Mai jos este versiunea care, potrivit Registrului, se aplică din 01.01.2027. La 17.11.2026, data preluării textelor din Registru, se aplica versiunea din 01.01.2026 — textul ei este la sursă. Stabilit automat după datele versiunilor din Registru, fără verificare juridică.
Lege nr. 252 din 29.10.2026pentru modificarea unor acte normative (privind integrarea străinilor în Republica Moldova)
Lege nr. 170 din 30.07.2026privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază
Lege nr. 200 din 10.07.2025privind libera circulație și șederea pe teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora
Pornind de la necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în conformitate cu principiile şi cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, conștientizând că reglementarea statutului refugiaților constituie o garanţie importantă a drepturilor omului, precum şi de la necesitatea asigurării compatibilităţii actelor legislative naţionale cu legislaţia comunitară prin procedură de armonizare, în temeiul art. 19 şi art. 72 alin.(3) lit. r) din Constituţia Republicii Moldova,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege:
– transpune art. 20 alin. (3) și (4) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 337/9 din 20 decembrie 2011, CELEX: 32011L0095;
– transpune art. 2 lit. (d), art. 4 alin. (1), art. 6, 18, art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) și (3), art. 26, art. 31 alin. (8), art. 32 alin. (1), art. 36, art. 37 alin. (2) și (3), art. 38 alin. (1) și (2), art. 39 alin. (2)–(4) și Anexa I din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180/60 din 29 iunie 2013, CELEX: 32013L0032;
– transpune art. 2 lit. (g) și (k), art. 6 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1) și (3), art. 10 alin. (4), art. 13, art. 17 alin. (1), (3) și (5), art. 19, art. 20 alin. (1) și (6), art. 21, art. 22 alin. (1)–(3), art. 25 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180/96 din 29 iunie 2013, CELEX: 32013L0033.
(1) Prezenta lege stabileşte statutul juridic al solicitanților de azil, al beneficiarilor de protecţie internaţională, de protecție temporară şi de azil politic, precum şi procedura de acordare, încetare şi anulare a protecţiei.
(2) Scopul legii este instituirea unui cadru juridic şi instituţional de funcţionare a sistemului de azil în Republica Moldova.
(3) Azilul se acordă în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi ale altor acte normative, cu principiile şi cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, respectându-se prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(1) Sub incidenţa prezentei legi cad solicitanţii de azil, beneficiarii de protecţie internaţională, de protecție temporară sau de azil politic şi autorităţile competente în domeniul azilului.
(2) Prezenta lege nu se aplică persoanei recunoscute de autoritatea Republicii Moldova ca având drepturi şi obligaţii legate de deţinerea cetăţeniei Republicii Moldova.
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
aflux masiv şi spontan de persoane strămutate – intrare pe teritoriul Republicii Moldova a unui număr mare de persoane care vin dintr-o ţară sau dintr-o zonă geografică specifică şi care depăşesc capacitatea Inspectoratului General pentru Migrație de soluţionare a cererilor individuale privind recunoașterea statutului de refugiat sau acordarea protecţiei umanitare în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege;
azil – instituţie juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecţie, recunoscându-i statutul de refugiat și acordându-i protecție umanitară, protecție temporară sau azil politic;
azil politic – protecţie excepţională acordată străinului de către Preşedintele Republicii Moldova;
beneficiar de protecție internațională – cetățean străin sau apatrid căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat sau i s-a acordat protecție umanitară, astfel cum sunt definite la art. 17 și 19;
centru de cazare – centru destinat cazării temporare a solicitanților de azil și a beneficiarilor de protecție internațională în condițiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
cerere de azil – manifestare de voinţa, exprimată în scris sau oral în faţa autorităţilor competente, din care să rezulte că se solicită o formă de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova;
condiții materiale de primire – asistență acordată solicitanților unei forme de protecție incluzând cazare, hrană, îmbrăcăminte, materiale de întreținere și igienă, transport și alocații financiare sau ai unei forme combinate a acestor elemente în condițiile stabilite de Guvern;
document de identitate temporar al solicitantului de azil – document eliberat solicitantului de azil, care atestă statutul acestuia de solicitant de azil, dar nu și identitatea lui adevărată, valabil în sensul art. 28;
membri de familie – soţul sau, după caz, soţia, copii cu vârstă de până la 18 ani, necăsătoriți, aflaţi în întreţinerea acestora, indiferent de faptul dacă sunt din căsătorie ori din afara căsătoriei, ori adoptaţi, potrivit legii naţionale din ţara de origine, precum şi părinţii soților care locuiesc împreună cu ei;
copil – cetățean străin sau apatrid care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu are capacitate de exercițiu deplină;
copil neînsoţit – cetățean străin sau apatrid cu vârsta sub 18 ani care intră/a intrat sau care a fost lăsat pe teritoriul Republicii Moldova fără a fi însoțit de o persoană adultă care să fie responsabilă de acesta prin lege și atât timp cât nu este luat efectiv în îngrijire de o astfel de persoană;
persoane strămutate – străini nevoiți să-şi părăsească ţara sau regiunea de origine, care nu se pot întoarce în condiţii de siguranţă datorită situaţiei ce persistă în acea ţară sau regiune şi care se pot încadra în domeniul de aplicare a art. 1 (A) din Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951 sau altor instrumente naţionale ori internaţionale prin care se acordă protecţie internaţională, în special:
a) persoane care au părăsit zone de conflict armat sau de violenţă endemică;
b) persoane care sunt expuse vătămărilor grave în sensul art. 45 sau care au fost victime ale încălcărilor sistematice sau generalizate ale drepturilor lor;
procedură de azil – totalitate a actelor şi acţiunilor îndeplinite, precum şi activităţilor desfăşurate de autorităţile competente, în vederea acordării unei forme de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova;
protecție internațională – statut de refugiat și statut conferit prin protecție umanitară, definite la art. 17 și 19;
protecţie temporară – protecţie cu caracter excepţional menită să asigure, în cazul unui flux masiv şi spontan de persoane strămutate care nu se pot întoarce în ţara de origine, protecţie imediată şi temporară unor astfel de persoane, dacă există riscul ca sistemul de azil să nu poată procesa acest flux fără efecte adverse pentru funcţionarea sa eficientă, în interesul persoanelor în cauză şi al altor persoane care au nevoie de protecţie;
protecție umanitară – formă de protecție acordată, conform art. 19, cetățeanului străin sau apatridului din alte motive decât cele prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951;
reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului;
solicitant sau solicitant de azil – străinul care a depus o cerere de azil, nesoluționată încă prin decizie irevocabilă;
solicitant de azil cu necesități speciale – copii, copii neînsoțiți, familii monoparentale cu copii, persoane cu dizabilități, femei gravide, victime ale traficului de ființe umane, persoane cu dizabilități psihosociale și intelectuale, persoane cu tulburări mintale și de comportament, precum și persoane care au fost supuse torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, psihică sau sexuală, victime ale violenței în familie, persoane care au atins vârsta de pensionare în condițiile Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, ale căror necesități speciale au fost constatate în urma unei evaluări individuale a situației lor;
statut de refugiat – formă de protecţie, recunoscută de Republica Moldova, a cetățeanului străin sau apatridului care întruneşte condiţiile prevăzute în Convenţia privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, precum şi în Protocolul privind statutul refugiaţilor din 31 ianuarie 1967;
ţară de origine – ţară al cărei cetăţean este străinul sau, dacă acesta deţine multiple cetăţenii, fiecare ţară al cărei cetăţean este, iar în cazul apatridului, ţara în care acesta îşi avea domiciliul legal şi obişnuit.
Capitolul IIAUTORITĂŢILE COMPETENTE ÎN SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR DE AZIL
a) este responsabil de implementarea politicilor în domeniul azilului prin examinarea și soluționarea cererilor de azil, prin asigurarea accesului la realizarea drepturilor solicitanților de azil, ale beneficiarilor de protecție internațională, de protecție temporară sau de azil politic, în condițiile prevăzute de prezenta lege și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;
b) colaborează cu autoritățile administrației publice în procesul de implementare a normelor și procedurilor necesare pentru a asigura respectarea drepturilor solicitanților de azil, ale beneficiarilor de protecție internațională, de protecție temporară sau de azil politic. În acest scop, personalul Inspectoratului General pentru Migrație are acces la aceste categorii de persoane, indiferent de locul aflării lor pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv la frontieră și în zonele de tranzit;
c) înregistrează cererile solicitanților de azil, îi intervievează, colectează datele și probele necesare completării dosarului la fiecare cerere de azil, precum și prelucrează datele cu caracter personal în condițiile prevăzute de legislație;
d) acordă, atunci când este solicitat, măsuri de protecție și de asistență solicitanților de azil și beneficiarilor de protecţie internaţională, de protecție temporară sau de azil politic;
e) propune înființarea, la necesitate, a centrelor de cazare și administrează aceste centre;
f) asigură gestionarea alocațiilor bugetare și administrarea patrimoniului public în conformitate cu principiul bunei guvernări;
g) poate propune preluarea de către Republica Moldova a unor refugiați care se află pe teritoriul altor state și au nevoie de reinstalare, recunoscuți potrivit Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951. Numărul și condițiile de preluare a acestor persoane se stabilesc prin hotărâre a Parlamentului. Aceste persoane vor avea aceleași drepturi și obligații în Republica Moldova ca și refugiații recunoscuți pe teritoriul ei;
h) este responsabil de acordarea, limitarea sau retragerea condițiilor materiale de primire acordate solicitantului de azil.
(1) Consilierul de decizie este personal în cadrul Inspectoratului General pentru Migrație, responsabil de examinarea cererilor de azil, ale cărui atribuţii sunt aprobate de șeful Inspectoratului General pentru Migrație.
(2) La examinarea cererii de azil, consilierul de decizie este obligat:
a) să informeze solicitantul de azil despre scopul interviului, despre drepturile şi obligaţiile lui, precum şi despre procedura care urmează;
b) să informeze solicitantul de azil asupra faptului că informaţiile pe care le prezintă vor servi drept temei la luare deciziilor;
c) să atenționeze solicitantul asupra faptului că prezentarea unor date false privind circumstanţele pe care se întemeiază cererea de azil poate constitui temei pentru respingerea cererii;
d) să se asigure că solicitantul prezintă cât mai concret posibil toate elementele relevante ale cererii sale de azil;
e) să determine credibilitatea solicitantului şi să evalueze dovezile prezentate, acordându-i beneficiul dubiului, după caz, în vederea stabilirii elementelor obiective şi subiective ale situaţiei lui;
f) să coreleze elementele subiective şi cele obiective cu criteriile stabilite de legislaţia naţională în vederea acordării protecţiei internaţionale;
g) să înainteze conducătorului direcției regionale a Inspectoratului General pentru Migrație spre aprobare decizia motivată cu privire la cererea de azil.
(3) Consilierul de decizie exercită alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
(1) Centrele de cazare îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi, în baza unui regulament, aprobat de Guvern.
(2) Personalul centrelor de cazare trebuie să fie pregătit corespunzător, având obligaţia să respecte principiul confidenţialităţii, în condiţiile prezentei legi, în legătură cu orice informaţie obţinută în desfăşurarea activităţii.
(3) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor de înființare, de funcţionare şi de întreţinere a centrelor se suportă de la bugetul Ministerului Afacerilor Interne, din surse externe, identificate în acest scop, în funcţie de costurile efective şi în limita mijloacelor alocate.
(4) Inspectoratul General pentru Migrație asigură accesul în centre al reprezentanţilor Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (denumit în continuare ÎCNUR) şi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu care a încheiat protocoale de cooperare.
(5) În vederea desfăşurării activităţii de consiliere, Inspectoratul General pentru Migrație asigură reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale cu care a încheiat protocoale de cooperare spaţiul necesar în centrele de cazare.
(1) Republica Moldova cooperează cu alte state şi cu organizaţii internaţionale în vederea soluţionării problemelor de azil.
(2) Guvernul cooperează cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în baza acordului de colaborare semnat între Guvernul Republicii Moldova şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
(3) Inspectoratul General pentru Migrație informează solicitanţii de azil şi beneficiarii de protecţie internaţională, de protecție temporară sau de azil politic despre posibilitatea de a contacta ÎCNUR. Reprezentanţii acestuia pot comunica cu fiecare solicitant de azil şi cu fiecare beneficiar de protecţie internaţională, de protecție temporară sau de azil politic de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de locul aflării fiecăruia. În acest scop, după coordonarea cu autorităţile administraţiei publice de resort, se va asigura accesul reprezentanţilor ÎCNUR în penitenciare, în izolatoare de urmărire penală, în zona de tranzit, la aeroporturi sau la frontiera de stat, ori în localurile în care se află sau sunt deţinute persoanele respective.
(4) Reprezentanţii ÎCNUR au acces, la cerere, la informaţiile privind cererile individuale de azil, la desfăşurarea procedurii şi la deciziile adoptate, cu condiţia ca solicitantul de azil să fie de acord în acest sens.
(1) Autorităţile competente asigură accesul în teritoriul Republicii Moldova al oricărui străin aflat la frontiera de stat, din momentul manifestării de voință, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia Republicii Moldova. Autorizarea se va efectua în conformitate cu art. 54.
(2) Străinii care au solicitat una dintre formele de protecție prevăzute la art. 16 nu vor fi sancţionaţi pentru intrare sau şedere ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaţionale referitoare la drepturile omului şi prevederilor prezentei legi.
Prevederile legislaţiei naţionale se aplică solicitanţilor de azil şi beneficiarilor de protecţie internaţională, de protecție temporară sau de azil politic fără discriminare, indiferent de rasă, cetăţenie, etnie, limbă, religie, apartenenţă politică, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă.
(1) Niciun solicitant de azil nu va fi expulzat, extrădat sau returnat de la frontieră ori de pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Nici un beneficiar de protecţie internaţională, de protecție temporară sau de azil politic nu poate fi expulzat, extrădat sau returnat într-o ţară ori în teritoriu unde ar putea exista o ameninţare a vieţii sau a libertăţii lui sau în care ar putea fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(2) şi fără a afecta în mod automat forma de protecţie de care beneficiază, persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie umanitară poate fi expulzată, extrădată sau returnată de pe teritoriul Republicii Moldova dacă:
a) există motive temeinice a considera că prezintă un pericol pentru securitatea statului Republicii Moldova;
b) fiind condamnată pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, prevăzută de Codul penal al Republicii Moldova, pentru care a fost emisă hotărîre judecătorească definitivă, prezintă un pericol pentru ordinea publică din Republica Moldova.
(4) Inspectoratul General pentru Migrație va coordona cu autorităţile competente în vederea constatării existenţei sau lipsei motivelor de a considera că o persoană prezintă pericol pentru securitatea naţională sau pentru ordinea publică.
(5) Refugiatului sau beneficiarului de protecţie umanitară în a cărui privinţă a fost emisă hotărâre judecătorească de expulzare, în conformitate cu prevederile Codului penal, i se acordă un termen rezonabil pentru efectuarea formalităților de admitere într-o altă ţară.
(1) Autorităţile competente respectă principiul unităţii familiei în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Membrii de familie ai beneficiarului de protecţie internaţională beneficiază de aceeaşi formă de protecţie şi de acelaşi statut ca şi beneficiarul.
(3) Prezentul articol se aplică membrilor de familie care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) însoţesc beneficiarul de protecţie internaţională;
b) se află în întreţinerea acestuia şi domiciliază împreună cu el;
c) statutul lor personal nu este incompatibil cu statutul beneficiarului de protecţie internaţională.
(4) Soţul, soţia beneficiază de principiul unităţii familiei în cazul în care căsătoria a fost încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova şi înainte de data solicitării azilului de către beneficiar.
(5) Membrilor de familie ai beneficiarului de protecţie internaţională cărora li s-a acordat protecţie internaţională în condiţiile alin. (3) li se menține această protecţie în caz de divorț, de separare sau de deces al beneficiarului.
(6) Alineatele (1) și (2) nu se aplică atunci când membrul de familie este sau urmează a fi exclus de la protecție internațională în temeiul articolelor 18 și 20.
(1) Datele şi informaţiile referitoare la cererea de azil sunt confidenţiale.
(2) Obligaţia privind respectarea confidenţialităţii revine tuturor autorităţilor şi organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul azilului, terţilor care sunt implicați în procedura de azil sau care intră accidental în posesia unor astfel de date.
(1) Copilul solicitant de azil sau beneficiar de protecţie internațională, de protecție temporară sau de azil politic, însoțit sau neînsoțit, este protejat și beneficiază de asistența corespunzătoare pentru a se putea bucura de toate drepturile recunoscute de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi de celelalte instrumente internaţionale privind drepturile omului la care Republica Moldova este parte.
(11) Autoritatea tutelară teritorială de la locul aflării copilului neînsoțit solicitant de azil ori a celui care beneficiază de protecție internațională, de protecție temporară sau de azil politic este reprezentantul legal al copilului respectiv și acționează în numele lui în raport cu persoanele fizice și juridice, inclusiv cu autoritățile administrației publice, organele de urmărire penală și instanțele judecătorești.
(2) În toate acțiunile și deciziile care privesc copiii, interesele copilului vor prevala.
Articolul 15.Integrarea beneficiarilor de protecţie internaţională
Autorităţile publice centrale şi locale colaborează cu Inspectoratul General pentru Migrație în vederea asigurării realizării eficiente a procesului de integrare a beneficiarilor de protecţie internaţională.
Capitolul IVFORMELE DE PROTECŢIE ACORDATE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
(1) Statutul de refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, nedeținând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.
Articolul 18.Motivele de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat
(1) Un străin este exclus de la recunoaşterea statutului de refugiat în cazul în care:
a) beneficiază de protecţie sau de asistenţă din partea unui organism sau a unei instituţii a Organizaţiei Naţiunilor Unite, alta decât ÎCNUR. În cazul în care această protecţie sau asistenţă a încetat pentru un motiv oarecare fără ca situaţia persoanelor respective să fi fost reglementată în mod definitiv, în conformitate cu rezoluţiile relevante adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, ele vor beneficia de drepturi ce rezultă din prezenta lege;
b) se consideră că are drepturile şi obligaţiile aferente deţinerii cetăţeniei Republicii Moldova sau drepturile şi obligaţiile echivalente acestora.
(2) Un străin este exclus de la recunoaşterea statutului de refugiat dacă există motive întemeiate să se creadă că:
a) a comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracţiune împotriva umanităţii, aşa cum sunt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în legislaţia penală a Republicii Moldova;
b) a comis o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
c) a comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, enunţate în preambulul şi în art. 1 şi 2 din Carta Naţiunilor Unite;
d) a planificat, a facilitat sau a participat la săvârșirea unor acte de terorism, după cum sunt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
e) prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.
(3) Elementele constitutive ale infracţiunii menţionate la alin. (2)lit. a)–c) prezintă un motiv de excludere a străinului de la recunoaşterea statutului de refugiat, dacă aceste fapte au fost comise în orice formă de instigare sau participare, conform prevederilor legii penale a Republicii Moldova.
Protecţia umanitară se acordă străinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat, dar în a cărui privinţă există motive serioase şi întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în ţara sa de origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la art. 45 alin. (3) şi nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu doreşte să obțină protecţia respectivei ţări.
Articolul 20.Motivele de excludere de la acordarea protecţiei umanitare
(1) Un străin este exclus de la acordarea protecţiei umanitare dacă există motive întemeiate să se creadă că:
a) a comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracţiune împotriva umanităţii, aşa cum sunt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în legislaţia penală a Republicii Moldova;
b) a comis o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
c) a comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, enunţate în Preambulul şi în art. 1 şi 2 din Carta Naţiunilor Unite;
d) prezintă un pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova;
e) a planificat, a facilitat sau a participat la săvârșirea unor acte de terorism, după cum sunt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Elementele constitutive ale infracţiunii menţionate la alin.(1)lit. a)–c) prezintă un motiv de excludere a străinului de la acordarea protecţiei umanitare, dacă aceste fapte au fost comise în orice formă de participare, conform prevederilor legii penale a Republicii Moldova.
(1) Copiilor neînsoțiți li se aplică măsurile de protecție a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, în conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație întreprinde toate măsurile necesare pentru înregistrarea rapidă a copiilor neînsoțiți și referirea lor imediată către autoritatea tutelară cea mai apropiată în vederea asigurării tuturor măsurilor de protecție necesare.
(1) În cazuri excepţionale, persoanele care au deţinut funcţii politice, diplomatice sau de interes public în alte state sau în organisme internaţionale, persoanele care au demonstrat un deosebit atașament, respect şi interes pentru Republica Moldova, alte personalităţi marcante, care sunt persecutate în ţara de origine pot solicita Preşedintelui Republicii Moldova acordarea de azil politic.
(2) Cererile prin care se solicită azil politic se examinează de către Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării azilului politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.
(3) Condiţiile, regulile şi temeiurile de acordare a azilului politic categoriilor de persoane specificate la alin.(1) sunt stabilite prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.
(4) Persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot solicita acordarea unei forme de protecţie în condiţiile prezentei legi.
(5) Persoanele cărora li s-a acordat azil politic au drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 33 şi 34.
Capitolul VDREPTURI ŞI OBLIGAŢII
Secţiunea 1Drepturile şi obligaţiile solicitanților de azil
Solicitantul de azil beneficiază de următoarele drepturi:
a) de a nu fi expulzat, extrădat sau returnat până la soluţionarea cererii sale de azil;
b) de a ședea în Republica Moldova până la expirarea unui termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii, cu excepţia situaţiei în care cererea de azil a fost respinsă în procedură accelerată, caz în care străinul trebuie să părăsească Republica Moldova la data rămânerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii;
c) de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege, în momentul depunerii cererii, despre drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de azil;
d) de a fi intervievat, la solicitare, de o persoană de acelaşi sex , cu excepţiile prevăzute la art. 55 alin. (41);
e) de a i se asigura gratuit interpret (traducător) în orice etapă a procedurii de azil;
f) de a beneficia de asistenţă juridică în orice etapă a procedurii de azil, în condiţiile legii;
g) de a i se proteja datele personale şi orice alte detalii în legătură cu cererea sa;
h) de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanţilor ÎCNUR;
i) de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiei neguvernamentale în orice etapă a procedurii de azil;
j) de a i se elibera gratuit un document de identitate temporar, a cărui valabilitate va fi prelungită de Inspectoratul General pentru Migrație, în conformitate cu prevederile prezentei legi. În lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul de identitate temporar al solicitantului de azil va fi menționată identitatea declarată, a cărei autenticitate va fi verificată ulterior în comun cu autoritățile competente;
k) de a fi informat despre posibilitatea şi termenele de atacare a deciziei prin care i se respinge cererea;
l) de a munci, drept care i se poate acorda temporar, la solicitare, dacă, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existenţa necesare;
m) de a fi cazat, la cerere, în centru de cazare în perioada procedurii;
n) de a beneficia, în cazul solicitantului de azil cu necesităţi speciale, de adaptarea condiţiilor de cazare şi de asistenţă în centrele de cazare;
o) de a beneficia gratuit de asistență medicală conform prevederilor art. 30;
o1) de a-și asigura riscurile de sănătate în cadrul asigurării benevole (facultative);
p) de a avea acces la învățământul obligatoriu în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova;
r) de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum şi al copilului neînsoţit, de toate măsurile de asistenţă socială acordate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova;
(1) Solicitanții de azil care nu dispun de mijloace de întreținere beneficiază, la cerere, de condiții materiale de primire, acordate pe perioada procedurii de examinare a cererii de azil, fără a depăși perioada prevăzută la art. 58 alin.(2). Sumele necesare pentru acordarea condițiilor materiale de primire se asigură de la bugetul de stat anual, din contul bugetului aprobat al Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Condițiile, modul de acordare, de limitare, de retragere și cuantumul sumelor aferente asigurării condițiilor materiale de primire se stabilesc de Guvern.
(1) Solicitanții de azil copii au acces la învățământul obligatoriu în aceleași condiții ca și copiii cetățeni ai Republicii Moldova.
(2) Accesul la sistemul de învățământ nu poate fi amânat mai mult de 3 luni de la data depunerii cererii de rigoare de către copil sau de reprezentantul său legal. Această perioadă poate fi extinsă la un an în cazul în care este necesară asigurarea unui curs de pregătire în vederea înscrierii în sistemul de învățământ.
(1) Solicitanții de azil beneficiază de asistență medicală primară și urgentă la etapa prespitalicească în caz de stări acute care pun în pericol viața.
(2) Solicitanților de azil li se asigură dreptul la examen medical gratuit (inclusiv anonim) în scopul depistării precoce a virusului HIV şi a maladiei SIDA.
(3) Testarea la marcherii HIV se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(4) Solicitanţii de azil copii au acces la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca şi copiii cetăţeni ai Republicii Moldova.
(5) Solicitanții de azil cu necesități speciale sunt asigurați cu asistență medicală urgentă și cu tratamentul de bază al bolilor.
(6) Accesul la asistența medicală prevăzută la alin. (1)–(5) al solicitanților de azil se acoperă din sursele bugetului de stat și/sau din alte venituri sub formă de donații și/sau granturi, conform mecanismului aprobat de Guvern.
a) să prezinte toate elementele relevante ale cererii sale de azil: declaraţii şi toate documentele existente, indicând identitatea şi cetăţenia sa, ţările şi locurile de reşedinţă anterioare, cererile anterioare de azil, rutele de tranzit, actele de identitate şi de călătorie, motivele pentru care solicită azil;
b) să spună adevărul şi să colaboreze cu consilierul de decizie în stabilirea completă a circumstanţelor pertinente referitoare la cererea sa;
c) să depună eforturi pentru a-şi susţine declaraţiile prin orice dovezi care îi stau la dispoziţie şi să ofere explicaţii prin care să justifice lipsa dovezilor;
d) să ofere în detaliu toate informaţiile în legătură cu persoana şi cu experienţa sa pentru a-i oferi consilierului de decizie posibilitatea de a stabili faptele relevante;
e) să predea actele de identitate, inclusiv cele de călătorie, aflate în posesia sa;
f) să informeze, în timp de 10 zile, Inspectoratul General pentru Migrație despre orice schimbare a locului de trai, a statutului juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea actelor de identitate emise de Inspectoratul General pentru Migrație;
g) să informeze Inspectoratul General pentru Migrație despre părăsirea localităţii de reşedinţă;
h) să colaboreze cu autorităţile pentru soluţionarea cererii sale şi să răspundă la toate întrebările care îi sunt adresate de autorităţile competente în domeniul azilului;
i) să răspundă la solicitările Inspectoratului General pentru Migrație şi să se prezinte personal la sediul acesteia;
j) să se supună fotografierii şi înregistrării dactiloscopice obligatorii, inclusiv în cazul copiilor cu vârstă de cel puțin 14 ani;
k) să se supună examenului medical din motive de sănătate publică;
l) să respecte reglementările interne ale centrelor de cazare;
m) la cazarea în centru, să prezinte toate obiectele aflate asupra sa în vederea inventarierii lor;
n) să părăsească teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii de azil, cu excepţia situaţiei în care cererea de azil a fost respinsă în procedură rapidă, caz în care străinul trebuie să părăsească Republica Moldova la data rămânerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii de azil;
o) să se supună, după caz, efectuării controlului corporal preventiv şi al obiectelor pe care le are asupra sa, din motive de securitate;
p) să se prezinte la Inspectoratul General pentru Migrație pentru prelungirea termenului de valabilitate a documentului de identitate temporar;
q) să respecte prezenta lege şi legislaţia în vigoare.
(2) Solicitanţii de azil şi membrii de familie care sunt solicitanţi de azil sunt obligaţi să se cazeze în centrele de cazare pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii de azil în cadrul Inspectoratului General pentru Migrație. Cazarea solicitanților de azil în centrele de cazare se face în condiţiile stabilite de Guvern.
b) solicitanţii de azil căsătoriți cu cetăţeni ai Republicii Moldova;
c) străinii care au domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 5 ani şi au solicitat ulterior azil;
d) persoanele care au depus o nouă cerere de azil, cu excepţia cazurilor când au apărut circumstanţe noi sau au survenit transformări de ordin politic, militar, legislativ sau social în ţara de origine care ar pune în pericol viaţa sau siguranţa solicitanților de azil;
e) solicitanţii de azil care pot pune în pericol viaţa şi/sau sănătatea persoanelor cazate în centrele de cazare.
Articolul 32.Documentul de identitate temporar al solicitantului de azil
(1) Până la soluţionarea cererii de azil, Inspectoratul General pentru Migrație eliberează solicitantului de azil un document de identitate temporar.
(2) Documentul de identitate temporar al solicitantului de azil este valabil pe un termen de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii lui pentru alte termene a câte 30 de zile, până la soluţionarea definitivă a cererii.
(3) Copiii cu vârsta de până la 16 ani însoțiți de părinţi sunt înscriși în documentul de identitate temporar de solicitant de azil al fiecărui părinte. Copilul neînsoţit va fi documentat, de asemenea, cu documentul de identitate temporar al solicitantului de azil.
(4) documentul de identitate temporar al solicitantului de azil nu se eliberează străinilor aflaţi în detenţie atât timp cât această măsură se menține.
(5) Străinului care a solicitat azil într-un punct de trecere a frontierei de stat sau la organul de poliţie i se va elibera o adeverință provizorie, a cărei valabilitate nu depăşeşte 48 de ore. Adeverința provizorie ţine loc de document de identitate temporar şi permite deplasarea titularului până la Inspectoratul General pentru Migrație. Modelul de adeverinţă provizorie se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(6) Documentul de identitate temporar al solicitantului de azil este proprietate de stat şi urmează a fi restituit Inspectoratului General pentru Migrație.
Secţiunea a 2-aDrepturile şi obligaţiile beneficiarilor de protecţie internaţională
Articolul 33.Drepturile beneficiarilor de protecţie internaţională
(1) Protecţia internaţională conferă beneficiarului drepturile prevăzute de legislaţie pentru cetăţenii străini şi pentru apatrizi, precum şi următoarele drepturi speciale:
a) de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege, cât mai curând posibil după obţinerea formei de protecţie, despre drepturile şi la obligaţiile pe care le are;
b) de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova şi de a obţine documentele corespunzătoare pentru confirmarea identităţii şi pentru trecerea frontierei de stat;
c) de a alege locul de reşedinţă şi de a circula liber în condiţiile stabilite de legislaţie pentru străini;
d) de a fi angajat de persoane fizice sau juridice, de a exercita profesii libere, de a desfăşura activitate de întreprinzător, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) de a fi salarizat şi de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce decurg din activităţile desfăşurate, precum şi de asigurare socială, în condiţiile legii;
f) de a fi încadrat în învățământul obligatoriu şi în celelalte forme de învățământ în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii Republicii Moldova;
g) de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum şi al copilului neînsoţit, de toate măsurile de asistenţă socială acordate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova;
h) de a beneficia de un tratament identic cu cel acordat cetăţenilor Republicii Moldova în ce priveşte libertatea de a profesa propria religie şi de a da educaţie religioasă copiilor;
i) de a se bucura, în sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare;
j) de a i se proteja datele personale şi orice alte detalii în legătură cu cazul său;
k) de a avea acces liber în instanţă de judecată şi la asistenţă administrativă;
l) de a nu fi expulzat, extrădat sau returnat, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege;
m) de a fi cazat temporar în centre de cazare în condiţiile prevăzute de Guvern;
n) de a solicita măsuri de integrare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[Art.33 al.(2) abrogat prin LP252 din 29.10.26, MO565-568/13.11.26 art.614; în vigoare 01.01.27]
Articolul 34.Obligaţiile beneficiarilor de protecţie internaţională
Beneficiarul de protecţie internaţională este obligat:
a) să cunoască şi să respecte Constituţia Republicii Moldova, prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative;
b) să aibă un comportament corect şi civilizat, să respecte regulile stabilite de autorităţile competente în domeniul azilului şi să răspundă la solicitările acestora;
c) să respecte reglementările interne ale centrelor de cazare;
d) să se adreseze Inspectoratului General pentru Migrație pentru obţinerea unei noi cărți de rezidență, la expirarea termenului de valabilitate al celei vechi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirare, iar în caz de pierdere sau deteriorare, în termen de 3 zile;
e) să participe la sesiunile de acomodare socioculturală.
Beneficiarii de protecţie internaţională au acces la măsurile de integrare în conformitate cu prevederile Legii nr. 274 din 27 decembrie 2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova.
Articolul 36.Cazarea beneficiarilor de protecţie internaţională
(1) În centrele de cazare pot fi cazați beneficiarii de protecţie internaţională, precum şi membrii de familie ai acestora care au acelaşi statut şi au intrat în programul de integrare în condițiile Legii nr. 274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova.
(2) Nu pot beneficia de cazare în centrele de cazare:
a) cetăţenii Republicii Moldova;
b) persoanele căsătorite cu cetăţeni ai Republicii Moldova;
c) străinii care au domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 5 ani şi au solicitat ulterior azil;
d) beneficiarii de protecţie internaţională care au domiciliat pe parcursul procedurii de azil în afara centrelor de cazare, cu excepţia celor care au intrat în programul de integrare;
e) persoanele care pot pune în pericol viaţa şi/sau sănătatea persoanelor cazate în centrele de cazare.
Articolul 37.Actele de identitate ale beneficiarilor de protecţie internaţională
(1) Beneficiarului de protecţie internaţională i se eliberează carte de rezidență.
(2) Beneficiarul de protecţie internaţională poate obţine, la solicitare, document de călătorie care să îi permită deplasarea în afara teritoriului Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de legislația în vigoare.
(3) Actele de identitate ale beneficiarilor de protecţie internaţională se eliberează de Inspectoratul General pentru Migrație în baza deciziei de acordare a protecţiei internaţionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(1) Repatrierea voluntară înseamnă întoarcerea benevolă a refugiatului în ţara sa de origine.
(2) La realizarea repatrierii voluntare, Inspectoratul General pentru Migrație asigură respectarea următoarelor condiţii:
a) repatrierea să aibă un caracter voluntar, asupra refugiatului să nu se exercite nici un fel de presiune din partea autorităţilor;
b) voinţa refugiatului de a se repatria să fie exprimată în scris;
c) la dispoziţia refugiatului să fie pusă toată informaţia disponibilă privitor la ţara lui de origine, să i se comunice garanţiile oferite de aceasta şi condiţiile de acolo, pentru a i se facilita luarea deciziei de repatriere;
d) să se verifice asigurarea refugiatului care se repatriază cu documente de călătorie şi cu alte acte necesare pentru a i se facilita repatrierea;
e) în caz de necesitate sau în cadrul programelor de repatriere voluntară, să se ia toate măsurile pentru a se asigura că garanţiile oficiale oferite de ţările de origine privind siguranţa întoarcerii refugiatului vor fi respectate în întregime şi că repatrierea va avea loc în siguranţă şi fără lezarea demnităţii lui.
Articolul 381.Procedura de acordare a protecției temporare
(1) Protecția temporară se acordă prin hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în baza unui raport prezentat de Inspectoratul General pentru Migrație privind necesitatea de acordare a protecției temporare. Prin hotărâre de Guvern se stabilesc măsurile și perioada pentru care se acordă protecția temporară.
(2) Raportul este elaborat în baza analizei situației, efectuată de Inspectoratul General pentru Migrație, luându-se în considerare cauzele eventualelor afluxuri de persoane.
(3) Protecția temporară se acordă pe o perioadă de un an. În cazul în care motivele de protecție temporară persistă, Guvernul poate prelungi durata protecției temporare cu perioade de până la un an.
(4) La acordarea, implementarea și încetarea protecției temporare, Guvernul consultă Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ÎCNUR) și alte organizații internaționale.
Articolul 382.Înregistrarea și documentarea beneficiarilor de protecție temporară
(1) Inspectoratul General pentru Migrație înregistrează datele personale ale beneficiarilor de protecție temporară pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație întreprinde măsurile necesare pentru a pune la dispoziția persoanelor care beneficiază de protecție temporară documentele necesare pentru întreaga durată a protecției.
(3) Fiecărui beneficiar de protecție temporară i se eliberează un document de identitate, prin care i se acordă permisiunea de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 383.Depunerea cererii de azil de către beneficiarul de protecție temporară
(1) Beneficiarul de protecție temporară poate depune personal cerere de azil.
(2) Beneficiarul de protecție temporară care a depus cerere de azil își menține statutul de solicitant de azil până la data rămânerii irevocabile a deciziei cu privire la cererea sa.
(3) Beneficiarului de protecție temporară care a depus cerere de azil nu i se aplică prevederile privind protecția temporară.
(4) Dacă, în urma unei analize, cererea de azil este respinsă, persoana continuă să beneficieze de protecție temporară pentru restul perioadei de protecție.
Articolul 384.Motivele de excludere de la acordarea protecției temporare
(1) Străinii care cad sub incidența art. 20 sunt excluși de la acordarea protecției temporare.
(2) În cazul în care există indicii că persoana căreia i se acordă protecție temporară cade sub incidența unuia dintre motivele de excludere prevăzute la art. 20, cererea de azil a persoanei respective se examinează în procedură rapidă.
(3) Deciziile sau măsurile de excludere se întemeiază pe principiul proporționalității.
Articolul 385.Motivele de încetare a protecției temporare
(1) Protecția temporară încetează în una dintre următoarele situații:
a) expirarea perioadei de protecție temporară, stabilită prin hotărâre de Guvern;
b) renunțarea la protecție;
c) repatrierea voluntară;
d) existența unor motive întemeiate pentru a se crede că persoana căreia i s-a acordat protecție temporară cade sub incidența unuia dintre motivele de excludere prevăzute la art. 20;
e) legalizarea șederii în alt mod;
f) reinstalarea în altă țară.
(2) Încetarea protecției temporare în situația prevăzută la alin.(1)lit. d) se constată de către Inspectoratul General pentru Migrație și se aduce la cunoștința beneficiarului de protecție temporară.
(3) Protecția temporară poate înceta în orice moment, stabilit prin hotărâre de Guvern.
(4) Hotărârea de Guvern trebuie să aibă la bază stabilirea faptului că situația din țara de origine este de asemenea natură încât să permită returnarea în siguranță a celor cărora li s-a acordat protecție temporară, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a obligațiilor în ceea ce privește nereturnarea.
Articolul 386.Drepturile beneficiarilor de protecție temporară
Beneficiarul de protecție temporară are dreptul:
a) să nu fie returnat în țara în care riscă să i se aducă atingere vieții, libertății sau integrității sale fizice sau psihice;
b) să fie informat în scris, într-o limbă pe care o înțelege, despre drepturile și obligațiile pe care le are în perioada de protecție temporară;
c) să i se elibereze un document de identitate pentru perioada protecției temporare, prin care i se acordă permisiunea de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova;
d) să muncească pe teritoriul Republicii Moldova în perioada acordării protecției temporare;
e) să se înregistreze la subdiviziunile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru acordarea suportului la angajare, conform legislației;
f) să aibă acces la cazare în cadrul Centrului de plasament temporar pentru persoanele strămutate de pe teritoriul altor state, gestionat de către prestatorii publici sau privați de servicii sociale, printr-o cerere depusă către structurile teritoriale de asistență socială;
g) să primească asistență medicală urgentă și tratamentul de bază al bolilor, conform listei serviciilor medicale stabilite de Ministerul Sănătății, din sursele bugetului de stat și/sau din alte venituri sub formă de donații și/sau granturi;
h) să aibă acces, în cazul copiilor, la învățământul obligatoriu, asigurat de Ministerul Educației și Cercetării, în instituțiile publice de învățământ general, precum și în instituțiile publice de învățământ special, în limitele posibilităților sistemului educațional și în aceleași condiții ca și copiii cetățeni ai Republicii Moldova;
i) să beneficieze, în cazul familiei cu copii, precum și al copilului neînsoțit, de toate măsurile de asistență socială acordate copiilor cetățeni ai Republicii Moldova, în conformitate cu legislația;
j) să i se asigure, în cazul copiilor, reprezentarea intereselor de către părinții săi/părintele său ori de către alt reprezentant legal al său în relațiile cu toate persoanele fizice și juridice, inclusiv în fața autorităților administrației publice și a instanțelor judecătorești, în conformitate cu legislația.
Articolul 387.Obligațiile beneficiarilor de protecție temporară
Beneficiarul de protecție temporară este obligat:
a) să respecte legislația Republicii Moldova, să nu încalce drepturile și libertățile altor persoane, să manifeste un comportament corect și civilizat, să respecte regulile stabilite de autorități și să răspundă la solicitările acestora;
b) să respecte regulamentul de ordine interioară al Centrului de plasament temporar pentru persoanele strămutate de pe teritoriul altor state;
c) să ofere, în detalii, toate informațiile în legătură cu persoana sa;
d) să prezinte documentele pe care le are la dispoziție;
e) să informeze, în termen de 10 zile, Inspectoratul General pentru Migrație despre orice schimbare a statutului său juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea documentelor de identitate emise de Inspectoratul General pentru Migrație;
f) să colaboreze cu Inspectoratul General pentru Migrație și să răspundă la solicitările acestuia;
g) să se supună fotografierii și înregistrării dactiloscopice obligatorii, inclusiv copiii care au împlinit 14 ani;
h) să se supună examenului medical gratuit, necesar pentru asigurarea sănătății publice.
Capitolul VIPROCEDURA DE EXAMINARE A CERERII DE AZIL
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui străin, aflat pe teritoriul Republicii Moldova sau la frontieră de stat, din momentul manifestării de voință, exprimată în scris sau verbal, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului Republica Moldova.
(1) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente investighează din oficiu orice împrejurare de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă împrejurarea nu a fost invocată sau menţionată expres în cererea de azil sau în plângere.
(2) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente au obligaţia să cerceteze toate aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la solicitarea acestuia.
(3) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2), autorităţile competente să soluționeze cererile de azil pot solicita expertize, consulta experţi, efectua verificări referitoare la identitatea solicitanților, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(1) Cererile de azil sunt examinate în mod individual, obiectiv şi imparţial de către un personal calificat, care cunoaşte standardele relevante aplicabile în domeniul legislaţiei privind azilul.
(2) La examinarea cererii se vor lua în considerare informaţiile precise şi actualizate din surse diferite despre situaţia generală din ţara de origine a solicitantului de azil, pentru evaluarea situaţiei lui personale.
(3) Motivele de acordare a unei forme de protecţie, în condiţiile prezentei legi, se examinează în cadrul unei proceduri unice, succesiv, din perspectiva corespunderii definiției de refugiat şi aflării în una din situaţiile pentru care se acordă protecţie umanitară.
(4) Cererile de acordare a protecţiei temporare se examinează în conformitate cu art. 381–385.
Atunci când o parte din motive sau când toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme de protecţie, nu sunt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acordă beneficiul dubiului dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-şi susţine cererea de azil;
b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil;
c) declaraţiile solicitantului sunt considerate coerente şi plauzibile şi nu sunt contrazise de informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia;
d) solicitantul a depus cererea de azil cât mai curând posibil, iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate;
e) credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.
(1) Actele considerate ca fiind o persecuție, în sensul art. 17, trebuie:
a) să fie suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art. 15 alin.(2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XII din 24 iulie 1997;
b) să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura menţionată la lit. a).
(2) Actele de persecuție care pot fi calificate ca atare potrivit alin.(1) pot să ia forma:
a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a celor de violenţă sexuală;
b) măsurilor legale, administrative, poliţieneşti şi/sau judiciare care sunt discriminatorii sau care sunt aplicate într-o manieră discriminatorie;
c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporţionate;
d) imposibilităţii rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporţionate;
e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict, atunci când îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvârșirea de infracţiuni sau de acte care cad sub incidenţa clauzelor de excludere prevăzute la art. 17;
f) abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva copiilor.
(3) Prin vătămări grave, în sensul prezentei legi, se înţelege prezenţa uneia din următoarele situaţii:
a) existenţa unei condamnări la pedeapsă capitală sau existenţa pericolului execuţiei;
b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în ţara sa de origine;
c) ameninţarea gravă şi individuală la viaţa sau la integritatea corporală a unui civil din motive de violenţă generalizată în situaţii de conflict armat internaţional sau intern.
(1) La aprecierea motivelor de persecuţie, autorităţile competente trebuie să ţină cont de următorii factori:
a) conceptul de rasă, care include considerente de culoare, descendenţă sau de apartenenţă la un anumit grup etnic;
b) conceptul de religie, care include orientarea spre credinţe teiste, nonateiste şi ateiste, participarea sau neparticiparea la ritualuri formale în public sau în mod privat, fie singur, fie împreună cu alţii, alte acte religioase sau exprimări ale credinţelor, sau forme de conduită personală ori comună bazate sau impuse de o anumită religie;
c) conceptul de naţionalitate nu se va limita la noţiunea de cetăţenie sau la apatridie, dar va include apartenenţa la un grup determinat prin identitatea sa culturală, etnică sau lingvistică, prin originile geografice sau politice comune ori prin relaţia pe care o are cu populaţia unui alt stat;
d) conceptul de grup social, în cazul în care:
- membrii numitului grup au caracteristici înnăscute sau un trecut comun, care nu poate fi schimbat, sau trăsături ori credinţe atât de importante pentru identitate şi conştiinţă încât persoana nu poate fi forţată să renunţe la ele;
- grupul are o identitate distinctă în ţara respectivă deoarece este perceput ca fiind diferit de restul societăţii;
- în funcţie de circumstanţele din ţara de origine, un anumit grup social poate include un grup bazat pe trăsături comune orientării sexuale. Orientarea sexuală nu poate fi considerată o trăsătură a grupului social, în sensul prezentului articol, atunci când acţiunile specifice orientării sexuale sunt fapte penale potrivit legislaţiei Republicii Moldova. Aspectele referitoare la sexe pot fi incluse în noţiunea de orientare sexuală, cu condiţia să nu fie unicul motiv al aplicării acestui articol;
e) conceptul de opinie politică, care include deţinerea unei opinii cu privire la o anumită problemă, legată de eventuali agenţi de persecuţie menţionaţi la art. 47 şi de politicele şi metodele acestora, indiferent dacă acea opinie a fost sau nu manifestată de solicitant.
(2) Conform noțiunii de refugiat, trebuie să existe o legătură între motivele menţionate în prezentul articol şi actele de persecuţie stabilite la art. 45 alin.(1) şi (2).
(3) În evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie nu are importanţă că solicitantul are trăsăturile rasiale, religioase, de naţionalitate, sociale sau politice care au determinat acţiunea de persecuţie, cu condiţia ca o asemenea caracteristică să-i fi fost atribuită de către agentul de persecuţie.
Articolul 47.Agenţii de persecuţie sau vătămări grave
Agenţi de persecuţie sau vătămări grave sunt:
a) statul;
b) partidele sau organizaţiile care au sub control statul sau o parte importantă din teritoriul statului;
c) agenţii neguvernamentali, în cazul în care se poate demonstra că agenţii menţionaţi la lit. a) şi b), inclusiv organizaţiile internaţionale, nu pot sau nu doresc să acorde o protecţie împotriva persecuţiei sau a vătămărilor grave în sensul art. 471.
(1) Protecţia împotriva persecuţiei sau a vătămărilor grave poate fi asigurată numai de către:
a) stat;
b) partide sau organizaţii, inclusiv organizaţii internaţionale care controlează statul sau o parte importantă din teritoriul acestuia, cu condiţia ca acestea să fie dispuse şi în măsură să ofere protecţie în conformitate cu alin. (2).
(2) Protecţia împotriva persecuţiei sau vătămărilor grave trebuie să fie efectivă şi să nu aibă un caracter temporar. Aceasta se acordă, în general, atunci când agenţii menţionaţi la alin. (1) iau măsuri rezonabile pentru a împiedica persecuţia sau vătămările grave, atunci când dispun de un sistem juridic eficient care să permită descoperirea, urmărirea penală şi sancţionarea acţiunilor ce constituie o persecuţie sau o vătămare gravă şi atunci când solicitantul are acces la o astfel de protecţie.
Articolul 48.Temerea bine întemeiată de a fi persecutat sau riscul real de a fi supus unor vătămări grave
(1) La evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie sau a riscului real de a fi supus unor vătămări grave, autorităţile competente trebuie să se bazeze atât pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii ţării de origine, cât şi pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii ţării sale de origine.
(2) O temere bine întemeiată de persecuţie sau un risc real de a fi supus unor vătămări grave se poate baza pe acţiuni exercitate de solicitant după părăsirea ţării de origine, în special în cazul în care s-a stabilit că acţiunile respective constituie expresia şi continuarea convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în ţara de origine.
(1) La examinarea cererii de azil se poate stabili că solicitantul nu are nevoie de protecţie internaţională dacă într-o regiune din ţara sa de origine nu se justifică temerea bine întemeiată de persecuţie sau riscul real de a fi supus unor vătămări grave şi dacă se poate aştepta în mod rezonabil ca solicitantul să rămână în acea regiune.
(2) La examinarea situaţiei menţionate la alin.(1) se va ţine cont de situaţia generală actuală din acea regiune a ţării şi de circumstanţele personale ale solicitantului existente la data luării deciziei cu privire la cererea de azil.
Articolul 50.Cerinţele privind decizia Inspectoratului General pentru Migrațiune cu privire la cererea de azil
(1) În cazul respingerii unei cereri cu privire la azil, decizia trebuie să fie motivată şi să cuprindă în mod obligatoriu situaţia de fapt şi de drept, precum şi informaţii privind calea de atac a acesteia, termenul de depunere a plângerii şi organul la care se depune plângerea împotriva deciziei de respingere.
(2) Decizia privind cererea de azil se comunică în scris, în limba română, comunicarea urmând să fie tradusă verbal în limba pe care solicitantul o înţelege.
(3) Inspectoratul General pentru Migrație nu comunică solicitantului motivele acordării unei forme de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.
(1) Cererea de azil se depune personal de către străin, de îndată ce:
a) s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei de stat;
b) se află pe teritoriul Republicii Moldova;
c) în ţara de origine a străinului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.
(2) Nu se admite depunerea cererilor de azil în afara teritoriului Republicii Moldova.
(3) Autorităţile competente nu pot refuza primirea cererii de azil pe motiv că a fost depusă tardiv.
(4) Nu se admit cereri colective.
(5) În cazul copilului neînsoţit, cererea de azil se depune de reprezentantul lui legal.
(6) În cazul persoanei în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, cererea de azil se depune de către tutore, după numirea lui.
(7) În cazul în care solicitantul nu știe să scrie, personalul care primeşte cererea completează cererea potrivit declaraţiei orale a solicitantului. Cererea este semnată de solicitant, personal şi interpret. În cazul în care solicitantul nu poate semna, se aplică amprenta lui digitală.
Articolul 53.Cererile de azil depuse la Inspectoratul General pentru Migrație
(1) După înregistrarea cererii de azil la Inspectoratul General pentru Migrație, solicitantul va completa un chestionar în limba română sau în limba pe care o înţelege.
(2) Chestionarul va cuprinde în mod obligatoriu datele personale ale solicitantului, ale persoanelor care îl însoţesc, denumirea ţărilor tranzitate, motivele care l-au determinat să plece din ţara de origine, precum şi lista documentelor de identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.
(3) Evidența străinilor care au solicitat azil pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin introducerea informațiilor în Sistemul informațional „Migrație”, incluzând date referitoare la identitatea persoanei, datele biometrice ale acesteia, fotografia, imaginea facială digitală, amprentele digitale, semnătura personală a titularului cu vârsta de peste 14 ani, și prin întocmirea dosarelor personale, care vor conține documente și alte informații relevante cererii de azil ce nu pot fi păstrate în Sistemul informațional „Migrație”. Modul de evidență, de ținere și de păstrare a dosarelor personale se stabilește prin ordinul șefului Inspectoratului General pentru Migrație.
Articolul 54.Cererile de azil depuse la alte autorități competente
(1) Cererile de azil înaintate autorităților prevăzute la art. 52 lit. b)–d) urmează a fi expediate Inspectoratului General pentru Migrație în condițiile prezentei legi.
(2) Autoritățile prevăzute la art. 52 lit. b) și c) informează solicitantul, în scris, într-o limbă pe care acesta o înțelege, despre obligația de a se prezenta în 24 de ore la Inspectoratul General pentru Migrație pentru a urma procedura de azil.
(3) Inspectoratul General al Poliției de Frontieră asigură accesul pe teritoriul Republicii Moldova al solicitanților de azil numai după informarea Inspectoratului General pentru Migrație și cu permisiunea lui.
(4) Solicitantul de azil suportă cheltuielile de transport în cazul deplasării de sine stătătoare la subdiviziunile Inspectoratului General pentru Migrație. În măsura în care solicitantul nu este capabil să își asigure deplasarea de sine stătătoare, Inspectoratul General pentru Migrație asigură, în termen de 24 de ore, transportarea solicitantului la una dintre subdiviziunile sale teritoriale.
(5) Pentru motive justificate de securitatea națională, de ordinea publică, de protecția sănătății și moralității publice, de protecția drepturilor și libertăților altor persoane, Inspectoratul General pentru Migrație asigură, în termen de 24 de ore, transportarea solicitantului de azil de la autoritățile prevăzute la art. 52 lit. b) și c) la una dintre subdiviziunile sale teritoriale.
(6) Personalul autorităților prevăzute la art. 52 lit. b)–d), în cazul primirii cererilor de azil, respectă drepturile solicitanților de azil.
(1) Înainte de emiterea unei decizii privind cererea de azil, solicitantului de azil i se dă posibilitatea de a susţine un interviu cu privire la cererea sa. Interviul este efectuat cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 21 de zile de la data depunerii cererii.
(2) În cazul în care este necesară o cercetare suplimentară a informaţiilor din ţara de origine, precum şi a altor circumstanţe pertinente referitoare la cererea de azil, termenul prevăzut la alin.(1) poate fi prelungit cu 21 de zile.
(21) Interviul personal are loc, de regulă, fără prezenţa membrilor de familie, cu excepţia cazului în care Inspectoratul General pentru Migrație consideră necesară prezenţa lor, în scopul unei examinări corespunzătoare.
(3) Interviul are loc în condiţii de confidenţialitate.
(4) Interviul este efectuat de către un consilier de decizie care este obligat:
a) să asigure organizarea şi buna desfăşurare a intervievării;
b) să verifice faptele expuse de solicitantul de azil;
c) să ia în considerare, pe cât este posibil, situaţia personală sau generală în care se înscrie cererea de azil, inclusiv originea sau vulnerabilitatea solicitantului;
d) să pună la dispoziţia solicitantului de azil un interpret care să asigure o comunicare adecvată între solicitant şi consilier.
(41) Solicitantul de azil poate solicita efectuarea interviului cu consilierul de decizie de același sex, cu excepția cazului când există rațiuni pentru a considera că această solicitare se bazează pe motive care nu au legătură cu dificultățile din partea solicitantului de a prezenta toate motivele cererii sale de azil.
(5) Interviul se va desfăşura în limba pe care solicitantul o alege. Acolo unde se presupune în mod rezonabil că solicitantul înţelege o altă limbă, interviul se poate desfăşura în limba respectivă. Preventiv, consilierul de decizie trebuie să se convingă de faptul că limba în care urmează să se desfăşoare interviul îi este suficient de accesibilă.
(6) La intervievare au dreptul să asiste, cu acordul solicitantului, reprezentanții ÎCNUR și ai organizațiilor neguvernamentale, care însă pot interveni numai la sfârșitul interviului.
(7) Pe parcursul interviului, solicitantul trebuie să răspundă personal la întrebările care îi sunt adresate.
(8) Interviul este consemnat în scris într-o notă de interviu şi urmează să fie clarificate aspectele necesare analizei cererii de azil. Nota de interviu va cuprinde în mod obligatoriu: datele de identificare a solicitantului de azil, numele consilierului de decizie care efectuează interviul, numele interpretului, datele altor participanţi la interviu, limba în care se desfăşoară interviul, declaraţiile solicitantului referitoare la motivele de azil, precum şi orice altă informaţie care să ducă la soluţionarea cererii de azil.
(9) La finalul interviului, consilierul de decizie aduce la cunoştinţă solicitantului de azil conţinutul notei de interviu. Nota este semnată de către consilierul de decizie, solicitantul de azil, interpret şi, după caz, de alţi participanţi la interviu.
(10) Dacă solicitantul refuză să semneze nota de interviu, motivele refuzului vor fi consemnate în dosarul său. Refuzul solicitantului de a semna nota de interviu nu împiedică Inspectoratul General pentru Migrație să emită o decizie cu privire la cererea acestuia.
(11) În caz de necesitate, consilierul de decizie poate efectua un nou interviu.
(12) Solicitantul poate amâna efectuarea interviului din motive întemeiate, însă termenul nu poate depăşi 5 zile.
(13) În cazul în care solicitantul nu se prezintă consecutiv la 3 interviuri fără a prezenta motive întemeiate, se va lua o decizie în baza materialelor cuprinse în dosar.
(14) Solicitantul are dreptul să ia cunoştinţă, la solicitare, de nota de interviu după comunicarea deciziei privind respingerea cererii de azil.
(15) Interviul poate fi omis în cazul în care:
a) Inspectoratul General pentru Migrație este în măsură să ia o decizie pozitivă pe baza probelor din dosar;
b) nu este posibil să aibă loc, în special dacă se consideră că solicitantul nu poate sau nu este în măsură să fie intervievat din cauza unor circumstanţe durabile independente de voinţa sa. Atunci când există îndoieli, solicitantul de azil este supus unui examen medical sau psihologic pentru a se stabili dacă starea care face ca solicitantul să nu poată sau să nu fie în măsură să fie intervievat este temporară sau are caracter de durată;
c) Inspectoratul General pentru Migrație, în urma unei examinări complete a informaţiilor furnizate de solicitant şi a conţinutului dosarului, consideră că cererea este nefondată sau abuzivă.
(16) Interviul se înregistrează audio, după caz – audiovideo, cu informarea în prealabil a solicitantului. Modul de înregistrare a interviurilor se stabilește prin ordin al șefului Inspectoratului General pentru Migrație.
(17) Solicitantul are dreptul să ia cunoştinţă, la solicitare, de înregistrarea audio sau audiovideo a interviului său după comunicarea deciziei privind respingerea cererii de azil.
Articolul 56.Analizarea motivelor invocate de solicitantul de azil
La analizarea cererii de azil, se va ţine cont:
a) de vârsta, de trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, de identitatea, naţionalitatea, ţările şi locurile de reşedinţă anterioare, de cererile anterioare de azil, de rutele de tranzit, documentele de identitate şi de călătorie, de motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecţie;
b) de faptele relevante referitoare la ţara de origine, la momentul luării deciziei, inclusiv de legile şi regulamente din ţara de origine şi de modalitatea în care sunt aplicate;
c) de declaraţiile şi documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informaţiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuţiei sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări grave la întoarcere în ţara de origine;
d) de situaţia individuală sau de circumstanţele personale ale solicitantului: reprezintă ele persecuţie sau vătămări grave;
e) de acţiunile solicitantului, ulterioare părăsirii ţării de origine: au fost ele direcţionate exclusiv sau în principal spre crearea condiţiilor necesare depunerii cererii de azil, evaluării posibilităţii ca aceste acţiuni să conducă la persecuţie sau la cauzarea unor vătămări grave solicitantului în cazul reîntoarcerii în ţara de origine;
f) de existenţa posibilităţii ca solicitantul să beneficieze de protecţia unei alte ţări, a cărei cetăţenie a dobândit-o.
Articolul 57.Colectarea informaţiilor relevante pentru soluţionarea cererii de azil
(1) Consilierul de decizie ia toate măsurile pentru colectarea informaţiilor necesare soluţionării cererii de azil.
(2) La emiterea deciziei, autoritatea competentă poate lua în considerare informaţiile oferite de ÎCNUR, rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la drepturile omului, alte informaţii.
(3) Inspectoratul General pentru Migrație poate solicita oricărei autorităţi publice centrale sau locale orice document necesar analizei situaţiei solicitantului şi examinării cererii lui de azil, cu respectarea confidenţialităţii în sensul art. 13.
(4) Inspectoratul General pentru Migrație poate solicita expertize şi poate consulta experţi dacă este necesar în procesul decizional.
(5) Pentru examinarea cazurilor individuale, autoritatea competentă:
a) nu divulgă autorului presupus al persecuţiei la care a fost supus solicitantul de azil informaţiile cu privire la cererile individuale de azil sau faptul că a fost depusă cerere;
b) nu obţine informaţii de la autorul presupus al persecuţiei într-un mod care i-ar putea divulga faptul că solicitantul a depus cerere şi care ar periclita integritatea fizică a solicitantului şi a persoanelor aflate în întreţinerea lui, libertatea şi siguranţa membrilor lui de familie care se află în ţara de origine.
Articolul 58.Procedura de examinare a cererii de azil
(1) Examinarea cererii de azil se efectuează în cadrul procedurii de azil, în conformitate cu principiile şi cu garanţiile procedurale prevăzute de prezenta lege.
(2) Termenul de examinare a cererii de azil este de până la 6 luni.
(3) Dacă o decizie nu poate fi luată în termenul stabilit la alin. (2) din motive independente de Inspectoratul General pentru Migrație, acest termen poate fi prelungit, cu condiţia efectuării acţiunilor necesare luării unei atare decizii. Termenul poate fi prelungit câte o lună, dar nu va depăşi 9 luni.
(4) În cazul în care, în termen de 6 luni, nu se poate lua o decizie, solicitantul trebuie:
a) să fie informat în scris despre întârziere;
b) să primească, la solicitare, informaţii despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la cererea sa.
(1) În cazul în care renunţă în mod expres la cererea sa de azil până la emiterea unei decizii privitor la ea, solicitantul de azil va fi informat cu privire la consecinţele renunţării sale.
(2) În cazul renunţării la cererea de azil, conducătorul direcției regionale a Inspectoratului General pentru Migrație emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil.
(3) Dispoziţia privind încetarea examinării cererii de azil se comunică de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată.
(4) În cazul renunţării la cererea de azil, solicitantul are obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea perioadei de 15 zile de la comunicarea sau recepţionarea dispoziţiei, după care cade sub incidenţa legislaţiei privind regimul juridic al străinilor şi a altor acte normative ce reglementează aflarea cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 591.Renunţarea implicită la cererea de azil
(1) În cazul în care solicitantul renunţă în mod implicit la cererea sa de azil până la emiterea unei decizii privitor la ea, conducătorul direcției regionale a Inspectoratului General pentru Migrație emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil.
(2) Direcția regională a Inspectoratului General pentru Migrație poate prezuma că solicitantul a renunțat implicit la cererea sa de azil în cazul în care:
a) a părăsit teritoriul Republicii Moldova;
b) nu s-a prezentat la interviul prevăzut la art. 55 în pofida notificărilor repetate, cu excepția cazului în care solicitantul demonstrează că neprezentarea se datorează unor circumstanțe independente de voința sa;
c) nu s-a prezentat la sediul direcției regionale a Inspectoratului General pentru Migrație pentru prelungirea valabilității documentului de identitate temporar al solicitantului de azil timp de 60 de zile de la data expirării valabilității documentului, cu excepția cazului în care solicitantul demonstrează că neprezentarea se datorează unor circumstanțe independente de voința sa.
(1) După intervievarea solicitantului de azil, în baza materialelor cuprinse în dosar, se emite una dintre următoarele decizii:
a) recunoaşterea statutului de refugiat;
b) acordarea protecţiei umanitare;
c) respingerea cererii de azil;
d) - abrogată.
(2) Decizia privind acordarea protecţiei umanitare va cuprinde şi motivele nerecunoașterii statutului de refugiat.
(3) Orice decizie a Inspectoratului General pentru Migrație privind cererea de azil se comunică de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată. La solicitare, se eliberează către ÎCNUR o copie de pe decizie.
(4) În cazul acordării unei forme de protecţie, Inspectoratul General pentru Migrație informează beneficiarul despre drepturile şi obligaţiile sale.
(5) În cazul respingerii cererii de azil, în decizie se indică dreptul şi termenul în care solicitantul de azil poate ataca, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii sale de azil.
Articolul 61.Procedura examinării în instanţă de judecată
(1) Deciziile privind cererile de azil pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea vreunei proceduri prealabile.
(2) La etapa contenciosului administrativ, examinarea cererilor de azil se desfăşoară cu respectarea principiului confidenţialităţii în sensul art. 13.
(1) Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă:
a) solicitantul, la depunerea cererii și prezentarea faptelor, a invocat doar aspecte care nu sunt relevante pentru a se examina dacă îndeplinește sau nu condițiile necesare pentru a fi beneficiar de protecție internațională în sensul prezentei legi;
b) solicitantul a indus în eroare autoritățile în ceea ce privește identitatea și/sau cetățenia sa, și/sau autenticitatea documentelor sale, prezentând informații sau documente false ori tăinuind informații și documente relevante care ar fi putut avea o influență nefavorabilă asupra deciziei;
c) există o bănuială rezonabilă ca solicitantul să fi distrus, deteriorat, aruncat, cu rea-credință, acte de identitate sau documente de călătorie care ar fi contribuit la stabilirea identității sau a cetățeniei sale;
d) solicitantul a făcut declarații în mod clar incoerente și contradictorii, false sau evident insuficiente, care nu permit stabilirea cu certitudine a informației privind țara de origine, făcând astfel cererea sa neconvingătoare în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru a fi beneficiar de protecție internațională în sensul prezentei legi;
e) solicitantul a depus cerere numai pentru a amâna sau a împiedica punerea în executare a unei decizii anterioare sau iminente care ar duce la îndepărtarea sa de pe teritoriul Republicii Moldova;
f) solicitantul a intrat ilegal pe teritoriul Republicii Moldova ori și-a prelungit ilegal șederea și, fără un motiv valabil, nu s-a prezentat la autorități și/sau nu a depus cerere de azil în timp de 24 de ore din momentul intrării ilegale pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Motivele indicate la alin. (1), precum și cererile de azil prevăzute la art. 62 lit. b) nu pot să prevaleze temerii bine întemeiate de a fi persecutat sau riscului real de a fi supus unor vătămări grave în sensul art. 48.
(1) Sunt considerate țări de origine sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum și alte state, a căror listă se aprobă de Guvern, în baza următoarelor criterii:
a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
b) funcționarea principiilor democratice, a pluralismului politic și a alegerilor libere, precum și existența unor instituții democratice funcționale care să asigure garantarea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
c) existența unor mecanisme eficiente de sesizare a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(2) În procesul de determinare a țării de origine sigure se vor lua în considerare informațiile furnizate de ÎCNUR, de Consiliul Europei sau de alte organizații internaționale.
(3) Periodic se reexaminează situația din țările desemnate ca țări de origine sigure, iar pe baza informațiilor rezultate se actualizează lista menționată la alin. (1).
(4) Cererea de azil a străinului care provine dintr-o țară sigură este examinată în procedură rapidă, cu excepția cazului în care situația de fapt sau dovezile prezentate de solicitant demonstrează existența unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat sau riscul real de a fi supus unor vătămări grave în sensul art. 48. În acest caz, cererea de azil se examinează în procedură ordinară.
(1) Țări terțe sigure sunt țările în care sunt respectate drepturile solicitantului de protecție internațională, a căror listă se aprobă de Guvern, în baza următoarelor criterii:
a) viața și libertatea nu sunt amenințate din motive de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un grup social sau opinii politice;
b) nu există niciun risc de a fi persecutat sau riscul real de a fi supus unor vătămări grave în sensul art. 48;
c) principiul nereturnării este respectat în conformitate cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;
d) există posibilitatea de a solicita recunoașterea statutului de refugiat.
(2) Conceptul de țară terță sigură se aplică în sensul prezentei legi dacă:
a) țara din care vine solicitantul se încadrează în prevederile alin. (1);
b) există o legătură între solicitant și țara terță în cauză în baza căreia ar fi rezonabil ca străinul să se ducă în țara respectivă;
c) urmare a examinării individuale a solicitării, s-a stabilit că respectiva țară este sigură pentru solicitant.
(3) Solicitantul are dreptul să conteste aplicarea conceptului de țară terță sigură pe motiv că țara terță în cauză nu este sigură în situația sa personală, în conformitate cu art. 65.
Articolul 64.Examinarea cererii care face obiectul procedurii rapide
(1) Procedura rapidă poate începe în cadrul unei proceduri ordinare la data la care consilierul de decizie constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 63.
(11) Prin derogare de la prevederile art. 55 alin. (1) și (2), intervievarea solicitantului de azil este efectuată cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 10 zile de la depunerea cererii sau începerea procedurii rapide. În cazul în care este necesară o cercetare suplimentară a informațiilor din țara de origine, precum şi a altor circumstanțe pertinente referitoare la cererea de azil, termenul inițial de 10 zile poate fi prelungit suplimentar cu 10 zile.
(2) După interviul şi examinarea motivelor invocate în cererea de azil, Inspectoratul General pentru Migrație se pronunță în cel mult 15 zile de la începerea procedurii rapide.
(1) În scopul asigurării acțiunilor necesare în cadrul procedurii rapide de examinare a cererilor de azil și al limitării abuzurilor de procedura de azil, precum și în cazul în care solicitanții prezintă pericol pentru securitatea națională, pentru ordinea publică, pentru protecția sănătății și moralității publice, pentru protecția drepturilor și libertăților altor persoane, Inspectoratul General pentru Migrație dispune față de solicitanții de azil una dintre următoarele măsuri restrictive:
a) obligarea de a se prezenta la sediul uneia dintre subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Migrație;
b) cazarea într-un centru de cazare;
c) menținerea măsurii luării în custodie publică conform prevederilor Legii nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova.
(2) Împotriva unui solicitant de azil nu pot fi dispuse măsuri restrictive pentru unicul motiv că a depus o cerere de azil în Republica Moldova.
(3) În vederea menținerii unității familiei și pentru respectarea principiului interesului superior al copilului, Inspectoratul General pentru Migrație permite membrilor de familie ai solicitantului, față de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1)lit. b), să locuiască cu acesta.
Articolul 642.Obligarea de a se prezenta la sediul subdiviziunii Inspectoratului General pentru Migrație
Pe durata examinării cererii de azil, în vederea realizării activităților prevăzute la art. 55 și 56, Inspectoratul General pentru Migrație poate dispune, prin decizie motivată, obligarea solicitantului de azil de a se prezenta periodic, la datele și orele stabilite, precum și la solicitare, la sediul uneia dintre subdiviziunile sale teritoriale. În caz de neprezentare a solicitantului se vor întreprinde măsuri de identificare a motivelor neprezentării și, după caz, se va institui un consemn la frontieră.
Pe durata examinării cererii de azil, în vederea realizării activităților prevăzute la art. 55 și art. 56, Inspectoratul General pentru Migrație poate dispune, prin decizie motivată, cazarea solicitantului de azil într-un centru de cazare, chiar dacă solicitantul dispune de mijloace de întreținere, și obligarea acestuia de a nu părăsi centrul decât cu acordul în scris al șefului centrului de cazare.
(1) Persoanele aflate în custodie publică care au depus cerere de azil nu se eliberează în cazul examinării cererii în procedură rapidă. Măsura luării în custodie publică se menține în privința solicitantului de azil care a fost luat în custodie publică în vederea îndepărtării de pe teritoriul Republicii Moldova și a depus o cerere de azil cu scopul de a întârzia sau a împiedica procesul de îndepărtare sub escortă, deși a avut posibilitatea să depună o astfel de cerere până la dispunerea măsurii respective.
(2) În cazul în care cererea de azil este respinsă în procedură rapidă, iar solicitantul contestă decizia conform Codului administrativ, acesta rămâne în custodie publică până la pronunțarea unei hotărâri definitive privind cererea sa de azil, fără depășirea termenului maxim de aflare în custodie publică stabilit în Legea nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova.
(1) Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ nr. 116/2018, decizia de respingere a cererii de azil care face obiectul procedurii rapide poate fi atacată cu acțiune în contencios administrativ, fără procedură prealabilă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deciziei de respingere.
(2) Instanța de judecată soluționează cauza privind atacarea deciziei de respingere a cererii de azil care face obiectul procedurii rapide în termen de 30 de zile de la data recepționării.
(3) Prin derogare de la art. 226 din Codul administrativ nr. 116/2018, hotărârea în fond a instanței de judecată privind menținerea sau anularea deciziei de respingere a cererii de azil care face obiectul procedurii rapide se motivează în scris în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de apel depuse în termen sau în termen de 10 zile lucrătoare de la depunerea unei cereri de motivare a hotărârii. Cererea de motivare a hotărârii se depune în termenul de decădere de 5 zile lucrătoare de la pronunțarea dispozitivului hotărârii. Dacă instanța de apel repune apelantul în termenul de apel, hotărârea în fond se motivează în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea încheierii de repunere în termen.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 232 din Codul administrativ nr. 116/2018, hotărârea instanței de judecată privind menținerea sau anularea deciziei de respingere a cererii de azil care face obiectul procedurii rapide poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 5 zile lucrătoare de la data notificării hotărârii motivate.
(5) Cererile de apel se examinează în procedură scrisă în termen de până la 30 de zile de la data intentării procedurii de apel, în condițiile examinării cauzei în primă instanță. Instanța de apel poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la data pronunțării.
(6) În cazul în care cererea de azil a fost respinsă în procedură rapidă printr-o decizie irevocabilă, străinul este obligat să plece de pe teritoriul Republicii Moldova în aceeași zi în care i s-a comunicat decizia, cu excepția cazurilor în care în privința persoanei este inițiată o procedură penală sau de extrădare.
(7) În cazul în care nu este atacată în termenul prevăzut la alin. (1), decizia Inspectoratului General pentru Migrație de respingere a cererii de azil care face obiectul procedurii rapide devine irevocabilă.
Articolul 651.Evaluarea stării de fapt a solicitanților cu necesități speciale
(1) Inspectoratul General pentru Migrație evaluează, în baza actelor anexate la cerere, dacă solicitantul este un solicitant cu necesități speciale și monitorizează corespunzător situația acestuia.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație ia în considerare toate elementele relevante ale cererii de azil, inclusiv documentele confirmative, consultă specialiști corespunzători cazului și solicită expertize, cu consimțământul solicitantului.
(3) În cazul în care solicitantul nu este de acord cu rezultatul examenelor medicale și/sau al expertizelor, Inspectoratul General pentru Migrație informează solicitantul că poate, din proprie inițiativă și pe cheltuială proprie, să facă un examen medical cu privire la semne ale unei persecuții sau vătămări grave suferite în trecut.
Secţiunea a 4-aProcedura în cazul persoanelor cu necesităţi speciale
(1) Cererea de azil a unui copil neînsoţit se examinează cu prioritate şi nu poate face obiectul procedurii rapide.
(2) Autorităţile competente vor asigura accesul la serviciile de reabilitare pentru copiii victime ale abuzurilor, neglijenţei, exploatării, torturii, tratamentelor inumane sau degradante ori care au suferit de pe urma conflictelor armate şi, în caz de necesitate, le vor acorda asistenţa și consilierea necesară.
(3) Opinia copilului neînsoţit este luată în considerare, acordându-i-se importanţa cuvenită în raport cu vârsta şi cu gradul lui de maturitate.
(4) Personalul care lucrează cu copii neînsoțiți au o pregătire conformă necesităţilor în dezvoltare a copiilor.
(5) Pornind de la interesul superior al copilului, luând în considerare opinia copilului neînsoțit în raport cu vârsta și cu gradul lui de maturitate, Inspectoratul General pentru Migrație va iniţia cât mai curând posibil toate acţiunile necesare în vederea depistării/identificării părinților sau altor îngrijitori ai copilului neînsoțit.
(6) În cazul în care poate exista o ameninţare la viaţa sau la integritatea copilului ori a rudelor lui apropiate, în special dacă aceştia au rămas în ţara de origine, trebuie luate măsuri prin care să se asigure confidențialitatea colectării, procesării şi circulaţiei informaţiilor cu privire la persoanele respective, pentru a se evita punerea în pericol a siguranţei lor.
Articolul 67.Desemnarea reprezentantului legal în cazul copilului neînsoțit
(1) Autoritatea tutelară competentă desemnează, în conformitate cu legislaţia în vigoare, un reprezentant pentru fiecare copil neînsoţit semnalat de către Inspectoratul General pentru Migrație.
(2) În cazul copilului neînsoţit solicitant de azil, procedura de azil se suspendă până la numirea reprezentantului legal. În perioada suspendării, copilul neînsoţit beneficiază de drepturile acordate solicitanților de azil.
(3) Inspectoratul General pentru Migrație își coordonează acțiunile relative copiilor neînsoțiți cu autoritatea tutelară de referință.
(4) Reprezentantul legal își îndeplinește obligațiile reieșind din interesul superior al copilului.
(5) Inspectoratul General pentru Migrație va solicita autorităților tutelare înlocuirea reprezentantului legal ale cărui interese intră în conflict sau ar putea eventual intra în conflict cu cele ale copilului neînsoțit.
(1) În cazul în care există dubii serioase privind vârsta copilului neînsoţit, iar aceasta nu poate fi probată prin alte mijloace, Inspectoratul General pentru Migrație dispune, cu consimțământul prealabil, dat în scris, al copilului şi al reprezentantului său legal, efectuarea unei expertize medico-legale pentru determinarea vârstei.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație informează reprezentantul legal şi copilul neînsoţit solicitant de azil, într-o limbă pe care acesta din urmă se presupune în mod rezonabil că o înţelege, despre posibilitatea efectuării unei expertize medicale pentru determinarea vârstei. Această informaţie trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecințe ale rezultatului acestei examinări şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medicale.
(3) În cazul în care refuză fără motive întemeiate efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vârstei, copilul neînsoţit va fi considerat major la data depunerii cererii.
(4) Decizia de respingere a cererii de azil a unui copil neînsoţit care a refuzat să se supună examenului medical nu se întemeiază exclusiv pe acest refuz.
(5) În cazul copilului neînsoţit, procedura de azil este suspendată până la primirea rezultatelor expertizei medico-legale de către Inspectoratul General pentru Migrație. În perioada suspendării, copilul va beneficia de drepturile acordate solicitanților de azil.
Articolul 69.Înaintarea cererii de azil de către copilul neînsoţit
(1) Interesele copilului neînsoţit solicitant de azil sunt apărate de reprezentantul său legal.
(2) Copilul neînsoţit solicitant de azil cu vârstă de până la 14 ani depune cerere de azil prin reprezentantul său legal, iar cel cu vârstă de 14 ani sau mai mult o poate depune personal, asistat neapărat de reprezentantul său legal.
(3) Copilul neînsoţit care şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, voinţa de a obţine o formă de protecţie va fi înregistrat ca solicitant de azil, urmând ca cererea de azil să fie depusă cât mai curând posibil după numirea reprezentantului legal.
(4) În cazul în care copilul neînsoţit şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor prevăzute la art. 52 lit. b)–d), voinţa de a obţine o formă de protecţie, autorităţile vor informa în aceeaşi zi Inspectoratul General pentru Migrație, care va asigura transportul copilului.
(1) Copiilor neînsoţiţi li se va aplica măsura de protecţie a copilului separat de părinţi, prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament, în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație solicită autorităţii tutelare de la locul aflării copilului neînsoţit plasamentul acestuia.
Articolul 72.Intervievarea solicitanților de azil cu necesități speciale
Intervievarea solicitanților de azil cu necesități speciale se efectuează de către consilierul de decizie specializat, care va ține cont de situația specială a acestor persoane.
Articolul 73.Persoanele cu tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale)
(1) În situaţia în care există dubii serioase cu privire la discernământul solicitantului de azil, Inspectoratul General pentru Migrație solicită efectuarea unei expertize psihiatrice în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
(2) În cazul în care, prin expertiză psihiatrică, se constată lipsa de discernământ al solicitantului de azil, Inspectoratul General pentru Migrație iniţiază procedura privind instituirea unei măsuri de ocrotire judiciare, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru cetăţenii Republicii Moldova.
(3) Până la numirea persoanei însărcinate cu ocrotirea, procedura de soluţionare a cererii de azil este suspendată. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecţie, solicitantul de azil lipsit de discernământ beneficiază de drepturile prevăzute pentru solicitanţii de azil.
(4) Cererea solicitantului de azil în privinţa căruia a fost instituită tutela este depusă de tutore, după numire, în condiţiile în care hotărârea judecătorească nu dispune altfel.
(5) În cazul în care efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat poate fi realizată, ocrotitorul provizoriu, curatorul sau tutorele, după caz, va face demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului de azil lipsit de discernământ în vederea susţinerii interviului.
(6) Consilierul de decizie va informa solicitantul de azil lipsit de discernământ şi reprezentantul său legal despre scopul şi posibilele consecinţe ale interviului.
(7) Interviul va fi ţinut de un consilier de decizie cu pregătire specială în tehnica intervievării persoanelor cu necesităţi speciale.
Secţiunea a 5-aProcedura de reunificare a familiei
(1) Refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară poate solicita reunificarea familiei pe teritoriul Republicii Moldova, argumentând prin declaraţii, pe care le-a semnat, că membrii familiei sale nu cad sub clauzele de excludere.
(2) Procedura de reunificare a familiei nu va fi iniţiată în privinţa străinului care nu are o decizie irevocabilă cu privire la cererea sa.
(3) Procedura de reunificare a familiei este aplicabilă în cazul în care refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară deţine un document valabil, pentru care există motive întemeiate să se considere că va fi prelungit.
(1) Cererea de azil se depune de către refugiat sau de către beneficiarul de protecţie umanitară la Inspectoratul General pentru Migrație în numele următorilor membri de familie aflaţi în afara teritoriului Republicii Moldova:
a) soţul (soţia); şi/sau
b) copilul, indiferent dacă este din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat conform legii naţionale din ţara de origine.
(2) Căsătoria refugiatului sau a beneficiarului de protecţie umanitară trebuie să fi fost încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Cererea de azil va fi însoţită de documente care atestă relaţia de familie.
(4) Dacă este cazul, pentru a obţine dovezi referitor la existenţa legăturilor familiale, Inspectoratul General pentru Migrație poate efectua:
a) interviuri cu refugiatul sau cu beneficiarul de protecţie umanitară;
Articolul 76.Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei
(1) Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei se emite de către şeful direcției regionale a Inspectoratului General pentru Migrație.
(2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova acordă vize membrilor de familie ai refugiatului sau ai beneficiarului de protecţie umanitară după ce a fost acordată permisiunea prevăzută la alin.(1), la solicitarea Inspectoratului General pentru Migrație.
(3) După intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a membrilor de familie, în cazul în care există acordul lor cu privire la cererea de azil, examinarea acestei cereri va fi efectuată conform prevederilor prezentei legi.
(4) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reunificarea familiei prevăzute de prezenta lege, Direcția regională a Inspectoratului General pentru Migrație emite o decizie de respingere a cererii de azil. Respingerea cererii nu poate avea la bază exclusiv lipsa documentelor care să ateste încheierea căsătoriei sau legătura de rudenie.
(5) După examinarea cererii de azil, va fi emisă o decizie în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la data la care a fost depusă cererea. În situaţii excepţionale legate de caracterul complex al procesării cererilor, limita de timp poate fi prelungită.
(6) În cazul în care nu se va lua nici o decizie până la expirarea termenului de 9 luni, persoana va fi informată:
a) în scris despre întârziere;
b) la cerere despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la cererea sa.
(7) Direcția regională a Inspectoratului General pentru Migrație nu va acorda permisiunea de reunificare a familiei în cazul membrilor de familie care au fost calificați ca agenţi ai persecuţiei solicitantului permisiunii de reunificare.
Articolul 77.Reunificarea familiei în cazul copiilor neînsoţiţi
(1) Reunificarea familiei în cazul copiilor neînsoţiţi refugiaţi sau beneficiari de protecţie umanitară se face în funcţie de interesul superior al copilului.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație va iniţia din oficiu procedura de reunificare a familiei. În cazul în care procedura de reunificare a familiei este iniţiată din oficiu, se cere acordul reprezentantului legal sau, după caz, şi al copilului neînsoţit. În toate cazurile se va ţine cont de opinia copilului neînsoţit, căreia i se va acorda importanţa cuvenită.
(3) În cazul în care a fost depistată familia copilului neînsoţit, Inspectoratul General pentru Migrație analizează posibilitatea şi condiţiile de realizare a reunificării ei, emițând o decizie motivată în acest sens, care poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.
Secţiunea a 6-aProcedura de soluţionare a noii cereri de azil
(1) O nouă cerere de azil se depune în cazul existenţei unei decizii irevocabile privind cererea anterioară sau a unei dispoziţii privind încetarea examinării cererii de azil.
(2) Noua cerere de azil va fi admisă numai dacă sunt îndeplinite, alternativ, următoarele condiţii:
a) au apărut circumstanţe noi, care nu au putut fi prezentate de solicitantul de azil în procedura anterioară de examinare a cererii din motive independente de voinţa sa, cu condiţia ca aceste motive să nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilităţii prezentării lor până la data depunerii unei noi cereri;
b) au survenit transformări de ordin politic, militar, legislativ sau social în ţara de origine, care pun în pericol viaţa sau libertatea solicitantului de azil.
(3) Noile cereri depuse la autorităţile prevăzute la art. 52 lit. b)–d) se remit în aceeaşi zi Inspectoratului General pentru Migrație.
Articolul 80.Decizia de acordare a accesului la o nouă procedură de azil
(1) Conducătorul direcției regionale a Inspectoratului General pentru Migrație va emite o decizie privind admiterea sau respingerea accesului la o nouă procedură în baza cererii motivate a străinului, a documentelor prezentate şi în raport cu elementele cuprinse în dosarul personal al acestuia.
(2) Decizia se comunică în scris, personal sau la adresa indicată în noua cerere de azil.
(3) Până la acordarea accesului la o nouă procedură de azil, străinului i se aplică prevederile legislaţiei cu privire la regimul străinilor.
(4) În cazul în care primeşte accesul la o nouă procedură de azil, străinul are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 28 şi 31.
Articolul 801.Cererile de azil care nu fac obiectul procedurii de soluţionare a noii cereri de azil
(1) Nu face obiectul procedurii de soluţionare a noii cereri de azil cererea depusă în urma emiterii unei dispoziţii privind încetarea examinării cererii de azil ca urmare a renunţării implicite de către solicitant la cererea sa de azil. Noua cerere de azil trebuie să fie depusă într-un termen de până la 9 luni de la data emiterii dispoziţiei privind încetarea examinării cererii de azil.
(2) În cazul cererilor specificate la alin. (1), Inspectoratul General pentru Migrație reia examinarea cererii de azil din stadiul în care a fost întreruptă.
Capitolul VIIPROCEDURA DE ÎNCETARE ŞI DE ANULARE A UNEI FORME DE PROTECŢIE
Secţiunea 1Procedura de încetare şi de anulare a statutului de refugiat
a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţării a cărei cetăţenie o are;
b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobândit-o în mod voluntar;
c) a dobândit o nouă cetăţenie şi se bucură de protecţia ţării a cărei cetăţenie a dobândit-o;
d) s-a restabilit în mod voluntar în ţara pe care a părăsit-o sau în afara căreia s-a aflat datorită temerii de persecuţie;
e) nu mai poate continua să refuze protecţia ţării de origine deoarece împrejurările care au determinat recunoaşterea statutului de refugiat au încetat să existe;
f) fiind un apatrid, datorită faptului că circumstanţele în urma cărora a fost recunoscut ca refugiat au încetat să mai existe, se poate întoarce în ţara în care avea domiciliul obişnuit.
(2) La aplicarea alin.(1)lit. e) şi f), autorităţile competente vor aprecia dacă schimbarea împrejurărilor este atât de semnificativă şi nu este temporară încât să nu mai fie justificată temerea de persecuţie a refugiatului.
(3) Prevederile alin.(1)lit. e) şi f)nu se aplică persoanei căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat şi care, din motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare, refuză protecţia ţării de origine.
a) acest statut a fost recunoscut în baza unor declaraţii false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de azil şi care au fost decisive pentru recunoaşterea formei de protecţie, nu există alte motive care să conducă la menţinerea statutului de refugiat;
b) după recunoaşterea statutului de refugiat, străinul a săvârșit una din faptele specificate la art. 18 ori s-a descoperit că a săvârșit o asemenea faptă înainte de rămânerea irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat acest statut.
c) există motive rezonabile de a-l considera pe străinul căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat un pericol pentru securitatea Republicii Moldova;
d) ca urmare a faptului că străinul căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat a fost condamnat printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă pentru o infracţiune deosebit de gravă, reprezintă o ameninţare pentru securitatea Republicii Moldova.
Articolul 83.Procedura de încetare sau de anulare a statutului de refugiat
(1) Procedura de încetare sau de anulare a statutului de refugiat se inițiază de Inspectoratul General pentru Migrație din oficiu în cazul în care există indicii pentru a se considera că persoana căreia i s-a recunoscut statut de refugiat cade sub incidența uneia dintre clauzele de încetare sau de anulare prevăzute la art. 81 și 82.
(2) Reexaminarea dosarului refugiatului se va efectua în procedură ordinară.
(3) Refugiatul va fi informat în scris despre:
a) reexaminarea dosarului său;
b) dreptul de a beneficia de asistenţă juridică, de a i se asigura gratuit interpret, de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanţilor ÎCNUR, de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale.
(4) Consilierul de decizie va efectua un interviu cu refugiatul în vederea clarificării situaţiei acestuia.
(5) Refuzul privind efectuarea interviului nu exclude posibilitatea emiterii unei decizii pe baza documentelor şi informaţiei cuprinse în dosar.
Articolul 84.Decizia de încetare sau de anulare a statutului de refugiat
(1) După intervievarea refugiatului, în baza materialelor cuprinse în dosar se emite una dintre următoarele decizii:
a) menţinerea statutului de refugiat;
b) încetarea statutului de refugiat;
c) anularea statutului de refugiat.
(2) Deciziile Inspectoratului General pentru Migrație, prevăzute la alin. (1)lit. b) şi c) pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile;
(3) Deciziile prevăzute la alin. (1)lit. b) şi c) vor cuprinde în mod obligatoriu motivarea în fapt şi în drept.
Articolul 85.Consecinţele încetării sau anulării statutului de refugiat
(1) Încetarea sau anularea statutului de refugiat nu produce automat efecte juridice asupra membrilor de familie ai străinului.
(2) Străinului al cărui statut de refugiat a încetat sau a fost anulat printr-o decizie irevocabilă îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind regimul juridic al străinilor.
Secţiunea a 2-aProcedura de încetare şi de anulare a protecţiei umanitare
(1) Protecţia umanitară încetează în cazul în care:
a) împrejurările care au dus la acordarea ei au încetat să existe ori s-au schimbat în aşa măsură încât protecţia acordată nu se mai justifică;
b) beneficiarul a redobândit în mod voluntar cetăţenia pierdută sau a dobândit o nouă cetăţenie, având protecţia ţării al cărei cetăţean a devenit;
c) șederea pe teritoriul Republicii Moldova este legalizată în alt mod;
d) beneficiarul a renunţat la protecţia acordată în conformitate cu prezenta lege.
(2) Inspectoratul General pentru Migrație va aprecia dacă schimbarea circumstanțelor nu este temporară şi este atât de semnificativă, încât să nu mai fie justificată temerea că beneficiarul de protecţie umanitară va fi expus unor vătămări grave.
(3) Inspectoratul General pentru Migrație va examina anual situaţia din ţările de origine ale beneficiarilor de protecţie umanitară în vederea aprecierii necesității menţinerii protecţiei umanitare beneficiarilor acestei forme de protecţie.
a) a fost acordată în baza unor declaraţii false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de azil şi care au fost decisive pentru recunoaşterea protecţiei umanitare, nu există alte motive care să conducă la menţinerea protecţiei umanitare;
b) după acordarea protecţiei umanitare, străinul a săvârșit una din faptele specificate la art. 20 ori s-a descoperit că a săvârșit o asemenea faptă înainte de rămânerea irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat această protecţie.
(2) Procedura de încetare sau de anulare a protecţiei umanitare se efectuează în condiţiile art. 83.
Articolul 88.Decizia de încetare sau de anulare a protecţiei umanitare
(1) După intervievarea refugiatului, în baza materialelor cuprinse în dosar se emite una dintre următoarele decizii:
a) menţinerea protecţiei umanitare;
b) încetarea protecţiei umanitare;
c) anularea protecţiei umanitare.
(2) Deciziile Inspectoratului General pentru Migrație, prevăzute la alin. (1)lit. b) şi c) pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.
(3) Deciziile prevăzute la alin. (1)lit. b) şi c) vor cuprinde în mod obligatoriu motivarea în fapt şi în drept.
Articolul 89.Consecinţele încetării sau anulării protecţiei umanitare
(1) Încetarea sau anularea protecţiei umanitare nu produce automat efecte juridice asupra membrilor de familie ai străinului.
(2) Străinului a cărui protecţie umanitară a încetat sau a fost anulată printr-o decizie irevocabilă îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind regimul juridic al străinilor.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.
[Art.91 al.(3) abrogat prin LP252 din 29.10.26, MO565-568/13.11.26 art.614; în vigoare 01.01.27]
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1286-XV din 25 iulie 2002 cu privire la statutul refugiaţilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 126–127, art. 1003).