sau să dea în gaj un anumit titlu sau marfă mai multor contrapărți în același timp, cu angajamentul de a le răscumpăra sau de a răscumpăra titluri sau mărfuri substituite, prezentând aceleași caracteristici, la un preț stabilit, la o dată ulterioară precizată sau care urmează a fi precizată de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru contrapartea care vinde titlurile sau mărfurile și un acord reverse repo pentru contrapartea care le cumpără.

(6) În sensul prezentului capitol, autoritatea competentă este:

1) Comisia Națională – pentru:

a) contrapărțile financiare prevăzute la alin. (5) pct. 5 lit. a), d), e)–h), și supravegheate de aceasta în conformitate cu legislația aplicabilă;

b) contrapărțile financiare prevăzute la alin. (5) pct. 5 lit. i), în măsura în care entitatea respectivă desfășoară activități echivalente celor prevăzute la alin. (5) pct. 5) lit. a), d)–f); și

c) contrapărțile nefinanciare prevăzute la alin. (5) pct. 6.

2) Banca Națională – pentru:

a) contrapărțile financiare prevăzute la alin. (5) pct. 5 lit. b) și c) și supravegheate de aceasta în conformitate cu legislația aplicabilă;

b) contrapărțile financiare prevăzute la alin. (5) pct. 5 lit. i), în măsura în care entitatea respectivă desfășoară activități echivalente celor prevăzute la alin. (5) pct. 5 lit. b), c), g) și h).

Acordul de cooperare prevăzut la art. 7 alin. (5) stabilește în modul corespunzător mecanismele de cooperare, schimbul de informații și coordonarea exercitării competențelor prevăzute de prezentul capitol.

(7) Autoritatea competentă exercită competențele prevăzute de prezentul capitol și supraveghează îndeplinirea obligațiilor stabilite de acesta. Încălcarea dispozițiilor prezentului capitol se sancționează, după caz, de către Comisia Națională sau Banca Națională, în conformitate cu competențele prevăzute la alin. (6), potrivit cap. I din titlul VIII.

129

Articolul 129. Obligația de raportare și de protecție în ceea ce privește SFT

(1) Contrapărțile la SFT transmit către un registru central de tranzacții rapoarte care includ informații privind orice SFT pe care au încheiat-o, precum și orice modificare sau încetare a acesteia. Raportarea se efectuează cel târziu în ziua lucrătoare următoare încheierii, modificării sau încetării SFT.

(2) O contraparte supusă obligației de raportare poate delega raportarea informațiilor privind SFT către cealaltă contraparte sau către o terță persoană. Delegarea nu aduce atingere răspunderii contrapărții care delegă pentru exactitatea și completitudinea informațiilor raportate.

(3) Atunci când o contraparte financiară încheie o SFT cu o contraparte nefinanciară care, la data bilanțului său, nu depășește limitele a cel puțin două dintre cele trei criterii de la art. 4 alin. (3) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017, contrapartea financiară este responsabilă de raportare în numele ambelor contrapărți.

(4) În cazul în care un OPCVM administrat de o societate de administrare este contraparte la SFT, societatea de administrare este responsabilă pentru raportarea în numele OPCVM respectiv.

(5) În cazul în care un FIA este contraparte la SFT, AFIA aferent este responsabil de raportarea în numele respectivului FIA.

(6) Contrapărțile păstrează evidența tuturor SFT pe care le-au încheiat, modificat sau încetat pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la încetarea contractelor respective.

(7) Dacă un registru central de tranzacții nu este disponibil pentru înregistrarea informațiilor privind SFT, contrapărțile se asigură că aceste informații sunt transmise către Comisia Națională.

(8) Raportarea informațiilor privind SFT în conformitate cu prevederile prezentului articol, de o contraparte sau de o entitate care raportează în numele unei contrapărți, nu constituie încălcare a restricțiilor privind divulgarea informațiilor impuse prin contract sau prin orice act normativ. Entitatea care raportează informațiile, membrii organului său de conducere sau salariații săi nu pot fi trași la răspundere pentru raportarea efectuată în conformitate cu prezentul articol.

(9) Încălcarea prezentului articol nu afectează valabilitatea clauzelor unei SFT și nici obligația părților de a executa aceste clauze. O asemenea încălcare nu conferă părților dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de raportare.

130

Articolul 130. Transparența reutilizării

(1) Dreptul unei contrapărți de a reutiliza instrumentele financiare primite cu titlu de garanție este supus îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

1) contrapartea care furnizează instrumentele financiare a fost informată în mod corespunzător, în scris, de către contrapartea beneficiară cu privire la riscurile și consecințele care pot rezulta din:

a) acordarea consimțământului pentru dreptul de utilizare a garanțiilor furnizate printr-un contract de garanție fără transfer de proprietate; sau

b) încheierea unui contract de garanție cu transfer de proprietate;

2) contrapartea care furnizează instrumentele financiare și-a exprimat în prealabil consimțământul expres cu privire la reutilizare, dovedit printr-o semnătură, în scris sau într-o manieră echivalentă din punct de vedere juridic, fie în cadrul contractului de garanție fără transfer de proprietate care prevede dreptul de utilizare, fie prin acceptarea expresă a furnizării garanției în temeiul unui contract de garanție cu transfer de proprietate.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) pct. 1) include cel puțin riscurile și consecințele ce pot apărea în caz de neexecutare (neplată) de către contrapartea beneficiară.

(3) Exercitarea dreptului de reutilizare este supusă îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

a) reutilizarea se desfășoară în conformitate cu clauzele specificate în contractul de garanție prevăzut la alin. (1) pct. 2);

b) instrumentele financiare primite în temeiul contractului de garanție sunt transferate din contul contrapărții care furnizează instrumentele financiare.

(4) Prin derogare de la alin. (3) lit. b), în cazul în care contrapartea la un contract de garanție este stabilită în afara Republicii Moldova și contul acesteia este deschis și se supune legislației unei alte țări decât Republica Moldova, reutilizarea este evidențiată fie printr-un transfer din contul contrapărții care furnizează instrumentul financiar, fie prin alte mijloace adecvate.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere:

a) dispozițiilor prezentei legi și ale legislației sectoriale care vizează asigurarea unui nivel superior de protecție a contrapărților care furnizează instrumentele financiare;

b) dispozițiilor legislației privind nulitatea sau ineficiența actului juridic.

Capitolul IV VÂNZAREA ÎN LIPSĂ ȘI ASPECTE ALE SWAPURILOR PE RISCUL DE CREDIT

131

Articolul 131. Domeniul de aplicare și alte dispoziții generale

(1) Prezentul capitol se aplică:

a) instrumentelor financiare, în sensul art. 5, care sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Republica Moldova, inclusiv când acestea sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;

b) instrumentelor financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de un instrument financiar prevăzut la lit. a) sau de un emitent al unui astfel de instrument financiar, inclusiv când acestea sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;

c) titlurilor de creanță emise de Republica Moldova și instrumentelor financiare derivate prevăzute la art. 5 lit. d)–j) care sunt legate de un asemenea titlu de creanță sau în care se face trimitere la un asemenea titlu de creanță.

(2) În sensul prezentului capitol, următoarele noțiuni semnifică:

1. activități de formator de piață – activități ale unei firme de investiții sau ale unei instituții de credit, membră a unui loc de tranzacționare, atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau în afara acestuia, în oricare dintre următoarele modalități:

a) prin comunicarea simultană a unor cotații ferme de cumpărare și de vânzare, de mărime comparabilă și la prețuri competitive, în scopul asigurării lichidității pieței în mod regulat și continuu;

b) în cursul activității sale obișnuite, prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la solicitările acestora de a tranzacționa;

c) prin limitarea riscului pozițiilor generate în urma executării sarcinilor menționate la lit. a) și b);

2. capital social emis (în raport cu o societate) – total al acțiunilor ordinare și preferențiale emise de o societate, cu excepția titlurilor de creanță convertibile;

3. contraparte centrală – entitate juridică care se interpune între contrapărțile la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind astfel cumpărător pentru orice vânzător și vânzător pentru orice cumpărător, și care este responsabilă pentru funcționarea unui sistem de compensare;

4. dealer primar – persoană fizică sau juridică care a semnat un acord cu emitentul de datorie suverană sau care a fost recunoscut în mod oficial drept dealer primar de acesta sau în numele acestuia, inclusiv dealerul primar în raport cu valorile mobiliare de stat, astfel cum este definit prin actele normative ale Ministerului Finanțelor, și care s-a angajat să acționeze în calitate de agent principal în raport cu operațiunile de pe piața primară și/sau secundară legate de datoria emisă de respectivul emitent;

5. datorie suverană – titlu de creanță emis de Republica Moldova, în calitate de emitent suveran, în condițiile Legii nr. 419/2006 cu privire la datoria sectorului public, garanțiile de stat și recreditarea de stat;

6. datorie suverană emisă – total al datoriei suverane emise de emitentul suveran care nu a fost răscumpărată;

7. emitent suveran – Republica Moldova, în persoana Ministerului Finanțelor;

8. loc de tranzacționare – o piață reglementată sau un MTF;

9. loc principal de tranzacționare (în raport cu o acțiune) – loc de tranzacționare în care volumul tranzacțiilor cu o acțiune este cel mai ridicat;

10. swap pe riscul de credit – contract derivat în care o parte plătește o primă altei părți în schimbul unei plăți sau al altui beneficiu în cazul unui eveniment de credit care afectează o entitate de referință și în cazul oricărei alte situații de neîndeplinire a obligațiilor legate de contractul derivat, care are un efect economic similar;

11. swap pe riscul de credit al datoriei suverane – swap pe riscul de credit în care se efectuează o plată sau se plătește un alt beneficiu în cazul unui eveniment de credit sau al unei situații de neîndeplinire a obligațiilor legate de emitentul suveran;

12. vânzare în lipsă (în raport cu o acțiune sau un titlu de creanță) – vânzare a unei acțiuni sau a unui titlu de creanță pe care vânzătorul nu o/îl deține în momentul încheierii acordului de vânzare, inclusiv o vânzare în cadrul căreia, la momentul încheierii acordului de vânzare, vânzătorul a împrumutat sau a convenit să împrumute acțiunea sau titlul de creanță în vederea livrării acesteia/acestuia la decontarea tranzacției, fără a include:

a) vânzarea de către oricare dintre părți printr-un acord repo în cadrul căruia o parte a fost de acord să îi vândă celeilalte părți o valoare mobiliară la un preț specificat, aceasta din urmă angajându-se să îi revândă valoarea mobiliară la o dată ulterioară la un alt preț specificat;

b) transferul de valori mobiliare în temeiul unui acord de împrumut de valori mobiliare; sau

c) angajarea într-un contract futures sau într-un alt contract derivat prin care se convine asupra vânzării unor valori mobiliare la un preț specificat la o dată ulterioară.

(3) Măsurile de supraveghere prevăzute de prezenta lege pentru vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit se aplică tuturor instrumentelor financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), inclusiv atunci când acestea sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare.

(4) În sensul prezentului capitol, autoritatea competentă este Comisia Națională.

(5) Autoritatea competentă stabilește, prin actele normative:

a) metodologia de determinare și calcul al pozițiilor scurte, lungi și scurte nete, inclusiv tratamentul pozițiilor deținute indirect;

b) cazurile în care un swap pe riscul de credit al datoriei suverane este considerat acoperire împotriva riscului de nerespectare a unei obligații ori a riscului de scădere a valorii datoriei suverane, precum și metoda de determinare a unei poziții descoperite;

c) condițiile, procedura și, după caz, ajustarea pragurilor de notificare și a pragurilor de publicare relevante, ținând seama de evoluțiile piețelor financiare;

d) tipurile de acorduri, aranjamente și măsuri care asigură în mod adecvat că acțiunile sau instrumentele de datorie suverană sunt disponibile pentru decontare la scadență;

e) parametrii și metodele de calcul ale pragului de lichiditate pentru datoria suverană;

f) parametrii și procedura de suspendare a restricțiilor privind swapurile descoperite pe riscul de credit al datoriei suverane;

g) condițiile și procedura de aplicare a derogărilor pentru activități de formator de piață, pentru dealeri primari și în scop de stabilizare, precum și alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului capitol.

(6) Încălcarea dispozițiilor prezentului capitol se sancționează potrivit cap. I din titlul VIII.

132

Articolul 132. Pozițiile scurte și pozițiile lungi

(1) În sensul prezentului capitol, o poziție care rezultă din oricare dintre următoarele situații se consideră poziție scurtă în raport cu capitalul social emis al unei societăți sau cu datoria suverană emisă:

a) vânzarea în lipsă a unei acțiuni emise de o societate sau a unui titlu de creanță emis de emitentul suveran;

b) efectuarea unei tranzacții care creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel prevăzut la lit. a), atunci când efectul sau unul dintre efectele tranzacției este acela de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice care efectuează tranzacția în eventualitatea scăderii prețului sau valorii acțiunii sau titlului de creanță.

(2) În sensul prezentului capitol, o poziție care rezultă din oricare dintre următoarele situații se consideră poziție lungă în raport cu capitalul social emis sau cu datoria suverană emisă:

a) deținerea unor acțiuni emise de o societate sau a unui titlu de creanță emis de emitentul suveran;

b) încheierea unei tranzacții care creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel prevăzut la lit. a), atunci când efectul sau unul dintre efectele tranzacției este acela de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice care efectuează tranzacția în eventualitatea creșterii prețului sau valorii acțiunii sau titlului de creanță.

(3) În sensul alin. (1) și (2), calculul pozițiilor scurte și lungi, în cazul oricărei poziții deținute indirect, inclusiv prin sau cu ajutorul oricăror indici, coșuri de instrumente financiare sau prin participații la un fond tranzacționat la bursă sau la o entitate similară, se determină de către persoana fizică sau juridică în cauză într-un mod rezonabil, ținând seama de informațiile publice disponibile privind componența indicelui sau a coșului de instrumente financiare relevante sau privind participațiile deținute de respectivul fond tranzacționat la bursă sau de entitatea similară. La calculul acestor poziții scurte sau lungi nu se va solicita obținerea de informații în timp real privind componența acestor instrumente de la nicio persoană.

(4) În sensul alin. (1) și (2), în ceea ce privește datoria suverană, la calculul pozițiilor scurte sau lungi se include orice swap pe riscul de credit al datoriei suverane legate de emitentul suveran.

(5) În sensul prezentului capitol:

a) poziția rămasă după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu capitalul social emis din pozițiile scurte deținute de aceeași persoană în raport cu capitalul respectiv se consideră poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al societății respective;

b) poziția rămasă după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu datoria suverană emisă și a pozițiilor lungi în titlurile de creanță ale emitentului suveran, în cazul cărora stabilirea prețului se află în strânsă corelare cu stabilirea prețului datoriei suverane date din pozițiile scurte deținute de aceeași persoană în raport cu aceeași datorie suverană, se consideră poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă de emitentul suveran.

133

Articolul 133. Poziția descoperită pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane

Se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o poziție descoperită pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane atunci când swapul pe riscul de credit al datoriei suverane nu este utilizat ca acoperire împotriva:

a) riscului ca emitentul să nu își îndeplinească obligațiile, în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o poziție lungă pe datoria suverană a respectivului emitent de care este legat swapul pe riscul de credit al datoriei suverane; sau

b) riscului scăderii valorii datoriei suverane, în cazul în care persoana fizică sau juridică deține active sau pasive, care pot include, dar nu se limitează la contracte financiare, un portofoliu de active sau de obligații financiare a căror valoare este corelată cu valoarea datoriei suverane.

134

Articolul 134. Regimul de transparență al pozițiilor scurte nete și pozițiile descoperite

(1) O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare:

a) notifică autoritatea competentă, în conformitate cu art. 135, în cazul în care poziția atinge sau coboară sub un prag de notificare relevant;

b) publică informații despre poziția respectivă, în conformitate cu art. 135, în cazul în care aceasta atinge sau coboară sub un prag de publicare relevant.

(2) Pragul de notificare relevant prevăzut de alin. (1) lit. a) este un procent egal cu 0,1% din capitalul social emis al societății în cauză și fiecare procent de 0,1% superior acestui prag.

(3) Pragul de publicare relevant prevăzut de alin. (1) lit. b) este un procent egal cu 0,5% din capitalul social emis al societății în cauză și fiecare procent de 0,1% superior acestui prag.

(4) Persoana fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă notifică autoritatea competentă, în conformitate cu art. 135, în cazul în care o astfel de poziție atinge sau coboară sub pragurile de notificare relevante stabilite pentru emitentul suveran.

(5) Pragurile de notificare relevante pentru emitentul suveran prevăzute la alin. (4):

1) constau într-o valoare inițială și niveluri succesive suplimentare, stabilite de autoritatea competentă, în cooperare cu Ministerul Finanțelor, pentru emitentul suveran;

2) se determină în funcție de:

a) totalul datoriei suverane emise restante;

b) mărimea medie a pozițiilor deținute de participanții pe piață în raport cu datoria suverană; și

c) lichiditatea fiecărei piețe a obligațiilor suverane;

3) se publică pe site-ul web oficial al autorității competente relevante.

(6) În cazul în care autoritatea competentă suspendă restricțiile în conformitate cu art. 136 alin. (6), persoana fizică sau juridică care deține o poziție descoperită într-un swap pe riscul de credit al datoriei suverane notifică autoritatea competentă ori de câte ori o astfel de poziție atinge sau coboară sub pragurile de notificare relevante pentru emitentul suveran, stabilite potrivit alin. (5).

(7) Ținând seama de evoluțiile piețelor financiare, autoritatea competentă poate stabili, prin acte normative, alte praguri decât cele prevăzute la alin. (2) și (3).

(8) Prevederile alin. (1) lit. b) și alin. (3) nu aduc atingere actelor normative privind ofertele publice de cumpărare, operațiunile de concentrare și alte tranzacții care afectează proprietatea sau controlul societăților și care prevăd obligații mai stricte de publicare a pozițiilor scurte.

(9) Măsura prevăzută la art. 144 alin. (2) pct. 14) nu se aplică instrumentelor financiare care intră sub incidența obligației de transparență în conformitate cu prevederile prezentului articol. Aplicarea acestei măsuri este permisă numai în circumstanțele stabilite de autoritatea competentă prin acte normative sau în cazurile în care autoritatea competentă prevede derogări de la aceasta.

Derogările pot fi prevăzute în special pentru activitățile de formator de piață și pentru activitățile desfășurate pe piața primară.

(10) Obligațiile de notificare și de publicare prevăzute de prezentul articol se aplică persoanelor fizice sau juridice domiciliate sau stabilite în Republica Moldova, precum și persoanelor fizice sau juridice domiciliate sau stabilite în afara Republicii Moldova.

135

Articolul 135. Metoda de notificare și publicare

(1) Orice notificare sau publicare în temeiul art. 134 precizează cel puțin:

a) identitatea persoanei fizice sau juridice care deține o poziție relevantă;

b) mărimea poziției relevante;

c) emitentul în raport cu care este deținută poziția relevantă;

d) data la care poziția a fost creată, modificată sau a încetat să existe.

(2) În scopurile art. 134, persoanele fizice și juridice care dețin poziții scurte nete semnificative păstrează, pentru o perioadă de 5 ani, înregistrări ale pozițiilor brute care compun o poziție scurtă netă semnificativă.

(3) Momentul care trebuie luat în considerare pentru calcularea unei poziții scurte nete este miezul nopții, la sfârșitul zilei de tranzacționare în care persoana fizică sau juridică deține poziția relevantă. Acest moment se aplică tuturor tranzacțiilor, indiferent de mijlocul de tranzacționare utilizat, inclusiv tranzacțiilor executate manual și celor automate, și indiferent dacă tranzacțiile au avut loc sau nu în cadrul programului normal de tranzacționare.

(4) Notificarea sau publicarea trebuie făcută cel târziu la ora 15:30 în următoarea zi de tranzacționare. Orele menționate în prezentul alineat și la alin. (3) se determină potrivit orei oficiale a Republicii Moldova.

(5) Notificarea către autoritatea competentă asigură confidențialitatea informațiilor și încorporează mecanisme pentru autentificarea sursei notificării.

(6) Publicarea informațiilor prevăzute la art. 134 alin. (1) lit. b) se face astfel încât să se asigure accesul rapid și fără discriminare la informații. Informațiile se publică pe site-ul web oficial al autorității competente relevante, într-o secțiune dedicată pozițiilor scurte nete publicabile.

136

Articolul 136. Restricțiile aplicabile vânzărilor în lipsă fără acoperire și swapurilor descoperite pe riscul de credit al datoriei suverane

(1) O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă acțiuni admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare numai atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) persoana fizică sau juridică a împrumutat acțiunile sau a luat măsuri alternative având drept rezultat un efect juridic similar;

b) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord pentru a împrumuta acțiunile sau are un drept exigibil incontestabil, în temeiul dreptului contractual sau al dreptului de proprietate, de a i se transfera proprietatea asupra unui număr corespondent de instrumente financiare din aceeași clasă, astfel încât decontarea să poată fi efectuată la scadență;

c) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord cu o terță parte conform căruia partea terță a confirmat că acțiunile au fost localizate și că a adoptat măsurile necesare în raport cu alte părți terțe astfel încât persoana fizică sau juridică să aibă motive rezonabile de a considera că decontarea se poate efectua la scadență.

(2) O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă datoria suverană numai atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

a) persoana fizică sau juridică a împrumutat datoria suverană sau a luat măsuri alternative având drept rezultat un efect juridic similar;

b) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord pentru a împrumuta datoria suverană sau are un alt drept exigibil incontestabil în temeiul dreptului contractual sau al dreptului proprietății de a i se transfera proprietatea asupra unui număr corespunzător de instrumente financiare din aceeași clasă, astfel încât decontarea să poată fi efectuată la scadență;

c) persoana fizică sau juridică a încheiat o înțelegere cu o terță parte conform căreia partea terță a confirmat că datoria suverană a fost localizată sau că are motive rezonabile pentru a considera că decontarea poate fi efectuată la scadență.

(3) Restricțiile prevăzute la alin. (2) nu se aplică dacă tranzacția este utilizată ca acoperire pentru o poziție lungă pe titlurile de creanță ale unui emitent al căror preț se află în strânsă corelare cu prețul datoriei suverane date.

(4) În cazul în care lichiditatea datoriei suverane este inferioară pragului determinat în conformitate cu metodologia stabilită de autoritatea competentă, restricțiile prevăzute la alin. (2) pot fi suspendate temporar de către autoritatea competentă. Suspendarea:

a) este valabilă pentru o perioadă inițială de cel mult 6 luni de la data publicării sale pe site-ul web oficial al autorității competente relevante;

b) poate fi reînnoită pentru perioade care nu depășesc 6 luni, dacă motivele care au stat la baza suspendării sunt valabile în continuare;

c) încetează în mod automat dacă nu este reînnoită până la expirarea perioadei inițiale sau a perioadei de reînnoire.

(5) O persoană fizică sau juridică poate încheia o tranzacție cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane numai în cazul în care tranzacția în cauză nu conduce la o poziție descoperită într-un swap pe riscul de credit suveran în sensul art. 133.

(6) Autoritatea competentă poate suspenda temporar restricțiile prevăzute la alin. (5) în cazul în care există elemente obiective care o determină să considere că piața sa de obligațiuni suverane nu funcționează adecvat și că astfel de restricții pot avea un impact negativ asupra pieței de swapuri pe risc de credit al datoriei suverane, în special prin creșterea costului împrumutului pentru emitentul suveran sau prin afectarea capacității acestuia de a emite noi titluri de creanță.

(7) Suspendarea prevăzută la alin. (6):

a) este valabilă pentru o perioadă inițială de cel mult 12 luni de la data publicării sale pe site-ul web oficial al autorității competente relevante;

b) poate fi reînnoită pentru perioade care nu depășesc 6 luni, dacă motivele care au stat la baza suspendării sunt valabile în continuare;

c) încetează în mod automat dacă nu este reînnoită până la expirarea perioadei inițiale sau a perioadei de reînnoire.

(8) Măsura prevăzută la art. 144 alin. (2) pct. 16) se poate aplica tranzacțiilor referitoare la toate instrumentele financiare, instrumentelor financiare dintr-o anumită clasă sau unui anumit instrument financiar. Măsura se poate aplica în circumstanțele stabilite de autoritatea competentă sau poate face obiectul derogărilor prevăzute de aceasta, în special pentru activitățile de formator de piață și activitățile desfășurate pe piața primară.

(9) Măsura prevăzută la art. 144 alin. (2) pct. 17) se poate aplica swapurilor pe riscul de credit suveran dintr-o anumită clasă sau anumitor swapuri pe riscul de credit suveran. Măsura se poate aplica în circumstanțele stabilite de autoritatea competentă sau poate face obiectul derogărilor prevăzute de aceasta, în special pentru activitățile de formator de piață și activitățile desfășurate pe piața primară.

137

Articolul 137. Procedura de cumpărare impusă

O contraparte centrală care oferă servicii de compensare pentru acțiuni se asigură că sunt instituite proceduri care respectă cumulativ următoarele cerințe:

a) în cazul în care o persoană fizică sau juridică care vinde acțiuni nu poate livra acțiunile pentru decontare în termen de 4 zile lucrătoare de la data la care este scadentă decontarea, se declanșează automat proceduri de cumpărare impusă a acțiunilor pentru a asigura livrarea acestora pentru decontare;

b) în cazul în care nu este posibilă cumpărarea impusă de acțiuni pentru livrare, cumpărătorului i se plătește o sumă bazată pe valoarea acțiunilor care trebuiau livrate la data livrării, completată cu o sumă pentru pierderile suportate de cumpărător ca urmare a neefectuării decontării;

c) persoana fizică sau juridică care nu a fost în măsură să efectueze decontarea rambursează toate sumele plătite în temeiul lit. a) și b).

138

Articolul 138. Derogări

(1) Prevederile art. 134 alin. (1)–(3), ale art. 136 alin. (1) și ale art. 137 nu se aplică acțiunilor unei societăți admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Republica Moldova dacă locul principal de tranzacționare al acțiunilor se află în afara Republicii Moldova.

(2) Autoritatea competentă determină cel puțin o dată la 2 ani dacă locul principal de tranzacționare al respectivelor acțiuni se află într-o țară terță și publică lista acțiunilor vizate. Lista este valabilă 2 ani.

(3) Prevederile art. 134 alin. (1)–(5) și ale art. 136 nu se aplică tranzacțiilor efectuate în contextul activităților de formator de piață.

(4) Prevederile art. 134 alin. (4) și (5) și ale art. 136 alin. (2)–(7) nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când, acționând în calitate de dealer primar autorizat în urma unui acord cu emitentul suveran, persoana acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în raport cu operațiunile de pe piața primară sau secundară referitoare la datoria suverană.

(5) Prevederile art. 134 alin. (1)–(3) și ale art. 136 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când acestea efectuează o vânzare în lipsă a unui instrument financiar sau dețin o poziție scurtă netă în scopul realizării unei stabilizări, în conformitate cu legislația aplicabilă privind programele de răscumpărare și măsurile de stabilizare.

(6) Derogările prevăzute la alin. (3) și (4) se aplică doar în cazul în care persoana în cauză notifică în scris autoritatea competentă despre faptul că intenționează să beneficieze de derogare, cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care intenționează să utilizeze derogarea pentru prima dată.

(7) Autoritatea competentă poate interzice beneficiul derogării prevăzut la alin. (6) dacă consideră că persoana nu respectă condițiile pentru a beneficia de derogare. Interdicțiile se pronunță în perioada de 30 de zile prevăzută la alin. (6) sau ulterior, dacă autoritatea competentă constată că situația persoanei s-a modificat astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile pentru a beneficia de derogare.

(8) Persoana care a transmis notificarea prevăzută la alin. (6) informează în scris, fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă dacă intervin schimbări care afectează dreptul de a beneficia de derogare sau dacă nu mai dorește să beneficieze de derogare.

(9) Autoritatea competentă poate solicita persoanelor care beneficiază de derogările prevăzute la alin. (3)–(5) informații privind pozițiile scurte deținute ori activitățile desfășurate în temeiul acestor derogări. Persoanele respective furnizează informațiile solicitate în cel mult 4 zile de la primirea cererii.

(10) Autoritatea competentă publică pe site-ul său web oficial lista formatorilor de piață și a dealerilor primari care beneficiază de derogări în temeiul alin. (6) și o actualizează periodic.

139

Articolul 139. Durata și publicarea restricțiilor

(1) Autoritatea competentă publică pe site-ul său web oficial, fără întârziere, restricțiile impuse în urma exercitării măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 144 alin. (2) pct. 14)–18). În anunț se precizează cel puțin următoarele informații:

a) măsurile impuse, inclusiv instrumentele financiare și clasele de instrumente financiare la care se referă, și perioada de aplicare a acestora;

b) motivele pentru care autoritatea competentă este de părere că se impun respectivele măsuri, inclusiv dovezile care susțin aceste motive.

(2) Măsurile de supraveghere prevăzute la alin. (1) intră în vigoare la data publicării anunțului sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică doar tranzacțiilor efectuate după ce măsura a intrat în vigoare.

(3) Măsurile impuse în temeiul art. 144 alin. (2) pct. 14)–18) sunt valabile pentru o perioadă inițială de cel mult 3 luni de la data publicării anunțului în condițiile prevăzute de prezentul articol. Măsura poate fi reînnoită pentru perioade de câte maximum 3 luni dacă motivele care au stat la baza adoptării măsurii sunt în continuare aplicabile. Dacă nu este reînnoită, măsura expiră în mod automat.

(4) Prevederile art. 156 alin. (1) se aplică corespunzător informațiilor confidențiale obținute de către autoritatea competentă în legătură cu dispozițiile prezentului capitol. Aceste informații nu pot fi divulgate niciunei alte persoane fizice sau juridice ori autorități, cu excepția cazului în care divulgarea este necesară pentru proceduri judiciare.

TITLUL VII REORGANIZAREA, ADMINISTRAREA SPECIALĂ ȘI LICHIDAREA

140

Articolul 140. Reorganizarea

(1) Reorganizarea firmelor de investiții și a operatorilor de piață se realizează conform legislației privind societățile pe acțiuni, în domeniul concurenței, dispozițiilor prezentei legi și ale actelor normative ale Comisiei Naționale.

(2) Reorganizarea entităților prevăzute la alin.(1) se efectuează cu avizul prealabil al Comisiei Naționale și se înregistrează de către organul înregistrării de stat numai după prezentarea de către entitatea respectivă a avizului prealabil din partea Comisiei Naționale.

(3) Societatea constituită prin reorganizare își începe activitatea numai după obținerea autorizației în condițiile prezentei legi.

(4) Aprobarea sau realizarea unei reorganizări nu împiedică Comisia Națională să dispună măsuri de supraveghere, retragerea autorizației ori inițierea procedurii de lichidare, în condițiile prezentei legi.

(5) Dacă prin fuziune sau dezmembrare se înființează o nouă persoană juridică, aceasta poate fi numai o firmă de investiții, în cazul reorganizării unei firme de investiții, sau un operator de piață, în cazul reorganizării unui operator de piață.

(6) În cazul reorganizării firmei de investiții care are sucursale în alte state, informarea obligatorie a creditorilor privind reorganizarea, precum și dreptul de a prezenta creanțe spre onorare se aplică și creditorilor sucursalei firmei de investiții aflate în statul respectiv.

(7) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, reglementări suplimentare necesare pentru exercitarea competențelor prevăzute de prezentul articol.

141

Articolul 141. Administrarea specială

(1) Prezentul articol se aplică următoarelor categorii de entități (în continuare – entități aflate în dificultate):

a) firmelor de investiții, cu excepția celor care cad sub incidența Legii nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor;

b) operatorilor de piață.

(2) Comisia Națională instituie administrare specială în cazul în care constată că oricare dintre entitățile prevăzute la alin. (1) a încălcat prevederile prezentei legi ori ale actelor normative emise de Comisia Națională, inclusiv cerințele prudențiale aplicabile acestora, iar încălcarea a produs sau poate produce prejudicii importante ori pune în pericol funcționarea ordonată a pieței.

(3) Administrarea specială este realizată de o persoană fizică numită de Comisia Națională (în continuare – administrator special). În funcția de administrator special este numită o persoană care corespunde criteriilor de reputație, cunoștințe și experiență necesare pentru exercitarea funcției și care nu se află în conflict de interese, astfel cum este stabilit în actele normative emise de Comisia Națională.

(4) Administrarea specială se instituie, pentru o perioadă de cel mult 12 luni, prin decizia motivată a Comisiei Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale. Perioada administrării speciale poate fi prelungită, o singură dată, cu cel mult 6 luni, prin decizie motivată, adoptată în temeiul raportului administratorului special, dacă circumstanțele care au determinat instituirea măsurii nu au fost înlăturate, iar menținerea acesteia este necesară pentru protecția clienților ori pentru funcționarea ordonată a pieței.

(5) Prin decizia privind instituirea administrării speciale, Comisia Națională numește unul sau mai mulți administratori speciali, precum și stabilește atribuțiile acestora. În calitate de administrator special poate fi numit un angajat al Comisiei Naționale ori un auditor care deține certificat de calificare al specialistului în domeniul pieței instrumentelor financiare.

(6) Administratorul special își exercită atribuțiile în conformitate cu prevederile legale și este responsabil doar în fața Comisiei Naționale, care are dreptul să dea dispoziții obligatorii și recomandări în legătură cu activitatea acestuia.

(7) Comisia Națională poate stabili restricții privind modul de acțiune al administratorului special ori poate condiționa anumite acte ale acestuia de aprobarea prealabilă a Comisiei Naționale. Comisia Națională poate înlocui administratorul special în orice moment, inclusiv în cazul în care acesta nu respectă prevederile legale, nu își exercită sau își exercită necorespunzător atribuțiile.

(8) Din momentul desemnării, administratorul special preia controlul și gestionează activitatea entității aflate în dificultate, iar organele de conducere ale entității respective permit imediat accesul la toate documentele de afaceri și la alte documente, la activele, încăperile, registrele și la orice alte informații deținute de respectiva entitate. La instituirea administrării speciale, organele de conducere ale entității aflate în dificultate elaborează un raport privind predarea afacerii administratorului special. La cerere, organele de conducere ale entității furnizează administratorului special explicații sau rapoarte suplimentare privind operațiunile entității aflate în dificultate.

(9) Pe perioada administrării speciale, drepturile și obligațiile consiliului și ale organului executiv din entitatea aflată în dificultate se suspendă, acestea fiind exercitate de către administratorul special. Cu acordul scris al Comisiei Naționale, administratorul special poate delega o parte dintre atribuțiile sale altor persoane.

(10) În exercitarea administrării speciale, administratorul special are, cel puțin, următoarele obligații:

a) administrează activitatea curentă a entității aflate în dificultate și asigură conservarea patrimoniului acesteia;

b) asigură protecția și evidența distinctă a fondurilor și a instrumentelor financiare ale clienților;

c) efectuează inventarierea activelor și pasivelor și evaluează situația financiară a entității;

d) întreprinde măsurile necesare pentru înlăturarea circumstanțelor care au determinat instituirea administrării speciale;

e) convoacă, după caz, adunarea generală a acționarilor și propune măsuri de redresare, inclusiv majorarea capitalului social sau atragerea unui investitor.

(11) Obligațiile administratorului special prevăzute de prezentul articol au prioritate față de orice altă obligație de administrare rezultată din alte acte normative sau din actele de constituire ale entității, în măsura în care acestea sunt incompatibile.

(12) Pe perioada aplicării administrării speciale se suspendă dreptul de vot al acționarilor în ceea ce privește numirea și revocarea organului executiv/consiliului societății, dreptul la dividende al acționarilor, activitatea organului executiv/consiliului societății și a auditorilor interni, precum și dreptul la remunerare al acestora.

(13) Actele juridice și/sau acțiunile efectuate în numele și în contul entității aflate în dificultate sunt nule de drept dacă sunt săvârșite cu încălcarea prevederilor prezentului articol și nu sunt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta.

(14) Schimbarea organelor de conducere ale entității aflate în dificultate prin instituirea administrării speciale se supune înregistrării în Registrul de stat al persoanelor juridice. Cererea privind înregistrarea modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice se depune, cu anexarea deciziei Comisiei Naționale privind instituirea administrării speciale, în termen de 3 zile din data emiterii acestei decizii. Cheltuielile de înregistrare sunt suportate de către Comisia Națională, cu restituirea ulterioară de către administratorul special.

(15) În termen de cel mult 3 luni de la instituirea administrării speciale, administratorul special depune la Comisia Națională un raport privind situația financiară și condițiile de funcționare a entității aflate în dificultate în cadrul administrării speciale și anexează documente referitoare la evaluarea activelor și pasivelor, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația lichidării debitelor. Ulterior, administratorul special prezintă Comisiei Naționale, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum şi la sfârşitul mandatului său, rapoarte privind situaţia economică şi financiară a entității la care a fost desemnat administrator special şi acţiunile întreprinse în exercitarea atribuţiilor sale.

(16) În temeiul informațiilor și al concluziilor administratorului special, prevăzute în raportul prezentat spre aprobare, Comisia Națională decide motivat:

a) cu privire la oportunitatea și perioada menținerii administrării speciale, în cazul în care se atestă o evoluție a situației financiare a entității aflate în dificultate și în cazul în care circumstanțele care au dus la instituirea administrării speciale au fost înlăturate parțial și nu există temei pentru demararea procedurilor de insolvabilitate sau de lichidare;

b) să înceteze administrarea specială, în cazul în care se constată că au dispărut circumstanțele care au determinat instituirea administrării speciale;

c) să retragă autorizația entității aflate în dificultate cu lichidarea silită a acesteia sau, în temeiul Legii insolvabilității nr. 149/2012, să solicite instanței de judecată intentarea procesului de insolvabilitate a entității, în cazul în care Comisia Națională estimează că, în timpul administrării speciale, situația financiară a entității aflate în dificultate nu s-a îmbunătățit.

(17) Administrarea specială încetează:

a) de drept la expirarea perioadei pentru care a fost instituită, inclusiv ca urmare a prelungirii acesteia;

b) prin decizia Comisiei Naționale, adoptată conform alin. (16) lit. b);

c) în cazul prevăzut la alin. (16) lit. c), la data retragerii autorizației sau, după caz, în condițiile alin. (18).

(18) În cazul în care, în temeiul alin. (16) lit. c), Comisia Națională a solicitat instanței de judecată intentarea procesului de insolvabilitate, exercitarea administrării speciale se suspendă de la data desemnării de către instanță a administratorului provizoriu sau, după caz, a administratorului insolvabilității. Administrarea specială încetează de drept la data la care hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate devine irevocabilă. În cazul respingerii cererii introductive, al anulării încheierii de admitere a cererii introductive spre examinare ori al anulării hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate, exercitarea administrării speciale se reia de drept, iar durata acesteia se prelungește cu perioada suspendării.

(19) De la data încetării administrării speciale în temeiurile prevăzute la alin. (17) lit. a) și b), organele de conducere ale entității își reiau de drept atribuțiile.

(20) Deciziile Comisiei Naționale emise în temeiul prezentului articol pot fi contestate în condițiile art. 152. Contestarea nu suspendă executarea deciziilor.

(21) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în cadrul exercitării administrării speciale, administratorul special nu răspunde pentru prejudiciile cauzate în legătură cu acțiunile întreprinse dacă aceste acțiuni au avut ca scop prevenirea riscului excesiv pentru stabilitatea financiară sau protejarea intereselor investitorilor.

(22) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, reglementări suplimentare necesare pentru exercitarea competențelor prevăzute de prezentul articol.

142

Articolul 142. Lichidarea

(1) Firma de investiții prevăzută la art.141 alin.(1) lit. a) sau operatorul de piață intră în lichidare prin:

a) hotărârea adunării generale a acționarilor;

b) hotărârea judecătorească irevocabilă;

c) retragerea autorizației de firmă de investiții sau, după caz, de piață reglementată conform prevederilor prezentei legi.

(2) Inițierea procedurii de lichidare în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) atrage retragerea autorizației eliberate în temeiul prezentei legi. Retragerea autorizației nu împiedică lichidatorul să desfășoare unele dintre activitățile entității lichidate în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat în scopul lichidării și se realizează ulterior notificării imediate a Comisiei Naționale.

(3) Clienții, creditorii și alte persoane ale căror drepturi pot fi lezate, precum și autoritățile publice rezidente sau străine, în cazul în care firma de investiții desfășoară activitatea pe teritoriul unui alt stat, au dreptul de a prezenta creanțe sau de a prezenta documente aferente creanțelor.

(4) Lichidatorul, în sensul prezentului articol, este persoana desemnată de instanța de judecată sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor.

(5) Lichidarea în temeiul prezentului articol se realizează potrivit procedurii de dizolvare și lichidare prevăzute de Codul civil nr. 1107/2002, cu excepția cazului în care prezenta lege prevede altfel.

(6) Comisia Națională solicită instanței de judecată dizolvarea entității aflate în dificultate și desemnarea lichidatorului, în conformitate cu prevederile legislației, în cazul în care, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a deciziei de retragere a autorizației, entitatea nu a inițiat procedura de stingere a obligațiilor pe piețele instrumentelor financiare și nu a convocat adunarea generală a acționarilor.

(7) În cazul în care lichidatorul desemnat de instanța de judecată nu respectă prevederile prezentei legi și ale actelor normative ale Comisiei Naționale, nu își exercită sau își exercită în mod necorespunzător atribuțiile aferente procesului de lichidare, Comisia Națională solicită instanței de judecată care l-a desemnat revocarea lichidatorului și, după caz, desemnarea unei alte persoane. Instanța de judecată, constatând existența temeiurilor prevăzute de prezentul alineat, poate dispune revocarea lichidatorului și desemnarea unei alte persoane.

(8) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, reglementări suplimentare necesare pentru exercitarea competențelor prevăzute de prezentul articol.

TITLUL VIII MĂSURI DE SUPRAVEGHERE, SANCȚIUNI, COOPERARE ȘI ALTE CERINȚE

Capitolul I SUPRAVEGHERE, SANCȚIUNI ȘI ALTE CERINȚE

Secțiunea 1 Măsuri de supraveghere, măsuri sancționatoare și sancțiuni

143

Articolul 143. Competențele de supraveghere și sancționare

(1) Comisia Națională deține toate competențele de supraveghere prevăzute de prezenta lege, inclusiv:

a) competența de a monitoriza în mod continuu respectarea de către entitățile supravegheate de aceasta a obligațiilor prevăzute de prezenta lege;

b) competența de a monitoriza piața instrumentelor financiare care sunt comercializate, distribuite sau vândute în sau din Republica Moldova;

c) competența de a dispune măsurile de supraveghere prevăzute la art. 144 și de a aplica sancțiuni și măsuri sancționatoare potrivit prevederilor art. 146.

(2) Comisia Națională își exercită competențele de supraveghere și de aplicare a măsurilor, a sancțiunilor și a măsurilor sancționatoare, potrivit prevederilor prezentei legi, în oricare dintre următoarele modalități:

a) direct;

b) în colaborare cu alte autorități;

c) prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(3) Comisia Națională are competența de a colecta toate informațiile necesare și de a efectua toate controalele necesare în exercitarea funcțiilor sale.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor prezentei legi și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia, competența prevăzută la alin. (3) include:

a) competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor și documentelor necesare de la persoanele specificate la alin. (5) în procesul exercitării atribuției de monitorizare a respectării prezentei legi;

b) competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor și documentelor necesare de la persoane fizice sau persoane juridice de drept public și de drept privat în procesul exercitării atribuțiilor de control, inclusiv de la instituții de credit din Republica Moldova și societăți de plată, societăți emitente de monedă electronică și furnizorii de servicii poștale;

c) competența de a efectua toate controalele necesare la sediile persoanelor juridice menționate la alin.(5) lit. a)–d);

d) competența de a efectua controale și de a constata încălcări ale prezentei legi și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia în exercitarea atribuțiilor de supraveghere a pieței instrumentelor financiare și a produselor financiare.

(5) În sensul prevederilor alin. (4) lit. a), sunt supuse obligației de a furniza informații:

a) firmele de investiții, consultanții de investiții și agenții delegați cu sediul în Republica Moldova și instituțiile de credit din Republica Moldova în legătură cu prestarea de către aceștia a serviciilor de investiții sau a activităților de investiții și a serviciilor auxiliare;

b) operatorii de piață cu sediul în Republica Moldova și operatorii de sistem prevăzuți la art. 101;

c) furnizorii de servicii de raportare a datelor autorizați în temeiul prezentei legi;

d) sucursalele societăților din țări terțe;

e) firmele de investiții și instituțiile de credit din statele membre.

(6) Competența prevăzută la alin. (3) include dreptul:

a) de a solicita și de a avea acces la orice document sau la alte informații, precum și de a obține gratuit sau de a face copii de pe acestea;

b) de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la alin. (5) și de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidențe și registre;

c) de a obține explicații scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin. (5) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia;

d) de a intervieva orice altă persoană, cu consimțământul acesteia, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei cercetări;

e) de a avea acces la sistemele informaționale și de a solicita prezentarea de informații din bazele de date aferente ale persoanelor prevăzute la art. 2;

f) de a solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice sau ale comunicațiilor electronice ori ale altor schimburi de date deținute de persoanele prevăzute la art. 2;

g) de a solicita oricărei persoane să furnizeze informații, inclusiv toată documentația relevantă, privind dimensiunea și scopul unei poziții sau ale unei expuneri generate prin intermediul unui instrument financiar derivat pe mărfuri și orice active sau datorii de pe piața activului-suport;

h) de a solicita furnizarea de informații de către auditorii persoanelor menționate la alin. (5) lit. a)–c);

i) de a împuternici auditorii sau experții să efectueze investigații cu privire la activitățile desfășurate pe piața instrumentelor financiare, care cad sub incidența prevederilor prezentei legi;

j) de a solicita și de a primi de la instituțiile de credit din Republica Moldova informații necesare pentru desfășurarea controalelor Comisiei Naționale, precum și informații necesare pentru a răspunde solicitărilor de asistență primite de Comisia Națională în baza acordurilor internaționale la care Comisia Națională este parte, fără a putea fi invocată protecția secretului bancar;

k) de a solicita furnizarea de informații și documente din partea emitenților, deținătorilor de acțiuni sau de alte instrumente financiare, precum și din partea persoanelor cu care aceștia au legături strânse;

l) de a solicita persoanelor fizice sau juridice care efectuează un swap pe riscul de credit să furnizeze o explicare a scopului tranzacției și dacă aceasta urmărește o acoperire a unui risc sau alte scopuri, precum și alte informații care să demonstreze riscul subiacent, în cazul în care tranzacția urmărește acoperirea unui risc;

m) de a sesiza organele de urmărire penală sau alte organe competente asupra posibilelor fapte de încălcare a legislației;

n) de a emite anunțuri publice;

o) de a solicita încetarea oricăror practici contrare dispozițiilor prezentei legi sau ale actelor prevăzute la art. 8 alin. (1).

(7) La realizarea atribuțiilor de supraveghere în privința locurilor de tranzacționare administrate/exploatate de un operator de sistem, Comisia Națională este în drept:

a) să numească colaboratori ai Comisiei Naționale în calitate de inspectori ai pieței reglementate și, respectiv, de inspectori ai MTF sau OTF;

b) să aplice sisteme electronice de supraveghere și control în timp real, iar operatorul de sistem este obligat să asigure conexiunea și accesul sistemelor proprii la sistemul electronic de supraveghere și control al Comisiei Naționale.

(8) Comisia Națională notifică fără întârzieri nejustificate Comisia Europeană și ESMA cu privire la orice modificare a competențelor prevăzute de prezentul capitol.

(9) Comisia Națională stabilește, prin acte normative, condițiile, procedura și alte cerințe necesare pentru exercitarea competențelor de supraveghere, control și cooperare prevăzute de prezenta lege. Actele normative pot viza, după caz, măsurile de supraveghere, limitele și cazurile aplicării acestora și/sau alte reguli de raportare a încălcărilor, precum și alte măsuri necesare pentru executarea dispozițiilor prezentului titlu.

144

Articolul 144. Măsurile de supraveghere

(1) Comisia Națională dispune măsuri de supraveghere, în limitele competențelor sale legale, în scopul remedierii deficiențelor sau prevenirii încălcărilor, în oricare dintre următoarele situații:

a) încălcarea prevederilor prezentei legi, ale actelor normative emise în aplicarea acesteia, ale legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, ale regulilor locurilor de tranzacționare și/sau ale statutului ori ale reglementărilor interne proprii ale entităților, aprobate pentru aplicarea prezentei legi;

b) aceste măsuri sunt necesare în scopul protejării intereselor clienților și ale investitorilor sau prevenirii încălcărilor legislației privind piețele instrumentelor financiare.

(2) În scopul alin. (1), fără a aduce atingere dreptului Comisiei Naționale de a retrage autorizația sau de a aplica alte sancțiuni, Comisia Națională poate să dispună, în condițiile prezentei legi, măsuri de supraveghere, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, următoarele:

1) să interzică temporar exercitarea activității profesionale;

2) să interzică temporar ori permanent oricare practică sau oricare comportament pe care Comisia Națională îl consideră contrar prevederilor prezentei legi sau ale actelor normative emise în aplicarea acesteia și să instituie măsuri prin care să prevină repetarea practicii ori a comportamentului în cauză;

3) să instituie orice măsuri sau plan de măsuri considerate necesare pentru a se asigura că persoanele care cad sub incidența prezentei legi continuă să respecte prevederile acesteia sau ale actelor normative emise în aplicarea acesteia;

4) să suspende sau să solicite suspendarea de la tranzacționare a unui instrument financiar, caz în care orice decizie sau solicitare de suspendare, precum și motivele care au stat la baza acesteia se aduc imediat la cunoștința publicului;

5) să retragă sau să solicite retragerea unui instrument financiar de la tranzacționare, fie pe o piață reglementată, fie prin orice alt mecanism de tranzacționare, caz în care orice decizie sau solicitare de retragere, precum și motivele care au stat la baza acesteia se aduc imediat la cunoștința publicului;

6) să solicite adoptarea măsurilor pentru a diminua poziția sau expunerea, caz în care solicitarea, precum și motivele care au stat la baza acesteia pot fi aduse la cunoștința publicului;

7) să limiteze capacitatea de a încheia o tranzacție cu instrumente financiare derivate pe mărfuri, inclusiv prin introducerea de limite cu privire la dimensiunea unei poziții pe care o persoană o poate deține în orice moment, în conformitate cu art. 122–123;

8) să suspende sau să solicite suspendarea activităților de comercializare, de vânzare sau publicitate a instrumentelor financiare, inclusiv în cazul încălcării restricțiilor sau interdicțiilor prevăzute la art. 6 alin. (10), precum și în cazul în care firma de investiții nu a elaborat sau nu a aplicat un proces eficace de aprobare a produselor sau a încălcat în alt mod prevederile art. 35 alin. (9)–(12);

9) să solicite retragerea unei persoane fizice din consiliul unei firme de investiții sau al unui operator de piață;

10) să solicite consiliului sau membrilor organului executiv al unei persoane prevăzute la art. 143 alin. (5) lit. a)–c) convocarea întrunirii acestora;

11) să solicite organelor statutare ale unei persoane prevăzute la art. 143 alin. (5) lit. a)–c) să convoace adunarea generală a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi;

12) să oblige persoanele supravegheate sau reglementate în temeiul prevederilor prezentei legi ca activele proprii ale acestora sau activele deținute în numele clienților să fie transmise spre păstrare și/sau administrare unei alte persoane;

13) să dispună sau, după caz, să solicite instanței de judecată suspendarea operațiunilor din conturile bancare și/sau de plăți ale persoanelor care au obligații stabilite prin prezenta lege sau actele normative emise pentru executarea prezentei legi, precum și aplicarea sechestrului pe mijloacele bănești și/sau pe bunurile acestor persoane;

14) să dispună persoanelor fizice sau juridice care dețin poziții scurte nete în raport cu un instrument financiar sau cu o clasă de instrumente financiare să notifice sau să publice informații cu privire la poziție atunci când poziția atinge sau scade sub pragul de notificare fixat de Comisia Națională și în cazul în care:

a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței; și

b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile;

15) să dispună persoanelor fizice sau juridice care împrumută un anumit instrument financiar sau o anumită clasă de instrumente financiare să notifice orice modificare semnificativă a tarifelor solicitate pentru astfel de împrumuturi, în cazul în care:

a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței; și

b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile;

16) să interzică sau să impună anumite condiții persoanelor fizice sau juridice de a efectua o vânzare în lipsă sau o altă tranzacție decât vânzarea în lipsă în cazul în care aceasta creează sau se raportează la un instrument financiar, iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției îl constituie acordarea unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar, în cazul în care:

a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței; și

b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile;

17) să limiteze posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia tranzacții cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane sau să limiteze valoarea pozițiilor descoperite pe swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane pe care le pot deține persoanele respective, în cazul în care:

a) au loc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței; și

b) măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile;

18) să interzică sau să limiteze dreptul persoanelor fizice sau juridice de a efectua tranzacții de vânzare în lipsă a unui instrument financiare într-un loc de tranzacționare ori să limiteze în alt mod tranzacțiile cu respectivul instrument financiar în acel loc de tranzacționare, în cazul în care prețul instrumentului financiar a scăzut în mod semnificativ într-o singură zi de tranzacționare în raport cu prețul de închidere din ziua anterioară în respectivul loc de tranzacționare, pentru a împiedica scăderea necontrolată a prețului instrumentului financiar;

19) să emită sau să ceară creatorului de PRIIP sau persoanei care oferă consultanță cu privire la PRIIP ori îl vinde să emită o comunicare directă adresată investitorului individual interesat, prin care să-l informeze cu privire la sancțiunea sau măsura administrativă și să-i indice unde pot fi depuse reclamațiile sau cererile de despăgubire;

20) să interzică primirea de fonduri sau instrumente financiare de la clienți, precum și acordarea de credite sau împrumuturi investitorilor.

(3) În scopul exercitării competențelor de supraveghere în privința cercetării sponsorizate de emitent, fără a aduce atingere dreptului Comisiei Naționale de a dispune alte măsuri de supraveghere, de a retrage autorizația sau de a aplica sancțiuni, Comisia Națională dispune, după caz:

a) instituirea oricăror măsuri necesare pentru a verifica dacă firmele de investiții dispun de mecanisme organizatorice pentru a se asigura că cercetarea sponsorizată de emitent pe care o realizează sau o distribuie respectă codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent;

b) suspendarea distribuirii de către firmele de investiții a oricărei cercetări sponsorizate de emitent care nu este realizată în conformitate cu codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent;

c) emiterea de avertismente publice, în cazul în care cercetarea etichetată ca „cercetare sponsorizată de emitent” și distribuită de o firmă de investiții nu este realizată în conformitate cu codul de conduită al UE pentru cercetarea sponsorizată de emitent.

(4) În cazul în care în cadrul efectuării unei proceduri administrative, desfășurate din oficiu sau la cerere, există suspiciuni privind încălcarea prevederilor art. 6, Comisia Națională dispune, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) publicarea pe site-ul său web oficial a unor alerte, inclusiv cu indicarea expresă a persoanelor care nu dețin, la nivel național, un act permisiv pentru prestarea serviciilor și activităților de investiții, precum și a site-urilor web și/sau a conturilor de social media (conturilor de pe rețelele de socializare) ale acestora;

b) solicitarea adresată difuzorilor de publicitate de a înceta difuzarea publicității respective.

(5) La publicarea alertelor prevăzute la alin. (4) lit. a) se prezumă că interesul public prevalează în raport cu prejudiciul care poate fi cauzat prin publicarea informației. Publicarea alertelor nu poate fi suspendată sau contestată. În cazul în care, în urma rezultatelor investigațiilor realizate de către organele competente, nu sunt confirmate suspiciunile de încălcare a prevederilor art. 6, Comisia Națională retrage alerta respectivă și comunică public rezultatele investigațiilor.

(6) Destinatarii solicitărilor comunicate în temeiul alin. (4) lit. b) au obligația de a sista difuzarea publicității indicate.

(7) Hotărârile privind repartizarea profitului, în măsura în care acestea contravin unei măsuri dispuse de Comisia Națională în temeiul alin. (1), sunt nule.

145

Articolul 145. Faptele sancționabile

(1) Comisia Națională aplică sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 în toate cazurile în care constată că persoanele prevăzute la art. 2 sau, după caz, la art. 24, 87, 101 ori art. 123 alin. (6), în mod intenționat sau din neglijență:

1) prestează servicii de investiții sau servicii auxiliare ori desfășoară activități de investiții sau alte activități reglementate de prezenta lege, inclusiv exploatează un loc de tranzacționare sau prestează activități de furnizare de servicii de raportare a datelor, fără a deține autorizația sau aprobarea necesară potrivit prezentei legi sau actelor normative emise în aplicarea acesteia;

2) prestează servicii de investiții sau servicii auxiliare ori desfășoară activități de investiții neincluse în autorizație sau în decizia de aprobare;

3) prestează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții, inclusiv servicii auxiliare, pe teritoriul Republicii Moldova cu încălcarea oricăreia dintre obligațiile prevăzute de art. 69–71 sau la art. 78 alin. (1);

4) prestează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții, inclusiv servicii auxiliare, pe teritoriul Republicii Moldova cu încălcarea oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 11 sau 12;

5) a obținut autorizația sau aprobarea emisă în temeiul prezentei legi pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

6) încalcă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 17–32 sau, după caz, la art. 82–87 ori nu execută sau execută necorespunzător măsurile dispuse de către Comisia Națională în temeiul acestor prevederi;

7) nu comunică, nu publică sau comunică ori publică tardiv informații ori furnizează sau publică informații incomplete ori inexacte, cu încălcarea oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 31, art. 87 alin. (5) sau la art. 102 alin. (1) lit. e);

8) încalcă oricare dintre cerințele organizatorice prevăzute la art. 35–42 sau 88;

9) încalcă oricare dintre cerințele privind tranzacționarea algoritmică sau accesul electronic direct prevăzute la art. 43–44;

10) încalcă oricare dintre cerințele privind organizarea sau funcționarea MTF sau OTF prevăzute la art. 103, 104 sau la art. 106–110 ori nu execută sau execută necorespunzător măsurile dispuse de către Comisia Națională în temeiul acestor prevederi;

11) nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile care au stat la baza acordării autorizației inițiale, prevăzute la art. 45 lit. a) sau, după caz, art. 78 alin. (13), dacă neconformitatea ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcționarea ordonată a pieței;

12) încalcă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 46, art. 47 alin.(10) sau la art. 50–62 ori nu execută sau execută necorespunzător măsurile dispuse de către Comisia Națională în temeiul acestor prevederi;

13) încalcă oricare dintre cerințele aplicabile piețelor de creștere pentru IMM-uri prevăzute la art. 111 alin. (3) și (4);

14) încalcă condițiile aplicabile prestării, în regim transfrontalier, a serviciilor sau activităților de investiții prevăzute la art. 67 alin. (2), (4), (5), (6) sau (9), la art. 68 alin. (2), (7), (8) sau (13) ori la art.76;

15) încalcă oricare dintre obligațiile prevăzute la art. 73 alin. (3) sau (7);

16) încalcă oricare dintre regulile de acces la piața reglementată prevăzute la art. 95 alin. (1);

17) încalcă oricare dintre regulile de acces la CPC și sistemele de compensare și de decontare prevăzute la art. 119–121;

18) încalcă oricare dintre cerințele privind organizarea sau funcționarea pieței reglementate prevăzute la art. 88–93;

19) încalcă oricare dintre cerințele privind tranzacționarea pe piețele reglementate a instrumentelor financiare prevăzute la art. 96–99;

20) încalcă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 100 ori nu execută sau execută necorespunzător măsurile dispuse de către Comisia Națională în temeiul acestor prevederi;

21) încalcă oricare dintre cerințele privind accesul la piața reglementată prevăzute la art.94 alin. (1)–(3), (7), (8), (10) sau (11) ori nu execută sau execută necorespunzător măsurile dispuse de către Comisia Națională în temeiul art. 94 alin. (9);

22) depășește limitele privind dimensiunea poziției nete ce poate fi deținută în instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole și în instrumente financiare derivate pe mărfuri critice sau importante, stabilite conform prevederilor art. 122, ori încalcă oricare dintre obligațiile prevăzute la art. 123 sau 124;

23) împiedică în orice mod exercitarea supravegherii și/sau controlului de către Comisia Națională, inclusiv:

a) încalcă, execută necorespunzător sau nu implementează, în mod nejustificat, deciziile Comisiei Naționale sau măsurile de supraveghere dispuse de către Comisia Națională în temeiul prezentei legi;

b) furnizează Comisiei Naționale informații sau documente neautentice, incomplete, inexacte sau care duc în eroare, furnizează tardiv ori nu furnizează, în mod nejustificat, informațiile sau documentele solicitate de Comisia Națională în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de Legea nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare și de prezenta lege;

c) refuză să ofere, obstrucționează sau tergiversează, în mod nejustificat, accesul la încăperi, medii de stocare a informației sau echipamente electronice supuse controlului la fața locului (pe teren), inclusiv prin neoferirea parolelor de acces la acestea;

d) întreprinde măsuri de distrugere totală sau parțială a documentelor, a registrelor, a informațiilor solicitate de Comisia Națională, inclusiv de pe echipamentele electronice sau mediile de stocare a informației;

24) încalcă prevederile referitoare la modul de întocmire a situațiilor financiare, la auditarea acestora, precum și la modul de transmitere a acestora;

25) încalcă oricare dintre obligațiile, condițiile sau interdicțiile prevăzute de prezenta lege, de actele normative emise pentru executarea acesteia, statutul/reglementările (politicile) interne ale persoanei supravegheate în temeiul prevederilor prezentei legi sau, după caz, regulile locurilor de tranzacționare, în măsura în care aceste încălcări nu sunt reglementate expres de prezentul articol.

(2) Sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute de prezenta lege pot fi aplicate și:

a) membrilor organelor de conducere ale firmelor de investiții, ale operatorilor locurilor de tranzacționare, ale furnizorilor de servicii de raportare a datelor și instituțiilor de credit din Republica Moldova în legătură cu serviciile de investiții sau activitățile de investiții și serviciile auxiliare, precum și ale sucursalelor societăților terțe;

b) persoanelor care dețin funcții-cheie în cadrul entităților prevăzute la lit. a);

c) oricărei alte persoane, în măsura în care aceasta este responsabilă pentru săvârșirea încălcărilor prevăzute de prezentul articol.

(3) Comisia Națională aplică sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 în cazul în care constată depășirea limitelor pozițiilor stabilite în conformitate cu prevederile art. 122 sau 123 pentru:

a) pozițiile deținute de persoane stabilite sau care acționează pe teritoriul Republicii Moldova sau în străinătate care depășesc limitele referitoare la contractele privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri stabilite de Comisia Națională în legătură cu contractele tranzacționate în locurile de tranzacționare stabilite sau care funcționează pe teritoriul Republicii Moldova sau contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic;

b) pozițiile deținute de persoane stabilite sau care acționează pe teritoriul Republicii Moldova care depășesc limitele referitoare la contractele privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri stabilite de autoritățile competente din statele membre.

(4) Comisia Națională aplică sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 în toate cazurile în care constată:

a) încălcarea cerințelor privind transparența și integritatea pieței prevăzute în cap. IV din titlul II sau cap. III din titlul III, inclusiv în cazul în care firma de investiții nu notifică sau notifică tardiv Comisia Națională cu privire la încadrarea sa ca operator independent;

b) încălcarea oricăror cerințe privind organizarea sau funcționarea furnizorilor de servicii de raportare a datelor autorizați în temeiul prezentei legi; sau

c) încălcarea, de către persoanele prevăzute la art. 125 alin. (1), a dispozițiilor prevăzute în cap. II din titlul VI.

(5) Autoritatea competentă, în sensul art. 128 alin. (6), aplică sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 alin. (3) în toate cazurile în care constată încălcarea, de către persoanele prevăzute la art. 128 alin. (2), a oricăror dispoziții ale cap. III din titlul VI, inclusiv:

a) nerespectarea obligațiilor de raportare și de protecție prevăzute la art. 129;

b) nerespectarea prevederilor privind reutilizarea instrumentelor financiare primite în cadrul unui contract de garanție prevăzute la art. 130.

(6) Autoritatea competentă, în sensul art. 131 alin. (4), aplică sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 în toate cazurile în care constată încălcarea, de către persoanele care cad sub incidența art. 131, a dispozițiilor cap. IV din titlul VI, inclusiv:

a) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de notificare sau de publicare în legătură cu pozițiile scurte nete semnificative pe acțiuni, prevăzute la art. 134 alin. (1);

b) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de păstrare a înregistrărilor pozițiilor brute care compun o poziție scurtă netă semnificativă, prevăzute la art. 135 alin. (2);

c) încheierea de tranzacții de vânzare în lipsă cu acțiuni tranzacționate într-un loc de tranzacționare cu încălcarea art. 136;

d) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute la art. 134 sau 136 în legătură cu datoria suverană emisă de stat și swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane;

e) încălcarea oricăror restricții sau condiții privind desfășurarea tranzacțiilor dispuse potrivit art. 144 alin. (2) pct. 14)–18).

(7) Comisia Națională aplică sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 în cazul în care constată încălcarea de către creatorii de PRIIP, precum și de persoanele care oferă consultanță cu privire la PRIIP sau vând PRIIP, a prevederilor prezentei legi sau a actelor normative emise pentru executarea acesteia în legătură cu elaborarea, publicarea, furnizarea și revizuirea KID aferent produselor PRIIP.

(8) Comisia Națională notifică, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană și ESMA cu privire la orice modificare a prevederilor prezentului articol.

146

Articolul 146. Sancțiunile și măsurile sancționatoare aplicabile

(1) Sancțiunile care pot fi aplicate potrivit prezentei legi sunt:

a) avertisment scris;

b) avertisment public prin care se indică persoana fizică și/sau persoana juridică și natura încălcării;

c) amendă aplicabilă persoanei juridice în cuantum de până la 100 de milioane de lei moldovenești sau până la 10 % din cifra de afaceri anuală a persoanei juridice conform ultimelor situații financiare anuale disponibile aprobate de organul de conducere. În cazul în care persoana juridică este o entitate-mamă sau o filială a entității-mamă care trebuie să întocmească situații financiare consolidate, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform legislației contabile aplicabile, care se calculează pe baza ultimelor situații financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al entității-mamă de cel mai înalt rang;

d) amendă aplicabilă persoanei fizice în cuantum de până la 100 de milioane de lei moldovenești; sau

e) amendă aplicabilă persoanei fizice sau persoanei juridice egală cu până la valoarea dublă a profitului obținut sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, dacă acestea pot fi determinate, chiar dacă aceasta depășește cuantumurile maxime prevăzute la lit. c) și d).

(2) Măsurile sancționatoare care pot fi aplicate potrivit prezentei legi sunt:

a) prescripție, spre executare obligatorie, de încetare a conduitei ilicite a persoanei și de abținere de la repetarea acesteia;

b) prescripție, spre executare obligatorie, privind interzicerea furnizării KID care nu respectă cerințele legislației privind documentele cu informații esențiale referitoare la PRIIP și privind obligarea publicării unei noi versiuni a KID;

c) suspendare a autorizației pentru o perioadă menționată în decizia de suspendare emisă de Comisia Națională, dar care nu poate depăși 12 luni, sau retragere a autorizației;

d) interzicere temporară, pentru o perioadă cuprinsă între 90 de zile și 5 ani, sau permanentă a exercitării unor funcții de conducere, în cazul oricărui membru al organului de conducere al firmei de investiții sau al oricărei alte persoane fizice considerate responsabile de săvârșirea încălcării;

e) interzicere temporară privind apartenența sau participarea oricărei firme de investiții la o piață reglementată, la MTF-uri sau în calitate de client al OTF-urilor, pentru o perioadă cuprinsă între 90 de zile și 5 ani;

f) suspendare a exercitării drepturilor de vot ale acționarului sau acționarilor responsabili;

g) suspendare, pentru o perioadă menționată în decizia de suspendare emisă de Comisia Națională, dar care nu poate depăși 12 luni, sau retragere a certificatelor de calificare eliberate de Comisia Națională.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în toate cazurile în care Comisia Națională constată că a avut loc o încălcare conform art. 145 alin. (5), fără a aduce atingere dreptului Comisiei Naționale de a dispune măsurile de supraveghere prevăzute de prezenta lege, Comisia Națională aplică, după caz, măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2), precum și, după caz, următoarele sancțiuni:

1) avertisment scris;

2) avertisment public prin care se indică persoana fizică și/sau persoana juridică și natura încălcării;

3) amendă aplicabilă persoanei juridice în cuantum de:

a) până la 120 de milioane de lei moldovenești sau până la 10 % din cifra de afaceri anuală a persoanei juridice conform ultimelor situații financiare anuale disponibile aprobate de organul de conducere, în cazul încălcării art. 129;

b) până la 350 de milioane de lei moldovenești sau până la 10 % din cifra de afaceri anuală a persoanei juridice conform ultimelor situații financiare anuale disponibile aprobate de organul de conducere, în cazul încălcării art. 130.

În sensul prezentului punct, în cazul în care persoana juridică este o entitate-mamă sau o filială a entității-mamă care trebuie să întocmească situații financiare consolidate, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri totală sau tipul de venit corespunzător conform legislației contabile aplicabile din ultimele situații financiare consolidate, aprobate de conducerea entității-mamă de cel mai înalt rang;

4) amendă aplicabilă persoanei fizice în cuantum de până la 120 de milioane de lei moldovenești; sau

5) amendă egală cu până la valoarea triplă a profitului obținut sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, dacă acestea pot fi determinate, chiar dacă aceasta depășește cuantumurile maxime prevăzute la pct. 3) și 4).

(4) În cazul în care încălcările prevăzute la alin. (3) sunt săvârșite de o persoană juridică, Comisia Națională poate aplica sancțiunile prevăzute de alin. (3) și membrilor organului de conducere al acesteia, precum și oricăror alte persoane care sunt responsabile de încălcarea comisă.

Secțiunea a 2-a Dispoziții privind procedura emiterii actelor administrative individuale și individualizarea sancțiunilor

147

Articolul 147. Aplicarea sancțiunilor și a altor măsuri sancționatoare

(1) Sancțiunile și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art.146 trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare și se aplică încălcărilor chiar și în cazul în care acestea nu sunt menționate în mod specific la art. 145.

(2) La stabilirea tipului sancțiunii sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii, Comisia Națională are în vedere toate circumstanțele relevante ale săvârșirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) gravitatea, impactul și durata încălcării;

b) gradul de răspundere ce revine persoanei fizice sau juridice care a admis încălcarea;

c) capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, indicată în special de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de valoarea netă a activelor persoanei fizice responsabile;

d) importanța profiturilor obținute sau a veniturilor rezultate din evitarea pierderilor de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi determinate;

e) pierderile suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate;

f) măsura în care persoana fizică sau juridică care a admis încălcarea cooperează cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a reține profitul obținut sau veniturile obținute din evitarea pierderilor de această persoană;

g) încălcările anterioare admise de persoana fizică sau juridică responsabilă;

h) eventualele măsuri luate de către persoana responsabilă de încălcare, ulterior săvârșirii faptei, pentru a limita pagubele, pentru acoperirea prejudiciului sau pentru desistarea săvârșirii faptei.

(3) Măsurile sancționatoare prevăzute la art. 146 alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni sau independent de acestea.

(4) Avertismentul scris prevede, de regulă, informarea despre încălcările constatate, cerința de lichidare în termenul stabilit a încălcărilor și recomandări privind modul de remediere a acestora, precum și atenționarea asupra posibilității de aplicare a unor sancțiuni mai aspre și/sau a măsurilor de supraveghere în cazul nelichidării în termenul stabilit a încălcărilor constatate sau în cazul comiterii repetate a acestora. Avertismentul poate fi aplicat concomitent cu aplicarea altei sancțiuni sau măsuri sancționatoare ori măsuri de supraveghere sau independent de acestea.

(5) Suspendarea autorizației are ca efect interzicerea pe o anumită perioadă a desfășurării activităților/prestării serviciilor pentru care s-a eliberat autorizația. În cazul suspendării autorizației, nu se admite încheierea de contracte noi sau reîncheierea pe un termen nou a contractelor încheiate anterior a căror executare este legată de desfășurarea activității suspendate ori efectuarea pe viitor a tranzacțiilor sau operațiunilor interzise.

(6) Prin derogare de la prevederile Codului contravențional nr. 218/2008, pentru nerespectarea obligațiilor incidente prestării serviciilor financiare și/sau desfășurării activităților financiare, în măsura în care aceste obligații sunt reglementate de prezenta lege, se aplică amenzile stabilite potrivit prezentei legi.

(7) Aplicarea sancțiunilor și a măsurilor sancționatoare potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.

(8) În cazul în care încălcarea oricăror prevederi ale prezentei legi sau ale actelor normative emise în aplicarea acesteia cauzează un prejudiciu patrimonial și/sau moral, persoana prejudiciată este în drept să se adreseze instanței de judecată competente cu o acțiune în răspundere civilă, dacă prezenta lege nu prevede altfel.

(9) Aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de 3 ani de la data comiterii încălcării. În cazul încălcărilor cu caracter continuu, termenul de prescripție începe să curgă de la data încetării încălcării.

(10) Se consideră încălcare continuă fapta care se caracterizează prin comiterea neîntreruptă, într-un interval de timp nedeterminat, a încălcării prevederilor prezentei legi sau ale actelor normative emise în aplicarea acesteia.

(11) Termenul de prescripție se suspendă:

a) pe perioada controlului;

b) pe perioada în care actele administrative ale Comisiei Naționale formează obiectul unei proceduri judiciare.

(12) Sancțiunile, măsurile sancționatoare și măsurile de supraveghere se aduc la îndeplinire imediat după notificarea deciziei privind aplicarea acestora, dacă decizia respectivă nu prevede altfel.

(13) Modul de aplicare și executare a sancțiunilor și a măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 146 se stabilește prin acte normative ale Comisiei Naționale, iar în cazul Băncii Naționale – în conformitate cu art. 148 alin. (5).

(14) Comisia Națională notifică, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană și ESMA cu privire la orice modificare a prevederilor prezentului articol și art. 146.

148

Articolul 148. Constatarea încălcărilor

(1) Constatarea încălcărilor prevăzute de prezenta lege se face de către Comisia Națională pe baza informațiilor și rapoartelor prezentate în condițiile prezentei legi, în cadrul procedurilor administrative, inclusiv al celor de control.

(2) Investigațiile realizate în vederea constatării încălcărilor se realizează la cerere sau din oficiu, în condițiile generale ale Codului administrativ nr. 116/2018, și includ, fără a se limita la acestea: activități de cercetare, colectare și analiză a informațiilor și a documentelor, inclusiv studierea și examinarea actelor de constituire, a regulamentelor și a politicilor interne, a rapoartelor, a actelor interne întocmite ca rezultat al operațiunilor efectuate, a documentelor contabile, a actelor de afaceri cu caracter extern și intern (contracte, certificate, procese-verbale, cereri, note informative etc.), inclusiv referitoare la acționarii, asociații, beneficiarii efectivi, clienții, contragenții persoanei supuse controlului, a altor documente și date, pe suport de hârtie și/sau în formă electronică.

(3) Examinarea de către Comisia Națională a rapoartelor în temeiul prezentei legi constituie supraveghere continuă și nu necesită inițierea unei proceduri administrative. Procedura administrativă aferentă examinării rapoartelor se inițiază numai în cazurile în care, ca urmare a analizei raportului, se atestă indici ai nerespectării cadrului normativ conex sau necesitatea prezentării unor explicații adiționale.

(4) Prevederile art. 144 alin. (6) și ale art. 146 alin. (3) din Codul administrativ nr. 116/2018 nu se aplică în cazul retragerii autorizațiilor conform prevederilor prezentei legi.

(5) Banca Națională, în calitate de autoritate competentă în temeiul art. 128 alin. (6):

a) constată încălcările prevăzute de prezenta lege prin personalul Băncii Naționale împuternicit în acest sens; și

b) aplică măsurile de supraveghere, sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute de prezenta lege în conformitate cu procedura stabilită prin Legea nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei și actele normative ale Băncii Naționale.

149

Articolul 149. Activitatea de control

(1) Activitatea de control se efectuează în cadrul unei proceduri administrative de control, la sediul Comisiei Naționale sau la fața locului, cu sau fără înștiințare prealabilă (inspecție/control inopinat), în modul prevăzut de actul normativ al Comisiei Naționale adoptat în temeiul Legii nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare.

(2) Termenul în care trebuie finalizată procedura administrativă de control este de 9 luni din data începerii controlului, stabilită în decizia privind efectuarea controlului, și până la data adoptării deciziei Comisiei Naționale cu privire la rezultatele controlului.

(3) În cazul în care obiectul controlului este de o complexitate deosebită și este necesar mai mult timp pentru prelucrarea informațiilor, termenul prevăzut la alin. (2) poate fi prelungit cu cel mult 3 luni în baza deciziei motivate a Comisiei Naționale.

(4) În contextul inspecțiilor, Comisia Națională poate solicita sprijinul subdiviziunilor abilitate ale Ministerului Afacerilor Interne, care acordă asistența necesară membrilor echipei de control în conformitate cu Legea nr. 320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului.

150

Articolul 150. Publicarea deciziilor

(1) Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial, fără întârziere, orice decizie prin care impune o sancțiune sau măsură sancționatorie ori dispune o măsură de supraveghere conform prezentului capitol. Deciziile privind sancționarea se publică după ce persoana căreia i s-a aplicat sancțiunea a fost notificată despre decizia respectivă. Obligația de publicare nu se aplică deciziilor prin care se impun măsuri operative în cadrul activității de control.

(2) Publicarea deciziei prevăzute la alin. (1) cuprinde cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul în care publicarea identității persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către Comisia Națională ca fiind disproporționată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporționalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o activitate de control în curs, Comisia Națională poate:

1) amâna publicarea deciziei de a impune o sancțiune, o măsură sancționatorie sau o măsură de supraveghere până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile;

2) publica decizia de a impune o sancțiune, o măsură sancționatorie sau o măsură de supraveghere în mod anonim în oricare dintre următoarele circumstanțe:

a) în cazul în care sancțiunea, măsura sancționatorie sau măsura de supraveghere este impusă unei persoane fizice și se constată, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporționalității publicării datelor cu caracter personal, că aceasta este disproporționată;

b) în cazul în care publicarea ar periclita grav stabilitatea sistemului financiar sau o activitate de control în curs;

c) în cazul în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, prejudicii disproporționate și grave instituțiilor sau persoanelor fizice implicate;

3) să nu publice decizia de a impune o sancțiune, o măsură sancționatorie sau o măsură de supraveghere, în cazul în care opțiunile prevăzute la pct. 1) și 2) sunt considerate insuficiente pentru a garanta:

a) că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare;

b) proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile de supraveghere respective sunt considerate a fi de natură minoră.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3) pct. 2), publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă de timp rezonabilă stabilită de Comisia Națională dacă se preconizează că în cursul perioadei respective motivele care au stat la baza publicării în mod anonim vor înceta să fie valabile.

(5) În cazul în care decizia de a impune o sancțiune, o măsură sancționatorie sau o măsură de supraveghere este contestată, Comisia Națională publică imediat pe site-ul său web oficial astfel de informații și orice informații ulterioare cu privire la rezultatul contestării.

(6) Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancțiuni, măsuri sancționatorii sau măsuri de supraveghere.

(7) Orice informație publicată de către Comisia Națională în temeiul prezentului articol este menținută pe site-ul său web oficial pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la publicare. Datele cu caracter personal conținute în publicare se păstrează pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale numai pe perioada necesară, cu respectarea prevederilor legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

(8) În cazul în care o sancțiune aplicată unei instituții de credit din Republica Moldova nu a fost publicată conform alin. (3), Comisia Națională informează Banca Națională privind aplicarea sancțiunii respective.

(9) Comisia Națională informează ESMA în legătură cu toate sancțiunile și măsurile de supraveghere dispuse, dar încă nepublicate în conformitate cu alin. (3) pct. 3), inclusiv cu privire la contestarea acestora, precum și rezultatul contestării. În cazul în care publică o sancțiune sau o măsură de supraveghere, Comisia Națională raportează în același timp și către ESMA.

(10) Comisia Națională transmite anual ESMA informații agregate cu privire la toate deciziile prin care se impune o sancțiune sau o măsură de supraveghere în conformitate cu prezentul articol.

151

Articolul 151. Raportarea încălcărilor

(1) Raportarea către Comisia Națională a încălcărilor, posibile sau certe, a căror constatare și sancționare sunt reglementate de prezenta lege se realizează în conformitate cu actele normative emise pentru executarea prezentei legi.

(2) Comisia Națională stabilește mecanisme eficace, constând în canale de comunicare independente și autonome, care sunt sigure și asigură confidențialitatea, pentru primirea raportărilor privind încălcările a căror constatare și sancționare sunt reglementate de prezenta lege (în continuare – metode de comunicare securizate).

(3) Metodele de comunicare securizate sunt considerate independente și autonome dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:

a) sunt separate de canalele de comunicare generale ale Comisiei Naționale, inclusiv de cele prin care Comisia Națională comunică pe plan intern și cu părți terțe în cadrul activității sale obișnuite;

b) sunt concepute, stabilite și utilizate într-un mod care garantează caracterul complet, integritatea și confidențialitatea informațiilor și împiedică accesul angajaților neautorizați ai Comisiei Naționale;

c) permit stocarea durabilă a informațiilor, în conformitate cu actele normative emise pentru executarea prezentei legi, pentru a permite controale suplimentare. Comisia Națională păstrează evidențele acestor informații într-o bază de date confidențială și sigură.

(4) Metodele de comunicare securizate permit raportarea încălcărilor cel puțin în următoarele moduri:

a) raportarea scrisă a încălcărilor, în format electronic sau pe suport hârtie;

b) raportarea orală a încălcărilor prin intermediul liniilor telefonice;

c) raportarea la sediul Comisiei Naționale.

(5) Comisia Națională se asigură că o raportare privind o încălcare primită prin alte mijloace decât prin metodele de comunicare securizate prevăzute de prezentul articol este transmisă imediat, fără modificare, angajaților specializați ai Comisiei Naționale, utilizând metodele de comunicare securizate.

(6) Procesul de gestionare de către Comisia Națională a raportărilor transmise de persoanele ce reclamă încălcări a căror constatare și sancționare sunt reglementate de prezenta lege se realizează conform prevederilor alin. (2)–(5) și ale actelor normative emise de Comisia Națională, cu asigurarea:

a) întocmirii de proceduri specifice pentru primirea raportărilor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

b) unui nivel adecvat de protecție a acelor angajați ai entităților care prestează servicii și activități aflate în sfera de competență a Comisiei Naționale și care raportează încălcările comise în cadrul respectivelor entități, cel puțin referitor la acte de răzbunare, de discriminare și la alte tipuri de tratament inechitabil;

c) protecției datelor cu caracter personal atât cu privire la persoana care raportează încălcări a căror constatare și sancționare sunt reglementate de prezenta lege, cât și cu privire la persoana fizică suspectată că s-ar fi făcut vinovată de o încălcare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal și cu alte prevederi legale în domeniul protecției datelor cu caracter personal;

d) confidențialității în ceea ce privește persoana care raportează o încălcare, cu excepția cazului în care legislația națională impune dezvăluirea identității acesteia, în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.

(7) Raportarea efectuată conform prevederilor prezentului articol nu constituie o încălcare a obligațiilor sau a restricțiilor privind divulgarea informațiilor impuse prin contract, printr-un act normativ sau printr-un act administrativ și nu atrage răspunderea persoanei care efectuează raportarea în legătură cu aceasta.

(8) Firmele de investiții, instituțiile de credit din Republica Moldova, operatorii de piață, APA și ARM autorizate de către Comisia Națională și sucursalele firmelor din țările terțe dispun de proceduri adecvate pentru raportarea de către angajați a încălcărilor, potențiale sau efective, a căror constatare și sancționare sunt reglementate de prezenta lege, printr-un canal de comunicare specific, independent și autonom.

152

Articolul 152. Contestarea actelor

(1) Actele, acțiunile sau inacțiunile Comisiei Naționale pot fi contestate în instanța de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile prezentului articol, ale Legii nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare și ale Codului administrativ nr. 116/2018.

(2) Actele, acțiunile sau inacțiunile Băncii Naționale adoptate, efectuate sau omise în legătură cu competențele prevăzute la art. 128 alin. (6) pot fi contestate în instanța de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile prezentului articol, ale Legii nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei și ale Codului administrativ nr. 116/2018.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 191 alin. (3) din Codul administrativ nr. 116/2018 și ale art. 11 alin. (6) din Legea nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor, acțiunilor sau inacțiunilor Băncii Naționale în legătură cu competențele prevăzute de prezenta lege se soluționează în fond de către judecători.

(4) Comisia Națională sau, după caz, Banca Națională este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale privind aplicarea sancțiunilor, a măsurilor sancționatoare și a altor măsuri prevăzute de prezenta lege.

(5) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul neadoptării de către Comisia Națională, în termenul prevăzut de prezenta lege, a unei decizii asupra unei cereri de autorizare care cuprinde toate informațiile necesare.

(6) În scopul protejării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale consumatorului (consumatorilor), în vederea asigurării respectării dispozițiilor și obligațiilor aplicabile în temeiul prezentei legi, următoarele entități pot să se adreseze instanțelor judecătorești sau altor autorități publice:

a) autoritățile abilitate cu funcții de reglementare în domeniul protecției consumatorilor, în limita competențelor acestora, astfel cum sunt prevăzute la art. 35 alin. (2) și la art. 36 alin. (1) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor;

b) organizațiile care au un interes legitim în protejarea consumatorilor, potrivit scopurilor statutare, inclusiv organizațiile comerciale, precum și, după caz, entitățile și asociațiile de consumatori desemnate în calitate de entități calificate, în conformitate cu Legea nr. 80/2025 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor;

c) organizațiile profesionale care au un interes legitim să acționeze pentru protejarea membrilor lor.

Secțiunea a 3-a Alte cerințe

153

Articolul 153. Mecanismul extrajudiciar de soluționare a reclamațiilor consumatorilor

(1) Litigiile dintre consumatori și profesioniști referitoare la serviciile de investiții și serviciile auxiliare prestate de firmele de investiții sau instituțiile de credit din Republica Moldova pot fi soluționate prin proceduri de soluționare alternativă a litigiilor de către entitățile SAL, înființate și reglementate în conformitate cu prevederile Legii nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor.

(2) Firmele de investiții și instituțiile de credit din Republica Moldova care prestează servicii, activități de investiții și/sau servicii auxiliare informează consumatorii cu privire la dreptul acestora de a apela la soluționarea alternativă a litigiilor, entitatea SAL căreia i se pot adresa potrivit prevederilor alin. (1), precum și cu privire la condițiile de accesare a procedurilor de soluționare alternativă a litigiilor privind protecția consumatorilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor.

(3) Toate firmele de investiții și instituțiile de credit din Republica Moldova care prestează servicii, activități de investiții și/sau servicii auxiliare aderă la una sau mai multe entități SAL prevăzute la alin. (1), dacă pe teritoriul Republicii Moldova există cel puțin o entitate SAL în domeniile relevante.

(4) Entitățile SAL prevăzute la alin. (1) cooperează activ cu entitățile omoloage din statele membre în vederea soluționării litigiilor transfrontaliere.

(5) Comisia Națională informează ESMA în legătură cu mecanismul extrajudiciar de soluționare a reclamațiilor consumatorilor prevăzut la alin. (1).

154

Articolul 154. Auditul situațiilor financiare

(1) Situațiile financiare anuale ale firmelor de investiții, ale operatorilor locurilor de tranzacționare, precum și ale APA și ARM autorizate de către Comisia Națională sunt supuse auditului obligatoriu în conformitate cu prevederile legislației privind auditul situațiilor financiare și ale actelor normative ale Comisiei Naționale.

(2) În termen de până la 120 de zile de la finalizarea perioadei de gestiune, persoanele specificate la alin. (1) prezintă Comisiei Naționale situațiile financiare auditate și copia raportului auditorului situațiilor financiare.

(3) În cazul în care în raportul auditorului nu este dezvăluită informația stabilită de prezenta lege și de actele normative emise pentru executarea acesteia, Comisia Națională dispune ca persoanele specificate la alin. (1) să desemneze o altă entitate de audit pentru efectuarea repetată a auditului situațiilor financiare anuale.

(4) Comisia Națională stabilește, prin actele sale normative, condiții specifice pentru auditul situațiilor financiare ale instituțiilor supravegheate, efectuat de auditori/entitățile de audit în conformitate cu Legea nr. 271/2017 privind auditul situațiilor financiare (în continuare – Legea nr. 271/2017).

155

Articolul 155. Relațiile cu auditorii

(1) Auditorii/entitățile de audit care efectuează, în conformitate cu Legea nr. 271/2017 și condițiile specifice stabilite de Comisia Națională, auditul situațiilor financiare ale entităților autorizate de Comisia Națională notifică autoritatea, fără întârziere, cu privire la orice aspect constatat în exercitarea atribuțiilor sale care ar putea:

a) constitui o încălcare gravă a legislației sau a altor acte normative care stabilesc condițiile autorizării sau care reglementează în mod expres exercitarea activității firmelor de investiții;

b) compromite continuitatea funcționării firmei de investiții;

c) justifica un refuz de certificare a conturilor sau ar putea duce la exprimarea unei opinii modificate, care poate fi o opinie cu rezerve, o opinie contrară, sau la situația în care aceștia s-ar afla în imposibilitatea exprimării unei opinii.

(2) Auditorul/entitatea de audit semnalează, de asemenea, orice fapt sau decizie de care a luat cunoștință în îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alin. (1) la o entitate care are legături strânse cu persoanele specificate la alin. (1).

(3) Auditorul/entitatea de audit prezintă Comisiei Naționale, la cererea acesteia, orice informații și explicații ce țin de activitatea persoanelor supuse autorizării, supravegherii și controlului Comisiei Naționale conform prevederilor prezentei legi.

(4) Informarea cu bună-credință a Comisiei Naționale cu privire la orice informație, fapt sau decizie prevăzute de prezentul articol, realizată de către persoanele specificate la alin. (1), nu constituie o încălcare a obligațiilor sau restricțiilor privind divulgarea informațiilor impuse prin contract, printr-un act normativ sau printr-un act administrativ și nu atrage în niciun fel răspunderea sau sancționarea acestor persoane.

(5) Comisia Națională emite acte normative care să conțină cerințe specifice în raport cu auditorii/entitățile de audit cu condiția ca acestea să respecte prevederile Legii nr. 271/2017, ale Codului etic al profesioniștilor contabili și ale standardelor de audit.

156

Articolul 156. Secretul profesional al Comisiei Naționale

(1) Membrii organelor de conducere și salariații Comisiei Naționale, precum și salariații entităților de audit sau experții mandatați de Comisia Națională pentru efectuarea de verificări, potrivit prevederilor prezentei legi, păstrează secretul profesional cu privire la orice informație confidențială de care iau cunoștință în cursul exercitării atribuțiilor aferente competențelor Comisiei Naționale prevăzute de prezenta lege. Această obligație subzistă și după încetarea activității în cadrul Comisiei Naționale sau a mandatului, după caz.

(2) Persoanele specificate la alin. (1) pot utiliza informația ce constituie secret profesional doar în scopul și în cadrul executării obligațiilor lor aferente atribuțiilor Comisiei Naționale. Persoanele menționate nu au dreptul să utilizeze informațiile ce constituie secret profesional în interes personal sau în interesul unor terți, să divulge aceste informații sau să permită folosirea lor de către terți ori să permită accesul terților la informațiile respective.

(3) Dacă o firmă de investiții, o instituție de credit din Republica Moldova sau un operator de piață a fost declarat(ă) în stare de insolvabilitate sau este lichidat(ă) forțat, informațiile confidențiale care nu se referă la terțe părți pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale, cu condiția să fie necesare în derularea procedurii.

(4) Comisia Națională, organismele ori persoanele fizice sau juridice, altele decât Comisia Națională, care primesc informații confidențiale în temeiul prezentei legi sau al actelor normative emise în aplicarea acesteia păstrează confidențialitatea acestora, nu le furnizează și nu le divulgă terților, cu excepția cazurilor de executare a obligațiilor prevăzute de lege. În cazul Comisia Națională, utilizarea informațiilor este permisă în scopul și în cadrul executării obligațiilor aferente atribuțiilor Comisiei Naționale. În cazul altor autorități, organisme ori persoane fizice sau juridice, informațiile pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost comunicate și/sau în cadrul procedurilor administrative ori judiciare direct legate de exercitarea funcțiilor respective.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), în cazul în care Comisia Națională sau o altă autoritate, organism sau persoană care comunică informația își exprimă consimțământul, autoritatea care a primit informația o poate utiliza în alte scopuri.

(6) Fără a aduce atingere altor cazuri stabilite expres prin lege, informațiile ce constituie secret profesional pot fi divulgate sau furnizate de către Comisia Națională în următoarele situații:

a) când există consimțământul expres al persoanei la care se referă informațiile;

b) când aceste informații urmează a fi furnizate sau divulgate conform legislației, inclusiv în conformitate cu legislația privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, cu legislația fiscală sau penală;

c) când aceste informații urmează a fi publicate conform legislației;

d) în cazul furnizării acestor informații în formă sumară sau agregată, astfel încât nu poate fi identificată entitatea sau persoana la care acestea se referă;

e) în cadrul acordurilor de cooperare cu alte autorități publice sau din inițiativa Comisiei Naționale, în scopul exercitării atribuțiilor de supraveghere și control asupra respectării prevederilor legale;

f) în cazul furnizării acestor informații organismelor care administrează scheme de garantare a depozitelor sau scheme de compensare a investitorilor, necesare exercitării funcțiilor acestora;

g) când interesele Comisia Națională necesită dezvăluirea acestor informații în cadrul unor proceduri judiciare;

h) la cererea băncilor centrale, a organelor de supraveghere a pieței financiare și a sistemelor de plăți din alte state, în condițiile alin. (7).

(7) Orice informație confidențială primită, schimbată sau transmisă autorităților, organismelor și persoanelor din Republica Moldova în temeiul prezentei legi, al actelor normative emise în aplicarea acesteia sau al legislației UE este supusă cerințelor secretului profesional prevăzute de prezentul articol. Comisia Națională schimbă informații cu autoritățile, organismele și persoane din alte state numai dacă informațiile primite de respectivele autorități, organisme sau persoane sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional cel puțin echivalente celor prevăzute de prezentul articol.

(8) Prevederile prezentului articol nu împiedică Comisia Națională să transmită sau să facă schimb de informații confidențiale în conformitate cu prezenta lege, cu actele normative emise pentru executarea acesteia, precum și cu actele sau instrumentele internaționale pentru care Comisia Națională este desemnată autoritate competentă, ori care sunt aplicabile firmelor de investiții, instituțiilor de credit, fondurilor de pensii, organismelor de plasament colectiv, intermediarilor de asigurări și reasigurări, societăților de asigurări, piețelor reglementate sau operatorilor de piață, contrapărților centrale ori depozitarilor centrali. De asemenea, transmiterea sau schimbul de informații este permis în baza acordului autorității competente ori al altor autorități, organisme ori persoane fizice sau juridice care au comunicat informațiile respective.

(9) Prezentul articol nu împiedică Comisia Națională să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu actele normative aplicabile, de informații confidențiale pe care nu le-a primit de la o autoritate competentă a altui stat membru.

(10) În sensul prezentului articol, informațiile confidențiale înseamnă orice informații ce reprezintă secret bancar, comercial, fiscal și alt secret ocrotit de lege, precum și informațiile create de către Comisia Națională în scopul ori în legătură cu exercitarea atribuțiilor ei, a căror divulgare ar putea dăuna interesului sau prestigiului persoanei la care se referă.

157

Articolul 157. Prelucrarea datelor cu caracter personal

Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate în cadrul sau în scopul exercitării competențelor de supraveghere, inclusiv a competențelor de control prevăzute de prezenta lege, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal și cu alte prevederi legale în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Capitolul II COOPERAREA CU AUTORITĂȚI STRĂINE

Secțiunea 1 Cooperarea cu statele membre și ESMA

158

Articolul 158. Obligațiile de cooperare

(1) Comisia Națională cooperează cu autoritățile competente din statele membre pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în temeiul prezentei legi, al altor acte normative aplicabile, precum și al actelor UE pentru care este desemnată autoritate competentă.

(2) Comisia Națională acordă asistență autorităților competente din alte state membre. În special, Comisia Națională cooperează și face schimb de informații cu autoritățile competente din statele membre în cadrul controalelor sau activităților de supraveghere, inclusiv în scopul facilitării procesului de recuperare a amenzilor. Cheltuielile aferente procesului de recuperare, altele decât cheltuielile legate de funcționarea autorității competente respective, sunt suportate de autoritatea solicitantă.

(3) În situația în care activitățile unui loc de tranzacționare din Republica Moldova care a instituit măsuri într-un alt stat membru au dobândit o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor de instrumente financiare și protecția investitorilor în statul membru gazdă respectiv, ținând seama de situația piețelor instrumentelor financiare în statul membru gazdă, Comisia Națională și autoritățile competente din statul membru gazdă adoptă măsuri de cooperare proporționale.

(4) În situația în care activitățile unui loc de tranzacționare din alt stat membru care a instituit măsuri în Republica Moldova au dobândit o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor de instrumente financiare și protecția investitorilor din Republica Moldova, ținând seama de situația piețelor de instrumente financiare din Republica Moldova, Comisia Națională și autoritățile competente din statul membru de origine al locului de tranzacționare adoptă măsuri de cooperare proporționale.

(5) Comisia Națională adoptă măsurile administrative și organizatorice necesare pentru a facilita asistența prevăzută la alin. (2) prin încheierea de acorduri de cooperare.

(6) Comisia Națională își exercită competențele în scopul cooperării cu autoritățile competente din alte state membre, inclusiv în cazul în care practicile care fac obiectul unei investigații nu reprezintă o încălcare potrivit legislației din Republica Moldova.

(7) În cazul în care Comisia Națională are motive întemeiate să suspecteze că anumite încălcări ale dispozițiilor prezentei legi, ale actelor normative emise în aplicarea acesteia sau ale legislației UE pentru care este desemnată autoritate competentă, în cazurile prevăzute de acestea, sunt comise sau au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru de către entități care nu sunt supuse supravegherii sale, Comisia Națională informează autoritatea competentă a celuilalt stat membru și ESMA într-un mod cât mai detaliat posibil.

(8) În cazul în care Comisia Națională primește o informare din partea unei autorități competente din alt stat membru prin care aceasta informează că are motive să suspecteze că anumite încălcări ale dispozițiilor prezentei legi sau ale legislației europene incidente au fost comise de firmele de investiții sau instituțiile de credit din Republica Moldova care prestează servicii, activități de investiții și/sau servicii auxiliare reglementate de prezenta lege pe teritoriul unui alt stat membru, Comisia Națională comunică măsurile luate autorității competente care i-a transmis informarea. Prevederile prezentului alineat nu aduc atingere competenței autorității competente din alt stat membru care a trimis notificarea.

(9) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), (2), (7) și (8), Comisia Națională notifică ESMA și alte autorități competente din alte state membre cu privire la detaliile:

a) oricăror cereri de diminuare a unei poziții sau expuneri în temeiul prevederilor art. 144 alin. (2) pct. 6);

b) oricăror limite privind capacitatea persoanelor de a încheia tranzacții privind instrumente financiare derivate în temeiul prevederilor art. 144 alin. (2) pct. 7).

(10) Notificarea prevăzută la alin. (9) include, în cazul în care este relevant, detaliile cererii sau solicitării în temeiul prevederilor art. 144 alin. (2) pct. 6), inclusiv identitatea persoanei sau persoanelor cărora le era adresată și motivele aferente, precum și sfera de aplicare a limitelor introduse în temeiul prevederilor art. 144 alin. (2) pct. 7), inclusiv persoana vizată, instrumentele financiare aplicabile, limitele cu privire la dimensiunea pozițiilor pe care persoana le poate deține în orice moment, orice excepții de la acestea acordate în conformitate cu prevederile art. 122 și 123 și motivele aferente.

(11) Notificarea prevăzută la alin. (9) se face cu cel puțin 24 de ore înainte de intrarea în vigoare planificată a acțiunilor sau măsurilor. În situații excepționale, atunci când nu este posibilă acordarea unui preaviz de 24 de ore, Comisia Națională efectuează notificarea cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii.

(12) În situația în care primește notificări conform alin. (9) de la o autoritate competentă a altui stat membru, Comisia Națională ia măsuri în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (2) pct. 6) sau 7) dacă s-a asigurat că măsura este necesară pentru a îndeplini obiectivul autorității competente a statului membru care a formulat notificarea.

(13) Dacă adoptă măsuri potrivit prevederilor alin. (12), Comisia Națională notifică ESMA și autoritățile competente din alte state membre.

(14) În cazul în care o acțiune de notificare în temeiul prevederilor alin. (9) lit. a) sau b) se referă la produse energetice angro, Comisia Națională notifică și Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei.

(15) În ceea ce privește certificatele de emisii, Comisia Națională cooperează cu autoritățile publice responsabile cu supravegherea piețelor de licitații și spot și cu autoritățile competente, administratorii de registre și alte autorități cu atribuții de supraveghere a conformității în temeiul Legii nr. 74/2024 privind acțiunile climatice, pentru a se asigura că obține o imagine de ansamblu consolidată asupra piețelor certificatelor de emisii.

(16) În ceea ce privește instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole, Comisia Națională raportează și cooperează cu autoritățile publice responsabile pentru supravegherea, administrarea și reglementarea piețelor agricole fizice în temeiul dispozițiilor legislației naționale aplicabile.

(17) Comisia Națională cooperează cu ESMA în sensul prezentei legi și îi furnizează acesteia, fără întârzieri nejustificate, toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin, în conformitate cu și în temeiul reglementărilor UE aplicabile.

159

Articolul 159. Cooperarea cu autoritățile competente din statele membre în activități de supraveghere și control

(1) Comisia Națională poate solicita cooperarea autorității competente a unui alt stat membru în cadrul unei activități de supraveghere, de investigare sau a unei proceduri administrative de control.

(2) În cazul firmelor de investiții care sunt membre sau participante la distanță ale unei piețe reglementate pentru care Comisia Națională este autoritate competentă, Comisia Națională poate alege să li se adreseze direct respectivelor firme de investiții, caz în care informează autoritatea competentă a statului membru de origine al membrului sau participantului la distanță în legătură cu aceasta.

(3) În cazul în care Comisia Națională primește o cerere de verificare la fața locului de la o autoritate competentă a unui alt stat membru, o soluționează în cadrul competențelor sale:

a) inițiind procedura administrativă de control la fața locului;

b) permițând autorității solicitante să efectueze verificarea;

c) permițând auditorilor sau experților să efectueze verificarea.

160

Articolul 160. Schimbul de informații

(1) Comisia Națională comunică și primește, fără întârziere, informațiile necesare de la autoritățile competente din alte state membre înscrise în lista publicată pe site-ul web al ESMA, în scopul exercitării competențelor prevăzute de prezenta lege.

(2) Comisia Națională poate preciza, în momentul comunicării prevăzute la alin. (1), că informațiile respective nu trebuie să fie divulgate fără consimțământul său expres, caz în care aceste informații pot fi utilizate sau transmise exclusiv în scopurile pentru care Comisia Națională și-a exprimat consimțământul.

(3) Comisia Națională poate solicita autorității competente a unui alt stat membru furnizarea informațiilor necesare exercitării atribuțiilor sale de supraveghere a piețelor instrumentelor financiare, în conformitate cu prezenta lege, alte acte normative și cu actele sau instrumentele internaționale pentru care Comisia Națională este desemnată autoritate competentă.

(4) Comisia Națională face schimb de informații în temeiul alin. (1), al art. 155 și 167 cu autoritățile competente din alte state membre înscrise în lista publicată pe site-ul web al ESMA.

(5) Informațiile comunicate Comisiei Naționale sau autorităților competente specificate la alin. (4) pot fi transmise altor autorități ori persoanelor fizice sau juridice numai cu acordul expres al autorităților care au furnizat informațiile respective și exclusiv în scopurile pentru care acest acord a fost dat, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. În acest din urmă caz, Comisia Națională informează de îndată autoritatea competentă care a transmis informațiile.

(6) Comisia Națională, precum și celelalte autorități ori persoane fizice sau juridice care primesc informații confidențiale în temeiul prevederilor alin. (1), al art. 155 sau 167, pot utiliza aceste informații exclusiv în scopul exercitării funcțiilor sau competențelor lor, în special:

a) pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de acces la activitatea firmelor de investiții, pentru a facilita controlul condițiilor de exercitare a acestei activități, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern;

b) pentru a monitoriza funcționarea corespunzătoare a locurilor de tranzacționare;

c) pentru a impune sancțiuni sau măsuri sancționatoare;

d) în cadrul exercitării unei căi de atac împotriva unei decizii a autorității competente;

e) în procesele intentate în conformitate cu prevederile art. 152;

f) în cadrul mecanismului extrajudiciar de soluționare a reclamațiilor consumatorilor prevăzut la art. 153.

(7) Dispozițiile prezentului articol, ale art. 155 și 167 nu împiedică Comisia Națională:

a) să transmită ESMA, Comitetului European pentru Risc Sistemic, băncilor centrale, SEBC și Băncii Centrale Europene, care acționează în calitate de autorități monetare, și, după caz, altor autorități publice cu atribuții de supervizare a sistemelor de plăți și de decontare informații confidențiale destinate îndeplinirii atribuțiilor acestora; și

b) să primească de la autoritățile sau organismele specificate la lit. a) orice informație de care aceasta ar putea avea nevoie în scopul exercitării competențelor stabilite prin prezenta lege.

161

Articolul 161. Medierea cu caracter obligatoriu

Comisia Națională poate sesiza ESMA cu privire la situațiile în care o solicitare a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil:

a) de efectuare a unei activități de supraveghere, a unei investigații sau a unei proceduri administrative de control, potrivit art. 159; sau

b) de schimb de informații, potrivit art. 160.

162

Articolul 162. Refuzul de a coopera

(1) În cazul în care Comisia Națională primește o invitație de la o altă autoritate competentă de a coopera pentru o investigație, pentru un control la fața locului sau pentru o activitate de supraveghere în conformitate cu prevederile art. 163 ori pentru un schimb de informații în conformitate cu prevederile art. 160, Comisia Națională nu poate refuza să dea curs acestei solicitări decât în cazul în care:

a) este pendinte în instanțele judecătorești din Republica Moldova o procedură având ca obiect aceleași fapte și vizând aceleași persoane;

b) există o hotărâre judecătorească definitivă în Republica Moldova cu privire la aceleași fapte și vizând aceleași persoane.

(2) În caz de refuz întemeiat pe motivele prevăzute la alin. (1), Comisia Națională comunică autorității competente din statul membru solicitant și ESMA motivele refuzului într-un mod cât mai detaliat.

163

Articolul 163. Consultarea înainte de acordarea unei autorizări

(1) Comisia Națională consultă autoritățile competente din alt stat membru înainte de autorizarea unei firme de investiții care este oricare dintre următoarele:

a) o filială a unei firme de investiții sau a unui operator de piață ori a unei instituții de credit autorizate în acel stat membru;

b) o filială a societății-mamă a unei firme de investiții sau a unei instituții de credit autorizate în acel stat membru;

c) o persoană juridică controlată de aceleași persoane fizice sau juridice care controlează o firmă de investiții sau o instituție de credit autorizată în acel stat membru.

(2) Comisia Națională consultă Banca Națională și/sau autoritățile competente din alt stat membru înainte de autorizarea unei firme de investiții sau a unui operator de piață care este oricare dintre următoarele:

a) o filială a unei instituții de credit sau a unei societăți de asigurare autorizate în UE;

b) o filială a societății-mamă a unei instituții de credit sau a unei societăți de asigurare autorizate în UE;

c) o firmă de investiții sau un operator de piață controlată/controlat de aceeași persoană fizică sau juridică care controlează o instituție de credit sau o societate de asigurare autorizată în UE.

(3) Comisia Națională se consultă cu autoritățile specificate la alin. (1) și (2) în special în scopul evaluării caracterului adecvat al acționarilor sau al membrilor și a reputației și experienței persoanelor care conduc efectiv activitatea și care sunt implicate în administrarea unei alte entități din același grup. Comisia Națională și autoritățile specificate la alin. (1) și (2) își comunică reciproc toate informațiile care privesc caracterul adecvat al acționarilor sau al membrilor, precum și reputația și experiența persoanelor care conduc efectiv activitatea și care pot interesa celelalte autorități competente, în scopul eliberării unei autorizații sau al verificării respectării în permanență a condițiilor de funcționare.

164

Articolul 164. Competențele în calitate de stat membru gazdă

(1) Comisia Națională, în calitate de autoritate competentă din stat membru gazdă, poate solicita, în scopuri statistice, ca toate firmele de investiții care au sucursale pe teritoriul Republicii Moldova să îi transmită rapoarte periodice privind activitatea acestor sucursale.

(2) În exercitarea competențelor stabilite prin prezenta lege, Comisia Națională în calitate de autoritate competentă din stat membru gazdă, poate solicita sucursalelor firmelor de investiții să furnizeze informațiile necesare pentru a monitoriza conformitatea lor cu standardele stabilite în Republica Moldova care le sunt aplicabile pentru cazurile prevăzute la art. 70 alin. (7) și (8).

(3) Obligațiile impuse de Comisia Națională sucursalelor firmelor de investiții din alte state membre potrivit prevederilor alin. (1) și alin. (2) nu pot fi mai stricte decât cele impuse firmelor de investiții pentru monitorizarea conformării acestora cu aceleași standarde.

165

Articolul 165. Măsurile de precauție ale Comisiei Naționale ca autoritate competentă a statului membru gazdă

(1) În cazul în care Comisia Națională, în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă, are motive clare și temeinice să considere că o firmă de investiții care operează pe teritoriul Republicii Moldova în temeiul libertății de a presta servicii sau o firmă de investiții care deține o sucursală pe teritoriul Republicii Moldova încalcă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei legi sau al actelor normative emise în aplicarea acesteia care nu conferă prerogative Comisiei Naționale în privința acestor încălcări, Comisia Națională comunică de îndată aceste aspecte autorității competente a statului membru de origine al firmei de investiții.

(2) În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau insuficiente, firma de investiții prevăzută la alin. (1) continuă să acționeze într-un mod care prejudiciază clar interesele investitorilor din Republica Moldova sau funcționarea ordonată a piețelor, Comisia Națională:

a) după informarea autorității competente a statului membru de origine, dispune toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii și pentru a menține buna funcționare a piețelor, inclusiv interzicerea inițierii de noi tranzacții pe teritoriul Republicii Moldova de către firmele de investiții responsabile de încălcări, și informează Comisia Europeană și ESMA, fără întârzieri nejustificate, cu privire la aceste măsuri; și

b) este în drept să sesizeze și să solicite asistența ESMA.

(3) În cazul în care Comisia Națională constată că o firmă de investiții care deține o sucursală pe teritoriul Republicii Moldova încalcă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei legi sau al actelor normative emise în aplicarea acesteia care conferă prerogative Comisiei Naționale, Comisia Națională emite o decizie prin care solicită firmei de investiții respective să înceteze situația de neconformitate.

(4) În cazul în care firma de investiții specificată la alin. (3) nu întreprinde măsurile solicitate, Comisia Națională dispune toate măsurile adecvate pentru ca firma de investiții respectivă să înceteze situația de neconformitate și comunică natura măsurilor adoptate autorităților competente ale statului membru de origine.

(5) În cazul în care, în pofida măsurilor dispuse de Comisia Națională, firma de investiții specificată la alin. (3) continuă să încalce obligațiile care îi revin în temeiul prezentei legi sau al actelor normative emise în aplicarea acesteia, în domeniile ce țin de competența Comisiei Naționale, Comisia Națională dispune, după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii și buna funcționare a piețelor și informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană și ESMA cu privire la aceste măsuri. Comisia Națională poate sesiza ESMA și poate solicita asistența acesteia în legătură cu situațiile prevăzute la alin.(3), (4) și la prezentul alineat.

(6) În cazul în care Comisia Națională, în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă a unei piețe reglementate, a unui MTF sau a unui OTF, are motive clare și întemeiate să considere că piața reglementată, MTF-ul sau OTF-ul respectiv încalcă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei legi sau al actelor normative emise în aplicarea acesteia, Comisia Națională informează de îndată autoritatea competentă a statului membru de origine al pieței reglementate, MTF-ului sau OTF-ului respectiv.

(7) În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau insuficiente, piața reglementată, MTF-ul sau OTF-ul prevăzute la alin. (6) continuă să acționeze într-un mod care prejudiciază interesele investitorilor din Republica Moldova sau funcționarea ordonată a piețelor, Comisia Națională:

a) după informarea autorității competente a statului membru de origine, dispune toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii și pentru a menține buna funcționare a piețelor, inclusiv împiedicarea pieței reglementate, a MTF-ului sau a OTF-ului de a facilita accesul la distanță al participanților ori membrilor stabiliți în Republica Moldova, și informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană și ESMA cu privire la aceste măsuri; și

b) este în drept să sesizeze și să solicite asistența ESMA.

(8) Orice măsură luată în temeiul alin. (1)–(7) care presupune sancțiuni sau restricții pentru serviciile și activitățile unei firme de investiții sau ale unei piețe reglementate este justificată în mod corespunzător și comunicată firmei de investiții sau pieței reglementate respective.

(9) Adițional prevederilor alin. (3)–(7), Comisia Națională poate sesiza ESMA cu privire la situațiile respective.

166

Articolul 166. Punerea la dispoziție a informațiilor în ESAP

(1) La publicarea oricărei informații prevăzute la art. 58 alin. (4), art. 87 alin. (5), art. 100 alin. (3), art. 110 alin. (3) și art. 111 alin. (3) lit. c), d) și f), firmele de investiții, operatorii de piață și emitenții transmit concomitent informațiile respective către Comisia Națională, în calitate de organism de colectare relevant, în sensul prevăzut de reglementările UE aplicabile, pentru a fi puse la dispoziție în punctul unic de acces european (în continuare – ESAP).

(2) Informațiile transmise către Comisia Națională în temeiul alin. (1) respectă următoarele cerințe:

1) sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției din reglementările UE aplicabile;

2) sunt însoțite de fiecare dintre următoarele metadate:

a) toate denumirile firmei de investiții, ale operatorului de piață sau ale emitentului la care se referă informațiile;

b) dacă este cazul, identificatorul entității juridice al firmei de investiții, al operatorului de piață sau al emitentului, astfel cum este determinat în conformitate cu reglementările UE aplicabile;

c) categoria de dimensiune a firmei de investiții, a operatorului de piață sau a emitentului, astfel cum este determinată în conformitate cu reglementările UE aplicabile;

d) tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în conformitate cu reglementările UE aplicabile;

e) o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

(3) În sensul alin. (2) pct. 2) lit. b), firmele de investiții, operatorii de piață și emitenții au obligația de a obține un identificator al entității juridice.

(4) Comisia Națională, în calitate de organism de colectare, pune la dispoziție ESAP informațiile colectate în temeiul alin. (1), precum și informațiile prevăzute la art. 12 alin. (4) și art. 150 alin. (1), în conformitate cu legislația aplicabilă a UE. Informațiile puse la dispoziția ESAP în temeiul prezentului alineat respectă cerințele prevăzute la alin. (2).

Secțiunea a 2-a Cooperarea cu țările terțe

167

Articolul 167. Schimbul de informații cu țările terțe

(1) Comisia Națională poate încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informații cu autoritățile competente din țări terțe, cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele impuse în temeiul art. 156. Acest schimb de informații este limitat la scopul îndeplinirii atribuțiilor Comisiei Naționale și ale autorităților competente din țările terțe.

(2) Transferul de date cu caracter personal de către Comisia Națională către o autoritate competentă dintr-o țară terță, inclusiv în temeiul unui acord de cooperare, se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal, precum și cu alte acte normative aplicabile.

(3) Comisia Națională poate încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informații cu autorități din țări terțe, organisme și persoane fizice sau juridice din țări terțe, investite cu una sau mai multe dintre următoarele atribuții:

a) supravegherea instituțiilor de credit, a altor instituții financiare și a societăților de asigurare și supravegherea piețelor financiare;

b) derularea procedurilor de lichidare sau de faliment ale firmelor de investiții sau a altor proceduri similare;

c) efectuarea auditului situațiilor financiare al firmelor de investiții și al altor instituții financiare, al instituțiilor de credit sau al societăților de asigurare, în cadrul exercitării funcțiilor lor de supraveghere sau al exercitării funcțiilor lor în cazul administrării sistemelor de compensare;

d) supravegherea organismelor care intervin în procedurile de lichidare și de faliment ale firmelor de investiții sau în alte proceduri similare;

e) supravegherea persoanelor responsabile de auditul financiar al societăților de asigurare, al instituțiilor de credit, al firmelor de investiții și al altor instituții financiare;

f) supravegherea persoanelor active pe piețele de comercializare a certificatelor de emisii, în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra piețelor financiare și spot;

g) supravegherea persoanelor active pe piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole, în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra piețelor financiare și spot.

(4) Acordurile de cooperare prevăzute la alin. (3) pot fi încheiate de Comisia Națională numai dacă informațiile comunicate beneficiază de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele impuse în temeiul art. 156. Acest schimb de informații este limitat la scopul îndeplinirii atribuțiilor Comisiei Naționale, precum și ale autorităților competente, ale organismelor ori persoanelor fizice sau juridice din țările terțe respective.

(5) În cazul în care informațiile furnizate către Comisia Națională în temeiul alin. (1) provin de la un stat membru, Comisia Națională divulgă informațiile respective doar cu acordul expres al autorității competente a statului membru care le-a comunicat și, după caz, doar în scopurile pentru care acest acord a fost dat.

(6) Prevederile alin. (5) se aplică corespunzător și informațiilor comunicate de autoritățile competente ale țărilor terțe și transmise de Comisia Națională altor autorități.

TITLUL IX DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

168

Articolul 168. Dispoziții finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția:

a) art. 34, care va intra în vigoare la 1 iunie 2027;

b) art. 7 alin. (9), art. 8, art. 10 alin. (2) lit. d) și e), art. 11 alin. (3) lit. d)–h), alin.(13) și (14), art. 13 alin. (15), art. 14 alin. (8), art. 16 alin. (12), art. 20 alin. (20), art. 41 alin. (10) și (11), art. 53 alin. (4)–(8), art. 56 alin. (7), art. 67–70, art. 73 alin. (6), (8) și (9), art. 80 alin. (5), art. 81 alin. (2), art. 85 alin. (9), art. 90 alin. (3), art. 91 alin. (7) și (8), art. 94 alin. (2) lit. b), alin. (6) și (7), art. 95, art. 100 alin. (7)–(9), art. 101 alin. (1) lit. c)–e), art. 102 alin. (10) și (11), art. 109 alin. (3), art. 110 alin. (7) și (9), art. 111 alin. (8), art. 119 alin. (2), art. 122 alin. (8)–(13), alin. (17) și (18), art. 123 alin. (5), art. 124 alin. (4) a 2-a propoziție, art. 143 alin. (8), art. 144 alin. (3), art. 145 alin. (3) lit. b) și alin. (8), art. 147 alin. (14), art. 150 alin. (9) și (10), art. 153 alin. (5), art. 158–162 și art.164–166, care vor intra în vigoare la data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la UE.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, art. 4, 41, 33–37, 39–79 și 137 din Legea nr. 171/2012 privind piața de capital (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 193–197, art. 665), cu modificările ulterioare, se abrogă.

(3) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iar în privința prevederilor alin. (1) – până la data intrării în vigoare a acestora:

a) Guvernul, în comun cu Comisia Națională, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în concordanță cu prezenta lege;

b) Comisia Națională și Banca Națională vor aduce actele lor normative în concordanță cu prezenta lege, precum și, după caz, vor elabora și vor aproba, fiecare în limitele competenței sale, actele normative necesare pentru executarea și punerea în aplicare a acesteia.

(4) La data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la UE, art. 2 alin. (6) și (7), art. 14 alin. (2), art. 63–66, art. 71 alin. (5), art. 97 alin. (8), art. 113–116 și 125–139 din prezenta lege se abrogă.

(5) Începând cu data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la UE:

1) prevederile art. 117–118 și ale art. 143 alin. (5) lit. c) se aplică atunci când un APA sau un ARM beneficiază de o derogare în conformitate cu art. 2 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

2) trimiterile la Legea nr. 164/2025 cu privire la energia electrică din art. 4 alin. (1) pct. 61 și art. 124 alin. (6) se vor citi ca trimiteri la prevederile corespunzătoare ale Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 326, 8.12.2011);

3) trimiterile la legislația în materie de reziliență operațională digitală a sectorului financiar, securitatea și autentificarea mijloacelor de transmitere a informațiilor se vor citi ca trimiteri la prevederile corespunzătoare ale Regulamentului (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022);

4) trimiterile la legislația privind abuzul de piață se vor citi ca trimiteri la prevederile corespunzătoare ale Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014);

5) trimiterile la legislația privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții se vor citi ca trimiteri la prevederile corespunzătoare ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012);

6) trimiterile la legislația privind depozitarii centrali de instrumente financiare se vor citi după cum urmează:

a) la art. 4 alin. (1) pct. 23, textul „legislația privind depozitarii centrali de instrumente financiare” se va citi ca trimitere la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.08.2014) (în continuare – Regulamentul (UE) nr. 909/2014);

b) la art. 9 alin. (2) lit. a), textul „legislația privind depozitarii centrali de instrumente financiare” se va citi ca trimitere la secțiunea A punctul 2 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 909/2014;

7) art. 146 alin. (1) și (2) se va aplica în cazul constatării încălcării oricăror dispoziții ale următoarelor acte juridice europene:

a) Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

b) Regulamentul (UE) nr. 1286/2014;

c) Regulamentul (UE) nr. 236/2012;

8) art. 146 alin. (3) se va aplica în cazul constatării încălcării oricăror dispoziții ale Regulamentului (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015);

9) la art. 73 alin. (3), textul „cap. IV din prezentul titlu și ale cap. III din titlul III” se va citi ca trimitere la art. 3–26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

169

Articolul 169. Dispoziții tranzitorii

(1) Licențele de societate de investiții eliberate în temeiul Legii nr. 171/2012 privind piața de capital își păstrează valabilitatea până la data de 1 iunie 2028 sau până la data eliberării noilor autorizații sau aprobărilor în temeiul prezentei legi, dacă aceasta survine mai devreme.

(2) Licențele de operator de piață eliberate în temeiul Legii nr. 171/2012 privind piața de capital își păstrează valabilitatea până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Autorizațiile de piețe reglementate și autorizațiile de MTF își păstrează valabilitatea până la data de 1 iunie 2028 sau până la data eliberării noilor autorizații în temeiul prezentei legi, dacă aceasta survine mai devreme.

(4) Aprobările acordate consultanților de investiții în temeiul Legii nr. 171/2012 privind piața de capital își păstrează valabilitatea până la data de 1 iunie 2028 sau până la data aprobării acestora în temeiul prezentei legi, dacă aceasta survine mai devreme.

(5) Până la data de 31 decembrie 2027, societățile de investiții, operatorii de piață și de sistem care exploatează o piață reglementată sau un MTF și consultanții de investiții:

a) vor depune cererile pentru obținerea autorizațiilor sau aprobărilor potrivit alin. (1)–(4) și procedurii stabilite de Comisia Națională;

b) își vor modifica și revizui actele constitutive, regulamentele, regulile, politicile și alte documente interne pentru a le aduce în conformitate cu prevederile prezentei legi;

c) vor identifica persoanele care cad sub incidența prevederilor art. 20 și 23 și vor prezenta informațiile prevăzute de prezenta lege și de actele normative ale Comisiei Naționale.

(6) Pentru autorizațiile sau aprobările emise în temeiul alin. (5), precum și pentru înregistrarea modificărilor în actele constitutive ale persoanelor prevăzute la alin. (5) efectuate în vederea aducerii acestora în conformitate cu prezenta lege nu se percep taxe.

(7) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (5) care nu depun cererea prevăzută la alin. (5) lit. a), o retrag sau nu se conformează cerințelor prevăzute la același alineat, dreptul de a presta servicii și de a desfășura activități de investiții, inclusiv servicii auxiliare, precum și dreptul de a exploata o piață reglementată sau un MTF se suspendă începând cu 1 ianuarie 2028. În cazul retragerii cererii prevăzute la alin. (5) lit. a) după data de 1 ianuarie 2028, suspendarea drepturilor intervine de la data depunerii cererii de retragere. De la data suspendării, persoana respectivă este obligată să sisteze prestarea serviciilor și desfășurarea activităților pe piața instrumentelor financiare reglementate de prezenta lege, cu excepția celor necesare pentru administrarea acesteia și finalizarea operațiunilor existente și pentru onorarea obligațiilor față de clienți.

(8) În termen de 3 luni de la data suspendării prevăzută la alin. (7), societățile de investiții prevăzute la alin. (7) transmit în deținere reală activele clienților aferente raporturilor contractuale încetate, în scopul finalizării operațiunilor existente și al onorării obligațiilor față de clienți, în conformitate cu procedura stabilită de Comisia Națională. Instrumentele financiare care nu au fost reclamate de către deținătorii reali în termenul prevăzut la prezentul alineat vor fi transferate, în termen de 15 zile lucrătoare, în deținerea reală a clienților, în baza documentelor emise de custode, inclusiv prin dispoziții de transmitere semnate unilateral de către societățile de investiții și transmise spre înregistrare societății de registru sau, după caz, depozitarului central unic.

(9) Comisia Națională asigură controlul asupra respectării prevederilor prezentului articol.

(10) Până la autorizarea și operaționalizarea pe teritoriul Republicii Moldova a cel puțin unui APA pentru categoriile relevante de instrumente financiare, obligația de publicare prevăzută la art. 65 alin. (3) se execută prin transmiterea informațiilor către Comisia Națională, în formatul, termenul și canalul de comunicare stabilite de Comisia Națională.

(11) Până la data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la UE:

1) firmele de investiții și instituțiile de credit autorizate în statele membre ale UE pot presta servicii și desfășura activități reglementate de prezenta lege pe teritoriul Republicii Moldova prin înființarea unei sucursale, cu respectarea următoarelor condiții:

a) aplicarea unui regim echivalent celui prevăzut la art. 70, stabilit prin actele normative ale Comisiei Naționale;

b) existența acordurilor de cooperare încheiate între Comisia Națională și autoritățile competente din statul membru de origine;

c) depunerea la Comisia Națională a notificării și a documentelor prevăzute la art. 70 alin. (2);

2) firmele de investiții pot presta servicii și desfășura activități reglementate de prezenta lege în statele membre potrivit regimului prevăzut la art. 76, în baza acordurilor de cooperare încheiate între autoritățile competente ale statelor membre ale UE și Comisia Națională;

3) echivalența cadrului juridic al țărilor terțe sau a piețelor din țări terțe prevăzută de prezenta lege se stabilește prin actele normative emise de Comisia Națională. Lista piețelor și a jurisdicțiilor considerate echivalente se publică și se actualizează pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale.

(12) Orice referire sau trimitere, în actele normative existente, la data intrării în vigoare a prezentei legi, la termenul de „societate de investiții” se va considera ca referire și/sau trimitere la termenul de „firmă de investiții” prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 32 din prezenta lege.

(13) Actele normative adoptate în temeiul Legii nr. 171/2012 privind piața de capital rămân aplicabile în măsura în care nu contravin prezentei legi, până la abrogarea sau înlocuirea lor expresă prin acte normative adoptate potrivit prezentei legi.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU

Nr. 181. Chișinău, 24 august 2026.