Art.1.
Relaţiile omului şi societăţii cu mediul se reglementează de Constituţie, de prezenta lege şi de prevederile altor legi şi acte legislative ce ţin cont de problematica protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Lege nr. 1515 din 16.06.1993
Textele celorlalte versiuni nu sunt în acest cititor.
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
Prezenta lege:
– creează cadrul juridic necesar pentru implementarea Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 342 din 22 decembrie 2009, CELEX: 32009R1221, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2023/1199 al Comisiei din 21 iunie 2023;
– transpune art. 1 și 3 din Regulamentul (UE) nr. 691/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2011 privind conturile economice de mediu europene (text cu relevanță pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 192 din 22 iulie 2011, CELEX: 32011R0691, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2025/1131 al Comisiei din 26 martie 2025.
[Clauza de armonizare introdusă prin LP53 din 09.04.26, MO183-185/25.04.26 art.150; în vigoare 25.04.26]
Protecţia mediului înconjurător (denumit în continuare - mediu) constituie o prioritate naţională, care vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice şi social-umane, precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor.
Relaţiile omului şi societăţii cu mediul se reglementează de Constituţie, de prezenta lege şi de prevederile altor legi şi acte legislative ce ţin cont de problematica protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Prezenta lege constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative speciale şi instrucţiunilor în probleme aparte din domeniul protecţiei mediului în scopul:
a) asigurării fiecărui om a dreptului la un mediu sănătos şi estetic plăcut;
b) realizării supremei responsabilităţi a fiecărei generaţii pentru protecţia mediului în faţa generaţiilor viitoare;
c) obţinerii unui diapazon cît mai larg de folosire a resurselor naturale fără a depăşi limitele admisibile, evitîndu-se epuizarea şi degradarea lor, riscul pentru sănătatea oamenilor şi alte consecinţe nedorite şi imprevizibile;
d) protecţiei solului şi subsolului, apelor şi aerului de poluare chimică, fizică şi biologică, de alte acţiuni care dereglează echilibrul ecologic;
e) păstrării biodiversităţii şi genofondului, integrităţii sistemelor naturale, valorilor naţionale istorice şi culturale;
f) restabilirii ecosistemelor şi componentelor lor, afectate prin activitatea antropică sau calamităţi naturale.
Principiile de bază ale protecţiei mediului:
a) prioritatea scopurilor şi activităţii de protecţie a mediului în cadrul realizării intereselor de ordin economic şi social-uman ale populaţiei pentru prezent şi viitor;
b) obligativitatea executării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, respectării standardelor, normativelor, valorilor-limită de emisie și a limitelor admisibile de folosire a resurselor naturale şi energiei, de aplicare a factorilor chimici, fizici şi biologici asupra componenţilor mediului, de emisii şi deversări nocive, precum și a cerințelor de gestionare a deșeurilor, inclusiv a celor periculoase, în mod sigur pentru mediu;
c) responsabilitatea tuturor persoanelor fizice şi juridice pentru prejudiciul cauzat mediului; prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum recuperarea pagubei, cauzate mediului şi componenţilor lui din contul persooanelor fizice şi juridice care au admis (chiar şi inconştient sau din negligenţă) dauna;
d) planificarea, proiectarea, amplasarea şi punerea în funcţiune a obiectivelor social-economice, realizarea documentelor de politici și planificare, precum şi a activităților planificate care pot avea impact asupra mediului și sănătății populației în Republica Moldova sau în afara hotarelor sale, se admit în cazul în care:
– se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și/sau, după caz, evaluării biodiversității activitățile planificate prevăzute în anexele nr. 1 și nr. 2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
– se supun procedurii de evaluare a biodiversității activitățile planificate ce nu cad sub incidența anexelor nr. 1 și nr. 2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, însă pot avea un potențial impact semnificativ asupra siturilor Emerald;
– se supun procedurii de evaluare strategică de mediu documentele de politici și planificare cu posibile efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătăţii populaţiei, în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu;
– se asigură informarea și consultarea publicului interesat despre activitățile planificate şi documentele de politici și planificare și se asigură respectarea principiului participativ la luarea deciziilor prevăzute de Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului și de Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu;
– se supun procedurii de autorizare pentru desfășurarea activităților industriale și economice prevăzute în anexele nr. 1 și nr. 2 la Legea nr. 227/2022 privind emisiile industriale;
e) folosirea cu plată a solului, subsolului, apei, pădurilor în scopuri economice şi social-umane conform legislaţiei în vigoare; perceperea de taxe şi aplicarea de amenzi pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului; folosirea în exclusivitate a mijloacelor astfel obţinute pentru combaterea poluării mediului, secătuirii resurselor naturale, dezvoltării unor procese geologice primejdioase, pentru redresarea mediului şi componenţilor lui şi regenerarea resurselor naturale;
e1) utilizarea instrumentelor și a mecanismelor economice și financiare, inclusiv responsabilitatea extinsă a producătorului de produse și acordarea stimulentelor, pentru aplicarea eficientă a ierarhiei deșeurilor, prevăzută la art. 3 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile;
f) stimularea aplicării tehnologiilor de economisire a resurselor prin acordarea de credite preferenţiale şi prin alte metode; sporirea responsabilităţii beneficiarilor prin arendă pe termen lung a resurselor naturale;
f1) stimularea dezvoltării proceselor și a produselor care reduc sau elimină utilizarea resurselor naturale și generarea deșeurilor;
g) conştientizarea populaţiei asupra necesităţii de a stabili relaţii eficiente şi armonioase între om şi mediul ce-l înconjoară şi de a lua măsuri pentru previnirea pericolului pentru biosferă şi sănătatea omului; încurajarea iniţiativelor promovate de mişcările şi formaţiunile obşteşti în sistarea activităţilor dăunătoare mediului;
h) respectarea tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale, care au fost ratificate de către Parlament; coordonarea legislaţiei Republicii Moldova cu privire la protecţia mediului cu principiile legislative în acest domeniu ale statelor vecine, ale comunităţii europene şi mondiale.
(1) Resursele naturale - solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu constituie patrimoniul naţional al Republicii Moldova.
(2) Dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova este exercitat în numele statului de către Parlament.
(3) Transmiterea dreptului de proprietate şi de folosire a resurselor naturale persoanelor fizice şi juridice nu-i scuteşte pe beneficiarii acestor drepturi de respectarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului.
(1) Cunoştinţele în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale constituie o condiţie calificativă obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de conducere în toate organele de stat.
(2) Minimul necesar de cunoştinţe în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale obligatoriu pentru persoanele cu funcţii de conducere este stabilit de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător (denumită în continuare - autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu).
Parlamentul:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu pe teritoriul republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică.
Preşedintele Republicii:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică.
Guvernul:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor naturale;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie, precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de conservare a diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului desfășurată de ministere, alte autorități administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
7) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de producere a acestora organzează un complex de acţiuni pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) ia decizii definitive pentru amplasarea obiectelor regionale de importanță națională de valorificare, tratare, reciclare, eliminare, depozitare sau înhumare a deșeurilor, în condițiile art. 8 lit. e) din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile, precum și pentru păstrarea substanțelor chimice periculoase și radioactive;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
11) numeşte adjuncţii conducătorului autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu şi a subdiviziunilor acestuia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în comun cu autorităţile administaţiei publice locale cu instituţiile de cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate cu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbarea destinaţiei terenurilor conform rezultatelor evaluării impactului asupra mediului sau evaluării strategice de mediu;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei, reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizată şi locală a energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în atmosferă, siastarea folosirii de clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili, reducerea noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibranţiilor în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru reducerea deşeurilor prin utilizarea cît mai eficientă a materiei prime, reducerea folosirii substanţelor periculoase sau înlocuirea lor cu materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei şi prin reciclarea ei.
Autoritățile administrației publice ale raionului și ale municipiului, în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative din domeniul protecției mediului:
a) asigură respectarea legislației de protecție a mediului și de folosire rațională a resurselor naturale;
a1) asigură gestionarea și evidența deșeurilor de pe teritoriul administrat și transmiterea informației referitoare la deșeuri și la gestionarea acestora în conformitate cu art. 32 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile și cu Instrucțiunea cu privire la ținerea evidenței și transmiterea datelor și informațiilor despre deșeuri și gestionarea acestora, aprobată de Guvern;
b) aprobă de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională;
c) supraveghează şi coordonează activitate primăriilor şi preturilor în domeniul gestionării deșeurilor, inclusiv a celor periculoase, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi depozitivelor de reţinere şi neutralizare a noxelor, prevenirii şi combaterii alunicărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;
e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic raional, municipal;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea mediului în raion, municipiu;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Autoritățile administrației publice ale comunei (satului), orașului, în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative din domeniul protecției mediului:
a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
b) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă raională;
c) asigură gestionarea și evidența deșeurilor de pe teritoriul administrat și transmiterea informației referitoare la deșeuri și la gestionarea acestora în conformitate cu Legea nr. 209/2016 privind deșeurile și cu Instrucțiunea cu privire la ținerea evidenței și transmiterea datelor și informațiilor despre deșeuri și gestionarea acestora, aprobată de Guvern;
d) asigură construirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reţinere a noxelor;
e) organizează refacerea landşafturilor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sun aspect peisagistic şi al echilibrului ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafaţă, haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenţilor economici care au produs afectarea;
f) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în considerare încărcarea lor cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;
g) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni, salinizării, compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantaţii multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizaţiei serviciului geologic;
h) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie, aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinelor vii;
i) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice nonpoluante şi sistemelor de producţie cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora s-a obţinut autorizaţia autorităţilor pentru mediu;
j) - abrogată;
k) oferă suport iniţiatorului activităţii planificate în organizarea procesului de informare a publicului şi a dezbaterilor publice asupra particularităților activității planificate și a raportului privind evaluarea impactului asupra mediului în conformitate cu Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
l) asigură inițierea procedurii de evaluare strategică de mediu a documentelor de politici și planificare care se aprobă de către autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu ca autoritate centrală, dotată cu împuterniciri prioritare în problemele de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, se află în subordonarea Guvernului.
Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu activează în conformitate cu Constituţia, cu prezenta lege, cu Regulamentul autoritatăţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător aprobat de către Guvern, cu alte legi şi acte normative. Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este persoana juridică, are ştampila sa cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestuia, dispune de conturi curente în sistemul trezorerial şi se finanţează de la bugetul de stat, în limita alocaţiilor bugetare aprobate prin legea bugetului de stat anuală.
Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu îşi realizează scopul, funcţiile şi sarcinile direct sau prin intermediul subdiviziunilor sale. Deciziile autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu, adoptate în limitele competenţei sale, sînt executorii pentru ministere, alte autorități administrative centrale, autorităţile administraţiei publice locale, unităţile militare şi pentru persoanele fizice şi juridice.
Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu prezintă Guvernului, rapoarte detaliate asupra stării mediului pe scară naţională, rapoarte asupra activităţii sale, precum şi programe de ameliorare a calităţii mediului.
Sarcinile de bază ale autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu:
a) efectuarea monitoringului stării mediului şi componenţilor lui, respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, a acordurilor interstatale şi internaţionale, elaborarea şi desfăşurarea de acţiuni în scopul diminuării presingului antropic asupra ecosistemelor,biodiversităţii şi sănătăţii oamenilor, prognozarea eventualelor crize, accidente şi catastrofe ecologice;
b) asigurarea cooperării internaționale și a coordonării procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare strategică de mediu în context transfrontalier;
c) efectuarea recensămîntului resurselor naturale, reglementarea în comun cu Guvernul a folosirii lor pentru satisfacerea cerinţelor economice şi sociale ale generaţiilor prezente şi viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor naturale;
c1) asigurarea implementării ierarhiei deșeurilor și a efectuării controlului respectării regimului de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu Legea nr. 209/2016 privind deșeurile;
d) coordonarea activităţii de ocrotire a ecosistemelor naturale, landşafturilor, monumentelor naturii de importanţă ştiinţifică, instructivă şi istorico-culturală;
e) organizarea şi coordonarea cercetărilor ştiinţifice în problemele ecologice, elaborarea de programe pentru restabilirea ecosistemelor degradate, organizarea pregtirii şi reciclării cadrelor în domeniul ecologiei;
e1) organizarea sistemului de planificare, monitorizare şi raportare a programelor de mediu, utilizarea resurselor bugetare în conformitate cu principiile bunei guvernări;
f) monitorizarea și evaluarea procesului de constituire și administrare a Fondului Național pentru Mediu;
g) elaborarea cadrului normativ necesar pentru realizarea obiectivelor de protecție a mediului, asigurînd compatibilitatea acestuia cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu legislaţia Uniunii Europene, precum și elaborarea politicilor publice în domeniu, asigurarea implementării, monitorizarea, evaluarea și raportarea asupra realizării acestora;
h) informarea opiniei publice despre starea mediului, propagarea cunoştinţelor ecologice.
În scopul realizării sarcinilor sale autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu:
a) elaborează și promovează proiectele de acte legislative și normative, de documente de politici publice în domeniul protecției mediului și utilizării durabile a resurselor naturale, emite acte departamentale, vizează actele normatuve, coordonează programele şi proiectele ce se referă la starea mediului şi folosirea resurselor naturale, elaborate de ministere, alte autorități administrative centrale și autorităţile administraţiei publice locale;
c) - abrogată;
d) - abrogată;
e) cere de la organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii din republică să prezinte informaţia obligatorie privind starea mediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, îndeplinirea măsurilor pentru protecţia mediului, iar organele de stat, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile prezintă autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu întrega informaţie de care dispun în domeniul vizat în mod gratuit şi necondiţionat;
f) - abrogată;
g) formează consilii tehnico-ştiinţifice, comisii, organizează conferinţe şi consfătuiri în problemele protecţiei mediului;
j) analizează tendinţele şi nivelul de dezvoltare a actiităţii de ocrotire a naturii din străinătate, generalizează şi propagă experienţa internaţională pozitivă în acest domeniu;
k) participă la elaborarea de contracte şi acorduri interstatale şi internaţionale referitoare la problemele ecologice şi folosirea resurselor naturale;
l) stabileşte şi întreţine în corespundere cu legislaţia în vigoare legături cu alte state, organisme internaţionale în problemele ce ţin de componenţa autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu;
m) efectuează alte acţiuni, ce decurg din scopul, funcţiile şi sarcinile lui;
n) coordonează procedura de evaluare strategică de mediu la nivel național și, după caz, în context transfrontalier, pentru documentele de politici și planificare de nivel național, inclusiv cele sectoriale și intersectoriale, aprobate de Guvern sau de Parlament, în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este condus de ministru.
Colegiul autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu este un organ consultativ condus de ministru. Componenţa colegiului se aprobă de Guvern. El se constituie din 7 membri, confirmaţi de Guvern.
(1) În sistemul administrativ al autorității centrale pentru resurse naturale și mediu se integrează aparatul central al autorității şi structurile organizaţionale din sfera de competenţă.
(2) Aparatul central al autorității centrale pentru resurse naturale și mediu este constituit din direcţii, secţii, servicii ale căror atribuţii ţin de asigurarea organizaţională a activităţii, de elaborarea proiectelor de acte normative, inclusiv a proiectelor de documente de politici publice, de conlucrarea cu alte autorităţi publice şi de reglementarea normativ-juridică, precum şi de gestionarea sferei de competenţă a autorității.
(3) Structurile organizaționale din sfera de competență a autorității centrale pentru resurse naturale și mediu sînt autoritățile administrative din subordine, instituțiile publice și întreprinderile de stat în care autoritatea are calitatea de fondator. Autoritățile administrative din subordine sînt create în scopul asigurării implementării politicii în domeniul protecției mediului și gestionării anumitor subdomenii din sfera de competență a autorității centrale pentru resurse naturale și mediu. Autoritățile administrative din subordine pot avea subdiviziuni teritoriale – servicii publice desconcentrate.
(4) Structura și modul de organizare a activității aparatului central al autorității centrale pentru resurse naturale și mediu și al autorităților administrative din subordinea acesteia se aprobă de Guvern.
(1) Evaluarea impactului asupra mediului, evaluarea strategică de mediu și evaluarea biodiversității sînt mecanisme de asigurare a protecției mediului efectuate la etapele inițiale de planificare a activităților în scopul:
a) identificării potențialului impact semnificativ al activității planificate asupra mediului și sănătății populației și corespunderii caracteristicilor acestor activități legislației, normelor și standardelor de mediu în vigoare;
b) asigurării prevenirii sau minimizării potențialului impact semnificativ asupra mediului și sănătății populației al activității planificate prin stabilirea condițiilor și măsurilor de protecție a mediului, care trebuie respectate în cadrul aprobării de dezvoltare a activității planificate, sau prin refuzul emiterii acordului de mediu în cazurile prevăzute de Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
c) elaborării și asigurării unui cadru normativ clar și aplicabil în domeniul mediului;
d) asigurării prevenirii sau minimizării posibilelor efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătății populației, ale documentelor de politici și planificare;
e) asigurării prevenirii potențialului impact negativ semnificativ al activității planificate sau al documentelor de politici și planificare asupra siturilor Emerald.
(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenții economici se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.
(1) Obiectul, domeniul de aplicare și procedurile pentru efectuarea evaluării impactului asupra mediului la nivel local, național sau în context transfrontalier sînt stabilite de prezenta lege și de Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului se realizează pentru genuri de activități planificate publice și private sau pentru orice modificare sau extindere a unei activități planificate publice sau private, care constă în executarea lucrărilor de construcții ori a altor instalații sau lucrări, precum și pentru alte intervenții în mediul natural și asupra peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale în vederea asigurării prevenirii sau minimizării, la etapele inițiale, a impactului semnificativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum și a implementării obligațiilor asumate de Republica Moldova pe plan internațional.
(3) Evaluarea impactului asupra mediului se realizează de către Agenția de Mediu în conformitate cu prevederile Legii nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(1) În urma examinării documentației privind evaluarea impactului asupra mediului, autoritatea centrală pentru resurse naturale și mediu decide emiterea acordului de mediu, refuză emiterea acordului de mediu sau remite documentația privind evaluarea impactului asupra mediului spre definitivare.
(2) Acordul de mediu stabilește condițiile și măsurile pentru prevenirea și reducerea impactului negativ asupra mediului, care, în mod obligatoriu, urmează a fi luate în considerare de către autoritățile abilitate la eliberarea actelor permisive și respectate în procesul realizării proiectului.
(3) Acordul de mediu este valabil 4 ani.
(1) Orice activitate planificată care, individual sau în combinație cu alte activități, poate avea un impact semnificativ asupra siturilor Emerald, prevăzute în Legea nr. 94/2007 cu privire la rețeaua ecologică, și care nu este direct legată de gestionarea acestor situri sau nu rezultă din această gestionare este supusă evaluării biodiversității în conformitate cu Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Documentele de politici și planificare care pot avea un impact semnificativ asupra siturilor Emerald, prevăzute în Legea nr. 94/2007 privind rețeaua ecologică, și care nu sunt direct legate de gestionarea acestor situri sau nu rezultă din această gestionare sunt supuse evaluării biodiversității în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
(3) Procedura de evaluare a biodiversității se realizează de către Agenția de Mediu.
(1) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru documentele de politici și planificare, elaborate de autoritățile administrației publice centrale și locale, care pot avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătății populației, în domeniile: agricultură, silvicultură, piscicultură, energetică, industrie, transporturi, gestionarea deșeurilor, gestionarea resurselor acvatice, comunicații electronice, turism, folosința funciară, planificare urbană și rurală (documentația de urbanism și amenajare a teritoriului, inclusiv planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului și programele de urbanism și amenajare a teritoriului la nivel național, regional, raional, local, precum și planurile urbanistice generale și zonale) și care stabilesc cadrul pentru aprobarea de dezvoltare a activităților planificate prevăzute în anexele nr. 1 și nr. 2 la Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, la etapa inițială a elaborării conceptelor acestora, în vederea evaluării posibilelor efecte semnificative ale documentelor de politici și planificare asupra mediului și sănătății umane.
(2) În funcție de opinia Comisiei de experți cu privire la proiectul documentului de politici și planificare, precum și de rezultatele consultărilor publice și, după caz, ale consultărilor transfrontaliere, autoritatea competentă emite avizul de mediu.
(3) Obiectul, domeniul de aplicare și procedurile pentru efectuarea evaluării strategice de mediu la nivel local, național sau în context transfrontalier sînt stabilite prin Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
(1) Inspectoratul pentru Protecția Mediului are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării legilor şi altor acte normative în problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale.
(2) Controlul de Stat este efectuat de către inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii principali zonali, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului.
(3) Inspectorul principal de stat al mediului este şeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului; inspectorii principali raionali ai mediului sînt şefii inspectoratelor teritoriale pentru protecția mediului; inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori raionali şi inspectorii raionali ai mediului sînt salarizaţii Inspectoratului pentru Protecția Mediului și ai inspectoratelor teritoriale pentru protecția mediului şi sînt desemnaţi în aceste funcţii conform studiilor şi rezultatelor atestării.
(4) Controlul de stat al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.
(1) Inspectorul principal de stat al mediului, inspectorii principali raionali ai mediului și, în absența lor, adjuncții acestora au dreptul:
a) de a sigila instalații, echipamente tehnice, încăperi și alte bunuri mobile și imobile utilizate în activități neautorizate/ilicite de dobîndire a resurselor naturale;
b) de a suspenda şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor industriale, agricole şi de menire socială, lucrările de exploatare a resurselor naturale şi alte lucrări în caz de depistare a încălcărilor reglementărilor de protecție a mediului și folosire rațională a resurselor naturale, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului și folosirea neautorizată/nerațională a resurselor naturale;
c) de a suspenda, total sau parțial, orice activitate, din proprie inițiativă sau la propunerea autorităților administrației publice locale, în caz de depistare a încălcărilor reglementărilor de protecție a mediului și folosire rațională a resurselor naturale, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului și folosirea neautorizată/nerațională a resurselor naturale;
d) de a înfăptui măsurile prevăzute la lit. a), b) și c) cu respectarea procedurii de contestare, precum și în limitele și modul stabilite în Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat;
e) de a cere de la organele de resort sancționarea disciplinară a persoanelor de decizie care nu au asigurat respectarea legislației cu privire la protecția mediului;
f) de a examina materialele (dosarele) referitoare la încălcarea legislației cu privire la protecția mediului și de a lua decizii conform legislației în vigoare;
g) de a emite decizii în privința persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine, privind repararea prejudiciilor cauzate mediului ca rezultat al poluării lui și/sau folosirii neautorizate/neraționale a resurselor naturale;
h) de a intenta acţiuni civile împotriva organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor fizice care au cauzat prejudicii mediului ca rezultat al poluării lui și/sau folosirii neautorizate/neraționale a resurselor naturale.
(11) Activitatea se suspendă parțial sau în totalitate, în baza acțiunilor și măsurilor prevăzute la alin.(1), dacă, în urma controlului, sunt identificate încălcări foarte grave, cu depășirea concentrațiilor maxime admisibile de poluanți, care vor conduce iminent și imediat la poluarea mediului și vor cauza în consecință daune în proporții considerabile mediului și sănătății populației, încălcări care nu pot fi remediate fără suspendarea activității. Acțiunile și măsurile prevăzute la alin.(1) se aplică în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat.
(2) Conducătorul autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu cu acordul colegiului are dreptul de a sista sau anula dipoziţiile inspectorului principal de stat al mediului. Inspectorul principal de stat al mediului are dreptul de a sista sau anula dipoziţiile inspectorului principal zonal al mediului.
Inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi insectorii zonali al mediului au dreptul:
a) să controleze nestingheriţi orice obiectiv de pe teritoriul republicii indiferent de apartenenţa departamentală şi forma de proprietate, în cazul unei activităţi sau situaţii ce pot influenţa negativ mediul sau componenţii lui;
b) să oprească şi să inspecteze orice mijloc de transport, orice alte mijloace tehnice în caz de încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului sau de acţiuni susceptibile de a aduce prejudicii mediului şi resurselor naturale;
c) să ceară persoanelor fizice şi juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislaţie ce atestă dreptul lor de folosinţă a resurselor naturale;
d) să reţină persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului şi, în caz de necesitate (pentru identificarea persoanei), să le predea la cel mai aprobat post de poliţie sau primărie;
d1) să inspecteze respectarea condiţiilor şi a cerințelor din actele permisive de mediu deţinute de persoanele fizice și juridice;
e) să întocmească procese-verbale şi alte documente despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia mediului, despre neexecutarea de către persoanele fizice şi juridice a deciziilor organelor de resort în problemele protecţiei mediului, despre nerespectarea condiţiilor expuse în autorizația integrată de mediu și în autorizația de mediu;
e1) să inițieze procedura de retragere sau de suspendare a autorizației integrate de mediu și a autorizației de mediu ca urmare a activităților neconforme;
e2) să verifice conformitatea datelor din Raportul privind situația de referință, elaborat de operator, în sensul Legii nr. 227/2022 privind emisiile industriale;
f) să efectueze controlul lucrurilor personale şi al mijloacelor de transport ale infractorilor legislaţiei cu privire la protecţia mediului al producţiei, dobţndite în mod ilicit, al instrumentelor de dobîndire a acestuia şi al altor corpuri delicte în locurile de dobîndire, prelucrare şi comercializare;
g) să ridice producţia, dobîndită în mod ilicit, instrumentele de dobîndire a ei şi alte corpuri delicte, ce au servit la încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului în locurile de dobîndire, de păstrare, prelucrare şi comercializare a producţiei, dobîndite în mod ilicit;
h) să ceară persoanelor fizice şi juridice explicaţii în scris pentru fiecare caz de încălcare de către ele a legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
i) să interzică pe teritoriile rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, braniştilor, parcurilor naţionale, pe terenuri cu destinaţie specială efectuată de lucrări ce contravin regimului acestor teritorii;
j) să obţină gratuit de la toate persoanele fizice şi juridice, pentru exercitarea funcţiilor de control, informaţia şi explicaţiile necesare;
k) să examineze materiale despre contravenţiile administrative în domeniul protecţiei mediului şi să tragă contravenienţii la răspundere în limitele competenţei lor;
l) să participe la lucrările comisiilor de selectare a terenului și de recepţie finală a obiectivelor prevăzute la articolul 23, indiferent de sursa de finanţare, şi a obiectivelor de producţie, administrative, locative şi cu altă destinaţie finanţate din bugetul de stat sau bugetele locale;
m) să efectueze şi alte acţiuni, în limitele competenţei lor, în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
(1) În cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului activează inspectori ai subdiviziunii care asigură funcționalitatea mecanismului de reacție imediată la incidentele de mediu.
(2) Durata normală a timpului de muncă în cazul inspectorului subdiviziunii care asigură reacția imediată la incidentele de mediu nu poate depăși 40 de ore pe săptămână.
(3) Printr-un act administrativ al șefului Inspectoratului pentru Protecția Mediului și în conformitate cu prevederile legislației muncii, inspectorul subdiviziunii care asigură reacția imediată la incidentele de mediu poate fi antrenat să presteze ore de muncă suplimentară, muncă în schimburi, muncă în tură continuă, muncă în zilele de repaus și în cele de sărbătoare nelucrătoare în interes de serviciu, astfel încât să se asigure și continuitatea serviciului și restabilirea capacității de muncă. Modul de organizare a muncii în schimburi și în tură continuă se stabilește printr-un regulament aprobat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, în funcție de necesitățile inspectoratului și în limita duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
(4) Retribuirea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus și în cele de sărbătoare nelucrătoare se efectuează în conformitate cu legislația.
[Art.281 introdus prin LP53 din 09.04.26, MO183-185/25.04.26 art.150; în vigoare 25.04.26]
Inspectorii subdiviziunii care asigură reacția imediată la incidentele de mediu, în realizarea intervențiilor urgente, au dreptul:
a) să controleze orice subiect de pe teritoriul țării, indiferent de forma de proprietate, în cazul unei activități sau situații ce pot influența negativ mediul sau componenții lui;
b) să oprească și să inspecteze orice mijloc de transport, orice alte mijloace tehnice în caz de încălcare a legislației cu privire la protecția mediului sau de acțiuni susceptibile de a aduce prejudicii mediului și resurselor naturale;
c) să ceară persoanelor fizice și juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislație ce atestă dreptul lor de folosință a resurselor naturale;
d) să verifice respectarea condițiilor și a cerințelor prevăzute în actele permisive de mediu deținute de persoanele fizice și juridice;
e) să întocmească procese-verbale și alte documente cu privire la încălcări ale legislației privind protecția mediului, neexecutarea de către persoanele fizice și juridice a deciziilor organelor de resort în probleme de protecție a mediului, nerespectarea condițiilor prevăzute de autorizația integrată de mediu și de autorizația de mediu;
f) să ceară persoanelor fizice și juridice explicații în scris pentru fiecare caz de încălcare de către acestea a legislației privind protecția mediului;
g) să obțină gratuit de la toate persoanele fizice și juridice informația și explicațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor de control;
h) să constate contravențiile în domeniul protecției mediului;
i) să înainteze propuneri de instituire a măsurilor cu caracter provizoriu de suspendare a activităților ce provoacă sau pot provoca prejudicii mediului, până la eliminarea riscului sau până la intervenția autorităților competente;
j) să interzică acțiunile de utilizare a mijloacelor tehnice și a echipamentelor folosite în activități de exploatare, transport, depozitare și/sau de prelucrare a resurselor naturale desfășurate ilegal;
k) să efectueze prelevări de probe, să ridice materialele și obiectele relevante ca dovezi tehnice ale poluării, în modul stabilit de lege, inclusiv cu implicarea organelor competente în cazul indiciilor de comitere a unor infracțiuni;
l) să solicite intervenția altor autorități, inclusiv a Poliției, în cazurile în care situația depășește competența Inspectoratului pentru Protecția Mediului sau atunci când se impune întreprinderea unor măsuri de asigurare a ordinii publice;
m) să solicite operațiuni de oprire a instalațiilor reglementate prin Legea nr. 227/2022 privind emisiile industriale în cazul accidentelor/incidentelor industriale sau al activităților desfășurate ilegal;
n) să pătrundă în orice încăpere utilizată de întreprinzător în activitatea sa, în măsura în care aceasta este parte a obiectului incidentului de mediu, cu excepția domiciliului acestuia, în cazul în care lipsește permisiunea posesorului legal. În caz de necesitate, inspectorul va putea intra în domiciliul sau în încăperea asimilată domiciliului întreprinzătorului doar cu asistența poliției, în condițiile legii;
o) să efectueze alte acțiuni, în limita competenței lor, în domeniul protecției mediului și folosirii raționale a resurselor naturale.
[Art.282 introdus prin LP53 din 09.04.26, MO183-185/25.04.26 art.150; în vigoare 25.04.26]
(1) Inspectorii mediului poartă în exercitarea funcţiilor lor uniforma de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi de plombator de modelul stabilit.
(2) Inspector de stat şi zonali ai mediului, care exercită controlul asupra pădurilor şi bazelor acvatice, li se permite purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de vînătoare şi a armelor de serviciu; inspectorii mediului, conform regulamentului privind statului lor juridic, au dreptul de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se apăra în exercitarea funcţiilor lor.
(3) Inspectorii de stat şi zonali ai mediului sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii, sănătăţii lor, precum şi în caz de moarte a inspectorilor mediului în exerciţiul funcţiei prejudiciul va fi recuperat totalmente de către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat.
(1) În scopul asigurării implementării politicii în domeniul protecției mediului în anumite sfere de activitate ale autorității centrale pentru resurse naturale și mediu, precum și în scopul asigurării procedurilor privind acordarea, suspendarea și retragerea actelor permisive în domeniul protecției mediului, în subordinea acesteia se creează și funcționează Agenția de Mediu.
(2) Funcțiile de bază ale Agenției de Mediu sînt următoarele:
a) asigură implementarea documentelor de politici publice și a legislației în domeniul protecției mediului la nivel național și local;
b) acordă suportul tehnic pentru fundamentarea proiectelor de documente de politici publice, de acte legislative și normative în domeniul protecției mediului;
c) reglementează și autorizează activitățile cu impact asupra mediului, eliberînd persoanelor fizice și juridice acte permisive pentru practicarea activităților de întreprinzător cu impact asupra mediului (autorizații integrate de mediu, autorizații de mediu, acorduri de mediu, permise, certificate, notificări, avize și coordonări), prevăzute în Nomenclatorul actelor permisive, aprobat prin Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;
d) realizează monitoringul calității factorilor de mediu (monitoringul calității apei, aerului, solului, monitoringul forestier și al ariilor naturale protejate de stat, monitoringul stării și folosinței resurselor de apă și de sol, monitoringul regnului vegetal și regnului animal, monitoringul pescuitului, monitoringul stării subsolului, monitoringul poluării aerului, monitoringul geologic, monitoringul poluării mediului) în scopul asigurării persoanelor fizice și juridice cu informaţii privind calitatea mediului, al dezvoltării sistemului indicatorilor statistici în domeniul protecției mediului, precum și în scopul elaborării și publicării Raportului naţional privind starea mediului în Republica Moldova;
d1) stabilește valorile-limită de emisii și deversări nocive în mediu;
e) creează și administrează cadastre și registre speciale, administrează sistemul informaţional și de date pentru domeniile sale de activitate și asigură accesul publicului la informaţia despre mediu.
(3) Guvernul aprobă modul de organizare a activității Agenției de Mediu, structura și statele de personal.
Statul recunoaşte tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care scop asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negatuve asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru invenstiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului.
Protecţia mediului constituie o obligaţiune generală a locuitorilor republicii, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:
a) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunicărilor de teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară, compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele aplicării în agricultură a substanţelor chimice;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin folosirea cît mai efecientă a materiei prime, să reducă folosirea substanţelor periculoase şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte, care asigură obţinerea unei producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilzeze şi să pună în circulaţie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabile;
c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorizaţiile pentru mediu;
d) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere de protecţie şi spaţii verzi, să ţină sub o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor industrilae şi complexelor zootehnice şi să întreprindă măsuri de protecţie a mediului;
e) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor, să ia măsuri pentru prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont propriu toate consecinţele avariilor şi poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor proprietăţi şi sănătăţii persoanelor afectate;
f) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, altor autorități administrative centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la probelemele protecţiei mediului, să prezinte autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie referitore la influenţa activităţii economice promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul necondiţionat şi la orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu evaluarea impactului asupra mediului și evaluarea biodiversității pentru activitățile planificate care pot avea un impact semnificativ asupra mediului;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe periculoase și volatile sau cu pulberi de orice fel în timpul transpotării şi păstrării lor.
Politica în domeniul gospodăririi solurilor se bazează pe următoarele principii:
a) recunoaşterea faptului că menţinerea resurselor naturale, a biodiversităţii, a aspectului peisagistic rural, a landşafturilor culturale este la fel de importantă ca şi asigurarea populaţiei cu produse alimentare şi obţinerea de venit din agricultură.
b) promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, aplicarea tehnologiilor ecologic inofensive, restabilirea şi menţinerea echilibrului ecologic şi geoecosisteme.
În completarea articolului 8, autorităţile administraţiei publice în economie în comun cu instituţiile de ramură de cercetare, cu autorităţile pentru mediu şi cu autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate;
a) să propună producătorilor agricol tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii ecologice, în măsură să asigure atît producţiile necesare de bună calitate, cît şi protecţia şi ameliorarea calităţii solurilor, să creeze un sistem de asistenţă fitosanitară operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, pentru aplicarea măsurilor adecvate şi prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanţelor chimice şi să asigure asistenţa tehnică agricolă;
b) să elaboreze şi să implementeze programe anuale de combatere a eroziunii solului, subinundării, îmlăştinirii, salinizării, uscării excesive a terenurilor agricole, de prevenire şi stopare a alunecărilor de teren, de menţinere a potenţialului diferenţiat al terenurilor agricole în funcţie de valorile naturale la nivelul de suportabilitate a geoecosistemelor; să exercite o supraveghere sistematică asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor şi rotaţiei lor pentru a se menţine un bilanţ pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol şi a se reduce pierderile prin eroziune sub limita restribuirii lui naturale de 5 t/ha pe an;
c) să estimeze terenurile cu regim hidrotehnic secetos, să elaboreze tehnologii de majorare a efectului precipitaţiilor, de folosire raţională a aprei pentru irigaţii;
d) să constituie în perimetre de ameliorare terenuri agricole degradate, care pot fi reamenajate, să supravegheze efectuarea lucrărilor de revalorificare a acestor terenuri;
e) să organizeze un subsistem unic de monitoring al calităţii solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calităţii solurilor, evidenţierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute, pentru elaborarea programelor şi luarea măsurilor de corectare a tendinţelor negative.
Agenţii economici, deţinători de terenuri agricole, indiferent de forma de proprietate, vor gospodări solul în vederea obţinerii de produse alimentare şi de venituri, avînd grijă de păstrarea lui pentru generaţiile prezente şi viitoare, în care sînt obligaţi:
a) să respecte prevederile actelor normative, celor menţionate în articolul 68, litera e) din prezenta lege, recomandările autorităţilor agricole cu privire la organizarea asolamentelor şi rotaţiei lor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentală ştiinţific, ameliorările funciare, menţinerea unui bilanţ pozitiv de humus şi reducerea pierderilor prin eroziune sub limita restituirii lui naturale;
b) să nu admită compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, subinundarea, înmlăştinirea, salinizarea, uscarea excesivă a terenurilor agricole, să întreprindă măsuri de prevenire şi stopare a eroziunii solului, a alunicăriloer de teren;
c) să definitiveze în colaborare cu autorităţile silvice sistemul de perdele forestiere de protecţie.
Scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri agricole pentru realizarea unor obiective economice sau de destinaţie socială se realizează prin hotărîre de Guvern, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, cu acordul autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu; în cazul unei hotărîri pozitive se va asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.
La etapa elaborării certificatului de urbanism pentru proiectare, subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecția Mediului eliberează autorității executive a administrației publice locale, în termen de 5 zile lucrătoare, prin intermediul ghișeului unic, avizul de acordare a terenului pentru amplasarea, proiectarea obiectelor ca rezultat al participării în comisii la alegerea loturilor.
Împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provrnite de la unităţile industriale, complexele zootehnice, de la stanţiile de epurare se admite numai cu autorizaţia autorităţilor pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate.
Este interzisă şi se sancţionează, coform legii, depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise şi special amenajate a deșeurilor și reziduurilor de orice proveniență, a substanţelor chimice şi radioactive.
Agenţii economici, care administrează terenuri cu destinaţie specială, sînt obligaţi să întreţină în curăţenie şi ordine şi să amenajeze cu spaţii verzi toate suprafeţele neocupate productiv, aşa cum sînt cele limitrofe căilor ferate, drumurilor, cele din curţile şi perimetrile unităţilor economice şi sociale.
Este interzisă şi se sancționează, conform legii, vătămarea sau tăierea arborilor, a altor tipuri de vegetație din fondul forestier și din afara fondului forestier fără autorizația eliberată de Agenția de Mediu în conformitate cu prevederile Legii regnului vegetal nr. 239/2007.
(1) Se interzice reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier. În cazuri excepţionale, pentru construcţia obiectelor cu destinaţie specială, a drumurilor de importanţă republicană, a liniilor electrice de tensiune înaltă, a magistralelor de petrol şi gaze, reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier se permite în baza deciziei Guvernului doar dacă activitățile planificate au fost supuse în prealabil evaluării impactului asupra mediului și/sau, după caz, evaluării biodiversității în conformitate cu Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Retragerea definitivă a suprafeţelor din terenurile fondului forestier se realizează prin includerea în ele a unor terenuri utile pentru împădurire şi echivalente ca suprafaţă şi bonitate.
Deţinătorii de terenuri din fondul forestier vor asigura:
a) paza şi regenerarea pădurilor, în primul rînd a biocenozelor silvice autohtone prin redresarea lor ecologică, în baza proiectelor amenajamentelor silvice;
b) valorificarea masei lemnoase numai în limita tăierilor de îngrijire, de igienă, de regenerare şi reconstrucţie conform amenajamentelor silvice, prin tehnologii ecologic argumentate de recoltare, corhănire şi transportare, care să asigure protecţia solurilor, a florei şi faunei sălbatice, stabilitatea pantelor şi a ecosistemelor silvice;
c) extinderea suprafeţelor de păduri cu un regim special de protecţie;
d) restabilirea şi conservarea biodiversităţii caracteristice pădurilor republicii, exploatarea şi exploararea resurselor regenerabile ale pădurilor fiind dimensionate potrivit limitelor de suportabilitate ecologică a zonei. Vînatul şi pescuitul în fondul silvic, capturarea păsărilor şi animalelor, recoltarea plantelor, ciupercilor şi pomuşoarelor în scopul comercializării, comercializarea în stare brută sau prelucrată fiind admise numai în baza autorizaţiei autorităţilor silvice;
e) interzicerea activităţilor economice şi social-obşteşti care pot afecta echilibrul ecologic al ecosistemelor terestre, al pădurilor, al pajiştilor şi fineţelor, al oricăror formaţiuni naturale care conservă diversitatea floristică şi faunistică a zonei.
Guvernul va elabora programul de conservare şi dezvoltare a pădurilor.
Este supus protecţiei întregul potenţial acvatic al Republicii Moldova - apele subterane cu biocenozele lor, apele de suprafaţă (cursurile de apă, lacurile naturale şi de acumulare, zonele umede aferente acestora) împreună cu resursele lor naturale, cu biocenozele lor specifice şi cu zonele sanitare şi de protecţie a apelor.
În scopul protecţiei resurselor acvatice sînt interzise:
a) deversarea în apele de suprafaţă, în canalele de irigare şi de desecare a apelor uzate neepurate, a celor poluate termic şi radioactive, a apelor contaminate cu germeni patogeni şi paraziţi, a produselor sau reziduurilor petroliere şi a altor poluanţi;
b) deversarea în apele de suprafaţă, depozitarea în albiile acestora sau în zonele de protecţie a apelor a deșeurilor și reziduurilor de orice proveniență, precum și introducerea de pesticide, de produse chimice periculoase, substanțe stupefiante şi alte substanţe de acest fel;
c) spălarea în apele naturale, în preajma lor şi în alte locuri neautorizate a vehiculelor, a utilajelor şi a ambalajelor.
În completrea articolelor 9 şi 10, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate, autorităţile pentru resursele acvatice în comun cu instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:
a) să menţină sub control strict debitele captate, folosirea şi evacuarea apei în toate domeniile de folosire a ei, să obţină reducerea necesarului de apă tehnologică, creşterea gradului de reciclare a acesteia, respectarea normelor specifice de consum, evitarea risipei şi a pierderilor de apă. Pierderile prin neglijenţă sau primn folosirea neraţională a apei la recuperarea persoanelor fizice şi juridice conform taxelor stabilite;
b) să aplice, conform legii, măsurile necesare pentru prevenirea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor subterane cu nitraţi, pesticide şi alte produse periculoase, şi în acest scop să exercite controlul asupra respectării normelor de ambalare, transportare, depozitare, a regulilor de manipulare şi utilizare a acestora pe anumite suprafeţe, mai ales pe cele situate în zonele de protecţie a cursurilor şi bazinelor de apă;
c) să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare, limitrofe cursrilor rîurilor, pîraielor, lacurilor, construcţiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei, să nu admită în zonele de protecţie hidrogeologică lucrări şi activităţi ce vin în contradicţie cu regimul zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare;
d) să supravegheze în permanenţă starea izvoarelor, pîraielor, rîurilor mici, apelor subterane, a biocenozilor lor naturale, a zonelor adiacente, să aplice, conform legii, măsuri de prevenire a poluării şi degradării lor, să întreprindă lucrări de restabilire a biosistemelor afectate;
e) să indentifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii, sectoarele acvatice şi terenurile mlăştinoase cu biocenoze reprezentative sau cu populaţii ale unor specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau migratoare.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, care folosesc resursele acvatice şi care evacuează ape uzate sînt obligaţi:
a) să reactualizeze, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu în modul stabilit pentru captarea necesarului de apă şi deversarea apelor uzate în locurile de amplasare a barajelor şi altor instanţii hidrotehnice pe albiile cursurilor de apă şi să execute în termenele stabilite lucrările recomandate;
b) să asigure preepurarea apelor reziduale la nivelul standardelor stabilite înainte de deversarea lor în reţeaua de canalizare a localităţilor. Acumularea apelor reziduale în orice rezervoare este admisă numai cu acordul comun al autorităţilor administraţiei publice locale, al autorităţilor pentru mediu şi al serviciului sanitar epidemiologic;
c) să aplice soluţii tehnice pentru a asigura durabilitatea apeductelor şi pentru îmbunătăţirea tehnicii de irigaţie în scopul evitării pierderilor de apă, preîntămpinării deteriorării solurilor şi altor fenomene negative;
d) să nu afecteze potenţialul de refacere a resurselor biologice specifice, calitatea apelor şi stabilitatea ecosistemelor acvatice prin activităţi de exploatare a construcţiilor hidrotehnice, prin piscicultură şi pescuit.
Exploatarea apelor minerale, a rezurselor naturale aferente fondului apelor (nisipului, petrişului, nămolului terapeutic), recoltarea în scopul comercializării şi comercializarea unor resurse acvatice naturale, precum: peşti, raci, broaşte, moluşte, lipitori, păsări de apă, ouă de păsări de apă se admit numai cu autorizaţia autorităţilor administraţiei publice locale.
Agenţii economici care deţin nave, platforme plutitoare sînt obligaţi să le doteze cu instalaţii de stopare sau epurare a deşeurilor şi apelor uzate şi cu racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare, în conformitate cu regulile naţionale şi internaţionale referitoare la prevenirea poluării apelor. Administraţiile portuare sînt obligate să asigure construcţia imobilelor portuare pentru preluarea, prelucrarea, reciclarea sau neutralizarea reziduurilor petroliere, menajere şi de altă natură, stocate pe navele fluviale, precum şi crearea unor subunităţi specializate pentru intervenţii operative în caz de poluare accidentală a apelor şi pentru acţiuni de depoluare.
Gestionarea deșeurilor generate de nave și a reziduurilor de marfă se realizează în conformitate cu Legea nr. 209/2016 privind deșeurile și cu actele normative aprobate în temeiul acesteia.
Sînt supuse protecţiei toate resursele subsolului:
roci materie primă minerală, agenţi termici naturali, bazine subterane de apă, precum şi cavităţi naturale şi artificiale pe întreg teritoriul republicii.
La efectuarea lucrărilor de explorare, extragere, prelucrare şi transportare a zăcămintelor şi de transportare a a diverselor materiale din ele sînt interise:
a) deteriorarea stratului de sol fertil, a cursurilor de apă împreună cu biocenozele lor naturale, a landşafturilor, cu excepţia cazurilor autorizate în mod special de autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu autorizaţiile pentru mediu;
b) depozitarea materiei prime minerale, a deşeurilor, amplasarea diverselor instalaţii, mecanisme, mijloace tehnice în afara perimetrilor zonei de protecţie;
c) poluarea mediului în cursul transportării materiei prime minerale şi a deşeurilor;
d) producerea de zgomote şi vibraţii peste limitele admise în preajma localităţilor, monumentelor istorice şi ale naturii, rezervaţiile naturale, zonelor recreative şi balneoclimaterice.
Este interzisă îngroparea şi depozitarea în spaţii subterane, fără acordul autorităţilor pentru mediu, pentru sănătate şi al autorităţilor administraţiei publice locale, a unor deşeuri solide, lichide şi gazoase, chimice şi radioactive, care pot polua resursele subsolului şi deteriora calitatea acestora.
În completarea articolelor 9 şi 10 autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu, pentru sănătate, pentru gestionarea resurselor subsolului şi instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:
a) să asigure ţinerea cadastrului resurselor subsolului, evidenţa extracţiei şi pre;ucrării lor, a deşeurilor survenite din aceste activităţi, să elaboreze programe de folosire a resurselor subsolului pentru dezvoltarea durabilă a societăţii;
b) să supravegheze în permanenţă lucrările de exploatare a resurselor subsolului, respectarea limitelor de folosire a acestora, să propună şi să ceară beneficiarilor implementarea de tehnologii, care să asigure un randament superior la extragerea şi preluarea resurselor subsolului şi o reducere maximă a pierderilor şi a deşeurilor;
c) să identifice formaţiunile geologice minerologice, paleontologice şi alte formaţiuni rare ale subsolului de o deosebită valoare ştiinţifică şi a culturii pentru a fi luate sub protecţia specială a statului.
Agenţii economici, antrenaţi în exploatarea şi folosirea resurselor subsolului, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la această prevedere sau nerespectarea recomandărilor expertizei atrage după sine sistarea activităţii în cauză;
b) să delimiteze pe teren cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale şi al autorităţilor pentru mediu perimetrele zonelor de protecţie şi ale zonelor sanitare în jurul activităţilor de exploatare, extragere şi prelucrare a resurselor subsolului, să le amenajeze şi să le întreţină în regimul stabilit;
c) să efectueze lucrări de reconstrucţie ecologică a terenurilor afectate în urma activităţilor de explorare, extragere şi prelucrare a resurselor subsolului, şi să le recultiveze.
Guvernul în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi vor elabora şi vor propune spre aprobare Parlamentului standardele calităţii aerului.
În completarea articolului 9 organele de administrare în energetică, în industrie, agricultură, transport, exploatarea spaţiului locativ în comun cu instituţiile de ramură de cercetare, autorităţile administraţiei publice locale şi autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate sînt obligate:
a) să elaboreze si să propună Guvernului spre aprobare limitele anuale de producere şi consum a energiei, limitele anualle admisibile de emisii nocive în atmosfera din surse fixe şi mobile, şi nu permită depăşirea limitelor şi normelor stabilite;
b) să creeze şi să asigure funcţionarea unui sistem de supraveghere a calităţii aerului pe întreg teritoriul republicii, bazat pe standardele internaţionale;
c) să propună şi să ceară consumatorilor de energie implementarea de soluţii tehnice, care ar asigura reducerea consumului de energie în toate domeniile de activitate, utilizarea de materie primă şi combustibil cu conţinut redus de substanţe nocive;
d) să retehnologizeze activitățile de producere pentru a sista emisiile în atmosferă ale substanțelor care distrug stratul de ozon, ale prafului și fibrelor de azbest, precum și pentru a reduce sau a sista emisiile substanțelor periculoase din categoria poluanților organici persistenți și cea a metalelor grele, reglementate de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;
e) să supravegheze în permanenţă respectarea regimului de emisii nocive în atmosferă, să sancţioneze cu promptitudine încălcările admise; în cazul unor condiţii meteorologice nefavorabile dispersiei poluanţilor în atmosferă cu acumulări locale de substanţe periculoase să dispună suspendarea temporară a activităţilor, care sînt supuse de poluare a atmosferei.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, activitatea cărora este legată de surse de poluare fixe sau mobile sînt obligaţi:
a) să doteze liniile tehnologice cu utilaje şi dispozitive de captare şi neutralizare a pulberilor şi gazelor nocive, să nu încalce normativele concentraţiei substanţelor nocive în emisii supra limitelor legal admise;
b) să aplice măsurile necesare pentru a nu admite poluarea atmosferei cu pulberi sau substanţe volatile la transportarea şi păstrarea deşeurilor de orice fel;
c) să creeze şi să întreţină spaţii verzi în jurul obiectivelor industriale, să sădească aliniamente de arbori şi arbuşti în zonele limitrofe drumurilor pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi protecţiei fonice;
d) să asigure măsurile de izolare a surselor generatoare de zgomote şi vibraţii şi de protecţie fonică a populaţiei, să nu admită depăşirea limitelor admise de zgomote şi vibraţii, radiaţii neionizante (elecromagnetică, infraroşie, ultravioletă, laser).
Statul reconfirmă dreptul la existenţă a tuturor speciilor naturii vii (indiferent de importanţa lor pentru om), ca element esenţial al ciclului planetar de materie, de formare a climei şi al potenţialului de renovare a resurselor naturale.
Guvernul în termen de un an de la adoptarea prezentei legi vor elabora şi vor prezenta Parlamentului un program de activităţi pentru conservarea biodiversităţii, orientat spre protejarea speciilor de plante şi animale rare sau periclitate de dispariţie de presingul comercial, de cultivare în centre speciale a speciilor periclitate de dispariţie, de reintroducere a speciilor noi, de creare a unei bănci genetice naturale a unor teritorii sub protecţie specială, de respectare a acordurilor interstatale şi internaţionale cu privire la conservarea biodiversităţii.
Autorităţile pentru mediu, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale vor exercita controlul asupra colectării plantelor, pescuitului, vînatului, numai în limitele nepericlităţii potenţialului de reproducere a diferitor specii de plante şi animale. Sînt interzise colectarea plantelor, pescuitul şi vînatul speciilor introduse în Cartea Roşie.
Introducerea de specii noi de microoganisme, plante şi animale în scopuri alimentare, tehnice, decorative, estetice într-un habitat natural, unde speciile date nu au existat, se admite cu permisiunea autorității centrale pentru resursele naturale şi mediu. Persoanele fizice şi juridice care vor introduce în mod neautorizat specii noi în ecosistemele existente vor suporta, conform legii, răspunderea pentru toate consecinţele unui eventual dezechilibru în ecosisteme.
Este interzisă şi se sancţionează prin lege arderea miriştilor, a învelişului vegetal uscat al perdelelor forestiere de protecţie, al cîmpurilor, de pe marginile drumurilor, incinerarea deșeurilor periculoase în afara perimetrelor admise şi special amenajate.
În scopul conservării biodiversităţii şi a unor formaţiuni naturale cu valoare ecologică, ştiinţifică şi estetică se formează sisteme: de zone naturale protejate (rezervaţii naturale, branişti şi parcuri naţionale), de monumente ale naturii (formaţiuni şi structuri geomorfologice; reliefuri unicale, peşteri, formaţiuni fosilifere; complexe naturale unicale, arbori izolaţi etc.), de monumente ale artei horticole (grădini botanice, parcuri dendrologice, parcuri istorice vechi, parcuri silvice), de parcuri zoologice.
Statutul de zonă naturală protejată, monument al naturii, monument al artei horticole, parc zoologic se atribuie sau se retrage de Parlament la propunerea Guvernului. Zonele naturale protejate şi monumentele naturii, declarate astfel prin decrete şi hotărîri guvernamentale, prin decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale, emise pînă la adoptarea prezentei legi, îşi păstrează legal această calitate.
Teritoriile şi acvatoriile declarate prin lege sau hotărîre a Parlamentului zone naturale protejate sînt admistrate de autorităţile pentru mediu. Monumentele naturii, monumentele artei horticole şi parcurile zoologice rămîn în proprietatea beneficiarilor funciari. Valorificarea resurselor naturale şi alte activităţi pe teritoriile monumentelor naturii, monumentelor artei horticole, parcurilor zoologice, precum şi în zonele de tampon ale rezervaţiilor naturale se vor desfăşura conform regimului obiectivelor şi zonelor respective.
Rezervaţiile naturale, parcurile naţionale, parcurile zoologice sînt persoane juridice finanţate de stat, dispun de conturi proprii speciale din mijloacele, obţinute prin activitatea ştiinţifică, editorială, recreaţională şi instructivă. Mijloacele respective sînt folosite în exclusivitate pentru buna întreţinere a rezervaţiilor naturale, parcurilor naţionale şi monumentelor naturii.
Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu va evita şi difuza Catalogul zonelor naturale protejate, monumentelor naturii, monumentelor artei horticole, parcurilor zoologice cu regulamentele lor şi cu modificările anuale în Catalog.
Politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor are la bază:
a) recunoaşterea faptului că acumularea supradimensionată a deşeurilor este o cosecinţă a folosirii neraţionale a energiei şi materiei prime ce afectează calitatea mediului, componenţii lui şi sănătatea oamenilor;
b) conștientizarea necesității de implementare a soluțiilor tehnice, a mecanismelor economice și de gestionare, care ar permite reducerea ritmurilor de acumulare a deșeurilor, obținerea energiei și a componenților reciclabili din deșeuri, eliminarea și izolarea eficientă a deșeurilor irecuperabile;
c) conștientizarea de către toți producătorii de deșeuri și subiecții implicați în gestionarea deșeurilor a obligativității de a aplica și a respecta ierarhia deșeurilor, prevăzută la art. 3 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile, asigurându-se prevenirea generării deșeurilor și gestionarea eficientă a acestora pentru reducerea efectelor negative provocate de deșeuri asupra mediului;
d) înțelegerea de către toți gestionarii de deșeuri că gestionarea deșeurilor trebuie realizată prin metode și procedee care nu poluează mediul și nu pun în pericol sănătatea populației, astfel cum este prevăzut la art. 4 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile.
În completarea articolului 8, Guvernul:
a) recomandă şi implementează prin mecanizme economice şi gestionare tehnologii de vîrf de folosire raţională a apei şi materiei prime de limitare a folosirii în procesele de producţie a componenţilor cu efectiv negativ asupra mediului şi sănătăţii oamenilor, de substituire a acestora prin materiale alternative inerte, de obţinere a produselor finale reciclabile după perioada de utilizare, a energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri;
b) asigură elaborarea și aprobarea documentelor de politici publice privind prevenirea generării deșeurilor și gestionarea acestora;
c) impun taxe depozitare şi de prelucrare a deşeurilor de producţie şi menajere, stabilesc standardele tehnice privind transportarea, depozitarea la suprafaţă, incinerarea şi ingroparea deşeurilor irecuperabile, pentru a minimaliza efectele nocive asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului;
c1) asigură stabilirea, în mod treptat, a mecanismului de implementare a responsabilității extinse a producătorului de produse, prevăzut la art. 12 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile;
d) creează condiţii de favorizare şi încurajare pentru activităţile de colectare separate şi reciclare a deşeurilor metalice, textile, de pielărie, de masă lemnoasă, cauciuc uzat, uleiuri uzate, de obţinere a energiei reziduale;
e) aprobă acte normative în domeniul gestionării deșeurilor, al managementului integrat al substanțelor chimice și radioactive, inclusiv al eliminării acestora.
În completarea art. 9 și 10, autoritățile administrației publice locale sunt obligate:
a) să asigure implementarea și respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile;
b) să contribuie la stabilirea unui sistem de management integrat al deșeurilor la nivel regional și să asigure cooperarea regională în vederea constituirii asociațiilor regionale de management al deșeurilor.
Producătorii de produse specificate la art. 12 alin. (14) din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile asigură respectarea regimului de responsabilitate extinsă a producătorului, stabilit prin art. 12, 49–52 și 54 din legea menționată.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:
a) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea folosirii cît mai eficiente a energiei, apei şi materialelor, minimalizării formării de deşeuri de orice fel;
b) să ţină în permanenţă evidenţa deşeurilor de producţie, să efectueze identificarea, sortarea, ambalarea (brichetarea) lor, să asigure prelucrarea acestora pe loc sau predarea la unităţile specializate de recuperare a energiei şi a deşeurilor industrialereciclabile, precum şi transportarea şi depozitarea deşeurilorirecuperabile la poligoanele special amenajate;
c) să creeze condiţii necesare pentru prevenirea poluării accidentale a mediului cu substanţe chimice de orice fel, iar în caz de poluare a acestuia să lichideze urgent consecinţele şi să repare prejudiciul cauzat.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, şi instituţiile de ramură de cercetare, care folosesc, fabrică, transportă sau comercializează substanţe periculoase sau radioactive ori produc deșeuri periculoase sînt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la prezenta prevedere sau de la recomandările expertizei va atrage după sine sistarea activităţii în cauză;
b) să ţină un registru special, întocmit conform formelor stabilite, în care se vor înscrie date privind natura, originea, cantitatea, modul de depozitare, utilizare a pesticidelor şi altor substanţe periculoase, caracteristicele lor fizice şi chimice, să furnizeze aceste date autorităţilor pentru mediu şi pentru sănătate;
c) să efectueze transportarea de pesticide şi alte substanţe periculoase, inclusiv radioactive, numai în perimetrele special amenajate, cu mijloace utilate special pentru acest scop şi însoţite de persoane împuternicite în baza autorizaţiei, eliberate pentru fiecare caz aparte de către autorizaţiile pentru mediu.
Este interzisă introducerea în republică a deşeurilor, a reziduurilor de orice natură în stare brută sau prelucrată, cu excepţia drojdiilor vinicole, de către întreprinderile ce deţin utilaj de prelucrare a produselor secundare vinicole, a nervurii de tutun, de către întreprinderile ce deţin utilaj de expandare a nervurii de tutun, maculaturii prelucrate, a deşeurilor şi resturilor din fontă, fier sau oţel, a cioburilor din sticlă, a zgurii de furnal granulate (nisip de zgură) rezultatе de la fabricarea fontei, fierului sau oțelului, a nămolului roșu (reziduu de bauxită), a deșeurilor de bumbac și a pulberii abrazive din zgura rezultată de la producerea de feronichel, prevăzute în anexa nr. 7 la Legea nr. 209/2016 privind deșeurile, destinate utilizării în procesele tehnologice la întreprinderile autohtone existente, în vederea prelucrării, stocării temporare, depozitării, împrăştierii pe sol sau în apă, distrugerii prin orice mijloace. Autorităţile vamale controlează şi poartă răspundere de aplicarea prevederilor prezentului articol, privind importarea şi transportarea deşeurilor şi reziduurilor de orice fel prin teritoriul republicii.
Producătorii şi furnizorii îngrăşămintelor minerale şi pesticidelor (erbicide, insectic, raticide, desicanţi, reglatori ai proceselor de creştere) sînt obligaţi să respecte întocmai prevederile Regulamentului privind modul de transportare, păstrare şi utilizare a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în ceea ce priveşte condiţiile de fabricare, de ambalare (cu informaţia asupra componenţei şi instrucţiunile de păstrare şi aplicare şi cu avertizarea de evitare a riscului toxicologic asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului), de transportare a acestor produse şi de recuperare a reziduurilor, precum şi ambalajelor pentru furnizori.
În scopul reducerii riscului toxicologic pentru mediu şi sănătatea oamenilor la folosirea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor se interzice:
a) depozitarea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în încăperi şi locuri neautorizate de autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate, folosirea lor în zonele supuse măsurilor speciale de protecţie;
b) tratarea seminţelor cu pesticide în afara perimetrilor special amenajate fără respectarea tuturor măsurilor de protecţie a mediului şi sănătăţii oamenilor;
c) aplicarea de pesticide în perioada înfloritului la culturile a căror polenizare se realizează prin insecte;
d) folosirea de momeli toxice din pesticide neautorizate în acest scop;
e) depăşirea limitelor maxime admise de remanenţe ale pesticidelor şi altor substanţe periculoase în sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală. Orice produs alimentar, în care concentraţia de remanenţe toxice depăşeşte limitele maxime admise urmează a fi tratat conform prevederilor pentru reziduurile nocive pe contul producătorului.
Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de termocentrale atomice, importul, amplasarea şi tranzitul armelor atomice, al combustibilului nuclear prelucrat, al deşeurilor nucleare de orice fel. Excepţie fac materialele nucleare care sînt transportate între Federaţia Rusă şi Republica Bulgaria prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul Ucrainei.
Activităţile în domeniul nuclear, precum: importul, investigaţia ştiinţifică, retehnologizarea, elaborarea, producerea, prelucrarea, utilizarea, transportul, exportul, neutralizarea şi îngroparea surselor radioactive sînt admise numai în baza unei autorizaţii comune a autorităţilor centrale pentru mediu şi pentru sănătate.
Autorizaţiile pentru activităţile în domeniul nuclear se vor elibera numai cu condiţia înzestrării surselor de radiaţie ionizată cu sisteme sigure de radioprotecţie, blocare şi semnalizare pentru asigurarea protecţiei radiologice a personalului de serviciu, populaţiei şi mediului, a prezentării informaţiei despre nivelurile de radiaţie, măsurile şi instalaţiile de radioprotecţie, aparatele şi metodele de control al sursei de radiaţie, regimul de protecţie în cursul exploatării şi deservirii.
Titularii de autorizaţii pentru activităţi în domeniul nuclear sînt obligaţi:
a) să asigure respectarea actelor normative, prescripţiilor tehnice şi normelor legale în vigoare, care garantează protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a personalului de serviciu, a populaţiei şi a mediului;
b) să ţină o evidenţă strictă a materialelor radioactive şi de interes nuclear, să le asigure împotriva deteriorării, răspîndirii accidentale, pierderii sau sustragerii acestora;
c) să organizeze serviciul de control al situaţiei radiologice pe teritoriul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi în zona sanitară de protecţie conform regimului special al acestor unităţi, aprobat de autorităţile centrale pentru mediu şi pentru sănătate;
d) să aplice măsuri de prevenire sau minimalizare a efectului radioactiv asupra omului, să nu depăşească limitele de radiaţie admise conform autorizaţiei;
e) să anunţe imediat autorităţile centrale pentru mediu, pentru sănătate, pentru menţinerea ordinii publice, autorităţile administraţiei publice locale asupra deteriorării, răspîndirii accidentale, pierderii sau sustragerii materialelor radioactive, iar în cazul unui accident nuclear, produs în instalaţiile proprii, să participe nemijlocit la localizarea şi înlăturarea consecinţelor acestuia şi să repare prejudiciul cauzat de accident.
Guvernul va crea, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un Comitet Naţional de Protecţie Radiologică care va supraveghea nivelul de radioactivitate în sol, aer, apă, subsol floră, faună, în produsele alimentare şi industriale pe întreg teritoriul republicii şi va informa sistematic populaţia asupra situaţei radiologice, comunicînd valorile înregistrate în comparaţie cu nivelul admisibil de radiaţie, iar în cazul depăşirii nivelului maxim de radiaţie se vor comunica datele respective populaţiei, pe teritorii şi localităţi aparte. Tăinuirea şi denaturarea informaţiei asupra unui risc radioactiv pentru populaţie se va califica drept crimă de stat.
În caz de accident la obiectivele nucleare situate pe teritoriul altor ţări, care creează o situaţie de risc nuclear pentru republică, Guvernul informează imediat populaţia despre situaţia creată şi întreprinde măsurile necesare pentru protecţia ei şi lichidarea consecinţelor provocate de accident.
(1) Pentru finanțarea programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului se constituie Fondul Național pentru Mediu (în continuare – Fond).
(2) Fondul reprezintă totalitatea mijloacelor financiare destinate finanțării programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului, al schimbărilor climatice și al gestionării durabile a resurselor naturale.
(3) Mărimea mijloacelor financiare ale Fondului se aprobă prin legea anuală a bugetului de stat, în corespundere cu prevederile Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.
(1) Fondul este constituit din alocațiile aprobate prin legea anuală a bugetului de stat și din alte surse ce nu contravin legislației.
(2) Distribuirea anuală a mijloacelor financiare ale Fondului se efectuează în conformitate cu legea bugetului de stat, prin aprobarea planurilor operaționale anuale de finanțare a programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului, în conformitate cu obiectivele strategice în domeniul protecției mediului și în baza deciziei structurii organizaționale responsabile de administrarea Fondului.
(3) Mijloacele financiare ale Fondului se gestionează prin contul unic trezorerial al Ministerului Finanțelor.
(1) Finanțarea programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului se realizează în baza următoarelor principii:
a) principiul eficienței – utilizarea mijloacelor financiare pentru finanțarea programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului în baza unor estimări cost-eficiență, astfel încât beneficiile cumulate să depășească costurile de implementare;
b) principiul echității și egalității – asigurarea accesului la mijloacele financiare ale Fondului tuturor persoanelor juridice eligibile și finanțarea programelor și proiectelor care corespund criteriilor de eligibilitate în domeniul protecției mediului în mod nediscriminatoriu;
c) principiul durabilității – evaluarea finanțării programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului din perspectiva impactului social, economic și asupra mediului;
d) principiul transparenței – desfășurarea activității de finanțare a programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului în cadrul unor procese transparente și participative, bazate pe proceduri aprobate și publicate în prealabil pe pagina web oficială a structurii organizaționale responsabile de administrarea Fondului.
(2) Mijloacele financiare ale Fondului se utilizează exclusiv pentru finanțarea programelor și proiectelor, inclusiv de cercetare științifică, în domeniul protecției mediului, al schimbărilor climatice și al gestionării durabile a resurselor naturale.
(3) Modul de gestionare a mijloacelor financiare ale Fondului se stabilește de Guvern.
Guvernul, la propunerea autorității centrale pentru resursele naturale și mediu, atribuie competența de administrare a Fondului unei structuri organizaționale din sfera de competență a autorității.
În domeniul administrării Fondului, Guvernul exercită următoarele atribuții:
a) aprobă obiectivele strategice ale politicii statului în domeniul protecției mediului;
b) aprobă modul de gestionare a mijloacelor financiare ale Fondului;
c) propune Parlamentului aprobarea, prin legea anuală a bugetului de stat, a alocațiilor pentru Fond;
d) aprobă cadrul normativ privind modul de identificare, evaluare, selectare, aprobare, contractare și monitorizare a implementării programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului, precum și modul de evaluare a postimplementării acestora;
e) aprobă elaborarea și modul de organizare și funcționare a sistemelor informaționale implementate în activitatea de administrare a Fondului.
În domeniul administrării Fondului, autoritatea centrală pentru resursele naturale și mediu exercită următoarele atribuții:
a) elaborează și înaintează Guvernului spre aprobare propuneri cu privire la politicile statului în domeniul protecției mediului;
b) monitorizează și evaluează modul de implementare a politicii statului;
c) aprobă norme metodologice, instrucțiuni, reguli, regulamente necesare punerii în executare a actelor normative ale Parlamentului și ale Guvernului, inclusiv a celor privind modul de identificare, evaluare, selectare, aprobare, contractare și monitorizare a implementării programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului, precum și modul de evaluare a postimplementării acestora;
d) examinează rapoarte de activitate a structurii organizaționale responsabile de administrarea Fondului, precum și alte rapoarte și informații privind activitatea de administrare a Fondului, și adoptă decizii pe marginea acestora pentru soluționarea problemelor identificate.
În exercitarea competenței de administrare a Fondului, structura organizațională îndeplinește următoarele atribuții:
a) implementează cadrul normativ și documentele cu privire la politicile statului în domeniul protecției mediului;
b) întreprinde măsuri pentru identificarea surselor suplimentare de finanțare a programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului;
c) coordonează activitățile autorităților și instituțiilor publice și ale persoanelor juridice de drept privat, implicate în implementarea programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului finanțate de Fond, în scopul asigurării și realizării eficiente a sinergiei în cadrul acestora;
d) asigură desfășurarea procedurilor de identificare, evaluare, selectare, finanțare și monitorizare a implementării programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului;
e) elaborează și înaintează autorității centrale pentru resursele naturale și mediu proiectul planului operațional anual de administrare a Fondului;
f) întreprinde măsuri de asigurare a transparenței în procesul de administrare a Fondului și de implementare a programelor și proiectelor în domeniul protecției mediului;
g) îndeplinește alte atribuții în domeniul protecției mediului în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative.
(1) În activitatea de administrare a Fondului, la propunerea autorității centrale pentru resursele naturale și mediu, Guvernul decide elaborarea și implementarea sistemelor informaționale de stat, inclusiv destinate creării și ținerii resurselor informaționale de stat.
(2) Instituirea, conceptualizarea, organizarea și funcționarea sistemelor și resurselor informaționale de stat în activitatea de administrare a Fondului se stabilesc de Guvern, conform legislației cu privire la informatizare și la resursele informaționale de stat, cu privire la registre și cu privire la protecția datelor cu caracter personal.
(1) Conturile economice de mediu constituie un sistem statistic oficial, integrat în contabilitatea națională, destinat evidențierii și cuantificării relațiilor dintre economie și mediu prin colectarea, organizarea și raportarea unitară a datelor privind utilizarea resurselor naturale, privind fluxurile de materiale și de energie, privind emisiile și alte presiuni asupra mediului, precum și a valorilor economice asociate acestora.
(2) Conturile economice de mediu se elaborează și se actualizează în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, respectiv cu Sistemul de Contabilitate Economie–Mediu (SEEA), precum și cu cele mai bune practici în materie ale Uniunii Europene, fiind asigurată compatibilitatea și comparabilitatea acestora cu indicatorii utilizați în conturile naționale.
(3) Conturile economice de mediu au caracter obligatoriu pentru autoritățile și instituțiile publice responsabile de colectarea și furnizarea datelor statistice de mediu și economice și constituie un fundament pentru elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice în domeniile protecției mediului, dezvoltării durabile, economiei circulare și adaptării la schimbările climatice.
(4) Instituțiile prevăzute la alin. (3) au obligația de a asigura acuratețea, completitudinea, coerența și transmiterea la termen a datelor necesare întocmirii conturilor economice de mediu, în conformitate cu metodologiile stabilite de Biroul Național de Statistică în colaborare cu autoritatea centrală pentru resursele naturale și mediu.
(1) Conturile economice de mediu se elaborează în cadrul următoarelor module:
a) modulul pentru conturile referitoare la emisiile atmosferice, care înregistrează fluxurile de materiale gazoase și granulate reziduale provenite din economia națională și emise în atmosferă. Datele sunt prezentate într-un format compatibil cu sistemul de conturi naționale și sunt defalcate pe activități economice, incluzând atât producția, cât și consumul;
b) modulul pentru taxele referitoare la mediu, în funcție de activitatea economică, care înregistrează veniturile din taxele referitoare la mediu ale economiei naționale în funcție de activitatea economică, incluzând atât producția, cât și consumul;
c) modulul pentru conturile referitoare la fluxul de materiale la scară economică, care acoperă toate materialele solide, gazoase și lichide, cu excepția fluxurilor de aer și de apă, măsurate în unități de masă pe an;
d) modulul pentru conturile de cheltuieli pentru protecția mediului, care înregistrează datele privind cheltuielile legate de protecția mediului, și anume resursele economice alocate protecției mediului de către unitățile rezidente;
e) modulul pentru conturile sectorului bunurilor și serviciilor de mediu, care înregistrează datele privind activitățile de producție ale economiei naționale care generează produse de mediu;
f) modulul pentru conturile referitoare la fluxurile fizice de energie, care înregistrează datele privind energia în legătură cu activitățile economice ale unităților rezidente ale economiei naționale, sub formă de defalcări pe activități economice;
g) modulul pentru conturile pentru păduri, care înregistrează datele privind resursele forestiere și activitatea economică din sectorul silviculturii și al exploatării forestiere într-un mod pe deplin compatibil cu datele raportate în cadrul Sistemului european de conturi 2010;
h) modulul pentru conturile referitoare la subvențiile de mediu și transferurile similare, care înregistrează datele privind transferurile curente și de capital destinate sprijinirii activităților prin care se protejează mediul și resursele naturale, inclusiv producția și utilizarea produselor de mediu, într-un mod compatibil cu conceptele și definițiile Sistemului european de conturi 2010;
i) modulul pentru conturile referitoare la ecosisteme, care înregistrează datele privind amploarea și starea activelor ecosistemice și privind serviciile furnizate de acestea societății și economiei.
(2) Cerințele privind colectarea, compilarea, transmiterea și evaluarea conturilor economice de mediu sub formă de conturi satelit la Sistemul european de conturi 2010 se stabilesc prin ordinul ministrului mediului.
[Capitolul VIII1 introdus prin LP53 din 09.04.26, MO183-185/25.04.26 art.150; în vigoare 25.04.26]
(1) Sistemul Comunitar de Management de Mediu și Audit (EMAS) este un instrument european voluntar, care are drept scop promovarea îmbunătățirii continue a performanțelor de mediu ale organizațiilor prin instituirea și punerea în aplicare de către acestea a unor sisteme de management de mediu, a evaluării sistematice, obiective și periodice a performanței acestor sisteme, a furnizării de informații privind performanța de mediu, a dialogului deschis cu publicul și cu alte părți interesate, a implicării active a angajaților în organizații, precum și a activităților de formare adecvate.
(2) Recunoașterea la nivel național a persoanelor juridice care dețin o înregistrare valabilă în EMAS, efectuată într-un stat membru al UE în conformitate cu cerințele Uniunii Europene privind participarea voluntară a organizațiilor la EMAS, se realizează de către Agenția de Mediu prin înregistrarea acestora în Lista persoanelor juridice înregistrate în EMAS. Lista persoanelor juridice înregistrate în EMAS se aprobă prin ordinul ministrului mediului și se publică pe site-ul web oficial al Agenției de Mediu la compartimentul dedicat EMAS.
(3) Pentru înregistrarea prevăzută la alin. (2), persoana juridică depune o cerere de recunoaștere a statutului EMAS însoțită de informațiile și documentele justificative în limba română sau, după caz, însoțită de copiile documentelor originale depuse la autoritatea de înregistrare în EMAS a statului membru al UE. În situația în care, ca urmare a verificării autenticității și valabilității acestora de către Agenția de Mediu, documentele corespund cerințelor legale, persoana juridică este înscrisă în Lista persoanelor juridice înregistrate în EMAS, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, fiindu-i asigurată actualizarea permanentă a informațiilor relevante.
[Capitolul VIII2 introdus prin LP53 din 09.04.26, MO183-185/25.04.26 art.150; în vigoare 25.04.26]
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea, după caz, civilă, dministrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.
Încălcarea sau neexecutarea prezentei legi atrage după sine sistarea, limitarea sau interzicerea activităţii persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate.
Încălcarea, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prezentei legi atrage răspunderea persoanei juridice în conformitate cu prevederile Legii nr. 107/2025 privind răspunderea de mediu în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului.
[Art.901 introdus prin LP53 din 09.04.26, MO183-185/25.04.26 art.150; în vigoare 25.04.26]
Persoanele fizice şi juridice sînt obligate a recupera daunele şi prejudiciile produse prin încălcarea prezentei legi în modul şi mărimile stabilite de legislaţia în vigoare.
Reprezentanţii autorităţilor pentru mediu poartă răspundere personală, conform legislaţiei în vigoare, pentru asigurarea aplicării prezentei legi. Persoanele fizice şi juridice, în caz de dezacord cu deciziile reprezentanţilor autorităţilor pentru mediu, au dreptul de a se adresa instanţelor superioare de protecţie a mediului pentru examinarea şi soluţionarea cazului, iar în caz de dezacord cu decizia lor, au dreptul de a se adresa instanţelor de judecată.
(2) Actele administrative prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de legislaţia în domeniul protecţiei mediului pot fi contestate în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
În cazul cînd un acord internaţional, la care Republica Moldova este parte, conţine alte prevederi, decît cele prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia mediului în Republica Moldova, se vor aplica prevederile acordului internaţional.
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
Nr. 1515-XI. Chişinău, 16 iunie 1993.